duminică, 31 ianuarie 2016

Jeff Foster - Cum să iubești (How to love)


"Nu pot trăi fără tine" 
"Tu mă completezi" 
"Fără tine sunt nimic" 
"Nu mă părăsi niciodată"
 
Ți-au vândut o minciună frumoasă despre dragoste. 

Și în inocența ta, ai cumpărat minciuna, ai luat-o ca adevăr. Pentru că toată lumea din jurul tău făcea la fel, și ai vrut să te încadrezi, și ai fost atât de speriat să fii singur, de vreme ce nu te-ai cufundat în bucuria oceanică a propriei singurătăți ca să-ți găsești acolo siguranța. 

Nimeni nu vine să te salveze, vezi tu. Niciun prinț călare. Nicio Julieta. Nicio mamă surogat. Nicio "persoană specială". Niciun Mesia care îți va lua durerea, sentimentele de gol, acel sentiment de separare și abandon care a fost cu tine de când erai prunc. Nimeni nu va fi capabil să simtă și să metabolizeze sentimentele pentru tine. Nimeni nu poate trăi și muri pentru tine. Nimeni nu are puterea de a te distrage permanent. Nimeni nu te poate deține sau să fie în posesia cuiva. 

Jumătatea ta, completarea ta, nu este în afara ta, vezi tu, ci adânc în tine. Ea există ca propria ta prezență, arde ca soarele înăuntru. Atât de mulți oameni sunt în căutarea iubirii. Sau ei încearcă să se agațe de o iubire care pare a le aluneca printre degete. Sau ei simt că au pierdut iubirea, și încearcă să obțină dragostea înapoi, alergând de la sentimentele de disconfort ale retragerii, amorțindu-se cu mai multe vise, alergând în continuare și mai departe de ei înșiși, în căutarea a ceva ce ei nu vor atinge, în continuare visând "o persoană specială", care-i va completa, care să le ofere o viață întreagă de securitate psihologică, să le fie mama sau tatăl perfect ce ei nu i-au avut pe Pământ. 

Desigur, asta nu e iubire. Asta e frica, un zbor de urgență din singurătate. 
Dacă o poți găsi sau pierde, dacă poți fi "în" sau "afară" din ea, dacă poate să-ți fie dată sau luată, dacă trebuie să te lupți pentru ea, să cerșești pentru ea, să te manipulezi pe tine sau pe alții ca să o ai, dacă simți că trebuie să devii vrednic de ea, dacă doare, atunci este versiunea minții despre iubire. 
Este o minciună. 
Căci dacă iubești, tu ești prezent. Asta e. 
Dacă iubești pe cineva, ești prezent cu el. La fel de prezent cu el cum ești cu tine. La fel de prezent ca Soarele pe cer, în ciuda norilor, a furtunilor, a vremii în continuă schimbare. 
Nu confunda dragostea cu dorința, atunci. Dorința vine și pleacă. Arde strălucitoare, sau flacăra se stinge. Dar dorința nu este consistentă (consecventă), ca dragostea.
Nu confunda iubirea cu atracția. Atracția este frumoasă, dar are fluxuri și refluxuri, se ridică și coboară ca valurile oceanului. Se schimbă cu anotimpurile, zilele, orele, momentele. Nu este mereu prezentă, precum iubirea.

Nu confunda iubirea cu sentimentele calde, plăcute, chiar sentimentele beției romantice de a fi "îndrăgostit". Sentimentele plăcute la rândul lor devin dureroase atât de repede. Dragostea nu este plăcere, nici durere, nu este extaz, nici rănire; este câmpul care rabdă, chiar și atunci când fericirea dispare în disperare. 


Nu confunda dragostea cu urgența de a poseda pe cineva sau să fii în posesia cuiva. Dragostea nu este infatuare. Dragostea nu este obsesivă, nici compulsivă. Iubirea nu se agață. Iubirea nu deține nimic; este lipsită de greutate, fără formă. Dragostea nu spune "Am nevoie de tine pentru fericirea mea, mulțumirea mea, viața mea". Nu, dragostea este sinonimă cu libertatea, cu o inimă deschisă larg, cu dorința de a simți fiecare sentiment, de a gândi fiecare gând. 

Mitul cel mai periculos este că o altă persoană te poate "face" fericit. Nu, nu. Fericirea, adevărata fericire, felul de fericire care nu poate fi cumpărat sau vândut sau frumos ambalat, este identică cu propria prezență, pe care nimeni nu ți-o poate da, și nimeni nu ți-o poate lua.
Dacă tu cauți un altul pentru fericirea ta, vei depinde întotdeauna de el, o să-ți fie întotdeauna frică să nu-l pierzi, și teama și resentimentele vor bubui sub "iubirea" ta. Te vei adapta pentru a-l mulțumi, îți vei amorți gândurile și sentimentele, vei  închide ochii la adevăr și vei trăi în fantezie și speranță. Te vei face singur nefericit în scopul de a câștiga dragostea altuia, pentru a-l păstra și controla. Te vei face singur nefericit încercând să-l faci pe altul fericit ... sau forțând-te pe tine însuți să fii fericit. Asta nu este dragoste, este o dependență de o persoană. Este frica deghizată ca "dragoste". Este minciuna. 

Dar sub fiecare dependență este dorul de acasă, pentru Mamă în cel mai adânc sens al cuvântului. Găsește cel mai profund sentiment de acasă în tine, deci. Fă corpul tău să fie acasă pentru tine, respirația ta, abdomenul tău ce se ridică și se coboară în momentul prezent. Găsește-ți locul în sentimentul de a fi viu. Și în acel loc al prezenței, petrece timp cu alte persoane care te hrănesc, care te ajută să te simți viu, care empatizează cu tine și pot să îți valoreze sentimentele tale cele mai de preț. Când nu încerci să câștigi iubirea, atunci când nu fugi de propriile sentimente incomode, îți permiți să iubești cu adevărat și să fii iubit. 

Invită-i pe alții în câmpul iubirii tale; lasă-i să stea, lasă-i să plece, înclină-te la calea lor și mergi pe a ta cu curaj. Dar nici măcar pentru o clipă nu cumpăra minciuna că salvarea ta se află undeva în afara inimii splendidei tale prezențe, locul unde nu e nimeni de salvat. Locul unde atingi viața, și ea te atinge înapoi, clipă de clipă ...Pentru că tu ești Cel Unic, cel mai măreț preaiubit al tău, partener, prieten, guru și Mamă. 

Și astfel îți poți spune: 
"Nu pot trăi fără tine" 
"Tu mă completezi" 
"Fără tine sunt nimic" 
"Nu mă părăsi niciodată"

http://www.lifewithoutacentre.com/




HOW TO LOVE
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”.


They sold you a beautiful lie about love.
And in your innocence, you bought the lie, took it as truth. Because everyone around you was doing the same, and you wanted to fit in, and you were so frightened of being alone, since you’d never plunged into the oceanic joy of your own aloneness and found safety there.
Nobody is coming to save you, you see. No prince on horseback. No Juliet. No surrogate mother. No "One Special Person". No messiah who will take away your pain, your feelings of emptiness, that sense of separation and abandonment that’s been with you since you were young. Nobody will be able to feel and metabolise your feelings for you. Nobody can live and die for you. Nobody has the power to permanently distract you. Nobody can own you or be owned.

Your other half, your completion, is not outside of you, you see, but deep within you. It lives as your very own presence, burns like the Sun within.
So many people are looking for love. Or they are trying to hold onto a love that seems to be slipping through their fingers. Or they feel they have lost love, and they are trying to get love back, running from uncomfortable feelings of withdrawal, numbing themselves with more dreams, running further and further from themselves, in pursuit of something they will never reach, still dreaming of their “One Special Person” who will complete them, provide them with a lifetime of psychological security, be the perfect mother or father they never had on Earth.
Of course, that’s not love. That’s fear, an urgent flight from aloneness.
If you can find or lose it,
if you can be 'in' it or 'out' of it,
if it can be given to you or taken away,
if you have to fight for it, beg for it, manipulate yourself or others to get it,
if you feel you have to become worthy of it,
if it hurts,
then it’s the mind’s version of love.
It is the lie.
For if you love, you are present. That’s it.

If you love someone, you are present with them. As present with them as you are with yourself. As present as the Sun in the sky, despite the clouds, the storms, the ever-changing weather.
Do not confuse love with desire, then. Desire comes and goes. It burns brightly, or the flame extinguishes. But desire is not consistent, like love.
Do not confuse love with attraction. Attraction is beautiful, but it ebbs and flows, rises and falls like the ocean waves. It changes with the seasons, days, hours, moments. It is not ever-present, like love.

Do not confuse love with warm, pleasant feelings, even limerent feelings of being "in love". Pleasurable feelings turn to painful ones so quickly. Love is not pleasure nor pain, it is not ecstasy nor hurt; it is the field that endures, even as the bliss fades into despair.

Do not confuse love with the urgency to possess someone or be possessed. Love is not infatuation. Love is not obsessive nor compulsive. Love does not cling. Love does not own anything; it is weightless, formless. Love does not say “I need you for my happiness, my contentment, my life”. No, love is synonymous with freedom, with a wide open heart, with the willingness to feel every feeling, think every thought.
The most dangerous myth is that another person can ‘make’ you happy. No, no. 

Happiness, true happiness, the kind of happiness that cannot be bought or sold or neatly packaged, is identical with your own presence, which nobody can give to you, and nobody can take away. If you look to another for happiness, you will always depend on them, always be afraid of losing them, and fear and resentment will rumble underneath your ‘love’. You will adapt yourself to please them, numb your thoughts and feelings, close your eyes to the truth and live in fantasy and hope. You will make yourself unhappy in order to win their love, keep them, control them. You will make yourself unhappy trying to make them happy… or forcing yourself to be happy. That is not love, it is an addiction to a person. It is fear masquerading as ‘romance’. It is the lie.

But underneath every addiction is the longing for home, for Mother in the deepest sense of the word. Find the deepest sense of home within yourself, then. Make your body your home, your breath, your belly as it rises and falls in the present moment. Find your ground in the sense of being alive. And in that place of presence, spend time with others who nourish you, who help you feel alive, who empathise with you and can validate your precious feelings. When you are not trying to win love, when you are not running from your own uncomfortable feelings, you can afford to truly love and be loved.

Invite others into your love field; let them stay, let them leave, bow to their path and walk your own with courage. But do not for a moment buy into the lie that salvation lies anywhere except at the very heart of your exquisite presence, the place where there’s nobody to be saved. The place where you touch life, and are touched in return, moment by moment...
 For you are The One, your own greatest lover, partner, friend, guru and Mother.

And so you can say to yourself:
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”. 



http://www.lifewithoutacentre.com/

luni, 25 ianuarie 2016

Falsul maestru spiritual și masca de înțelept


Din unele discuții cu prietenii, am avut ocazia să aud de ceva ori despre vreun îndrumător spiritual sau pretins maestru: "știi, de fapt eu am vorbit cu el și e un om de treabă și știe o grămadă de lucruri și informații...", "am simțit cutare și cutare lucru cu el", etc.
Cine a vizionat filmul "Kumare" a putut vedea acolo cum oamenii pot fi amăgiți și chiar pot avea trăiri extraordinare cu un fals maestru. Și asta se știe și din mai multe tradiții spirituale că e posibil.

Acum, să zicem că ai un vecin nou. Este profesor de psihologie și are cabinet de psihoterapie.
Te întâlnești cu el pe stradă sau pe scara blocului. Și vorbește frumos, politicos, cult. Îl vei aprecia desigur. Pentru că a studiat are și informații pe care tu nu le știi și chiar pare fascinant.
La un moment dat, prin pereți auzi că de fapt el se îmbată, își bate nevasta și copiii, îi înjură. Și asta nu o singură dată. Mai afli și că fură obiecte din casă pe care le vinde pentru droguri.
Te întâlnești în continuare cu el pe stradă și vorbește politicos și frumos cu tine. Dar între timp mai afli și că a plagiat la școală, că a furat de la alții cărți și a spus că sunt ale lui. Afli multe lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce el zice că e.

Te-ai mai duce la cabinetul lui să fii ajutat? Poate are informațiile teoretice pentru care te poate taxa, dar practic el nu trăiește ceea ce știe. Nu e la nivelul acelor informații din punct de vedere al vieții.
Ai putea avea încredere în el că te poate ghida și ajuta cu adevărat?

Ai avea încredere într-un maestru care îți zice să nu furi dar el o face, zice să nu minți dar el o face cu nerușinare? Îl vezi clar că înșeală, fură, manipulează, minte, se folosește de alții. Nu ți-ai pune întrebări? Dacă chiar vrei Adevărul și vrei sincer să fii ajutat cred că ai motive întemeiate să îți pui anumite întrebări și să eviți un astfel de om ca îndrumător.

Să zicem că vecinul psiholog are totuși clienți, clienți care nu știu despre viața lui privată, despre dedesubturile afacerii sale. Și la un moment dat aceștia află unele lucruri. Ce vor face? Dacă chiar au vrut să fie ajutați își dau seama că au cam fost păcăliți. Dar sunt unii care au fost la cursurile lui sau la ședințe de psihoterapie cu anii doar pentru că așa e la modă, cum e în Occident la modă să ai psiholog. Și alt motiv a fost pentru socializare, pentru a face parte dintr-un grup. E posibil ca obișnuința de a merge la el să nu dispară pentru că nici căutarea lor nu e ardentă. Nu se desprinde cineva așa ușor de obișnuințe și de apartenențe la un grup social. Decât dacă chiar ești stabil și matur interior, detașat, imparțial și cu respect de sine. Și dacă chiar cauți cu adevărat să descoperi ceea ce e etern și imuabil în tine.

În toate tradițiile spirituale sunt câteva tentații de bază: banii, sexul, puterea.
Deci dacă vrei să evaluezi o grupare spirituală sau un așa zis maestru, urmărește în jurul cui gravitează banii, sexul și puterea. Unde se duc toate astea și în ce scopuri.
Și întreabă-te des ce vrei tu de fapt. Ai niște nevoi și curiozități să afli ceva?
Ai niște interese personale sau ești dispus și ardent să descoperi Adevărul?
Cel care mă îndrumă se crede mai știutor ca mine și mă face să mă simt inferior sau mă tratează cu adevărată considerație ca spirit divin?
Mă împuternicește sau mă face sclav dependent de el și de sistemul lui cu anii?
Mă adâncește în iluzia eu-lui personal, care evoluează în timp, prins în devenire, care nu e niciodată de ajuns? Sau mă ajută să mă trezesc, să mă recunosc ca ceea ce sunt în esență Aici Acum?

Și poți de asemenea observa dacă cel care te îndrumă este prins în rolul pe care și-l asumă.
Cu ce se identifică, ce reclamă își face singur, sau ce reclamă îi fac cei din cercul lui restrâns.

Un maestru adevărat nu se va crede mai special ca alții, nu va vedea rolul de maestru mai presus de cel de cizmar, de exemplu. Totul e rânduit de Dumnezeu și maestrul știe că nu e nimic meritul său personal.
Și îți va respecta libertatea să fii ceea ce ești, pentru că vede în tot doar manifestarea divinului.

Citește și:
Testul falsului guru
Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (2 părți)
Calitățile unui guru și ale unui discipol în buddhismul tantric



sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Spiritualitatea și neuroştiinţele - despre iluzia liberului arbitru

 
Pentru că tot am mai postat diferite citate extrase de la Ramana Maharishi, Robert Adams, Nisargadatta Maharaj, Ramesh Balsekar, care spun că de fapt totul este predeterminat, că ceea ce trebuie să se întâmple se va întămpla și ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, iaca și rezultatele științifice care confirmă iluzia liberului arbitru dar care și arată capacitatea omului de a se înfrâna de la anumite acțiuni. Poate așa se explică și de ce în Biblie cele zece porunci îți spun ce să nu faci, de la ce să te abții.
 
Totuși interesant e că experimentele arată că dacă omul zice că totul este predestinat (că așa e karma lui sau a altora) el are atunci tendința de a face fapte grave, să fure, să înșele, să se simtă liber să facă ce vrea, și să devină foarte egoist.
Sub linkul către articol am adăugat câteva idei care să înglobeze anumite înțelegeri.
http://www.descopera.ro/stiinta/9396734-este-liberul-arbitru-doar-o-iluzie-neurostiintele-ofera-raspunsul

Legat de liberul arbitru Ramana Maharishi spune că tot ce putem alege de fapt e să fim conștienți de Sine.
Robert Adams spune frumos că singura libertate pe care o avem e să nu reacționăm și să fim conștienți de conștiință.
Cum se spune și în articol poți să te abții de la o acțiune când apare tendința să o faci. Poți alege să nu urmezi un gând când acesta apare. Tendințele subconștiente (vasana) împing corpul spre acțiuni. Atât timp cât există identificarea "eu fac asta" există un ego care se auto-convinge și auto-iluzionează că el are vreo putere.
Renunțarea la "eu" și la "făcător" este semnul maturizării și trezirii conștiinței.

Eliberarea spirituală este de "eu" și de tendințele minții și ale corpului.
Când ești conștient de faptul că tu ești conștiință, sau de fapt când conștiința este conștientă de ea însăși, tendințele egoiste dispar de la sine. Nu trebuie să faci tu ceva. Și calitățile cele bune apar de la sine, fără să le faci tu, ele sunt spontane în conștiința trează. Nu le întreții. E spațiul vid al conștiinței acolo.
Nu e un cineva care să fie compasiv, compasiunea este calitatea acestui spațiu.
Nu mai este cineva care să zică "eu m-am eliberat", "eu sunt maestru", "eu sunt Sinele", "eu sunt Brahman, Absolutul".

Spațiul nu spune: "eu sunt spațiul, eu sunt cel mai spațios", "eu sunt mai spațios ca tine, vântule", "eu sunt liber".
Ce nevoie ar fi să zică el toate astea? Doar dacă încă mai e un cineva acolo care e diferit de spațiu care să le poată afirma și să-și însușească acele calități sau etichete prin identificare. Dar nimicul, neantul nu face afirmații proprii. Aceasta este condiția celui eliberat. Sunt mulți care au avut treziri spirituale, recunoașteri ale esenței proprii, dar acesta nu e capătul, nu e realizarea ultimă. De fapt trezirea, recunoașterea e primul pas pe cale, așa cum zic multe tradiții spirituale, căci abia de atunci știi ce cauți și ce vrei să permanentizezi și să insufli în toată ființa.

Conștiința liberă e curgere spontană. Tendințele corpului nu sunt suprimate cu totul, corpul va dormi, va mânca, va citi ziarul, va putea vorbi cu alții, dar acolo nu există agățare de acele lucruri, e detașare totală. Nu există un eu care să vrea ca lucrurile să graviteze în jurul lui. Nu va spune "eu sunt maestru, ia ascultați aici la mine", nu cere să fie recunoscut sau respectat sau apreciat, lăudat și slăvit. Nu se compară cu alții, căci spațiul gol e conștient doar de el însuși și vede doar spațiu gol. Sinele vede doar Sinele. Nu are alte interese personale. Respectul de sine arată respect față de Sinele prezent în toți, chiar și în cei care au rol de dușmani, de răuvoitori. Nu că ar face asta ca o acțiune sau tehnică de acceptare. Nu are nevoie să practice astea. E natural și spontan așa. Conștiința trează se vede doar pe ea însăși sub diferitele forme de expresie. Este netulburată de aparențe, de manifestări.
Nu se atașează și nu respinge jocul manifestării. Pur și simplu nu e prinsă în joc pentru că l-a trascens.

Dacă te-ai trezit spiritual, pur și simplu renunți la obiceiuri fără rost, de exemplu: discuții inutile, fumat, judecarea altora, etc. Nu trebuie să faci tu ceva în privința asta decât să devii tot mai conștient de tine însuți. Ele cad de la sine. Sunt mulți care zic "de mâine mă las de fumat" și nu reușesc, sau dacă reușesc se pot reapuca de fumat după o vreme iar. Dar când devii tot mai conștient de tine însuți, când conștiința se întoarce spre ea însăși, lucrurile inutile cad singure la fel cum jocurile copilăriei nu îl mai atrag pe un adolescent, și atracțiile adolescentului nu mai sunt importante pentru cel matur, și nici jocurile vieții nu îl mai atrag pe cel ce se apropie de finalul vieții în acest corp. Cel trezit spiritual moare înainte de a muri. Moare ca ego și ca identificare cu ansamblul corp-minte. Conștiința nu face risipă. Toate au rostul și încadrarea lor, și timpul lor.

Privind articolul despre neuroștiințe și liberul arbitru, putem înțelege de ce marii maeștri ne îndeamnă spre Acum, spre Prezență, spre conștiență de sine în toate activitățile de zi cu zi, spre eliberarea de automatisme.
Lucrul spiritual este din interior. Doar dacă ești prea imatur și nu poți înțelege lucrurile astea atunci ești ghidat să faci practici exterioare, să participi la ritualuri religioase sau spirituale, să faci sau să nu faci cutare lucru.
Pentru că nu ai atenția decât pe exterior ești luat de acolo de unde ești. Și când te-ai maturizat atunci vezi că astea nu aveau vreun rost pentru trezirea ta dar cumva te-au copt ca să vrei să renunți la a privi în exterior. Devii matur și capabil să renunți la visul ce ți se proiectează în fața ochilor în mod inconștient și din condiționări și alegi cu destulă ardoare să descoperi Adevărul.

Rumi spune: "Du-te în inimă, îndrăgostește-te, rămâi acolo." Unii mai romantici au înțeles citatul după preocupările lor, dar Rumi spune să mergi în adâncul conștiinței tale, a Sinelui, să te îndrăgostești de Acesta și să rămâi acolo până ești una cu el.

Cel trezit spiritual poate apărea chiar fragil în planul fizic, așa cum îl vedem pe Iisus, Francisc d'Assisi și alți sfinți sau maeștri care au trecut prin chinuri. Boli grave au avut mulți mari maeștri. Parfumul spiritului etern și indestructibil a continuat să emane prin ei în orice condiții, semn al transcenderii limitării corpului fizic.

Deci tot ce putem alege e să renunțăm la a crede că eu-l personal este buricul universului și să fim conștienți de conștiința ce o suntem. Aici suntem Unul. Aici e doar Conștiința pură impersonală.

Robert Adams - Practica spirituală și non-rezistența (The spiritual practice and the non-resistence)

Sadhana (practica spirituală) este ca mersul la școală. Trebuie să înceapă în grădiniță, apoi la clasa întâi, clasa a cincea, gimnaziu, liceu, colegiu, la universitate. Acest lucru este valabil despre sadhana. Practici o formă de sadhana de ani de zile probabil, și apoi s-ar putea să crești din ea către alte forme, la forme mai înalte. Până când ajungi la realizarea că nu există nicio sadhana. Toți acești ani cât am stat într-un picior cu brațul în aer, cântând mantre, făcând pranayama (exerciții respiratorii) au fost inutili. Acum doar poți spune asta când ai ajuns într-un punct anume din viață.  

Cu cât mai puternic ești atașat de acest pământ cu atât mai multe sadhana-e trebuie să faci. Dar pe măsură ce începi să-ți pierzi atașamentul de acest pământ forma de sadhana se schimbă. Practicile tale spirituale se schimbă. Ele devin tot mai puține și mai puține. Din moment ce începi să realizezi că ești conștiința pură. Trebuie conștiința pură să facă sadhana? Sau are nevoie Dumnezeu să facă practicile spirituale?

Începi să-ți simți realitatea. Cu cât simți realitatea a ceea ce ești cu atât mai mult corpul se îndepărtează. Până când vine din nou acea zi când știi dincolo de orice umbră de îndoială că nu ai corp. Totuși corpul
apare. Această parte devine un paradox atunci când încerci să folosești cuvinte pentru a explica. Nu ai nici un corp și, în același timp ai un corp. Tu pari că demonstrezi un corp. Alții te văd ca un corp, dar îți dai seama că aceasta este o glumă cosmică. Căci nu există un corp, nu există nicio lume, nu există niciun univers, există doar conștiința, fără de efort, fără alegere, conștiința pură, spațiul nemărginit.

Înainte de iluminarea totală simți asta despre tine. Că ești conștiință, că nu ești corpul, ești realitatea absolută. Când te duci mai adânc în asta, devii ca spațiul fără margini. Nu mai ești limitat la un loc. Nu mai este limitare. Acum corpul apare ca o închisoare pentru tine. Tu pari limitat la corpul tău. E ca și cum ești în închisoare. Nu există nicio libertate.


Pe măsură ce te apropii de iluminare, începi să realizezi că nu ești corpul, dar te simți în continuare limitat fără un corp. Apoi în etapa finală devii Sinele a tot.
Îți dai seama că tu ești copacii, oceanul, planetele, stelele, tu ești totul. 

Ai devenit atotpătrunzător, omniprezența. Cu toate acestea, atunci când oamenii se uită la tine, tu pari a fi un corp. Așa că păstrează tăcerea. Nu încerca să te explici sau să dovedești nimic. 
Nu mai este ceva ce trebuie să faci. Ești complet în afară.  

Acum de ce ai vrea să devii așa ceva? Care este scopul de a fi în acest fel? Dacă ai auzit despre fericire, pacea de dincolo de orice înțelegere, ai devenit asta, fericirea totală.
Substratul din spatele întregii existențe este bucurie totală, fericire totală, pace deplină, conștiință fericire.
Aceasta este adevărata ta natură, aceasta este ceea ce ești.
 


Chiar prin ascultarea acestor cuvinte ceva începe să se ațâțe în tine, să te facă să înțelegi că n-ai fost un corp nicicând. Nu te gândi la corpul tău prea mult. El va avea grijă de el însuși. 
Amintește-ți, cum am menționat la început, când ai venit în acest plan de existență a fost predestinat totul, totul. Totul este predeterminat. Prin urmare, fiecare mișcare ce o faci, tot ceea ce faci trebuie să se întâmple. Dacă doar îți dai seama de acest lucru vei înceta îngrijorările.

Aceasta este ceea ce am vrut să spun la început că te afli în locul potrivit ție chiar acum. Trecând prin acele experiențe care sunt necesare pentru tine. Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să te condamni pe tine și soarta ta. Acest lucru doar te trage mai adânc în maya (iluzie). Fii fericit acolo unde ești.
Niciodată nu te compara cu nimeni. Fii tu însuți așa cum ești.
 


Fii recunoscător pentru ceea ce ești și unde ești. Doar prin a fi recunoscător, prin acceptare începi să renunți la umanitatea ta (la ideea că ești doar om). De fiecare dată când reziști tu acumulezi mai multă karma pentru tine. 

De fiecare dată când încerci să te zbați pentru drepturile tale, acumulezi mai mare karma pentru tine.
Și vei avea întotdeauna drepturi pentru care să lup
ți. Numai natura lor se va schimba. Dar vei lupta pentru drepturile tale toată viața ta. Și apoi vei lua un alt corp și vei continua să faci același lucru, niciodată nu se va termina. 


În cele din urmă, încearcă să-ți amintești faptul că puterea care există te iubește așa cum ești. Nu te iubește doar atunci când faci anumite lucruri. Te iubește așa cum ești, necondiționat.
Și tu te desfășori în felul tău inimitabil. Nu este absolut nimic în neregulă cu nimic. 

La modul colectiv Pământul trece prin karma sa și face ceea ce ar trebui să facă. 

Treaba ta este de a deveni realizat și complet liber. Poți face acest lucru acceptându-te pe tine însuți așa cum ești, acceptându-i pe toți ceilalți. Acceptând lumea așa cum este. Acceptând condițiile așa cum sunt. Dându-ți seama că niciunul dintre aceste lucruri nu există, sunt doar temporare. Și ceea ce este temporar nu poate fi realitatea. 
Înțelegând că adevărata realitate ești tu însuți. Nu există nicio realitate adevărată în afară de tine însuți. Nu este nimic ce se întâmplă în afara ta. Ești creatorul lumii și al universului.
Și totul este bine. 

R.A. satsang 26 iulie 1992



Sadhana is like going to school. You have to start in kindergarten, go to the first grade, the fifth grade, junior high school, senior high school, college to university. This is true of sadhana. You practice one form of sadhana for years perhaps and then you may grow out of it to other forms, to higher forms. Until you come to the realization that there is no sadhana. All these years I've been spending standing on one foot with my arm in the air, chanting mantras, doing pranayamas has been unnecessary. Now you can only say this when you've arrived a certain place in life. 
The stronger you're attached to this earth the more sadhanas you have to do. But as you begin to lose attachment to this earth your form of sadhana changes. Your spiritual practices change. They become less and less. Since you're beginning to realize that you are the pure awareness. Does the pure awareness have to do sadhana? Or does God have to do spiritual practices?

You begin to feel your reality. The more you feel the reality of who you are the more the body keeps dropping away. Until again that day comes when you know beyond a shadow of a doubt that you have no body. Yet the body appears. This part becomes a paradox when you try to use words to explain it. You have no body and at the same time you have a body. You appear to be demonstrating a body. Others see you as a body but you realize that this is a cosmic joke. For there is no body, there is no world, there is no universe, there is only consciousness, effortless, choiceless, pure awareness, boundless space.

Prior to total enlightenment you feel this about yourself. That you are consciousness, that you are not the body, you're absolute reality. As you go deeper into that, you become like boundless space. You no longer are confined to a place. There is no longer confinement. Now the body appears like a jail for you. You appear confined to your body. It's like you're in prison. There is no freedom.
As you come closer to enlightenment, you begin to realize you are not the body but you still feel confined without a body. Then the final stage you become the Self of everything.
You realize that you are in the trees, the ocean, the planets, the stars you are everything.
You have become all-pervading, omnipresence. Yet when people look at you, you seem to be a body. So you keep silent. You do not try to explain yourself or prove anything.
There is no longer anything you have to do. You are completely out of it.

Now why would you want to become like this? What is the purpose of being this way? If you've heard about bliss, the peace beyond understanding, you have become that, total happiness.
The substratum behind all existence is total joy, total happiness, total peace, bliss consciousness.
This is your real nature, this is what you are.

Just by hearing these words something begins to stir within you to make you understand that you never were a body. Do not think about your body too much. It will take care of itself. 
Remember as I mentioned in the beginning, when you came into this plane of existence everything was preordained, everything. Everything is predetermined. Therefore every move you make, everything you do is supposed to happen. If you will just realize this you will stop worrying. 

This is what I meant when I said in the beginning you are in your right place right now. Going through those experiences that are necessary for you. The worst thing you can do is to condemn yourself and your lot. This just pulls you deeper into maya. Be happy where you are. 
Never compare yourself with anyone. Be yourself just the way you are. 
Be thankful for what you are and where you are. It is only by being thankful, by acceptance that you begin to let go of your humanity. Every time you resist you're accruing greater karma to you. 
Every time you try to stick up for your rights you are accruing greater karma to you.

And you will always have rights to stick up for. Only the nature of them will change. But you will be sticking up for your rights all of your life. And then you will take up another body and continue doing the same thing, it'll never end.
Finally, try to remember that the powers that be loves you just the way you are. It doesn't love you when you do certain things. It loves you just the way you are, unconditionally.
And you are unfolding in your own inimitable way. There is absolutely nothing wrong with anything. Collectively the earth is going through its karma and is doing what it's supposed to do. 

Your job is to become realized and totally free. You do this by accepting yourself with the way you are, accepting everybody else. Accepting the world the way it is. Accepting conditions the way they are. Realizing that none of these things exist, they're only temporary. And what is temporary cannot be reality. Understanding that the true reality is yourself. There is no true reality outside of yourself. There is nothing going on outside of yourself. You are the creator of the world and of the universe. And that all is well.
 
R.A. - satsang July 26, 1992

vineri, 22 ianuarie 2016

Video: Papaji - Eu-l ascunde libertatea (The I Hides Freedom) 1993-01-29

Satsang cu Papaji
Pentru subtitrare în limba română apăsați butonul CC




OM Shanti Shanti Shanti OM
Let there be peace amongst all beings in the universe, 
let there be peace, let there be peace.

marți, 19 ianuarie 2016

Video: Sadhguru - Cum Să-ți Depășești Frica (How to Overcome Fear)

În acest scurt video Sadhguru vorbește despre frică. De ce simțim frică și care este baza ei? Sadhguru explică rădăcina fricii, sursa fricii și cum poți deveni liber de frică.
http://www.sadhguru.org


video

EN:
In this short clip Sadhguru talks about fear. Why do we feel fear and what is it's basis? Sadhguru explains the root cause of fear, the source of fear, and how to become free from fear.

luni, 11 ianuarie 2016

Calitățile unui Guru și ale unui discipol în buddhismul tantric (The character of a Guru and the qualities of a disciple in the Tantric Buddhism)


Guru în care să ai încredere și cel de evitat


Caracterul celui care trebuie evitat:


Un discipol cu bun simț nu ar trebui să accepte pe cineva ca guru care nu are compasiune sau este predispus la mânie, vicios, arogant, posesiv, nedisciplinat sau lăudăros despre cunoștințele sale. 


Acest verset explică tipul de guru pe care nu ar trebui să-l urmăm; se menționează unele descalificări. Un discipol inteligent nu ar trebui să urmeze un astfel de guru.

• El trebuie să aibă o mare compasiune - o mare dorință ca ființele simțitoare să fie libere de suferință și cauza ei. Acest lucru este cea mai importantă calificare. Dacă guru nostru nu are compasiune, există pericolul ca el să renunțe la noi, la primul semn de comportament greșit. Dacă el are o mare compasiune, atunci nu contează cât de
ofensatoare sunt acțiunile noastre, el nu ne va părăsi sau neglija. Prin urmare, este foarte important ca guru-ul nostru să aibă o mare compasiune.

• Nu ar trebui să fie predispus la mânie.


• Nu ar trebui să fie sadic sau să mențină o ranchiună.


• Nu ar trebui să fie arogant.


• Nu ar trebui să aibă o dorință puternică pentru bunuri sau avere sau să se agațe puternic de
lucruri materiale.

• Nu ar trebui să aibe un
caracter destrăbălat al corpului, al vorbirii și al minții sau să fie neglijent în practica sa de moralitate. În cazul în care guru mizează la jocuri și ia diferite substanțe, discipolii lui vor urma aceeași cale. Ar trebui să încercăm să nu cădem sub influența unei astfel de guru. Dacă este posibil, ar trebui ca guru-ul nostru să fie ca cel al lui Nagtso Lotsawa: a trăit cu Atisha nouăsprezece ani, timp în care el nu a putut vedea nici cea mai mică pată sau vină în el.  
Noi ar trebui să încercăm să urmăm un guru ca acesta - unul în care nu găsim niciun singur neajuns. 
În mod similar, Khädrub Rinpoche slăvea pe Lama Tsong Khapa: "Nu contează cât Buddha-șii, cu toată înțelepciunea lor, au încercat să vadă dacă ai încălcat oricare dintre legăminte, măcar o cădere minoră, ei nu vor fi capabili să găsească măcar una." 
Acest lucru subliniază faptul că ar trebui să alegem un guru care-și ține legămintele sale în mod corespunzător.

• Nu ar trebui să se laude cu abilitățile sale sau să fie mândru dezvăluind calificările sale tot timpul. Caracterul celui căruia să te dărui:


(Un guru ar trebui să fie) stabil (în acțiunile sale), cultivat (în discursul său), înțelept, răbdător și onest. El
ar trebui nici nu ascundă neajunsurile sale, nici să pretindă că posedă calități care îi lipsesc. El ar trebui să fie un expert în mijloacele (din tantra) și în procedurile sale rituale (de medicină și de resorbție a obstacolelor). El ar trebui să aibă, de asemenea, compasiune iubitoare și o cunoaștere completă a Scripturilor.

Acest verset explică tipul de guru pe care ar trebui să-l urmăm; menționează unele dintre calificările ce trebuiesc căutate într-un guru, caracteristicile tipului de guru pe care ar trebui să-l urmăm ca discipoli inteligenți.


• Stabil înseamnă că el ar trebui să aibă acțiuni foarte "restrânse" ale corpului; el ar trebui să se abțină de la acțiuni non-virtuoase ale corpului, își menține acțiunile sale corporale corespunzătoare și morale; imuabil.


• Cultivat se referă la discursul său; el ar trebui să se abțină de la acțiuni non-virtuoase în vorbire, să păstreze moralitatea adecvată în exprimare, să nu-i rănească pe alții prin vorbire, cuvinte tăioase, etc.


• Mental, el ar trebui să se abțină de la cele trei acțiuni non-virtuoase ale minții, precum și de la pretențiozitate; atitudinea lui mentală ar trebui să fie foarte pură. El ar trebui să aibă inteligență și discernământ înțelept; dacă nu, nu ne poate conduce pe calea spre eliberare.


• El trebuie să posede cele trei tipuri de toleranță, sau răbdare:

- Toleranța la răul primit de la alții; 
- Capacitatea de a îndura greutățile; 
- Și capacitatea de a auzi învățăturile profunde, fără a fi îngrozit. 

• Ar trebui să fie adevărat și nepărtinitor, adică imparțial; nu părtinitor față de rudele apropiate sau cu repulsie față de dușmani; el ar trebui să aibă egalitatea minții față de toate ființele simțitoare.

• Nu ar trebui să fie pretențios sau să-și disimuleze propriile neajunsuri. Pretențios înseamnă să pretindă că are cunoștințe supranaturale pe care nu le are și disimularea neajunsurilor sale înseamnă că întotdeauna încearcă să-și ascundă greșelile de ceilalți, în special cu intenția de a primi ofrande. 


• El ar trebui să aibă puterea de a alunga interferențele prin mantre și prin practicile tantrice.   

• Ar trebui să fie capabil să practice medicina, care de fapt înseamnă să-i ajute și pe alții să beneficieze prin mijloacele învățăturii sale; pentru a-i liniști într-adevăr. 

• El trebuie să aibă o mare compasiune, dorința ca suferința tuturor ființelor simțitoare să fie ușurată. 

• El trebuie să aibă cunoștințe profunde ale Scripturilor. 

El ar trebui să aibă (...) simțurile sale pe deplin sub control. 
El ar trebui să aibă cele două seturi de zece calificări, așa cum se menționează în Guru Puja.  
Aceste douăzeci de lucruri sunt cele zece exterioare și cele zece interne ale unui guru de Cel mai înalt nivel de Yoga Tantra, pe care el ar trebui să le aibă.


Calitățile necesare discipolului sunt date în două părți:
 


- calitățile generale ale discipolului, discipolul căii gradate spre iluminare;
- și calitățile celui avansat, ale acelui discipol extraordinar, care este un discipol de practică tantrică.

Aici sunt calitățile generale: 


• Discipolul trebuie să fie imparțial și să nu aibă o atitudine părtinitoare. Aceasta este cea mai importantă. 

• Discipolul ar trebui să aibă putere de discernere sau inteligență, o facultate bună de discernământ. 
În cazul în care discipolul este prost și nu înțelege subiectul, chiar dacă este învățat de o sută de ori, e o mică valoare în a îndruma un astfel de elev. Pentru ucenicii cu inteligență ascuțită, sau cu conștiință discriminatorie, totul devine un profesor pentru că ei știu ce să cultive și ce să abandoneze. Pentru elevii proști, iluzionați sau închiși la minte, a crea o relație guru-discipol este ca și căutarea intenționată a tărâmurilor inferioare, deoarece ei nu pot observa în mod corespunzător. 

• Nu numai că ar trebui să discipolul să aibă o atitudine imparțială, echidistantă și o mare inteligență, dar, de asemenea, și un interes acut. Aceasta este, probabil, cea mai importantă calitate, deoarece în cazul în care elevul nu este entuziast, e ca a-i oferi un discurs la o sperietoare de ciori; învățăturile nu vor fi păstrate în minte. Așa cum a spus un mare Kadampa Geshe, "Nu are rost să dai învățături la cei fără interes deosebit. Nu contează cât de multe le-ai da, sunt de mică valoare. Poți duce un cal la apă, dar nu-l poți face să bea. Chiar dacă-i împingi capul în apă, el va scutura chiar și puțina apă care i se lipește pe bot." 

Deci, acestea sunt cele trei calități generale pe care un discipol ar trebui să le posede.
_____________

Câteva precizări:
Aceasta este tradiția buddhistă tantrică din care au făcut parte mari maeștri precum Milarepa, Marpa, Tilopa, Naropa, etc.
Tot conform tradiției, dacă un maestru nu respecta anumite reguli dintre cele expuse mai sus, el trebuia să facă dovada realizărilor sale excepționale prin anumite demonstrații publice. De exemplu, dacă el mânca carne omorând un animal, făcea dovada capacităților sale extraordinare prin care putea să învie o pasăre sau un animal care muriseră. Sau făcea dovada capacităților de transfer ale conștiinței (așa numita phowa) dintr-un trup în altul.
Nebunul divin Drukpa Kunley își demonstra public capacitățile sale extraordinare, chiar în prezența altor mari maeștri ai vremii. 
Cu alte cuvinte, măiestria și perfecțiunea spirituală se poate vedea prin stăpânirea energiilor în propria ființă, prin transcenderea tendințelor egotice, a condiționării individualității - controlul asupra acțiunilor realizate prin corp, vorbire, minte - prin care demonstrezi că ești deasupra energiilor și tendințelor, neacționând sub impulsul lor instinctual, emoțional, mental - astfel având un comportament pur și perfect. 
Sau dacă spui că ești maestru realizat chiar dacă nu le respecți în aparența exterioară, atunci demonstrezi asta prin faptul că ești deasupra tuturor energiilor și manifestării din afara ta, și nu la cheremul energiilor și tendințelor oricât de mari ar fi și în orice situație - prin controlul perfect al lumii din exterior, și chiar al vieții.
Marii maeștri au fost modele perfecte fiind ei înșiși dovada ambelor variante, așa cum avem în creștinism exemplul lui Iisus. 

Citește și:
Cine e un înțelept?
Testul falsului guru


EN:
The guru who is to be relied upon or avoided 
The character of one to be avoided

A disciple with sense should not accept as a guru someone who lacks compassion or is prone to anger, vicious, arrogant, possessive, undisciplined or boastful of his knowledge.


This verse explains the kind of guru we should not cultivate; it mentions some disqualifications. 

An intelligent disciple should not cultivate such a guru.
•    He should possess great compassion—the wish that sentient beings be free from suffering and its cause. This is the most important qualification. If our guru is not compassionate there’s the danger that he’ll give up on us at the first sign of bad behavior. If he has great compassion, then no matter how offensive our actions, he won’t forsake or neglect us. Therefore it’s very important that our guru have great compassion.

•    He shouldn’t be prone to anger. 
•    He shouldn’t be sadistic or hold a grudge. 
•    He shouldn’t be arrogant. 
•    He shouldn’t have a strong desire for possessions or wealth or cling strongly to material things. 
•    He should not be loose of character of body, speech and mind or careless in his practice of morality. If the guru gambles and takes intoxicants, his disciples will follow the same path. We should try not to fall under the influence of such a guru. If possible, our guru should be like Nagtso Lotsawa’s: he lived with Atisha for nineteen years during which time he couldn’t see the tiniest stain or fault in him. We should try to cultivate a guru like that—one in whom we can’t find even a single shortcoming. Similarly, Khädrub Rinpoche offered praise to Lama Tsong Khapa: “No matter how the buddhas, with all their wisdom, try to see if you have breached any of your vows, even a minor downfall, they won’t be able to find a single one.” 
This emphasizes that we should choose a guru who keeps his vows properly.
•    He should not boast of his abilities or be fond of revealing his qualifications all the time.



The character of one to be devoted to

(A guru should be) stable (in his actions), cultivated (in his speech), wise, patient and honest. He should neither conceal his shortcomings nor pretend to possess qualities he lacks. He should be an expert in the meanings (of the tantra) and in its ritual procedures (of medicine and turning back obstacles). He should also have loving compassion and a complete knowledge of the scriptures.
This verse explains the kind of guru we should cultivate; it mentions some of the qualifications we should look for in a guru, the characteristics of the kind of guru who should be cultivated by an intelligent disciple.
•    Stable means that he should have very subdued actions of body; he should abstain from non-virtuous actions of body, keep his bodily actions proper and moral; immutable.
•    Cultivated refers to his speech; he should abstain from non-virtuous actions of speech, keep proper morality of speech, not hurt others by means of speech, sharp words, etc.
•    Mentally, he should abstain from the three non-virtuous actions of mind as well as from pretentiousness; his mental attitude should be very pure. He should possess intelligence and discretion; if he doesn’t, he can’t lead us on the path to liberation.


•    He should possess the three types of forbearance, or patience:
- forbearance of harm received from others; 

- the ability to endure hardship; 
- and the ability to hear profound teachings without being terrified.

•    He should be true and unbiased, or impartial; not biased towards near relatives or repulsed by enemies; he should be even-minded towards all sentient beings.
•    He shouldn’t be pretentious or conceal his shortcomings. Pretentious means pretending to have supernatural knowledge that he doesn’t have and concealing his shortcomings means always trying to hide his faults from others, especially with the intention of getting offerings.


•    He should have the power to drive out interferences by means of mantras and tantric practice.
•    He should be able to practice medicine, which actually means to help and benefit others by means of his teachings; to really pacify them.
•    He should possess great compassion, the wish that all sentient beings’ suffering be alleviated. 

•    He should have profound knowledge of the scriptures.

He should have full expertise in both ten fields, skill in the drawing of mandalas, full knowledge of how to explain the tantra, supreme pure faith and his senses fully under control.
He should possess the two sets of ten qualifications, as mentioned in the Guru Puja. These twenty things are the ten externals and the ten internals that a Highest Yoga Tantra guru should possess.


The qualities a disciple needs are given in two parts: 
the qualities of the disciple in general—the disciple of the graduated path to enlightenment—and the qualities of the advanced, extraordinary disciple, that is, a disciple of tantric practice.
Here are the qualities in general:
•    The disciple should be impartial and not have a biased attitude. This is most important. 

•    The disciple should have discretion or intelligence, a good faculty of discernment. If the disciple is dull and doesn’t understand the subject even though it’s taught a hundred times, there’s little value in teaching that student. For disciples with sharp intelligence, or discriminating awareness, everything becomes a teacher because they know what to cultivate and what to abandon. For dull, deluded or closed-minded students, making a guru-disciple relationship is like purposely seeking the lower realms because can’t observe it properly.
•    Not only should the disciple have an impartial, unbiased attitude and intelligence but also keen interest. This is probably the most important quality, because if the student isn’t enthusiastic, it’s like giving a discourse to a scarecrow; the teachings won’t be kept in mind. As a great Kadampa geshe said, “It’s no use giving teachings to those without keen interest. No matter how many you give, they’re of little value. You can lead a horse to water but you can’t make it drink. Even if you push its head into the water, it’ll just shake off the little water that does stick.”
So these are the three general qualities that a disciple should possess.