joi, 19 noiembrie 2015

Mooji - Fii Mierea (fragment din cartea "Suflarea Absolutului")


Î: Atunci când am această experiență directă, ceva în mine simte că are nevoie de mai mult.

M: Investighează această nevoie de mai mult! Vezi dacă este altceva decât invitația unui gând. Ideile pe care le avem despre iluminare ne țin într-o stare de perpetuă așteptare. Tot așteptăm ca ceva să se întâmple. Este ca și cum am avea la noi o listă de verificare a iluminării, convinși că reprezentările și ideile noastre despre Adevăr sunt corecte. Un top al ideilor noastre preferate despre iluminare sună cam așa: „Toate problemele mele vor dispărea după Eliberare”, „Când voi ști cine sunt, nu voi mai simți durere”, „Libertatea înseamnă extaz continuu”. De aici tragem concluzia că dacă în viața noastră apar probleme, înseamnă că sigur nu am ajuns acolo. Dacă avem în continuare capacitatea de a simți durerea, asta înseamnă că nu știm încă cine suntem, și că atât timp cât extazul nu apare, în niciun caz nu suntem liberi. Aceste fantezii ne prind într-o continuă spirală a separării. De fapt, tocmai această listă de verificare pentru cum ar trebui să fie când ești liber, este cea care subminează Libertatea.

Există multe astfel de gânduri care se învârtesc în mintea căutătorului! Dar gândul singur nu are nicio putere. Credința ta în acel gând îi dă putere. Prin urmare, tu crezi în aceste obstacole și le faci să apară. Ele devin apoi experiență, și îngroașă și mai tare iluzia cu care apoi mintea se luptă, de parcă nu și-ar fi indus-o chiar ea. Pare să existe un obicei de a perpetua și menține sentimentul unui sine independent.

Î: Îmi dau seama că nu am nevoie de gând, dar este încă acolo.

M: Lasă-l să fie acolo! Nu încerca să-l respingi. Ignoră-l! Asta au făcut înțelepții, au ignorat din ce în ce mai mult sugestiile gândurilor, până le-au făcut să dispară. Dacă nu dai atenție acestor gânduri condiționate și repetitive, atunci când un gând pur se ivește din neant, apare o claritate. Nu i se asociază nicio agitație sau nevoie. Gândul pur nu are greutate, nu are nicio agendă ascunsă. Este plin de viață și curge spontan în acțiune. Și nu ai nevoie de niciun fel de pregătire pentru a discerne între cele două. Singura ta sarcină este ca atunci când gândurile vin și spun „Vino cu noi”, să-ți exerciți puterea de a recunoaște că tu doar observi. Atunci invitația își pierde forța de atracție și, din liniștea care rămâne, apare discernământul natural.

Să fie oare atât de simplu? Da, chiar este atât de simplu. Acesta este motivul pentru care mintea ta respinge asta spunând: „Nu este suficient!”

De-a lungul veacurilor, înțelepții au arătat, fiecare în felul său, cauza perpetuă a suferinței umane: Vrei să guști din miere; nu vrei să fii mierea.

Mierea nu poate gusta din miere! Este imposibil. Pentru că vrei să guști în continuare, calea către Adevăr nu se termină niciodată. De aceea ești așa de atras de „Șapte pași spre libertate”. Și după al șaptelea pas, începi să adaugi alții. Toate cărțile și diferitele căi spirituale și practici vin în ajutorul tău. Tu le folosești însă ca să amâni această descoperire a Sinelui care este imediată. Ești interesat de multitudinea de arome și astfel Adevărul îți scapă. Spui că vrei Libertate dar vrei libertate în rate. Libertatea Este. Ea nu poate fi fragmentată în pachete sau etape.

Tu mă întrebi: „Ce rost are să fiu liber dacă nu mai există gust?” Toate ființele sunt dependente de gustul experiențelor: contrastul, conflictul, tensiunea, imprevizibilul, drama, promisiunea. Iubești chiar și eșecul.

Înțelepții se bucură într-un mod mai pur: fără atașament, fără dependență, fără poftă, fără nevoi și fără comparație. Bucuria lor este proaspătă, așa cum te bucurai tu când erai foarte mic. Înțelepții se bucură de lume, dar ei nu suferă. Experiența este doar o mireasmă ce trece prin corpul de Bucurie care sunt. Nu există niciun sine implicat în experiență. Deci, nu există nimic de câștigat și nimic de pierdut. Există doar o fericire care este dincolo de gustul mierii. Fii mierea, acesta este lucrul cel mai înalt!

~ Mooji, fragment din cartea „Suflarea Absolutului”

Cartea poate fi achiziționată dând click pe următoarea imagine:
http://www.eusunt.ro/carte-Suflarea-Absolutului~3179/










  
Suflarea Absolutului - Dialoguri cu Mooji





luni, 16 noiembrie 2015

Video: Adyashanti - Bine Ai Venit La Realitate (Welcome To Reality)

"Dacă filtrezi cuvintele mele prin orice tradiție sau '-ism', vei rata cu totul ceea ce spun. ADEVĂRUL CARE ELIBEREAZĂ NU ESTE STATIC; ESTE VIU. Nu poate fi pus în concepte și să fie înțeles de minte. Adevărul este dincolo de toate formele de fundamentalism conceptual. Ceea ce tu ești este ceea ce e dincolo - treaz și prezent, deja aici și acum. Eu doar te ajut să realizezi asta."
~ Adyashanti

video
http://www.adyashanti.org



"If you filter my words through any tradition or '-ism', you will miss altogether what I am saying. THE LIBERATING TRUTH IS NOT STATIC; IT IS ALIVE. It cannot be put into concepts and be understood by the mind. The truth lies beyond all forms of conceptual fundamentalism. What you are is the beyond—awake and present, here and now already. I am simply helping you to realize that." 
~ Adyashanti 

Pentru prieteni - Mitul Peșterii de Platon și câteva împărtășiri și idei despre situația actuală în lume



"Cu cât ceva te deranjează sau supără mai mult, cu atât este mai destinat ție. Când nu te mai deranjează, atunci înseamnă că nu mai este necesar și lecția e completă.
- Bryant McGill

Am găsit interesant și foarte util acest scurt filmuleț care explică unul dintre miturile despre care vorbește Platon.

Unii dintre prietenii cu care am mai avut discuții sau cărora le-am mai trimis unele materiale pe care le-am tradus mi-au spus că aș fi plin de ură și înverșunare și nerecunoscător și că aș avea ceva cu cineva. Filmulețul ăsta arată perspectiva cuiva care a văzut altceva decât ceilalți și care încearcă să vorbească cu vechii lui prieteni despre asta.

Cât despre nerecunoștință...
Să zicem că ești un copil care nu a văzut prea multe la viața lui (nu are experiențe și termeni de comparație) și mama te-a trimis la cumpărături după cartofi. Și în drumul tău găsești un negustor care te ademenește cu produsele lui. Are fulgi de cartofi (în care numai el știe ce a pus și ce-a amestecat acolo, chimice și E-uri și alte idei personale) și alte astfel de chestii făcute din cartofi (să nu zicem acuma că poți să nimerești chiar într-un fast-food *:) happy să îți dea cartofi gata făcuți în stilul lor). Oricum, ai găsit acel negustor și îi dai banii pe fulgii lui din cartofi. Tu trebuie să fii recunoscător că ai cumpărat fulgii, că ți i-a pus la dispoziție? Sau el trebuie să fie recunoscător că ai cumpărat de la el și i-ai susținut afacerea? Oricum, nu asta contează ...ci faptul că nu ai cumpărat cartofi. Și asta nu știi decât când te vei fi trezit (ești matur de ajuns) și poți discerne ce e fals și ce e real.
Acuma, dacă acel negustor nu ar fi fost acolo, poate aveai șansa să cauți mai departe până dai de un agricultor, de un producător autentic de la care să iei marfă de calitate. Să zicem că la un moment dat dai de un astfel de producător autentic. Trebuie să fii recunoscător negostorului de fulgi?
Sunt recunoscător Divinului pentru tot ce e în viața mea. Chiar și pentru lucrurile ce au fost privite ca potrivnice și rele la un moment dat, și chiar și pentru experiența cu fulgii. Dar nu e nevoie să fiu recunoscător unui negustor, a cărui fiecare respirație tot de Divin depinde, și nu are nimic al lui. Nu îi cânt negustorului ode eterne ca în ideile preluate de la comuniști cu care românul mioritic (care se lamentează cu situația) s-a învățat.
Știu doar că ăsta e jocul existenței prin care se rafinează Conștiința și se scutura de fals pentru a se recunoaște pe Sine. Atâta tot.

Tot ce am trimis și discuțiile avute nu au vreun interes personal. Materialele traduse nu sunt pentru mine și nu cer ceva pentru asta. Nu îmi caut adepți și nici nu caut aprobarea cuiva. Nici nu mă interesează părerea personală a cuiva despre mine, căci oricum părerile arată ceva despre cel care le emite, despre nivelul lui de înțelegere și ceea ce proiectează el în jur.

Ceea ce am zis sau materialele ce le împărtășesc vin din dragoste pentru Adevăr, pentru Libertate, pentru Lumină.
Noi suntem în esență acest Adevăr, și cumva cele împărtășite sunt din bucuria și exuberanța conștiinței. Nu am vreun interes ca egoul cuiva să aprobe ceva din ce zic sau traduc. Dacă în conștiința cuiva apare un declic, o recunoaștere, asta este foarte îmbucurător pentru ființa mea dar nu este ceva propriu, nu o iau ca pe vreo realizare sau succes al meu. Cumva spuneam optimist că dacă măcar unul din 100 dintre cei care citesc sau vizionează ce trimit are această recunoaștere și eliberare din iluzia persoanei și matrixul minții, atunci e un mare câștig pentru conștiință. Dar nu am planuri și nu știu cui și ce recunoaștere îi apare.
Îmi zicea cineva, plin de sinceritate, că m-a judecat mult timp pentru ceea ce trimiteam și ziceam sau traduceam.
Asta până când a reușit după multe luni să vadă el pentru el însuși. Abia atunci poți înțelege, când chiar tu vezi, când tu ai confirmarea interioară. Altfel rămâne doar un joc de idei și o confruntare de ideologii și convingeri mentale, o expunere de concepte în care crezi doar pentru că așa ai fost condiționat și cu asta te identifici.

Din ce am sesizat sunt două moduri de reacție de apărare ale egoului. Unul dintre ele e un soi de agresiune pasivă. Cel cu care vorbești ridică podul și închide poarta cetății egoului, dar în interior te judecă ca demoniac, rătăcit, nebun, plin de ură, etc, el considerându-se cu aroganță ca fiind "ales" și de partea "bună". Al doilea mod de reacție de apărare este atacul. Nu are cum să îți răspundă la chestiunile pe care le ridici la fileu și atunci te atacă personal. Eventual își aduce aminte ce ai făcut acu 10-15 ani ca să te discrediteze. Nu se uită la ce este expus și la ceea ce deranjează egoul ci caută să ia reflectorul de pe ego și să îl mute pe alt subiect sau pe cel care expune ce e în umbră. Ar fi în stare să ucidă mesagerul care îl scutură și care îl trezește numai ca să își continue visul pseudo-spiritual.

Și pentru că ziceam de mesager.
Singura spiritualitate este Adevărul. Și asta e ținta tuturor religiilor și școlilor spirituale autentice.
Eliberarea spirituală este eliberarea de ego, de iluzia falsului eu, de toate lumile și fenomenele, oricât de subtile ar fi. Astfel vedem că Iisus, Krishna, Buddha, Milarepa, Kabir, Ramana Maharishi, Nisargadatta, Mooji, mulți alți maeștri și mari sfinți, doar spre asta ne îndreaptă, spre Adevăr, spre Dumnezeu.
Niciun mare maestru sau sfânt nu te-a pus să te închini la îngeri, sau alte entități intermediare (dapăi extratereștri*:)) laughing). DE CE? Pentru că îngerii sunt niște mesageri, sunt emanații, precum razele de lumină ce ajung pe pământ pe care oricât le-ai studia sau dacă te-ai închina la ele nu vei descoperi ce este Soarele, ce este Sursa. Aceste emanații au anumite funcții cosmice, dar nu sunt capătul. Nu sunt în afara manifestării. De aceea la CEL care transcende manifestarea precum a fost Iisus sau Buddha până și îngerii se închină și îi ridică imnuri de slavă, căci el devine UNA cu Sursa.

Dar există un întreg ezoterism, mult preluat din new-age ul american despre îngeri, astrologie, tarot, extratereștri, vindecări, suflete pereche, inițieri tot mai înalte, ascensiuni, etc, tot felul de alte astfel de standuri aflate în Mall-ul spiritual de mâna a doua. Și astea se vând. Mare afacere. Unii nici măcar nu își închipuie ce mare industrie și business este afacerea cu spiritualitatea (și că chiar se plătesc anumite taxe de "protecție" ca să ai o astfel de afacere foarte bănoasă și cu foloase și pe alte planuri: sex cu discipolele, servitudine, etc).
Și mulți astfel de căutători spirituali ce își petrec viața prin acest Mall spiritual, unde cumpără așa zise inițieri secrete (dar nesecrete și găsibile prin cărți apărute acu zeci de ani în occident) se consideră căutători autentici.
Îi vezi că deja s-au mutat în Mall și acolo e casa lor. Însă un Maestru adevărat te cheamă ACASĂ, nu la cumpărături. Dar pentru acești discipoli cumpărători, nesătui de fascinația Mall-ului manifestării, maestrul lor este unul care e doar un vânzător de spiritualitate. Și ei, datorită înteresului lor, pe acesta îl cred. Dar în același timp se laudă că ei vor Acasă. Și tu îi vezi ce fac și te minunezi și îi tragi de mânecă cu un gest prietenesc, sau uneori mai zguduit: "HEI, Ce faci aici? Ziceai că vrei ACASĂ!!!"
Și să vezi reacții. Unele sunt chiar hilare, dar multe sunt și triste. Dar din fericire și mulți se scutură din vis și văd chiar ei înșiși realitatea și îți mulțumesc că ai fost acolo să le reamintești. Pentru o astfel de reamintire sunt toate aceste discuții și materiale trimise.

Și ca o idee de meditat...niciun om de pe vreo linie de spiritualitate de asta new-age-istă sau ezoterică cum avea Blavatsky și alții, nu a atins realizarea spirituală ultimă (în India se știe că, de exemplu, Shivananda și Aurobindo au fost mari scolastici și erudiți spirituali, spirite înalte, dar ei nu au fost deplin realizați precum Ramana Maharishi sau Anandamayi Ma - nu intru acum în amanunte despre asta dar sunt unele semne și idei prezentate pe ici și pe colo despre aceste lucruri).
Ce șanse sunt deci pe această cale a țintelor împrăștiate de tip new-age-ist? De ce nu urmărești maeștrii recunoscuți care sunt întrupări ale Adevărului ? (și care uneori nu sunt atractivi pentru mintea egoică flamândă după forme și expresii colorate care să satisfacă dorințele personale)
Mintea va vrea o cale spirituală care să o includă și pe ea, și va vrea înițieri în 99 de pași și în timp îndelungat, eventual niște realizări (și alea iluzorii) ca urmare a multor și diverse practici care să includă plăcerile personale, ca să nu fie cumva egoul în pericol. Ea vrea să aibă vreo realizare pentru ea și va evita maeștrii sau căile care de la început îți expun egoul și indică ceea ce e fals, ca astfel să poți discerne și deveni liber. Realizarea spirituală adevărată este chiar transcenderea minții egoice și altă realizare în afara Sinelui nu are vreo valoare.

Despre atingerea anumitor rezultate notabile pe calea spirituală, Anandamayi Ma, sufismul și buddhismul spun că aceste rezultate pot fi obținute chiar dacă ai un maestru fals, căci sinceritatea inimii căutătorului e cea care contează și Dumnezeu aceleia îi răspunde. Însă ce nu poate obține cineva de la un maestru fals este chiar esențialul unei căi autentice și anume eliberarea spirituală, pe care chiar acel maestru fals nu a obținut-o. Nu a ieșit el din matrix deci cum te poate scoate pe tine?
Mulți pot obține anumite stări, puteri, capacități, cunoștințe ezoterice, dar nu au scăpat de ego. Shivaismul kashmirian, ca și celelalte tradiții, arată că ultima impuritate (din cele trei care mențin iluzia) este ideea separării de Întreg și transcenderea ei este singura care nu poate fi obținută prin efortul căutătorului ci prin grație divină.
Ceea ce poate face căutătorul spiritual este doar să se dea pe el deoparte, să elimine falsul, iluzia eu-lui.
Totul este doar Dumnezeu și totul are loc prin Voința și Puterea Sa.
Satana în tradiția hindusă este chiar mintea (care poate fi oricât de sclipitoare și inteligentă) ce se crede "cineva" separat de Întreg, ca o identitate autonomă și care crede că face ceva din propria voință și putere (aroganța egoului care poate deveni foarte subtil și "spiritual", crezându-se chiar salvator planetar, special, ales, mare inițiat sau realizat, gata să îi învețe pe alții, etc)
Egoul, "furând" și uitând că totul este doar Dumnezeu și că nu poate nici măcar o respirație să adauge acestui corp fără Voia Divină, spune în ignoranța lui:
eu vreau, eu știu, eu fac, precum și toate cele ce derivă din astea: eu am asta, eu evoluez, eu am obținut cutare realizare sau inițiere, eu m-am iluminat, eu sunt special și norocos, eu salvez planeta, eu lupt cu "răul"...când de fapt singurul rău este faptul că visezi că ai exista un "tu" ca entitate reală eternă, și uiți că ești în iluzie (de fapt ca ego că chiar ești doar o iluzie), prins în matrix, aflat în ignoranță de sine.

Ceea ce vedem că se întâmplă în lume la ora actuală, războaie , teroriști, manipulare, dorința de dominare, este tocmai din ignoranța de Sine, din necunoașterea a ceea ce suntem în realitate. Toată nebunia este nebunia egoului, a identității, a minții egoice (care spuneam că ea e satana) care se crede ca parte separată de Întreg.
Mintea funcțională sau mintea practică pe care o folosești zi de zi în scop util, și care nu implică o idee de "eu", este naturală și în regulă. Dar mintea psihologică, ideea eu-lui care întărește sentimentul de entitate autonomă este cea care e "sfidătorul" Realității, a UNIMII, sau UNULUI Dumnezeu.
Arsenie Boca spune că sunt 4 păcate pe care le face omul și îl îndepărtează de Dumnezeu și care trebuiesc spovedite (și nu detalierea lor către preot, detalierea a ceea ce ai făcut și cum le-ai încălcat, ceea ce ar duce la smintire, atât a preotului cât și a ta). 
Amintesc aici două dintre ele:
1. să nu-L iubești pe Dumnezeu este primul mare păcat (Dumnezeu, Adevărul, Sinele, Suprema Conștiință - e același lucru)
2. să nu îți iubești aproapele, să nu îți iubești semenii (unde semenii sunt toți oamenii, nu doar cei din nația sau grupul tău, așa cum interpretează unii așa zis spirituali - să nu uităm că Iisus a zis să ne iubim chiar și dușmanii și chiar să le dăm ajutor atunci când aceștia sunt în nevoie, sunt flămânzi sau bolnavi, și să lăsăm ca dreptatea și judecata precum și pedeapsa fiecăruia să o facă Dumnezeu)

Dacă ți-ai iubi cu adevărat semenul atunci nu l-ai minți, nu ai fura de la el, nu ai râvni la bunurile sau nevasta lui, nu l-ai înșela, manipula sau chiar ucide. Dacă l-ai iubi nu ai încerca să îl schimbi, să îl faci să creadă în ce crezi tu, nici nu l-ai transforma sau obliga să evolueze sau să fie într-un fel anume. Dacă l-ai iubi, atunci nu te-ai simți tu mai special,  sau că faci parte dintr-o nație aleasă sau religie mai dreaptă sau grup mai bun ca restul lumii, nu te-ai crede deasupra semenilor tăi. Ai fi smerit dacă chiar iubești. Și iubirea adevărată este recunoașterea în celălalt a ceea ce tu ești cu adevărat. Când tu ți-ai recunoscut Sinele, îl recunoști spontan și în ceilalți, și asta e adevărata iubire. De aceea Ramana Maharishi (și mai toți marii maeștri și sfinți) spunea că realizarea propriului Sine este cea mai bună metodă de a-i ajuta pe ceilalți, căci atunci nu acționezi orbește așa cum face egoul, chiar egoul spiritual. Când cineva se crede mai spiritual, mai bun, când crede că el știe mai bine cum trebuie să fie lumea și vrea ca lumea să fie într-un anume fel, chiar dacă aparent este o intenție bună, voința ta de a fi totul cum vrei tu după mintea ta limitată și condiționată (chiar condiționată spiritual) este voință pornită din ego și atunci ceea ce faci nu este decât o agresiune sub o formă care zice că vrea binele.
Dar această intenție este bazată pe aroganța egoului "evoluat" și pe ignoranța de Sine, pe necunoașterea Adevărului. Binele cu forța nu e bine. Când nu știi tu cine ești cu adevărat ești doar un orb care vrea să-i ghideze sau să-i schimbe pe alții.
"Fii tu schimbarea pe acare vrei s-o vezi în lume" spune frumos Mahatma Ghandi. Eckhart Tolle spune la fel că dacă nu ești tu complet treaz nu ești cu adevărat o lumină pentru ceilalți, și nu aduci ceva cu adevărat armonios, nu aduci cu adevărat noul tip de conștiință care să fi transcens mintea personală și egoistă. Când ai descoperit cine ești, nu mai există "ceilalți" ci doar Unul. Și acest UNUL nu luptă împotriva lui însuși.

< Un om care spune „Vreau să mă schimb, spune-mi cum să fac”, pare foarte sincer, foarte serios, dar el nu este. El vrea de fapt o autoritate care el speră că va aduce ordine în el. Dar poate vreodată o autoritate să aducă ordine interioară? Ordinea impusă din exterior întotdeauna va genera dezordine.
Noi dorim să cunoaştem adevărul despre reîncarnare, dorim o dovadă a supravieţuirii, ascultăm vorbele clarvăzătorilor, concluziile studiilor metapsihice, însă nu ne întrebăm niciodată, niciodată, cum să trăim cu adevărat - cum să trăim cu încântare, cu frumuseţe, fiecare zi.
Ca să trăim complet, total, ca şi cum fiecare zi ar fi o nouă frumuseţe, trebuie să murim pentru ziua de ieri, altminteri trăim mecanic, iar o minte mecanică nu poate cunoaşte niciodată ce este iubirea, nu poate cunoaşte niciodată ce este libertatea.
În momentul în care vei avea în inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste şi vei simţi adâncimea, încântarea şi extazul ei, vei descoperi că lumea s-a transformat pentru tine
. >
~ Jiddu Krishnamurti

Știu că multă lume este speriată de ceea ce se petrece în lume, războaie, atentate, etc.
Ce este interesant e că, nu numai că oamenii nu știu exact ce se întâmplă de fapt în spatele a ceea ce ne este prezentat la TV, dar nici nu știu care este jocul conștiinței care permite aceste lucruri. Pentru unii astfel de situații extreme pot fi trezitoare și își pot pune întrebări existențiale, să afle ce e nemuritor în ei. Pentru majoritatea oamenilor abia când se întâmplă ceva grav apare intenția de a se îndrepta spre Dumnezeu, altfel doar ar vrea să ducă o viață plăcută și cu satisfacții personale și ar cădea în adormire. Chiar o așa zisă viață spirituală care este dusă pentru satisfacția personală nu este de fapt pentru Adevăr și trezirea din iluzie. Viața nu este dată pentru ego sau pentru persoană ca ea să își îndeplinească dorințele ci este jocul conștiinței care chiar prin situații extreme și diverse se rafinează și se coace pentru a se recunoaște pe ea însăși. Să ne amintim că bunicii noștri care au prins război și foamete sunt foarte umili în fața vieții și recunoscători chiar și dacă au un colț de pâine. Cei care au dus o viață în care cred că li se cuvine totul au devenit chiar foarte aroganți și risipitori, nu numai cu ce au ci chiar cu viața lor. Și astfel de situații grave îi mai scutură, îi face mai smeriți. Nu știm de ce trebuie să fie astfel, dar iaca grav a fost și că Iisus a fost crucificat, ceva ce egoul nu poate înțelege și lucru pe care egoul l-ar vrea schimbat, dar Voința Divină are alte căi decât mintea limitată umană. Și nimic nu se întâmplă fără Voia Lui Dumnezeu. Absolut nimic! 

Mintea se grăbește să tragă concluzii și să reacționeze pripit după perspectiva ei limitată; așa cum zice Mooji, mintea se grăbește să deschidă parașuta când încă ești în avion sau, și mai și, când încă ești la sol și nu ai urcat în avion. Asta pentru că mintea nu are încredere că totul este în armonie chiar și în aparentele dizarmonii, că totul e perfect chiar și în aparentele imperfecțiuni. Mintea nu are încredere în Dumnezeu. Doar inima poate avea.
Poate unii din cei care ard în nu știu ce club sau mor în Paris (în timp ce vreo 120 mureau în Franța vreo 140 mureau în Kenya dar de aceia nimeni nu zice nimic și nu vezi pe nimeni pe Facebook cu steagul Kenyei pe față - asta ca un exemplu de cum e mintea), într-o altă viață au fost chiar cei care ucideau cu sânge rece fiind inchizitori, naziști sau cruzi cotropitori și astfel se echilibrează balanța plătindu-și păcatele. Știi tu toate astea ? Poți tu avea perspectiva Universului? Nu poți vedea de ce e dat să fie aceste atrocități pe pământ. Tot ce poți face este să folosești timpul ACUM pentru a te trezi. Nu pentru a căuta suflete pereche sau extratereștri sau alte scopuri secundare.
Te poți ruga pentru întreaga omenire, dar nu doar ca să ceri ce vrei tu să fie, din teamă că îți pierzi confortul sau chiar viața. Roagă-te din iubire de Dumnezeu și din iubire de semeni.
Se știe că Aurobindo a picat testul spiritual când a vrut chiar el să înlăture răul planetar. Adică cumva în mintea lui arogantă credea că el știe mai bine cum trebuie să fie lumea și că e o greșeală a Lui Dumnezeu care a lăsat să fie lucrurile astfel. Iisus, Buddha, și maeștrii adevărați doar revarsă lumina din inima lor, devin instrumente perfecte divine, sunt goliți de ego și intenții personale, nu sunt salvatori închipuiți care vor să își impună voința lor și să schimbe lumea după idei proprii de "mai bine". Ei înving influența satanei (minții egotice) din ei înșiși și devin astfel o lumină pentru alții, chiar mii de ani după plecarea lor fizică de pe pământ. Nu impun ceva, ci îți arată drumul prin propriul lor exemplu ca și tu la rândul tău să ai încredere și să te eliberezi de ego și condiționări, de influența minții.

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.  
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile. Știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
-- Evanghelia după Matei cap 6

< Când Iisus spune: “Tot ce veți cere în numele Meu, Tatălui, veți primi“, El se referă în primul rând la lucrurile spirituale, la viața sufletului pentru care de fapt a venit în mijlocul oamenilor. Și tot El spune cu alt prilej: “Căutați Împărăția lui Dumnezeu“. Deci aceasta trebuie să cerem în rugăciunea noastră.
Cât privește lucrurile și bunurile materiale, le putem cere atât timp cât ele nu ne împiedică la cucerirea Împărăției.
Oamenii încep întotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pământești și se miră apoi că nu li se împlinesc rugăciunile în a-și exprima dorințele lor.
Dar ei nu se gândesc niciodată a cere lui Dumnezeu mântuirea sufletului lor și să accepte deci orice suferință, dacă aceasta contribuie la mântuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei ar trebui să mulțumească lui Dumnezeu pentru orice și pentru toate, fie durere și boală, fie binefacere și prosperitate și tot ceea ce primesc să pună în slujba Domnului, să spună ca Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvântat!”
“Și toate celelalte se vor adăuga vouă” celor ce căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”, ne încredințează Iisus.
De ce deci să ne mai îngrijorăm de micul nostru destin? Să-L căutăm pe Dumnezeu, să-L iubim cu ardoare și să-L facem iubit altora, iată datoria noastră. Accesoriile vieții acesteia - ca: sănătatea, averea, știința, talentele – nu pot fi decât mijloace pentru a câștiga lumina spirituală și fericirea veșnică, iar nu scopuri în sine. Să cerem deci bunurile spirituale, înțelepciunea, precum Solomon, harul sfinților care păstrează inocența, inspirația divină în orice acțiune a noastră în timpul milei, căci fără Dumnezeu nimic nu se face. Să cerem curajul și tăria de a pune capăt oricărui obicei prost și vicios. Să cerem remușcarea și lacrimile pocăinței, părerea de rău a tot ce am făcut contra voinței lui Dumnezeu. Să cerem ca Dumnezeu să înmoaie inimile împietrite și să ne inspire mijloace ingenioase de a îmblânzi pe cei vicioși și corupți. Să cerem ca inima noastră să fie mereu flămândă și însetată de Iisus, de pâinea cea divină și dătătoare de viață și de sângele cel sfințitor. >
~ Părintele Arsenie Boca, Sfaturi Duhovnicești

Și acum filmulețul scurt despre mitul peșterii de Platon.
Aaa..și sub filmuleț pun câteva link-uri către unele articole traduse acu ceva timp și care au deranjat pe unii, iar pentru alții... egoul lor condiționat să fugă de astfel de expuneri le-a tot evitat.
Iar despre tradus, în ultima vreme nu a fost timp pentru asta dar sunt în listă spre pregătire niște filmulețe foarte frumoase cu Adyashanti, Rupert Spira, Papaji, Mooji, Nisargadatta.



 

O animaţie făcută în clei de Bullhead Entertainment după alegoria lui Platon - Peştera. Produsă, scrisă şi regizată de Michael Ramsey. Tradusă în limba română de Dicu Marius Mihail pentru Colegiul Naţional "Augustus Treboniu Laurian".

Și aici linkuri către articolele de care ziceam:

Cele 11 porunci ale new-age egoului

Gunoiul new-age

Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (partea 1)

Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (partea a 2-a)

Testul falsului guru