luni, 17 octombrie 2016

Spațiul libertății - Documentar despre Sri Mooji în Rishikesh (Space Of Freedom - documentary on Sri Mooji in Rishikesh)

Minții tale îi plac lucruri, dar ființei tale pur și simplu îi place să fie.
~ Mooji
pentru subtitrarea în română apăsați butonul CC



Filmul documentar despre satsang cu Sri Mooji în Rishikesh
Ce e satsang? Ce e fericirea? Ce e libertatea? Există ceva neschimbător? Care e rolul unui guru în căutarea adevărului? Acestea sunt niște întrebări la care documentarul „Spațiul Libertății” încearcă să răspundă cu ajutorul lui Sri Mooji și al altor căutători intervievați. Documentarul a fost filmat în
Februarie și Martie 2015 în Rishikesh, India, pe parcursul a 5 săptămâni de Satsang-uri Deschise cu Sri Mooji. Conține înțelepciunea neîntrecută a Maestrului, minunate imagini și o muzică ce atinge inima.

Film de Žiga Stanovnik & Tomo Glažar

Intervievați: Sri Mooji, Shree, Chaitanya, Mirabai, Rishi, Mastram, Ramdas, Jesmine, Alexander, Prija, Jan, Jožica, Nirvani, Mihaela, Daniel, Kyle.
Satsang-uri și Bhajan-uri filmate de Echipa Mooji Sangha pe durata ”Mooji Satsangs 2015” în Rishikesh.
Scenariu: Tomo Glažar, Žiga Stanovnik
Producător: Tomo Glažar
Cinematografie și Editare de: Žiga Stanovnik
Asistent: Mia Sivec
Consilier juridic: Katarina Krapež
Consultant tehnic: Čedo Mugoša
Webmaster: Tadej Zajšek
Transcrieri: Mia Sivec, Jure Golobic
Caractere de font: „Born” de Carlos de Toro
Mulțumiri speciale către: Sri Mooji, Shree, Jaya, Ramdas, Eva, Praveen
Filmat în Rishikesh, Uttarakhand, India
Februarie și Martie 2015
Produs de Floatzen 2015

Muzică:
Album ”Kissed From Within”: Jyoti - ”Kissed From Within”, Shivali & Soham - ”Until Only I Am”, Soham - ”Replace Me”, Soham - ”Be One With This”;
Album ”Cry From The Heart Lotus”: Bahman - ”Your Face I Long For”;
Album ”River Of Light”: Shree - ”Jai Gauri Shankara”;
Album ”Into The Deep Blue”: Soham - ”Heaven Is My Home”, Monika - ”Om Namo Bhagavate Vasudevaya”;
Bhajan-uri în Rishikesh, 14 Martie 2015;
Album ”This Night We Will Not Sleep”: Shivaratri Cafe - ”Hari Om Namah Shivaya”, Shivaratri Cafe - ”Shankara Shiva Shankara”, Shivaratri Cafe - ”Shiva Shambo”, Shivaratri Cafe - ”Bam Bhole Bam”, Shivaratri Cafe & Soham - ”Om Namo Bhagwan”.
Toate drepturile de autor pentru muzică aparțin Mooji Media Limited, Londra

http://mooji.tv
http://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania

The documentary movie about satsang with Sri Mooji in Rishikesh
http://spaceoffreedom.org/

What is satsang? What is happiness? What is freedom? Is there anything unchanging? What is the role of guru in seeking for truth? Those are some questions that documentary “Space of Freedom” tries to answer with help of Sri Mooji and other interviewed seekers. The documentary was filmed in February and March 2015 in Rishikesh, India, during 5 weeks of Open satsangs with Sri Mooji. It contains unbeaten wisdom of the Master, beautiful imagery and hearth touching music.

film by Žiga Stanovnik & Tomo Glažar

Interviewees: Sri Mooji, Shree, Chaitanya, Mirabai, Rishi, Mastram, Ramdas, Jesmine, Alexander, Prija, Jan, Jožica, Nirvani, Mihaela, Daniel, Kyle.
Satsangs and Bhajans filmed by Mooji Sangha Team during Mooji Satsangs 2015 in Rishikesh
Script: Tomo Glažar, Žiga Stanovnik
Producer: Tomo Glažar
Cinematography and Editing by: Žiga Stanovnik
Assistant: Mia Sivec
Legal advisor: Katarina Krapež
Technical advisor: Čedo Mugoša
Webmaster: Tadej Zajšek
Transcriptions: Mia Sivec, Jure Golobic
Font: Born by Carlos de Toro
Special thanks to: Sri Mooji, Shree, Jaya, Ramdas, Eva, Praveen
Filmed in Rishikesh, Uttarakhand, India
February and March 2015
Produced by Floatzen 2015
Music: Kissed From Within, by Jyoti; Until Only I Am, by Shivali and Soham; Replace Me, by Soham; Be One With This, by Soham, all from album Kissed From Within Your Face I Long For, from album Cry From The Heart Lotus, by Bahman; Jai Gauri Shankara, from album River Of Light, by Shree; Heaven Is My Home, by Soham; Om Namo Bhagavate Vasudevaya, by Monika, both from album Into The Deep Blue Bhajans in Rishikesh, March 14 2015; Hari Om Namah Shivaya, Shankara Shiva Shankara, Shiva Shambo, Bam Bhole Bam, all by Shivaratri Cafe; Om Namo Bhagwan, by Shivaratri Cafe and Soham, all from album This Night We Will Not Sleep. All music copyright by Mooji Media Limited, London

duminică, 16 octombrie 2016

Robert Adams - Abandonează totul divinului, doar fii ceea ce deja ești (Surrender everything to the divine, just be what you already are)

Asta nu este o filozofie New Age unde crezi că ești responsabil pentru toate rănile din viața ta. În realitate și în adevăr nu există nici o rană. Nu se întâmplă nimic. Nu există niciun responsabil pentru nimic. Dar, atâta timp cât tu crezi că ești om și crezi că te confrunți cu situațiile, atunci sub toate aparențele îți pare că tu suferi pentru că reacționezi la o condiție care nu-ți place. 
Ce se întâmplă dacă lași totul în pace? Ce se întâmplă dacă observi ceva și niciodată nu ai fi reacționat la acel ceva mental sau fizic. Doar l-ai lăsat în pace. Nu te-ai luptat. Nu ai încercat să-l analizezi. Nu l-ai dezbătut. Doar te-ai uitat la el și l-ai lăsat în pace, și ai menținut mintea centrată pe tine însuți. Ce crezi că s-ar întâmpla? 

Ai fi nevoit să devii Sinele. Din necesitate devii conștiința pură
fără de efort, care este adevărata ta natură, ca să zicem de la început. Dar, atâta timp cât reacționezi la lucruri, chiar și la propriul corp, dacă tu crezi că corpul tău este bolnav, corpul tău are o suferință mentală. Corpul tău suferă din cauza unor condiții, aceasta este ceea ce înseamnă blasfemie, căci în realitate tu nu ești acel corp. Nu ești acel trup bolnav.  
Nu ești trupul care are suferință mentală, asta nu ești tu.
...


Dacă acest lucru pare a fi prea dificil pentru tine, dacă vichara (introspecția) pare grea, atunci următoarea cea mai bună alegere pentru tine este să te abandonezi cu totul lui Dumnezeu. Abandonează-i totul, problemele tale, ego-ul, corpul tău, mintea ta, munca ta, lumea ta. 

Spune: "Aici, Doamne, ia-o, nu mai vreau asta. Sunt al tău, fă cu mine așa cum voiești. 
Facă-Se Voia Ta." 

Acest lucru înseamnă că nu mai ai nimic de care să-ți faci griji. Dacă te abandonezi cu adevărat, vei deveni imediat strălucitor de fericit, căci ai dăruit ego-ul tău lui Dumnezeu și ceea ce a mai rămas este Dumnezeu. Nu ai niciun corp. Nu ai nicio minte. Nu ai nicio treabă de făcut. Nu ai nicio problemă. Acela a fost ego-ul tău care tot timpul te păcălea, făcându-te să crezi că ceva este în neregulă, și te-ai jucat de-a v-ați ascunselea, încercând să-l găsești pe Dumnezeu ba aici, ba acolo și peste tot, (ăsta a fost un cântec frumos), atunci când tot timpul Dumnezeu a fost în tine însuți ca Sine. 


Începe să vezi adevărul. Începe să te ridici în picioare ferm. Devino fără frică. Devino puternic. Lasă lumea în pace. Ea va avea grijă de ea însăși. Există o putere misterioasă care ghidează lumea către destinul ei potrivit. Ea nu are nevoie de niciun ajutor de la tine. Dacă e menit să faci anumite lucruri în lume, se vor face, dar tu nu ai nimic de-a face cu asta. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunți la locul de muncă sau să te duci să stai într-o peșteră sau să renunți la viața ta. Oriunde ai fi, chiar acolo este locul unde ar trebui să fii. Simte doar: "eu nu sunt făptuitorul", și munca ta va continua. Nu fi atașat de ceea ce faci. Nu reacționa la nicio situație sau nicio condiție. Fii tu Însuți.  

Focalizează-ți atenția asupra conștiinței și corpul tău va continua să facă acele lucruri pentru care a venit aici. 

Totul este predeterminat. Chiar și atunci când ridic așa degetul, asta este predeterminat. Nu fi egoist să crezi că ai vreo putere asupra tuturor sau asupra cuiva sau că tu ești făptuitorul. Este un privilegiu să fii născut pe acest pământ și motivul pentru care te-ai născut este să găsești Sinele real. 

Pornește, fă-o, și devino liber. 

Nu știu de ce vorbesc atât de mult, că nu vă face niciun bine. Vreau mereu să stau în tăcere, dar uneori avem aici câțiva oameni noi și ei nu înțeleg încă tăcerea, așa că tot sporovăiesc. Mă întreb dacă eu știu
despre ce vorbesc. Nu contează, oricum. Sunt întrebări?


Traducerea: Summairu (2016)

Citește și:
Alte articole cu Robert Adams



This is not a New Age philosophy where you think you are responsible for all the hurts in your life. In reality and truth there are no hurts. There is nothing happening. There is no one responsible for anything. But as long as you believe that you are human and you believe you are confronted with situations then in all appearances it looks like you're suffering because you're reacting to a condition that you don't like.
What if you left every thing alone? What if you observe something and never reacted to it mentally or physically. You just left it alone. You didn't fight it. You didn't try to analyze it. You didn't debate it. You just looked at it and left it alone and kept your mind centered on yourself. What do you think would happen?
You would have to become the Self. You would have to become effortless pure awareness, which is your true nature to begin with. But as long as you react to things, even your own body, when you believe your body is sick, your body has mental anguish. Your body is suffering because of some condition, this is what blasphemy means, for in truth you are not that body. You are not that sick body. You are not that body that has mental anguish, that's not you.
...

If this appears too difficult for you, if vichara appears hard, then your next best bet is to surrender completely to God. Surrender everything, your problems, your ego, your body, your mind, your work, your world.
Say, "Here, God, take it, I want no more of this. I am yours, do with me as you will. Thy will be done."
This means you no longer have anything to worry about. If you truly surrender, you will immediately become radiantly happy, for you have given your ego to God and what's left is God. You have no body. You have no mind. You have no work. You have no problems. It has been your ego all of the time fooling you, making you believe that something is wrong, and you've been playing hide and seek, trying to find God here, there and everywhere, (that was a nice song) when all the time God was within yourself as your Self.

Begin to see the truth. Begin to stand up tall. Become fearless. Become strong. Leave the world alone. It will take care of itself. There is a mysterious power that guides the world to its right destiny. It doesn't need any help from you. If you're meant to do certain work in the world, it will be done, but you have nothing to do with that. It doesn't mean that you have to leave your job or go sit in a cave or give up your life. Wherever you are right now is where you're supposed to be. Just feel, "I am not the doer," and your work will go on. Do not be attached to your work. Do not react to any situation or any condition. Be your Self. Focus your attention on consciousness and your body will go on doing whatever it came here to do.

Everything is preordained. Even when I raise my finger like this it is preordained. Do not be egotistical to believe that you have any power over everybody or anybody or that you are the doer. It's a privilege to have been born on this earth and the reason you have been born is to find your real Self. Go for it, do it, and become free.
I don't know why I talk so much, it doesn't do you any good. I always want to sit in the silence, but sometimes we have some new people and they do not understand the silence yet, so I keep on chatting. I wonder if I know what I'm talking about. It doesn't matter anyway. Any questions?

Trezire versus Eliberare - (Awakening versus Liberation - excerpts from an article by Ed Muzika)

Ramana Maharshi: Chiar dacă cineva practică kevala nirvikalpa samadhi pentru mulți ani, dacă el nu și-a dezrădăcinat vasana-ele (tendințele latente inconștiente) el nu va atinge eliberarea.

Unii critici spun că a vedea prin "iluzia egoului" este punctul principal în neo-advaita, și că asta nu e suficient. După cum zice Caplan, aceste experiențe iluminatorii induse de astfel de "maeștri" și satsangurile lor sunt considerate ca fiind superficiale.
Unii îndrumători, precum Jeff Foster și Andrew Cohen, au admis că propria lor înțelegere sau "trezire" nu a pus capăt la a fi o ființă umană cu sentimente, aspirații și frici personale și egoiste. Cohen a admis că această șuntare spirituală a rezultat în abuzarea mentală a propriilor lui discipoli.

Practica este necesară
Potrivit lui Dennis Waite, neo-Advaita pretinde că îndepărtează ignoranța, dar nu oferă ajutorul
(n.t. și metodele) pentru îndepărtarea ignoranței. Potrivit lui Caplan, Advaita Vedanta tradițională necesită ani de practică, ceea ce e destul de diferit de pretențiile neo-advaitine. Advaita Vedanta tradițională folosește "disciplina în patru desfășurări" (sadhana-catustaya) pentru pregătirea discipolilor și atingerea eliberării. Ani de practică perseverentă sunt necesari pentru a reduce sau distruge "blocajele", așa-numitele "vasana, samskara, învelișurile conștiinței și vritti-urile", și "granthi-ul sau nodul care formează identificarea dintre Sine și minte", și să pregătească mintea pentru pătrunderea în non-dualitate.
Marele maestru Zen Joshu a fost întrebat câte Satori sau iluminări a avut. Joshu a răspuns că a avut 17 iluminări majore și mii de treziri (iluminări) minore. Joshu a petrecut 60 de ani de la prima iluminare și până când a acceptat primul discipol. A petrecut 60 de ani după prima trezire, expansionând-o și adâncind-o, și apoi aducând-o în viața lui personală și reîntorcându-se în lume.

Să ne uităm la exemplul lui Nisargadatta. El și-a întâlnit maestrul în 1933 și a avut realizarea în 1936. Apoi el a călătorit precum un călugăr rătăcitor pentru doi ani vizitând multe lăcașuri, temple, și maeștri de-a lungul Indiei, până când el a recunoscut că nu e nicio diferență în ființa sa oriunde s-ar afla. Așa că s-a întors acasă la soția lui și la afacerea lui în 1938. Se pare că a petrecut mulți ani discutând toate aspectele conștiinței și ale absolutului cu un alt discipol al maestrului lui (acest discipol al lui Siddharameshwar, frate spiritual cu Nisargadatta este se pare Bhainath Maharaj care era și el realizat spiritual), și ei au pus la un loc ideile care apar mai târziu în cartea "Eu Sunt Acela". Nisargadatta nu a acceptat discipoli decât după încă 13 ani, în 1951. Vedeți, el încă se "marina", învățând, transformându-se, chiar dacă el deja a avut realizarea fermă a absolutului.
Deci toți marii maeștri au avut o practică spirituală post-realizare, incluzându-l pe Ramana Maharishi care a petrecut mulți ani singur în Samadhi (vreo 20 de ani), înainte de a accepta să îndrume primul discipol.

(Nota Traducătorului
Aici îi putem aminti și pe:
- Robert Adams care deși atinsese deja realizarea, după moartea lui Ramana Maharishi, care a fost maestrul lui, el a rămas în India încă 17 ani mergând pe la mari maeștri ai vremii printre care și la Nisargadatta Maharaj, Anandamayi Ma și alții, și verificându-și înțelegerea și rafinând-o.
- Mooji povestește și el că după ce prin grația lui Papaji a atins realizarea, el apoi a pus-o la îndoială și a verificat-o câțiva ani până i-a devenit clar că e imuabilă și stabilă. De altfel el spune cu smerenie că și acum este încă deschis la orice ar mai putea să apară, deși cel neschimbător este pe deplin realizat.
- Eckhart Tolle a început să vorbească și să îndrume abia după mulți ani de la acea trezire despre care scrie în cartea "Puterea Prezentului", timp în care a căutat să aprofundeze înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu el și a verificat trăirea studiind în tradițiile spirituale și întâlnindu-se cu diverși maeștri.

De altfel îndrumările maeștrilor, chiar l-am auzit și pe Mooji vorbind despre asta și am ideea să scriu un articol despre aceste lucruri, și tradițiile spirituale spun că maestrul tău trebuie să te "facă" maestru, sau în unele cazuri, oamenii să te recunoască și să îți ceară sfaturi, cum este cazul lui Papaji: fiica lui povestea că oriunde se mutau, în orice oraș, a doua zi oamenii intrau și pe geam la ei în casă ca să vorbească cu el. Nu își putea ascunde lumina realizării sale deși el nu își făcea absolut deloc reclamă. De altfel niciun mare maestru nu și-a făcut el reclamă, alții au vorbit și au scris cărți despre ei cum e cazul și cu Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, etc.

"Ești sub Grație, așadar înțelegeri vor apărea spontan, revelații vor veni, recunoașterea va veni.
Pentru mulți oameni, când o înțelegere puternică apare, când o realizare puternică sau o recunoaștere apare - ce se întâmplă? Se amestecă cu niște ego, dar acest lucru nu e văzut imediat.
Nu recunoști cocktailul otrăvit și spui: „O da, am înțeles.” Înghiți niște ego, iar cele două vor rămâne împreună. Cele două vor rămâne împreună neobservate pentru un timp.
Poți simți că îți merge bine, vorbești foarte bine cu oamenii, dar nu vei inainta mai mult de-atât fiindcă buruienile au crescut împreună cu florile și încep să sugrume floarea. 

Când o înțelegere apare, fii foarte atent. Doar fii recunoscător în inima ta și spune: „Mulțumesc. Mulțumesc.” Nu deveni nimic sau crede că ești special acum, și adevărata cunoaștere va înflori înăuntrul tău. Dacă amesteci egoul cu realizarea, treptat îți va pompa afară energia și nu crești în putere și înțelepciune fiindcă aroganța își revendică totul. La început e foarte ușor ca egoul să se strecoare neobservat înăuntru.
Asta se datorează naivității tale și probabil unei aroganțe. Acestea te orbesc. Odată ce ești conștient de asta, începi să vezi lucrătura egoului mult mai ușor. Odată ce este expus el nu se mai poate ascunde. Apoi îl poți vedea cu ușurință când apare: „Ah iată vine egoul din nou. Vrea să-și aroge iar meritele.”
Unde ajungem cu asta? N-o transforma într-un teatru!
Rămâi în starea neutră de însăși Conștiință.
Asta e tot! Continuă să faci asta și acea vrajă va fi ruptă."

~ Mooji

Mooji spune că trebuie să îți verifici realizarea cu maestrul, el fiind cel în măsură să vadă lucruri ascunse ce tu nici nu știi că există și poți crede că ai ajuns la capăt, și că unii își aleg drept maeștri pe maeștrii care nu mai sunt în viață tocmai pentru a nu fi corectați, egoul ferindu-se să fie scuturat. Mintea întinde și această capcană, și cum zice tot Mooji, mintea este atât de sofisticată și amăgitoare că poate chiar să imite realizarea spirituală. În creștinism se spune că satana poate lua chip de înger de lumină și aparent te face să crezi că ești în regulă din punct de vedere spiritual, că te rogi, că îi ajuți pe alții, în timp ce te păstrează într-o mândrie greu de depistat de unul singur. De altfel tot Mooji spune că dacă ești în aroganță, tu ești ultimul care va vedea aceasta, chiar dacă cei din jur îți tot spun și îți atrag atenția. 
Nisargadatta Maharaj spune că e bine și că trebuie să îți verifici realizarea prin discuții cu alții și având inima sinceră. Tot el spune că sunt oameni care ating realizarea și ei nu știu asta, și că aceștia sunt cei mai de încredere, față de cei care trâmbițează una alta sub forma diferitelor declarații și auto-intitulări, sau asumându-și un nou rol, cel de realizat spiritual sau de îndrumător pentru alții sau maestru. 

Și câteva cuvinte despre cazul deja faimos și controversat al lui Andrew Cohen, despre care a apărut de curând un documentar numit "Cum Am Creat O Sectă", în care este și el intervievat alături de alți foști discipoli. Andrew l-a înâlnit pentru trei săptămâni pe Papaji în 1986, după care s-a crezut complet realizat spiritual, chiar mai realizat ca Papaji, despre care a mai și vorbit de rău. Întors în State, Andrew a pus bazele unei mișcări spirituale cu mii de membri, a avut apariții Tv și în reviste, și a făcut aceasta pentru mai bine de douăzeci de ani. Chiar dacă apăreau destule plângeri dn partea discipolilor săi și chiar a mamei sale, Andrew continua să se comporte ca un tiranic mesia infailibil care își testează elevii, chiar folosindu-se de exemplul Marpa-Milarepa, căci desigur manipulatorii vor găsi mereu metode și exemple trase de păr prin care să își scuze orgoliul. Cerea supunere totală și credință în el, și chiar mai mult de atât, cei care vroiau să părăsească mișcarea erau amenințați cu diferite iaduri ce o să li se întâmple. Acum câțiva ani, în urma unor certuri cu discipoli de-ai lui, Andrew a avut un moment de claritate și sinceritate și a putut să recunoască deschis că egoul lui este bine mersi, și că ce făcuse până atunci o luase razna cu totul. 

"Sunt mai mulți îndrumători și maeștri falși în această lume decât stelele din universul vizibil. Nu-i confunda pe cei atrași de putere, centrați doar pe ei înșiși, cu adevărații maeștri. Un maestru spiritual autentic nu îți va ghida atenția spre el însuși și nu va aștepta obediență absolută sau admirație totală de la tine, ci în loc de asta te va ajuta să apreciezi și să admiri sinele tău interior. Adevărații maeștri sunt transparenți precum sticla. Ei lasă ca lumina lui Dumnezeu să treacă prin ei."
~ Shams Tabrizi, Legea 12 din Cele 40 de Legi ale Iubirii

"Dificultatea pe calea spirituală este întotdeauna ceva ce vine din noi înșine. Unei persoane nu îi place să fie discipol, îi place să fie maestru. Dacă ar ști că măreția și perfecțiunea celor măreți care au venit din când în când în această lume a fost în a fi discipoli și nu în a învăța pe alții!
Cu cât mai mare maestrul, cu atât mai bun discipol a fost. El a învățat de la oricine, de la cel măreț sau de la cel de jos, de la înțelept sau de la nătâng, de la bătrân sau de la tânăr. El a învățat din viețile lor, și a studiat natura umană în toate aspectele."
~ Hazrat Inayat Khan
 Am încheiat aici această notă)

Totuși pe Facebook găsim îndrumători care s-au trezit acum câteva luni sau un an, și deja îi îndrumă pe toți ceilalți, fără să zică o vorbă despre practica spirituală (sadhana) post-iluminare, despre zbaterile de după trezire și nevoia de a expune și dizolva tendințele inconștiente, despre impasurile aprofundării, și despre problemele de relaționare care apar din iubirea pentru celălalt.


Extrase dintr-un articol în engleză scris de Ed Muzika, discipol apropiat al lui Robert Adams. 
Pentru cei interesați recomand citirea întregului articol.
Traducerea: Summairu (2016)

Sursa articol (EN):
http://www.wearesentience.com/awakening-vs-liberation.html 

Citește și:
Alte articole despre capcanele și încercările pe calea spirituală


Ramana Maharshi: Even though one practices kevala nirvikalpa samadhi for years together, if one has not rooted out the vasanas one will not attain liberation.

Some critics say that seeing through the 'illusion of ego' is the main point of neo-Advaita, and that this does not suffice. According to Caplan, the enlightenment-experiences induced by these teachers and their satsangs are considered to be superficial.
Some teachers, like Jeff Foster and Andrew Cohen, have admitted that their own insight or "awakening" did not put an end to being a human being with personal, and even egoistical, feelings, aspirations and fears. Cohen admitted that this spiritual bypass even resulted in the mental abuse of some of his students.
Practice is necessary-
According to Dennis Waite, neo-Advaita claims to remove ignorance, but does not offer help to remove ignorance. According to Caplan, traditional Advaita Vedanta takes years of practice, which is quite different from the neo-Advaita claims. Classical Advaita Vedanta uses the "fourfold discipline" (sādhana-catustaya) to train students and attain moksha. Years of committed practice is needed to sever or destroy the "occlusion" the so-called "vasanas, samskaras, bodily sheaths and vrittis", and the "granthi or knot forming identification between Self and mind," and prepare the mind for the insight into non-duality.

The very great Zen master Joshu was asked how many Satoris or awakenings had he had. Joshu responded that he had 17 great awakenings and thousands of minor awakenings. Joshu spent 60 years between the time of his first awakening and when he first accepted students. He spent 60 years after the first awakening, expanding and deepening it, and then bringing it into his personal life and returning to the world.
Take the example of Nisargadatta. He met his teacher in 1933 and had his awakening in 1936. He then traveled as a wandering monk for two years visiting many shrines, temples, and teachers across India, until he recognized there was no difference in his beingness no matter where he was. So he returned home to his wife and business in 1938. Apparently he spend many years discussing all aspects of consciousness and the absolute with another disciple of his teacher, wherein they both worked out the concepts he put forward in the book “I Am That.” He did not accept students for another 13 years, in 1951. You see, he was still maturing, learning, changing, even though he already had a firm grasp on the absolute.
So all of the great ones had a post awakening sadhana, including Ramana Maharishi, who spent many years sitting alone in Samadhi before he ever accepted his first student.

Yet on Facebook we find teachers who have awakened months or a year before, and are already teaching everyone, without a word about post-enlightenment sadhana, one's post awakening struggles and the need to expose and dissolve unconscious tendencies, developmental impasses, and all kinds of relationship issues which come out because of love for the other.

Full article here:
http://www.wearesentience.com/awakening-vs-liberation.html 



sâmbătă, 15 octombrie 2016

Nirvāṇaṣaṭkam (ātmaṣaṭkam) - Adi Shankaracharya (RO, Sanskrit, EN)

Eu nu sunt mintea, intelectul, ego-ul sau memoria, 
Eu nu sunt urechile, pielea, nasul sau ochii, 
Nu sunt spațiu, nici pământ, nici foc, apă sau aer, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva (Cel Binefăcător) 

Eu nu sunt respirația, nici cele cinci elemente, 
Nu sunt materie, nici cele 5 învelișuri ale conștiinței 
De asemenea, eu nu sunt vorbirea, mâinile sau picioarele, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva

Nu există nici atracție sau repulsie în mine, nici lăcomie sau iluzionare, 
Nu cunosc mândria sau gelozia, 
Nu am nicio datorie, nicio dorință de bogăție, de plăceri sexuale sau de eliberare, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva

Nicio virtute sau viciu, nicio plăcere sau durere, 
Nu am nevoie de nicio mantra, niciun pelerinaj, nici de scripturi sau ritualuri, 
Eu nu sunt ceea ce este experimentat, nici experiența în sine, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva

Nu am nicio teamă de moarte, nicio castă sau credință, 
Nu am nici tată, nici mamă, căci niciodată nu am fost născut, 
Eu nu sunt o rudă, nici prieten, nici maestru, nici discipol, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva

Sunt lipsit de dualitate, forma mea este fără-de-forma, 
Eu exist peste tot, pătrunzând toate simțurile, 
Nu sunt nici atașat, nici liber, nici înlănțuit, 
Eu sunt sub formă de conștiință-beatitudine, 
Sunt Shiva, sunt Shiva (Supremul Absolut)

VIDEO:

https://leokamarius.blogspot.ro/search/label/Shankaracharya

Mano buddhya-hankara chittani naham
Na cha shrotra jihve, na cha ghrana netre
Na cha vyoma bhumirna tejo na vayuhu
Chidananda rupah shivoham shivoham.

Na cha prana sangno na vai pancha vayuhu
Na va sapta dhatur na va pancha koshaha
Na vak pani padau na chopastha payoo
Chidananda rupah shivoham shivoham.

Na me dvesha ragau na me lobha mohau
Mado naiva me naiva matsarya bhavah
Na dharmo na chartho na kamo na mokshah
Chidananda rupah shivoham shivoham.

Na punyam na papam na saukhyam na dukham
Na mantro na tirtham na veda na yagnaha
Aham bhojanam naiva bhojyam na bhokta
Chidananda rupah shivoham shivoham. 

Na me mrutyu shanka na me jati bhedah
Pita naiva me naiva mata na janma
Na bandhur na mitram gurur naiva shishyah
Chidananda rupah shivoham shivoham.

Aham nirvikalpo nirakara rupo
Vibhur vyapya sarvatra sarvendriyanam
Sada me samatvam na muktir na bandhah
Chidananda rupah shivoham shivoham.

I am not the mind, the intellect, the ego or the memory,
I am not the ears, the skin, the nose or the eyes,
I am not space, not earth, not fire, water or air,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva (The Auspicious One) 

I am not the breath, nor the five elements,
I am not matter, nor the 5 sheaths of consciousness
Nor am I the speech, the hands, or the feet,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva 

There is no like or dislike in me, no greed or delusion,
I know not pride or jealousy,
I have no duty, no desire for wealth, lust or liberation,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva 

No virtue or vice, no pleasure or pain,
I need no mantras, no pilgrimage, no scriptures or rituals,
I am not the experienced, nor the experience itself,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva  

I have no fear of death, no caste or creed,
I have no father, no mother, for I was never born,
I am not a relative, nor a friend, nor a teacher nor a student,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva 

I am devoid of duality, my form is formlessness,
I exist everywhere, pervading all senses,
I am neither attached, neither free nor captive,
I am the form of consciousness and bliss,
I am Shiva, I am Shiva (The Absolute)

duminică, 9 octombrie 2016

Papaji - Eliberarea și Karma (Liberation and Karma)

Întrebare: Poți explica distincția între videhamukti și jivanmukti?

Papaji: Jivanmukti este eliberarea care vine înainte de moartea trupului. În timp ce ești încă în viață știi și experimentezi că ești liber. Munca ta este sfârșită, și vei trăi în libertate pentru tot restul vieții tale. Videhamukti înseamnă că eliberarea vine doar în momentul morții corpului fizic. Tocmai am avut o conversație cu Kavita despre tendințe și legarea cuiva de acestea. Este posibil să știi că ești liber, și s-ar putea chiar să experimentezi asta în mod direct, din când în când, dar dacă aceste tendințe încă te deranjează si te prind din când în când, atunci nu ești cu adevărat liber. Vei face autostopul de la atașament la atașament până în momentul morții tale. Cu toate acestea, în cazul în care aceste atașamente reziduale nu sunt puternice, și în cazul în care ai experimentat în mod direct Sinele la modul conștient în timpul vieții tale, este posibil ajungi la eliberarea totală în momentul morții tale. Aceasta este ceea ce este cunoscut sub numele de videhamukti. 

Există foarte puțini jivanmukta-și (eliberați în viață), extrem de puțini.

Întrebare: Ramana Maharishi?


Papaji: Da, sunt atât de puțini, că dacă vei sonda întreaga istorie a spiritualității, tot vei veni doar cu un număr mic de nume. Noi încă venerăm figuri istorice, cum ar fi Sukadeva și regele Janaka ca fiind mari jivanmukta, pentru că această stare este atât de rară. În jivanmukta-și, parabdha karma a fost încheiată, și libertatea a fost atinsă în mod definitiv.


Întrebare: Acești oameni care au devenit jivanmukta-și trebuie să fi ajuns la ultima lor viață cu foarte puțină karma. Jivanmukta-și cum ar fi Ramana Maharishi trebuie să-și fi consumat karma lor rapid și apoi să fi devenit iluminați.


Papaji: Nu, nu așa funcționează. Este invers. Karma nu se termină cu eliberarea (având ca final eliberarea); este eliberarea cea care sfârșește karma. Karma nu este consumată picătură cu picătură până când nu mai rămâne nimic. Nu există nici un sfârșit la karma. Când apare eliberarea, e un mare foc de tabără, care arde toată karma din trecut și toate consecințele sale viitoare. Atunci când eliberarea, jivanmukti, a fost atinsă, impresiile nu mai sunt stocate, iar atunci când impresiile nu mai sunt stocate, karma nouă nu este creată și renașterile nu mai sunt posibile. Un jivanmukta știe că el este liber. El știe că, indiferent de ceea ce face în viața lui, el va fi întotdeauna liber. Nu există nicio posibilitate de a pierde această stare.Alții pot avea experiența Sinelui, dar nu este permanentă. Există uitare, care te duce înapoi în minte pentru un timp, urmată de amintirea adevăratei tale naturi, care te duce înapoi în Sine. Acest lucru nu este Jivanmukti, deoarece în această stare mintea și tendințele sale nu au fost eradicate definitiv. 

O persoană care oscilează între minte și Sine în timp ce el este în viață, poate deveni videhamukti atunci când el moare, dar el nu este un jivanmukta în timp ce el este în viață.

Întrebare: Deci, trebuie ca videhamukta să încerce să-și mențină Conștiința-Sinelui prin efort, în timp ce jivanmukta nu?


Papaji: Fie că cineva a atins starea de jivanmukta prin efort sau fără efort, el știe că este liber de legătura karmică. Nu mai există nicio legătură și nici ignoranță. Karma va continua să facă trupul să-și desfășoare activitățile, dar aceasta nu va cauza înlănțuire, deoarece nu există nimic și nimeni rămas, care să poată fi afectat de această karma.Pentru cei care nu sunt pe deplin stabiliți în Sine, karma
în așteptare poate fi dusă mai departe într-o viață viitoare, dar jivanmukta nu are această posibilitate. Acest lucru înseamnă că destinul lui pe care trebuie să-l trăiască în încarnarea sa ultimă include de multe ori episoade dureroase, lucruri prin care trebuie să treacă, deoarece ele nu pot fi lăsate pentru o viață ulterioară.
... ... ...

Cei care câștigă libertatea în această viață nu vor renaște din nou. Acest lucru înseamnă că toată karma fizică rămasă trebuie să fie înghesuită într-o ultimă încarnare. De aceea, uneori, ființele iluminate ajung cu trupuri foarte bolnave. Toată karma nerezolvată va sări pe corpurile lor din toate direcțiile.


Traducerea: Summairu (2016)

Vezi și:
Alte articole și video-uri cu Papaji 




Question: Can you explain the distinction between videhamukti and jivanmukti?

Papaji: Jivanmukti is freedom that comes before the death of the body. While you are still alive you know and experience that you are free. Your work is over, and you will live in freedom for the rest of your life. Videhamukti means that freedom only comes at the moment of the death of the physical body. I just had a conversation with Kavita about tendencies and one’s commitment to them. You may know that you are free, and you may even experience it directly from time to time, but if these tendencies still bother you and catch you from time to time, then you are not truly free. You will hitchhike from attachment to attachment until the moment of your death. However, if these residual attachments are not strong, and if you have directly experienced the Self consciously during your life, it is possible to come to the full stated of freedom at the moment of your death. This is what is known as videhamukti.
There are very few jivanmuktas, very few.

Question: Ramana Maharshi?

Papaji: Yes, there are so few, if you survey the whole history of spirituality, you will still only come up with a small number of names. We still revere historical figures such as Sukadeva and King Janaka as great jivanmuktas because this state is so rare. In jivanmuktas, parabdha karma has been ended and freedom has been definitively attained.

Question: These people who have become jivanmuktas must have come to their last lives with very little karma. Jivanmuktas such as Ramana Maharshi must have used up their karma quickly and then become enlightened.

Papaji: No, this is not the way it works. It is the other way round. Karma does not end with freedom; it is freedom that ends karma. Karma is not spent little by little until there is none left. There is no end to karma. When liberation comes, there is a great bonfire that burns all past karma and all its future consequences. When freedom, jivanmukti, has been attained, impressions are no longer stored, and when impressions are no longer stored, new karma is not created and births are no longer possible. A jivanmukta knows that he is free. He knows that irrespective of what he does in his life, he will always be free. There is no possibility of losing this state.
Others may have the experience of the Self, but it is not permanent. There is forgetfulness, which takes one back to the mind for a while, followed by recollection of one’s true nature, which takes one back to the Self. This is not jivanmukti because in this state the mind and its tendencies have not been permanently eradicated. A person who oscillates between the mind and the Self while he is alive can become videhamukti when he dies, but he is not a jivanmukta while he is alive.

Question: So the videhamukta has to try to maintain his Self-awareness by effort, whereas the jivanmukta does not?

Papaji: Whether one has attained the state of jivanmukta through effort or no effort, one knows that one is free of karmick bondage. There is no more bondage and no more ignorance. Karma will continue to make the body perform its activities, but it will not cause bondage since there is nothing and no one left who can be affected by this karma.
For those who are not fully established in the Self, pending karma can be moved forward to a future life, but the jivanmukta does not have this possibility. This means that the destiny he has to live out in his final incarnation often includes painful episodes, things that have to be gone through because they cannot be put off to a subsequent life.
… … …
Those who win freedom in this life will not be reborn again. This means that all the pending physical karma has to be crammed into one last incarnation. That’s why enlightened beings sometimes end up with very diseased bodies. All the outstanding karma will jump onto their bodies from all directions.

duminică, 2 octombrie 2016

Papaji (H.W.L. Poonja) - Focul Libertății (The Fire Of Freedom)

Menține o puternică determinare de a fi acolo, caută acel loc unde apare gândirea, și instantaneu ești acolo.

Poți face uz de această determinare puternică pentru a câștiga libertatea. Cu aceasta se poate ajunge la sursă. Această determinare puternică îți poate veni doar o dată
, dar o dată poate fi de ajuns. Dacă poate veni o dată într-o naștere umană bună, ea va fi de ajuns. După milioane de nașteri ai o naștere umană bună, și în această viață ai această determinare rară pentru a găsi libertatea. Este o combinație foarte rară de evenimente.

Timp de treizeci și cinci de milioane de ani te-ai plimbat de la o viață la alta, de la o specie la alta, până când ai ajuns în cele din urmă la o naștere umană. Pentru libertate ai nevoie de o conjuncție rară de evenimente: o naștere bună, într-o familie bună, într-o țară bună, și o dorință de libertate. Această dorință de libertate te va duce la satsang, fie cu propriul Sine sau cu cineva care a cunoscut Sinele și care ți-l poate arăta și ție. Satsang-ul este locul în care se tranzacționează libertatea. Nu este doar un loc unde oamenii discută despre adevăr. Este locul în care afacerea libertății este tranzacționată între Maestru și discipol.


Aceasta este o conjuncție rară de evenimente care are nevoie de o mulțime de merite și foarte multă șansă. Atât de multe lucruri trebuie să se întâmple pentru ca acest lucru să aibă loc. Toate aceste vieți te aduc la acest punct. Apoi, când libertatea este atinsă, s-ar putea să vezi toate aceste vieți, toate aceste nașteri care te-au adus până la acest moment. Am văzut cum acest lucru s-a întâmplat cu mine. Când m-am așezat pe malurile Gangelui, am văzut toate speciile în care am fost născut. 

... ... ...

Întrebare: Există planete unde toți sunt liberi, și știu că sunt liberi?


Papaji: Nu. Libertatea este disponibilă numai pe pământul acesta, pe această planetă. Toată lumea trebuie să vină aici, dacă vrea libertate, inclusiv zeii. Chiar și zeii trebuie să vină aici. Acest pământ este cel pe care se întâmplă eliberarea. Toate celelalte locuri sunt pentru bucurie sau suferință. Toată lumea trebuie în cele din urmă să vină aici. 

... ... ...

Acest corp este un templu, iar Dumnezeu este așezat în interiorul tău. Dar tu nu o să-L vezi pentru că tu mereu mergi în afară. Pentru că nu ești conștient de Dumnezeu în interior, alergi după alte lucruri exterioare. Acest corp uman, acest templu care ți-a fost dat, este o naștere foarte rară. Dacă îl respingi și respingi oportunitățile pe care ți le oferă, aceasta va fi o pierdere uriașă. Nu știi când aceste circumstanțe îți vor veni din nou. Nimeni nu știe. Nu știi dacă această dorință de eliberare îți va veni vreodată iarăși.


Nu prelungi călătoria, gândindu-te că toată aceasta va culmina într-o viață viitoare. Nu ai nicio garanție că vei mai primi vreodată aceste circumstanțe favorabile din nou. Ești aici, într-un corp uman, în Satsang, cu dorința de libertate. Folosește cât mai bine această dorință de libertate. Scurtează călătoria. Aceasta nu ia timp. Nu eu o prelungesc, ci tu. 

... ... ...

Ia o hotărâre: "Vreau aceasta". Asta e tot. Dacă într-adevăr vrei acest lucru și dacă dorința pentru libertate nu este contaminată sau diluată cu orice altă dorință, vei reuși. Oricine ia această decizie puternică și se ține de ea va ajunge acolo, dar este nevoie de această decizie puternică.


Din cartea: "Focul Libertății", Satsang cu Papaji, vol. 1


Vezi și:
Alte articole și video-uri cu Papaji



Have a strong determination to be there, look for that place where thought arises, and instantly you are there.
You can make use of this strong determination to win freedom. With this you can reach the source. This strong determination may only come to you once, but once can be enough. If it can come once in a good human birth, it will be enough. After millions of births you get a good human birth, and in that life you get this rare determination to find freedom. It is a very rare conjunction of events.

For thirty five million years you have moved from life to life, from species to species, until you finally arrived at a human birth. For freedom you need a rare conjunction of events: a good birth, in a good family in a good country, and a desire for freedom. This desire for freedom will take you to satsang, either with your own Self or with someone who has known the Self and who can show it to you. Satsang is the place where freedom is transacted. It is not just a place where people chatter about the truth. It is the place where the business of freedom is transacted between the Master and the student.

This is a rare conjunction of events that needs a lot of merit and a lot of luck. So many things have to happen for this to take place. All those lifetimes bring you to this point. Then, when freedom is attained, you may see all these lives, all these births that have brought you to this moment. I saw this happen to me. When I sat on the banks of the Ganga, I saw all the species I had taken birth in.
... ... ...
Question: Are there any planets where everybody is free, and know they are free?
Papaji: No. Freedom is only available in this land, on this planet. Everyone has to come here if he wants freedom, including the gods. Even the gods have to come here. This land is the one where freedom happens. All the other places are for enjoyment or suffering. Everyone ultimately has to come here.
... ... ...
This body is a temple, and God is seated inside you. But you are not going to see him because you are always going outside. Because you are not aware of God inside, you run after other, outside things. This human body, this temple that has been given to you, is a very rare birth. If you reject it and the opportunities it gives you, it will be a tremendous loss. You don't know when these circumstances will come to you again. Nobody knows. You don't know if this desire for liberation will ever come to you again.

Don't prolong your journey, thinking that it will all culminate in some future life. You have no guarantee that you will ever get these favorable circumstances again. Here you are, in a human body, in satsang, with a desire for freedom. Make the best use of this desire for freedom. Cut short your journey. It doesn't take time. I'm not prolonging it, you are.
... ... ...
Make a decision: 'I want this'. That's all. If you really do want this and if your desire for it is not contaminated or diluted by any other desire, you will succeed. Whoever makes this strong decision and sticks to it will get there, but this strong decision is needed.

From the book: 'The Fire of Freedom, Satsang with Papaji, vol. 1

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui (On self-inquiry and the illusion of I)

Ești complet liber. Dacă ai scăpa doar de afurisitul de "eu". Eu-l a fost cel ce ți-a dat toate aceste necazuri, tu tot spui: eu, eu, eu. Cât timp vei mai merge pe această cale? 
Trebuie să vină timpul în viața ta când începi să înțelegi că eu-l niciodată nu a existat si nu va exista. Acesta este motivul pentru care practicăm Atma-vichara, introspecția (investigația sinelui). Acesta este singurul motiv pentru care practicăm acest lucru, deoarece cu cât mai mult practici asta cu atât mai mult nu vei fi prins în "eu". Acum, tu știi că singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să elimini "eu-l" din viața ta și vei fi total eliberat.

Încearcă mâine să nu spui "eu" întreaga zi. Vezi dacă poți face acest lucru. Cei mai mulți dintre voi nu vor fi capabili să aibă o conversație. Nu vei avea absolut nimic de spus și asta va fi minunat. Ar fi cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vreodată. Să taci. Căci ai vorbit toată viața și unde te-a dus asta? Din momentul în care te-ai născut ai vorbit, vorbit, vorbit, vorbit, vorbit și unde ai ajuns? De aceea auzim despre niște Înțelepți care sunt total tăcuți și nu spun un cuvânt. Pentru că vocea i-a fost dată eu-lui. Este eu-l cel care vorbește. Este eu-l, care are un sentiment de inferioritate și întotdeauna are ceva de spus. Difuzorul de voce este conectat la eu. Dar dacă practici să nu spui "eu", îndepărtând eu-l vei avea foarte puțin de spus și totul va avea grijă de el însuși.


De aceea introspecția funcționează atât de frumos și de aceea noi toți ar trebui să o practicăm. Cel mai bun moment pentru a o practica este atunci când eu-l te copleșește. Atunci când începi să-ți spui tot felul de lucruri precum: "Mă simt putred azi. Mă simt rău. Simt asta. Simt aia." Prinde-te și întreabă: "Cine sunt eu?" Asta este ceea ce trebuie să faci. Ceea ce de fapt întrebi este: "De unde a apărut acest eu? Cine sunt eu? Cine sunt eu?" Niciodată nu răspunde la această întrebare. Pentru că va fi răspunsul ego-ului. Ego-ul, eu-l, mintea sunt sinonime. Sunt toate același lucru. Dacă nu există niciun eu, nu va exista nicio minte, niciun ego. Prin urmare, practica este de a îndepărta eu-l, de a elimina eu-l. În același timp, ucidem ego-ul și mintea.


Așa că de fiecare dată când eu-l își arată capul tu investighează: "Cine sunt eu? De unde ai venit tu eu-le? Ce ți-a dat naștere? De unde ai originea?" Trebuie să vorbești cu tine în acest fel, dar nu cu voce tare. Dacă cineva te aude, vei fi trimis la ferma amuzanților (ospiciu). Ține asta pentru tine.  

Dar fă-o! "Cine sunt?" Mintea va începe să gândească din nou. Gândurile vor veni: "De ce fac asta? Trebuie să fiu nebun?" Te-ai întors la eu din nou. Dacă te-ai putea prinde doar, acest lucru va fi un început bun și te va duce mai departe. Prinde-te atunci când spui "eu". Prinde-te mereu. "Cine sunt eu? Cine e acest eu?" Asta e tot ce trebuie să faci. Este căutarea eu-lui, a sursei eu-lui. Și cauți sursa interogând: "Cine sunt eu?" Astfel cauți sursa eu-lui. Când sursa ți se revelează aceea va fi eliberarea totală. Căci eu-l va dispărea. Și astfel, să fii eliberat trebuie pur și simplu să scapi de eu. Dar vestea bună despre acest lucru este că, pe măsură ce practici asta, ea are rezultate pozitive în viața ta, în viața ta personală. Așa cum am menționat mai devreme, vei vedea că ești din ce în ce mai plin de pace. Lucrurile care obișnuiau să te deranjeze vor înceta să te mai deranjeze. Va crește puterea în tine însuți. Te vei simți fericit și bine. Acesta este un efect secundar al practicării introspecției.

Mintea este atât de puternică în unii dintre noi că ne va face să practicăm pentru o jumătate de oră, pentru zece minute, sau timp de cinci minute și se va opri și va reveni la a fi eu iarăși. Trebuie să te prinzi în mod continuu, în mod continuu. De fiecare dată când folosești acest cuvânt "eu", amintește-ți să-ți reamintești că "eu-l" nu există. Eu-l este singura mea problemă deci: "Cine sunt eu? Care este sursa lui?" Pe măsură ce practici acest lucru vei fi uimit de ceea ce se întâmplă cu tine.


Traducerea: Summairu (2016) 

Citește și:
Alte articole cu Robert Adams



You are totally free. If you only got rid of the God damn I. The I has been giving you all these troubles you keep saying I, I, I. How long will you go on this way?
The time has to come in your life when you begin to understand that I has never existed and I will never exist. This is the reason we practice atma-vichara, self-inquiry. This is the only reason we practice this because the more you practice this the more you will not get caught up in the I. Now you know that the only thing you have to do is to remove the I from your life and you will be totally liberated.

Try tomorrow not saying “I” for the whole day. See if you can do this. Most of you will not be able to have a conversation. You will have absolutely nothing to say and that will be wonderful. It would be the best thing you've ever done. To shut up. For you have been talking all of your life and where has it gotten you? Since you were born you've been talking, talking, talking, talking, talking and where has it gotten you? This is why you hear about some Sages who are totally silent and never say a word. For the voice has been given to the I. It is the I who talks. It is the I who has a chip on its shoulder and always has something to say. The voice box is connected to the I. But if you practice not saying I, removing the I you'll have very little to say and everything will take care of itself.

This is why self-inquiry works so wonderfully and why we should all practice it. The best time to practice it is when the I overwhelms you. When you start to say all kinds of things to yourself like, "I feel rotten today. I feel bad. I feel this. I feel that." Catch yourself and inquire, "Who am I?" That is what you must do. What you are really asking is, "Where does this I come from? Who am I? Who am I?" Never answer that question. For it'll be your ego answering. The ego, the I, the mind are synonymous. They're all the same. If there is no I there will be no mind, no ego. So the practice is to remove the I, to eliminate the I. At the same time we're killing the ego and the mind.

So every time the I shows its head you inquire, "Who am I? Where did you come from I? What gave you birth? From where did you originate?" You have to talk to yourself this way but not loud. Somebody hears you, you'll be sent to the funny farm. Keep this to yourself. But do it! "Who am I?" The mind will start thinking again. Thoughts will come, "What am I doing this for? I must be crazy?" You're back to I again. If you can only catch yourself this will be a great start and it will take you further. Catch yourself when you say, "I." Keep catching yourself always. "Who am I? Who is this I?" That is all you have to do. Is search for the I, the source of the I. And you search for the source by inquiring, "Who am I?" That is how you search for the source of I. When the source reveals itself to you there will be total liberation. For the I will be gone. And so to be liberated you simply have to get rid of the I. But the good news about this thing is as you practice this it has positive results in your life, in your personal life. As I mentioned earlier you will find that you're becoming more peaceful. The things that used to disturb you will stop disturbing you. You will develop power within yourself. You will feel happy and good. This is a side effect of practicing self-inquiry.

The mind is so powerful in some of us it will make us practice for a half hour for ten minutes or for five minutes and it will stop and it will go back to being I again. You have to catch yourself continuously, continuously. Whenever you use that word I, remember to remember I doesn't exist. I is my only problem then, "Who am I? What is its source?" As you practice this you will be amazed at what happens to you.