duminică, 31 mai 2015

Robert Adams - Câteva îndrumări (Some pointings)

 Nu e ceea ce spui. Nu e ceea ce proclami. Este ceea ce este profund, profund, adânc în inima ta ceea ce determină ce se întâmplă cu tine. 
 Nu este cititul cărților, nu e învățarea, nu e a merge la cursuri. 
Este să stai așezat singur, devenind liniștit, mergând tot mai adânc și mai adânc în tine. Transcenzând mintea și corpul până ceva se întâmplă.
 ~ Robert Adams

Cum te abandonezi?
În fiecare zi ar trebui să stai jumătate de oră dimineața și jumătate de oră seara cu tine însuți.
Nu medita mai mult de jumătate de oră.

Stai cu tine însuți și observă-ți gândurile.
Nu reacționa la ele.
Orice vine în mintea ta, niciodată nu reacționa, doar privește, zâmbește și așa te abandonezi.
Următorului gând care îți apare, nu-i da atenție.
Nu te sperie, nu te face fericit, nu te face trist, doar observă-l și el va trece, tu abandonezi acel gând.
Continuă, continuă.
Continuând, mintea ta devine tot mai calmă, tot mai liniștită și tăcută până când mintea se dizolvă de la sine în inimă și tu vei fi liber. 

~ Robert Adams, transcript 238 - Încetează lupta -12 Aprilie 1993


Trebuie să-ți amintești întotdeauna acest lucru, că indiferent prin ce ai trece, indiferent de ceea ce pare să fi venit peste tine și îl consideri negativ, este o binecuvântare deghizată. Sună ciudat, dar adevărat. E o binecuvântare deghizată, chiar dacă crezi sau nu. Dacă te descurci în mod corect, și treci prin ea fără a reacționa la ea, se va transforma în ceva atât de frumos de nu-ți poți imagina. Pot să te asigur de acest lucru. Dar, dacă reacționezi, ai putea câștiga, poți să îți impui punctul de vedere. Care va dura doar o scurtă perioadă de timp. Atunci va trebui să treci prin acea stare din nou și din nou, poate cu alte persoane, și nu vei ști de ce suferi atât de mult.

Prin urmare, alegerea este a ta. Pe cine să urmezi astăzi, Dumnezeu sau Mamona. Dumnezeu este, desigur, conștiința. Mamona este lumea. Asta e singura libertate ce o ai, de a face o alegere pe cine vei urma. Dacă te orientezi spre interior în tine și realizezi cine ești vei fi în siguranță. Dacă te plângi cu lumea vei continua să plângi. Asta nu se va termina vreodată.

Deci, începe dimineața, și încearcă să-ți amintești în timpul zilei, "Eu nu sunt corpul, eu nu sunt experiența mea, sunt conștiința ce se exprimă ca pura conștiință trează. Sunt fericire." Și, de îndată ce situația te lovește cu ceva care nu-ți place, te întrebi, "Cui apare asta? Mie? Cine este eul? Eu sunt. De unde a venit eul? Ce este eul? Cine sunt eu ?" Și tu rămâi în Eu, urmărește-l până la sursă. Sursa lui desigur este declarația pe care tocmai ai făcut-o înainte de asta. "Eu sunt conștiința, exprimându-se ca și conștiință impersonală pură, care rezultă în extaz." Aceasta este sursa. În această sursă nu există Eu personal. În această sursă nu se întâmplă nimic. În această sursă totul este bine și totul este în desfășurare așa cum ar trebui. Această sursă ești tu, iar tu ești universul. 

~ Robert Adams

Noi nu trebuie să facem nimic să ni se întâmple,
nu există nicio iluminare pe care o căutăm -
ca și cum ar fi dispărut și încercăm s-o aducem înapoi la noi -

noi pur și simplu dorim să ne trezim la ceea ce am fost înainte de a ne fi născut.
Înainte ca trupul să existe, să zicem așa, ce am fost noi?
Unde am fost?
Noi întotdeauna am fost și vom fi întotdeauna.
Corpul nu are absolut nimic de-a face cu asta.
Corpul este pur și simplu o suprapunere peste conștiință.
Suntem conștiință.
Suntem o imagine ca un corp, dar conștiința este starea noastră reală.
Și când uităm de corp, conștiința preia totul de la sine.
Nu este nimic ce trebuie să faci.
Nu este nimic ce trebuie să faci să se întâmple.
Nu există nici rugăciuni ce trebuie să le faci.
Nu există nici o mantre ce trebuie să le zici.
Trebuie doar să fii nemișcat și tăcut și totul se întâmplă de la sine. 

~ Robert Adams -T.219 - Devino Ce Ai Fost Întotdeauna -
24 ianuarie 1993
 



Ne întrebăm în interior "Pentru cine a venit aceasta? Cui i-a apărut această iluzie?" Asta este ceea ce trebuie să faci cu fiecare problemă, cu fiecare durere de burtă, cu toată nefericirea și cu tot ceea ce vezi în această lume. Cu alte cuvinte, cine vede astea? Cine trăiește acest lucru? Desigur, răspunsul este: "Eu sunt." Eu sunt. Cine este acest eu? Cine este eul care trăiește această iluzie? De unde a venit eul? Cine i-a dat naștere? Care este sursa?

Cuvântul sursă este important. Eul are o sursă. El nu a venit de nicăieri. În realitate nu există. Eul este un gând. Pe măsură ce-l urmărești, îl vei urmări înapoi până în centrul inimii în partea dreapta a pieptului. Acela este lăcașul Sinelui. Se pare că eul apare din lăcașul Sinelui. Acesta este modul în care acesta apare. Încearcă să-l prinzi.

Vei începe să realizezi că în somnul profund nu există niciun eu. Ce s-a întâmplat cu eul, atunci când ești în somnul adânc? Nu este nimeni care să spună: "Eu sunt adormit." Unde s-a dus? Cu toate acestea, atunci când te trezești spui "eu am dormit." De unde a venit euI?

Dacă îl urmărești când te trezești dimineața, vei observa eul ieșind din piept, și cum se duce la creier. Apoi se identifică cu corpul și mintea. Atunci lumea vine în existență. Apoi spui "Eu văd lumea. Eu sunt trupul meu. Eu sunt mintea mea." Când te duci să dormi noaptea, chiar înainte de a adormi, vei observa că eul devine tot mai slab și mai slab. El își pierde puterea sa, deoarece se reîntoarce în centrul inimii de unde a venit. Atunci tu dormi.

Dar ce s-ar întâmpla dacă nu ai adormi și eul s-ar întoarce în inimă, oricum? Ce s-ar întâmpla atunci? Tu ai fi conștiință pură. Tu ai fi ca tabla pe care imaginile sunt desenate cu creta și apoi șterse. Tabla nu se schimbă niciodată. Imaginile se schimbă. Dacă ai permite gândului-eu să se scufunde în piept, în centrul spiritual, te-ai trezi la realitate. Ai fi eliberat. Ai fi trezit. Aceasta este trezirea reală.

~ Robert Adams 

 

It's not what you say.
It's not what you proclaim.
It's what's deep, deep, deep in your heart that determines
what happens to you.

It's not reading books, it's not studying, it's not going to classes.
It's sitting by yourself,
becoming quiet, going deeper and deeper within yourself.
Transcending your mind and your body until something happens.

 ~ Robert Adams 

How do you surrender?
Everyday you should sit half an hour in the morning and
half an hour in the evening by yourself.
Don't meditate more than half an hour.
Sit by yourself and watch your thoughts.
Don't react to thoughts.
Whatever comes to your mind never react,
just watch, smile and you are surrendering.

As your thoughts come, as thoughts come to you,
you no longer pay any attention to it,
it does not bother you, that is surrendering.
The next thought comes to you,
you never pay attention to it.
It doesn't frighten you,
it doesn't make you happy,
it doesn't make you sad,
just watch it and it will go away,
you surrender that thought.
You keep it up , keep it up.
As you keep it up, your mind become calmer and calmer,
quieter and quieter until the mind dissolves itself in the heart
and you will be free.
~Robert Adams - T. 238 - Stop Fighting - April 12, 1993

You must always remember this, that no matter what you're going through, no matter what appears to have come upon you that you consider negative, it's a blessing in disguise. Sounds strange but true. It's a blessing in disguise, believe it or not. If you handle it in the right way, and you work through it by not reacting to it, it will turn into something so beautiful you can't imagine. I can assure you of this. But if you react you may win, you may get your point across. That will only last a short while. Then you’ll have to go through the condition again and again, perhaps with other people, and you'll never know why you suffer so much.
The choice therefore is yours. Whom shall I follow this day, God or mammon. God of course is consciousness. Mammon is the world. That's the only freedom you've got, to make a choice whom you will follow. If you turn within yourself and realize your identity you'll be safe. If you weep with the world you will continue to weep. It will never end.
So you begin in the morning, and you try to remember during the day, "I am not the body, I am not my experience, I am consciousness expressing as pure awareness. I am bliss." And as soon as a situation befalls you that you don’t like, you ask yourself, "To whom does this come? To me? Who's me? I am. Where did the I come from? What is the I? Who am I?" And you abide in the I, following it to its source. It's source of course is the statement that you just made to yourself, prior to that. "I am consciousness, expressing as pure awareness, resulting in bliss." That is the source. In that source there is no personal I. In that source there’s nothing happening. In that source all is well and everything is unfolding as it should. That source is you, and you are the universe.
~ Robert Adams

We don't have to make anything happen to us,
there is no enlightenment we're looking for —
as if it were gone and we're trying to bring it back to us —
we simply wish to awaken to what we were before we were born.
Before the body came into being so-to-speak what were we?
Where were we?
We always were and will always be.
The body has absolutely nothing to do with it.
The body is simply a superimposition on consciousness.
We are consciousness.
We are an image as a body but consciousness is our real state.
And when we forget about the body, consciousness takes over by itself.
There is nothing you have to do.
There is nothing you have to make happen.
There is no prayers you have to do.
There is no mantras you have to do.
You just have to be still and everything happens by itself.

~Robert Adams -T.219 - Become What You’ve Always Been -
24th January,1993

We inquiry within, "To whom has this come? To whom has this illusion come?" That is what you must do with every problem, with every tummy-ache, with every unhappiness and with everything you see in this world. In other words, who sees this? Who is experiencing this? Of course the answer is, "I am." I am. Who is this I? Who is the I that experiences this illusion? Where did the I come from? Who gave it birth? What is its source?
The word source is important. The I has a source. It didn't come from nowhere. In reality it does not exist. The I is a thought. As you trace it back, you will trace it back to the heart center on the right side of the chest. That is the abode of the Self. It appears as if the I arises from the abode of the Self. That is how it appears. Try to catch it.
You will begin to realize that in deep sleep there is no I. What happened to the I when you are in deep sleep? There is no one to say, "l am asleep." Where did it go? Yet when you awaken you say, "I slept. " Where did the I come from?
If you watch it when you wake in the morning, you will notice the I comes out of your chest, and goes to your brain. Then it identifies with the body and the mind. Then the world comes into existence. You then say, "I see the world. I am my body. I am my mind." When you go to sleep at night, just before you fall asleep, you will notice that the I becomes weaker and weaker. It loses it's power because it is returning to the heart center from whence it came. Then you sleep.
But what would happen if you didn't fall asleep and the I returned anyway? What would happen then? You would be pure consciousness. You would be like the chalk board on which images are drawn and erased. The chalk board never changes. The images change. If you allowed the I-thought to sink into the chest, into the spiritual center, you would awaken to reality. You would be liberated. You would be awake. That is the real awakening.
~ Robert Adams

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu