luni, 24 aprilie 2017

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?) - (Who Am I?)


https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/ramana-maharshi-cine-sunt-eu-nan-yar.html


“Cine Sunt Eu?” este titlul dat unei cărțulii cu un set de întrebări și răspunsuri pe tema introspecției, a investigării de sine. Întrebările i-au fost adresate lui Bhagvan Sri Ramana Maharshi de către Sri M. Sivaprakasam Pillai cam prin anul 1902. Sri Pillai, un absolvent în filosofie, era la acele vremuri angajat la Departamentul Veniturilor din Districtul Sudic Arcot. În timpul vizitei sale la  Tiruvannamalai în 1902 pentru munca sa oficială, el a mers la peștera Virupaksha din Arunachala și l-a întâlnit pe Maestru acolo. El a căutat de la acesta îndrumare spirituală, și a pus întrebări legate de introspecție (căutare de Sine). Pentru că Bhagvan nu vorbea pe atunci, nu pentru că ținea vreun legământ ci pentru că nu avea înclinația să vorbească, el a răspuns întrebărilor prin gesturi, și când acestea nu erau înțelese, prin scris.
Traducerea în engleză din tamilă a fost făcută de Dr. T.M.P. Mahadevan.



Om Namo Bhagavathe Sri Ramanaya

Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Întrucât toate ființele doresc să fie fericite mereu, fără suferință, și întrucât în cazul fiecăruia este observată iubirea supremă pentru sine, și pentru că doar fericirea este cauza iubirii, pentru a câștiga această fericire care e natura noastră și care este trăită în somnul profund unde nu există mintea, omul trebuie să se cunoască pe sine însuși. Pentru asta, calea cunoașterii, introspecția sub forma "Cine Sunt Eu?", este mijlocul principal.


1. Cine sunt eu?
Corpul grosier care e compus din cele șapte umori (dhatus), nu sunt eu; organele celor cinci simțuri cognitive, simțurile auzului, atingerii, vederii, gustului și mirosului, care percep respectivele lor obiecte, sunet, atingere, culoare, gust, și miros, nu sunt eu; organele vorbirii, mișcării, apucării, excreției, și procreării, care au respectivele lor funcții ca vorbirea, mișcarea, apucarea, excreția, și plăcerea, nu sunt eu; cele cinci sufluri, prana, etc. care fac respectivele lor mișcări interne, etc., nu sunt eu; chiar mintea care gândește, nu sunt eu; ignoranța de asemeni, care este dotată doar cu impresiile reziduale ale obiectelor, și în care nu există obiecte și funcții, nu sunt eu.


2. Dacă nu sunt nimic din acestea, atunci cine sunt eu?
După negarea acestora menționate mai sus ca "nici asta", "nici asta", acea Conștiință Pură care rămâne singură - aceea sunt eu.


3. Care este natura Conștiinței?
Natura Conștiinței Pure este existență-conștiință-beatitudine.


4. Când va fi câștigată realizarea Sinelui?
Când lumea care este ceea ce e văzut a fost îndepărtată, atunci va fi realizarea Sinelui care este văzătorul.


5. Nu va exista realizarea Sinelui chiar și atunci când lumea este acolo (luată ca fiind reală)?
Nu va exista.

6. De ce?
Văzătorul și obiectul văzut sunt ca funia și șarpele. Exact cum cunoașterea frânghiei care este substratul nu va apărea până când falsa cunoaștere a șarpelui iluzoriu nu dispare, tot așa realizarea Sinelui care este substratul nu va fi câștigată decât dacă credința că lumea este reală va fi îndepărtată.


7. Când va fi îndepărtată lumea, care este obiectul vederii?
Când mintea, care este cauza tuturor cunoștințelor și acțiunilor, devine liniștită, lumea dispare.


8. Care este natura minții?
Ce numim "minte" este o putere magnifică ce rezidă în Sine. Ea face ca toate gândurile să apară. În afara gândurilor, nu există un lucru numit minte. De aceea, gândul este natura minții. În afara gândurilor, nu există o entitate independentă numită lume. În somnul profund nu există gânduri, și acolo nu există nicio lume. În stările de veghe și vis, acolo sunt gânduri, și acolo există și o lume. Precum păianjenul emană firul pânzei din el însuși și apoi îl resoarbe în el însuși, tot astfel mintea proiectează lumea în afară din ea însăși și apoi o resoarbe în ea însăși. Când mintea iese din Sine, lumea apare. De aceea, când lumea apare (ca fiind reală) Sinele nu apare; și atunci când Sinele apare (strălucește) lumea nu apare. Când cineva persistă în introspecție privind natura minții, mintea se va sfârși lăsând doar Sinele. La ce se spune Sine este Atman.
Mintea există întotdeauna dependentă de ceva grosier; nu poate exista de una singură.
Mintea este cea care este numită corpul subtil sau sufletul (jiva).


9. Care este calea introspecției pentru a înțelege natura minții?
Aceea care răsare ca "Eu" în acest corp este mintea. Dacă cineva investighează interior unde în corp apare prima dată gândul "Eu", va descoperi că acesta apare în inimă. Acela este locul originii minții. Chiar dacă cineva gândește constant "Eu" "Eu", va fi condus în acel loc. Dintre toate gândurile care apar în minte, gândul "Eu" este primul. Numai după ce acesta a apărut apar și celelalte gânduri. După apariția primului pronume personal apare și al doilea și al treilea pronume personal; fără primul pronume personal nu va exista un al doilea sau al treilea.


10. Cum devine mintea tăcută?
Prin introspecția "Cine Sunt Eu?". Gândul "cine sunt eu?" va distruge toate celelalte gânduri, și la fel precum bățul folosit pentru a ațâța focul, el însuși va fi în final distrus. Apoi, va apărea realizarea Sinelui.


11. Care sunt mijloacele prin care să păstrăm constant gândul "Cine Sunt Eu?"
Când alte gânduri apar, nu ar trebui să le urmezi, ci ar trebui să întrebi: "Cui apar ele?"
Nu contează câte gânduri apar. Cum apare un gând, întrebi perseverent: "Cui i-a apărut acest gând?"
Răspunsul care va veni va fi "Mie". De aceea dacă întrebi "Cine Sunt Eu?", mintea va merge înapoi la sursă; și gândul care apăruse va deveni liniștit. Prin practică repetată în acest fel, mintea va dezvolta abilitatea de a rămâne în sursa ei. Când mintea care e subtilă iese prin creier și organele de simț, numele și formele grosiere apar; atunci când stă în inimă, numele și formele dispar. 
Să nu lași mintea să iasă, reținând-o în Inimă se numește "interiorizare" (antar-mukha).
Să lași mintea să iasă din inimă este cunoscut ca "exteriorizare" (bahir-mukha).
Astfel, când mintea stă în Inimă, "Eu-l" care este sursa tuturor gândurilor va dispărea, și Sinele care mereu există va străluci. Orice ai face, ar trebui să faci fără egoitatea "Eu". Dacă acționezi astfel, totul va apărea ca fiind de natura lui Shiva (Dumnezeu).


12. Nu există și alte mijloace de a face mintea tăcută?
În afara introspecției, nu există mijloace adecvate. Dacă prin alte mijloace cauți să controlezi mintea, mintea va părea că e controlată, dar va continua să existe din nou. Prin controlul respirației, de asemeni, mintea va deveni liniștită; dar va rămâne liniștită doar atât timp cât controlezi respirația, și când respirația devine normală și mintea va începe să se miște și să vagabondeze împinsă de impresiile reziduale (vasana și samskara). Sursa e aceeași și pentru minte și pentru respirație. Gândul, într-adevăr, este natura minții. Gândul "Eu" este primul gând al minții; și acesta este identitatea egoică. De unde provine egoul provine și respirația. De aceea, când mintea devine tăcută, respirația este controlată, și când respirația este controlată mintea devine liniștită. Dar în somnul profund, deși mintea devine liniștită, respirația nu încetează. Aceasta e cauzată de voința lui Dumnezeu, astfel încât trupul să fie păstrat și ceilalți să nu aibă impresia că a murit. În starea de veghe și samadhi, când mintea devine liniștită, respirația e controlată.

Respirația este forma grosieră a minții. Până în momentul morții, mintea menține respirația în trup; și când trupul moare atunci mintea va lua suflul respirației cu ea. De aceea, exercițiul de control al respirației e doar un ajutor pentru a face mintea liniștită (manonigraha); dar nu va distruge mintea (manonasa).
Ca și practica de control al respirației, meditația asupra formelor lui Dumnezeu, repetarea mantra-elor, restricțiile alimentare, etc., sunt doar ajutoare pentru a liniști mintea.

Prin meditație asupra formelor lui Dumnezeu și repetarea mantra-elor, mintea devine focalizată într-un punct. Mintea mereu va hoinări. La fel cum unui elefant i se dă un lanț pe care să îl țină în trompă și el va merge ținându-se de el și de nimic altceva, tot astfel mintea care este ocupată de un nume sau formă se va ține doar de aia și atât. Când mintea se împrăștie într-o multitudine de gânduri, fiecare gând va fi slab; dar când gândurile sunt resorbite atunci mintea devine focalizată și puternică; pentru o astfel de minte introspecția va deveni ușoară. Dintre toate restricțiile, cea legată de a mânca moderat și sattvic este cea mai bună; făcând asta, calitatea sattvică a minții va crește, și aceasta va ajuta la introspecție.


13. Impresiile reziduale (gândurile) ale obiectelor apar încet încet ca valurile unui ocean. Când vor fi ele toate distruse?
În timp ce meditația asupra Sinelui se înalță tot mai mult, gândurile vor fi distruse.


14. Este posibil ca impresiile reziduale ale obiectelor care vin din timpuri fără de început, așa cum e, să fie rezolvate, și să rămâi ca Sinele pur?
Fără a păstra îndoiala "e posibil sau nu?", ar trebui să persiști în meditația Sinelui. Chiar dacă cineva e un mare păcătos, acesta nu ar trebui să se îngrijoreze și să plângă "O, sunt un păcătos, cum voi fi salvat?"; ar trebui să renunțe complet la ideea "sunt un păcătos"; și să se focalizeze cu putere asupra meditației Sinelui; atunci, cu siguranță va reuși.
Nu există două minți - una bună și alta malefică; mintea e doar una. Impresiile reziduale sunt de două feluri - favorabile și nefavorabile. Atunci când mintea este sub influența impresiilor favorabile este numită bună; și atunci când este sub influența impresiilor nefavorabile este privită ca rea și dăunătoare.
Mintea nu ar trebui lăsată să hoinărească către obiecte lumești și către ceea ce privește alți oameni. Oricât de răi ar fi alți oameni, nu ar trebui să le porți ură. Ambele, atât dorința cât și ura ar trebui evitate. Tot ce dai altora tu de fapt îți dai ție însuți. Dacă acest adevăr este înțeles cine nu ar da altora? Când sinele unuia apare toate apar ca sine; când sinele unuia devine tăcut totul devine tăcut. Cu câtă smerenie ne comportăm, cu atâta va rezulta mai mult bine. Dacă mintea a fost adusă la tăcere, poți trăi oriunde.


15. Cât timp ar trebui practicată introspecția?
Atât timp cât există impresii ale obiectelor în minte, atât timp introspecția "Cine Sunt Eu?" este necesară. Când apar gândurile ele ar trebui distruse atunci și acolo în chiar locul originii lor, prin introspecție. Dacă cineva se va baza pe contemplarea Sinelui fără întrerupere, până când Sinele este câștigat, doar asta va fi de ajuns. Atât timp cât există inamici în cetate, ei vor continua să atace; dar dacă sunt distruși pe măsură ce apar, cetatea va cădea în mâinile noastre.


16. Care este natura Sinelui?
Ceea ce există în adevăr este numai Sinele. Lumea, sufletul individual, și Dumnezeu sunt aparențe în el, ca argintiul în sidef, acestea trei apar în același timp și dispar în același timp. Sinele este acela unde nu există absolut niciun gând "Eu". Acela este numit "Tăcere". Sinele însuși este lumea; Sinele însuși este "Eu"; Sinele însuși este Dumnezeu; totul este Shiva, Sinele.


17. Nu e totul opera lui Dumnezeu?
Fără dorință, voință, sau efort, soarele răsare; și în prezența sa pură, piatra-soarelui emite foc, lotusul înflorește, apa se evaporă; oamenii își fac activitățile lor variate și apoi se odihnesc. La fel cum în prezența magnetului acul se mișcă, este prin virtutea prezenței pure a lui Dumnezeu ca sufletele guvernate de cele trei funcții cosmice sau de activitatea divină în cinci pași să își facă acțiunile și să se odihnească apoi, în acord cu karma lor. Dumnezeu nu are vreo voință anume; nicio karma nu se atașează de El. Așa cum activitățile lumești nu afectează soarele, sau cum meritele sau ne-meritele celor patru elemente nu afectează spațiul atotcuprinzător.


18. Dintre devoți cine e cel mai măreț?
Cel care se abandonează Sinelui, care e Dumnezeu, este cel mai bun devot. Abandonarea către Dumnezeu înseamnă să rămâi constant în Sine fără a da loc apariției vreunui gând, altul decât acela al Sinelui. Orice poveri îi sunt aruncate Divinului, El le duce. Din moment ce puterea supremă a lui Dumnezeu face ca toate lucrurile să se miște, de ce ar trebui ca noi, fără a ne abandona ei, să ne facem griji constant cu gânduri ca ce trebuie făcut și cum, sau ce nu trebuie făcut și de ce nu? Știm că trenul cară toate bagajele, deci după ce ne-am urcat în el de ce am mai căra micul nostru bagaj pe cap spre disconfortul nostru, în loc să îl punem jos în tren și să ne simțim ușori?


19. Ce este non-atașamentul?
Când gândurile apar, distrugerea lor completă fără niciun fel de reziduu în chiar locul originii lor este non-atașament. La fel cum un scufundător după perle își leagă o piatră de talie, se scufundă pe fundul mării și ia perlele, așa și fiecare dintre noi ar trebui să fim înzestrați cu non-atașament, să ne scufundăm în noi înșine și să obținem Perla-Sinelui.


20. Nu e posibil ca Dumnezeu sau Guru-ul să efectueze eliberarea unui suflet?
Dumnezeu și Guru-ul doar îți vor arăta drumul spre eliberare; nu vor duce ei înșiși sufletul la eliberare. În realitate, Dumnezeu și Guru-ul nu sunt diferiți. Cum prada căzută în gura tigrului nu are scăpare, așa și cei care vin în preajma privirii pline de grație a Guru-ului vor fi salvați de Guru și nu se vor rătăci; totuși, fiecare trebuie prin efort propriu să urmeze calea arătată de Dumnezeu sau Guru și să își câștige eliberarea. Te poți cunoaște pe tine însuți numai prin ochiul tău al cunoașterii, și nu prin al altcuiva. Cel care este Rama are nevoie de ajutorul unei oglinzi ca să știe că el e Rama?


21. E necesar ca cineva care tânjește după eliberare să investigheze natura categoriilor (tattva-elor)?
La fel cum cineva care aruncă gunoiul nu are nevoie să-l analizeze și să vadă ce e în el, la fel cineva care vrea să cunoască Sinele nu are nevoie să numere categoriile manifestării sau să investigheze calitățile lor caracteristice; ce trebuie el să facă e să respingă la un loc toate categoriile care ascund Sinele. Lumea trebuie considerată ca un vis.


22. Nu e nicio diferență între veghe și vis?
Starea de veghe este mai lungă, visul mai scurt; în afară de asta nu e nicio diferență. Așa cum întâmplările din starea de veghe par reale cât timp ești treaz, la fel cele din vis atât timp cât visezi. În vis mintea ia un alt corp. În ambele, și în veghe și în vis, gândurile, numele și formele apar simultan.


23. Are vreun folos cititul cărților pentru cei care tânjesc după eliberare?
Toate textele spun că pentru a obține eliberarea trebuie să aduci mintea la tăcere; de aceea învățătura lor finală e aceea că mintea trebuie adusă la tăcere; odată ce asta a fost înțeleasă nu ai nevoie de citit fără sfârșit. Pentru a liniști mintea trebuie doar să investighezi în tine însuți ce este Sinele tău; cum ar putea fi făcută această introspecție prin cărți? Trebuie să îți cunoști Sinele prin propriul tău ochi al înțelepciunii. Sinele are cinci învelișuri; dar cărțile sunt în afara acestora.
Din moment ce Sinele trebuie investigat prin îndepărtarea acestor cinci învelișuri, este inutil să-l cauți în cărți. Vine o vreme când trebuie să uiți absolut tot ce ai învățat.


24. Ce e fericirea?
Fericirea este chiar natura Sinelui; fericirea și Sinele nu sunt diferite. Nu există fericire în niciun obiect al lumii. Ne imaginăm prin ignoranța noastră că obținem fericire de la obiecte. Când mintea merge spre în afară, ea experimentează suferința. În realitate, atunci când dorințele ei sunt îndeplinite, ea se întoarce în locul ei și se bucură de fericirea care e Sinele. Similar, în stările de somn, samadhi și leșin, și atunci când obiectele dorinței sunt obținute sau când obiectul neplăcerii este îndepărtat, mintea devine introvertită, și se bucură de pura Fericire-Sine. Astfel mintea se mișcă fără încetare mergând când în Sine când în afară. Sub copac umbra este plăcută; în afară fierbințeala e dogoritoare. O persoană care a mers prin soare simte răcoare când ajunge la umbră. Cineva care continuă să meargă de la umbră la soare și înapoi la umbră este un prost. Un înțelept stă permanent la umbră. Similar, mintea cuiva care cunoaște adevărul nu îl părăsește pe Dumnezeu. Mintea ignorantului, dimpotrivă, se învârte în lume, simțindu-se mizerabil, și pentru un timp scurt se întoarce la Dumnezeu să trăiască fericirea. De fapt, ceea ce este numit lume este doar gând. Când lumea dispare, atunci când nu sunt gânduri, mintea experimentează fericirea; și când lumea apare, mintea trece prin suferință.


25. Ce este viziunea-înțeleaptă (jnana-drsti)?
Să rămâi tăcut este viziunea-înțeleaptă. Să rămâi tăcut înseamnă să absorbi mintea în Sine. Telepatia, cunoașterea întâmplărilor trecutului, prezentului și viitorului și clarvederea nu constituie viziune-înțeleaptă.


26. Care este legătura dintre lipsa dorințelor și înțelepciune?
Lipsa dorințelor este înțelepciune. Cele două nu-s diferite; sunt același lucru. Lipsa dorinței este abținerea de la orientarea minții spre orice obiect. Înțelepciunea înseamnă că nu apare niciun obiect. Cu alte cuvinte, să nu cauți altceva decât Sinele este detașare sau lipsa dorințelor; nepărăsirea Sinelui este înțelepciune.


27. Care e diferența dintre meditație și introspecție?
Introspecția constă în a menține mintea în Sine. Meditația constă în a gândi că ești Brahman, existență-conștiință-beatitudine.


28. Ce este eliberarea?
Să te întrebi despre natura a ceea ce este înlănțuit în tine, și realizarea naturii tale adevărate este eliberarea.


SRI RAMANARPANAM ASTU


Source (EN): 

Who Am I? (Nan Yar?) - The Teachings of Bhagavan Sri Ramana Maharshi

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir

https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/ramana-maharshi-cine-sunt-eu-nan-yar.html

joi, 20 aprilie 2017

Papaji - Capcanele căutării, practicii și procesului (The Traps of Search, Practice, and Process)

Nu e vreo devenire a Ființării.
E pur și simplu un truc al minții să gândești că ai nevoie să fii stabilit în Sine. Tu ești Acesta!
Doar rămâi Așa Cum Ești oriunde te afli. Dacă ești undeva acolo, ai nevoie să gândești. Fii Aici și nu ai nevoie să gândești sau să folosești mintea. Asta e Pace, asta e Frumusețe.
E o glumă să cauți pacea când de fapt nu ai cum să scapi de ea.
Căutarea și practica este pură ignoranță, pentru că doar dacă ești prost ai nevoie de practici. Râul nu face niciun efort sau practică să vină la ocean. Încetează să gândești și să faci efort și vei înțelege.
Nu te complica cu gândurile și practica, nu practica nici măcar non-practica, doar rămâi Tăcut.

Orice faci este pentru a-ți liniști mintea, pentru fericire, și totuși orice faci perturbă mintea pentru că "a face" este mintea, e o capcană, fie că e samadhi sau beatitudine sau orice.
Orice încerci să faci acoperă diamantul cu aroganța făptuirii.
Ai tot făcut asta timp de 35 de milioane de ani așa că Acum doar rămâi Tăcut.
Sinele nu este văzut în timpul efortului, nici Libertatea nu este rezultatul efortului, ci este deja Aici Acum.
Ratezi beatitudinea pentru că tu cauți lucrurile trecătoare, dar Adevărul nu poate fi văzut, El e văzătorul!
Află Aceea prin care tu ai căuta și afli că Ființarea este Beatitudine.
A încerca și a căuta vin din toate direcțiile ca țânțarii să te distragă de la cunoașterea Sinelui Acum!

Nu fă niciun efort, pentru că a face este mintea:
Peria cu care cureți mintea este chiar mintea! Deci e mai bine doar să dai deoparte mintea-ego pentru că vei vorbi de curățarea minții doar atunci când mintea e necurată.

Din trei considerente căutarea și practica sunt prostești și deviante, și sunt doar mintea deșteaptă care evită Libertatea.

Primul este acela că asta creează un căutător.
Aceasta întărește conceptul unui suferind individual care e separat de Libertate, și că Sinele este un ceva "altul" decât acesta Aici și Acum.

Al doilea este căutarea.
Căutarea este distragerea care cauzează amânarea și suferința nesfârșită nenecesară. Căutarea promovează religii, tradiții, căi la care să aderi, care servesc doar pentru a te prinde și mai mult în capcana iluziei. Adevărul este doar Aici și Acum, dar căutarea zice că e mâine.

Al treilea considerent este că a căuta implică și creează un obiect care să fie găsit, și aceasta poate fi cea mai subtilă și deviantă capcană. Atunci când începi căutarea tu conceptualizezi ce e acel lucru pe care îl cauți.
De vreme ce natura Maya-ei, a iluziei, este că orice tu gândești, așa devine; orice gândești că ar fi țelul acela-l vei atinge. Nu e nicio îndoială de asta: așa cum gândești așa apare (asta îți apare ca manifestare, asta aduci la viață ca experiențe).
Deci din cauza căutării tale tu vei crea și vei atinge apoi acel lucru pe care crezi că îl cauți!
Orice rai sau stare spirituală înaltă pe care tânjești să o obții o vei obține după ce o conceptualizezi și creezi. Apoi te vei relaxa satisfăcut în această capcană gândind că ai atins "cerurile" tale.
Aceasta e libertatea plăcinta-din-cer făcută la comandă pentru tine chiar din propriile tale gânduri și condiționări despre ce este Supremul.

Adevărul este dincolo de gânduri, concepte, și condiționări și acest Adevăr e ceea ce tu ești, și numai Adevărul Este. Deci oprește căutarea, doar fii Tăcut, în mod categoric nu stârni vreun gând sau face un efort, și Adevărul se va revela Sieși.
Practica implică ego care întărește relația subiect-obiect, și toate practicile sunt prin intermediul ansamblului corp-minte și al simțurilor ceea ce întărește identificarea cu ansamblul corp-minte.
Orice identificare este identificare greșită.
Orice gândești tu devii, deci gândindu-te la nume și formă este a te gândi la ego-minte-lume-simțuri-iluzie.
Dacă trebuie să gândești, gândește-te la Existență, Conștiință și Beatitudine.
Cel mai bine e să știi cu simplitate "Eu Sunt Divinul Acela".
Practica directă este Acum însuși, doar Ființarea însăși, neașteptând un moment următor sau un gând următor sau o viață următoare pentru a realiza ceva. Practica directă este beatitudinea întoarcerii feței către Sine, practica directă este Existență.

Sadhana prescrisă necesită și întărește egoul să devină ceva special când în realitate noi suntem Unul. Nu poți practica Ființarea, tu ești Aceasta. Nu avea vreo mândrie, doar simplu Fii Sinele.
Trebuie să lovești la rădăcina egoului, dar nu cu sadhana care este făcută de ego pentru ego. Oferă această aroganță a egoului către propria ta Pace-Sine-Ființare-Tăcută. Numai mergând la sursa minții-ego cu introspecția se va face asta, și odată ce ai pus întrebarea nu te mai întoarce. Încetează gândirea și abandonează Tăcerii toate numele și formele.

Mintea e mișcare și aceasta e un val. Sinele e Nemișcarea și acesta e oceanul. Pentru a te cunoaște pe tine însuți trebuie să încetezi mișcarea pentru o clipă și să Fii Tăcut.
Conceptul "eu sunt corpul" este un concept al timpului. Lasă în urmă conceptul timpului îndreptându-ți fața spre Sursa a tot. Toate conceptele sunt limite: acceptă un concept și ai acceptat limitarea!
O altă capcană este să gândești "sunt golit (vid)" ceea ce e ego pentru că e doar relativ la lipsa minții-ego ca acest concept de vacuitate să apară.
De aceea, nu e nicio beatitudine în această Vacuitate. "Eu sunt" trebuie să fie dizolvat pentru ca doar Vacuitatea să Fie.
Totul este Vacuitate deci cum ar putea să fie un proces către aceasta! Cele mai multe încercări de a îndepărta zidul vor servi doar ca să-l întărească!
Așa că efortul, metoda, făptuirea, și procesul sunt mintea înșelătoare.
Nu e nici măcar despre non-facere deci de ce să pierzi timpul să cureți mintea!
Mintea e doar dorință și tu ești doar satyam (Adevărul - Ceea Ce E), Acasă este Aici Acum.

Papaji, din cartea "The Truth Is".
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Cine ești tu? (video)
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Păstrează Tăcerea - citate
https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/papaji-capcanele-cautarii-practicii-si.html

The Traps of Search, Practice, and Process 

There is no becoming Being.
It is simply a trick of the mind to think that you need to be established in Self. You are That!
Just stay As you Are wherever you are. Be there and you need to think. Be Here and you need not think or use mind. This is Peace, this is Beauty.
It is a joke to look for peace when really there is no escape from it.
Search and practice is sheer ignorance, because only being stupid requires practice. The river makes no effort or practice to come to the ocean. Cease thinking and making effort and you will get it.
Don't complicate yourself with thought and practice, don't even practice non-practicing, just stay Quiet.

Everything you do is for stillness of mind, for happiness, and yet anything that you do disturbs your mind because "doing" is mind, it is a trap, whether it is a samadhi or bliss or whatever.
Anything that you try to do conceals the diamond with the arrogance of doership.
You have been doing for 35 million years so Now simply keep Quiet.
The Self is not seen during effort, nor is Freedom the result of effort, it is already Here Now.
You miss bliss because you search for the transient, but Truth cannot be seen, It is the seer!
Find That through which you would search and you find that Being is Bliss.
Trying and searching comes from all directions like mosquitoes to distract you from knowing Self Now!

Make no effort, for doing is mind:
The brush that cleans the mind is the mind! So it is better to just give the ego-mind away because you will speak of cleaning the mind only when the mind is unclean.

On three accounts searching and practice are foolishness and misleading and are only the clever mind
postponing Freedom.

The first is that it creates a searcher.
This reinforces the concept of an individual sufferer that is separate from Freedom, and that Self is something "other" than that Here and Now.

The second is the search.
Searching is a distraction which causes postponement and endless needless suffering. Searching promotes religions, traditions, and paths to be adhered to, which serve only to trap you deeper in illusion. The Truth is only Here and Now, but the search says it is tomorrow.

The third account is that search creates an object to be found, and this can be the subtlest and most misleading trap. As you start a search you conceptualize what it is that you are searching for.
Since the nature of Maya, of illusion, is that whatever you think, so it becomes; whatever you think the goal to be you will attain it. There is no doubt about this: as you think so it becomes.
So because of your search you will create and then attain that which you think you are searching for!
Any heaven or high spiritual state that you long to attain you will attain after you conceptualize and create it. Then you will rest satisfied in this trap thinking that you have attained your "heaven."
This is pie-in-the-sky freedom custom made for you out of your very own thought and conditioning of what the Ultimate is.

The Truth is beyond thought, concept, and conditioning and this Truth is what you are, and only the Truth Is. So stop your search, simply be Quiet, definitely do not stir a thought or make an effort, and the Truth will reveal Itself to Itself.
Practice takes ego which reinforces subject-object relationships and all practice is through body mind and senses which reinforces body mind identification.
Any identification is misidentification.
Whatever you think you become so thinking of name and form is thinking of ego-mind-world-senses-illusion.
If you must think, think of Existence, Consciousness and Bliss.
Best is to simply know "I am That Brahman."
Direct practice is Now itself, just Being itself, not waiting for the next moment or the next thought or the next life to accomplish something. Direct practice is the bliss of turning your face to Self, direct practice is Existence.

Prescribed sadhana requires and reinforces ego to become something special when really we are One.
You cannot practice Being, you are That. Have no pride, just simply Be Self.
You have to strike at the root of ego, but not with sadhana which is by the ego for the ego. Offer this ego pride to your own Silent-Peace-Self-Being. Only going to the source of ego-mind with inquiry will do, and once you ask this question do not come back. Stop thinking and surrender all name and form to Silence.

Mind is movement and this is a wave. Self is Stillness and this is the ocean. To know yourself you must stop the movement for one moment and Be Quiet.
The concept of "I am the body" is the concept of time. Leave the time concept behind by facing the Source of all. All concepts are borders: take on concepts and you take on borders!
Another trap is thinking "I am empty" which is ego because it is only relative to the lack of ego mind that the concept of emptiness arises.
Therefore, there is no bliss in this Emptiness. "I am" must be dissolved for only Emptiness to Be.
All is Emptiness so how can there be process towards it! Most attempts to remove the wall serve only to fortify it!
So effort, method, doing, and process are the deceiving mind.
It is not even not-doing so why waste time to clean the mind!
Mind is only desire and you are only satyam, Home is Here Now.

Papaji, from the book "The Truth Is".

vineri, 14 aprilie 2017

Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi (Humility; Nirvikalpa and Sahaja Samadhi)


https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-smerenia-nirvikalpa-si.html
SMERENIA
Vă iubesc pe fiecare dintre voi. Știu că multora nu vă place să faceți incantații devoționale. Nu îți place să faci asta, crezi că nu trebuie s-o faci. Totuși...incantația devoțională este o foarte importantă parte a vieții spirituale chiar dacă crezi sau nu asta. Oricărei religii i-ai aparține, chiar dacă ești catolic, evreu, musulman, creștin, de oriunde ai veni, asta a fost parte din toate tradițiile. De ce? Pentru că se știe că face sistemul nervos calm, focalizează mintea într-un punct, și îmbunătățește concentrarea. De fapt, cu cât e mai mare egoul cu atât îți place mai puțin să faci incantațiile. E adevărat asta. Pentru că incantațiile și cântarea de bhajan-uri (cântece devoționale) este foarte benefică.

Îmi amintesc când am fost în Bangalore în 1950, după ce Ramana și-a părăsit trupul. Am mers la Papa Ram Das la ashram în Bangalore. Am observat ce se întâmpla acolo, îl priveam pe fiecare cum face totul, participând la toate festivitățile. Am cunoscut acest tânăr, îi zic tânăr acum că el era cu vreo doi ani mai mare ca mine la vremea aceea. El obișnuia să stea sub un copac în postura lotusului și să mediteze vreo trei-patru ore fără să se miște. În următoarea zi l-am abordat și l-am întrebat dacă pot să stau cu el. El a zis da. Așa că am stat cu el și l-am privit, el e devenit rigid, ochii erau închiși. Mi-am fluturat mâna prin fața ochilor lui, el era în tăcere totală. Mi-am pus degetul sub nasul lui să văd dacă mai respiră. Nu am simțit deloc nicio respirație. El era în Nirvikalpa Samadhi.

Am stat cu el vreo trei ore și apoi el a deschis ochii și l-am întrebat de cât timp practică asta, de cât timp a fost capabil să fie în Nirvikalpa Samadhi. El a zis că de aproximativ șapte ani, apoi a zis că e cel mai înalt nivel la care poți ajunge, cea mai înaltă treaptă de evoluție. I-am explicat ce înseamnă Sahaja Samadhi. Pentru că acum el când iese din Nirvikalpa Samadhi redevine uman iarăși. L-am întrebat dacă nu e adevărat, dacă după ce iese din Nirvikalpa Samadhi nu devine din nou uman. Ai emoții, nevoi, judecăți. El a zis că "da, dar cât timp sunt în Nirvikalpa Samadhi eu simt beatitudine".
I-am explicat că în Nirvikalpa Samadhi tu te contopești cu Sinele dar nu ești cu adevărat profund în Sine unde să rămâi pentru totdeauna.

Tu ieși de acolo iar și iar. L-am întrebat de ce nu participă la festivitățile din ashram. Incantații, bhajan-uri, făcând ceremonii, și el a râs și a zis că aceea e pentru începători, că el nu are nevoie să facă aceste lucruri. Deci răspunsul era chiar acolo. I-am explicat atunci că poate tocmai acest lucru îl împiedică să meargă mai profund. Pentru că respingi ceva, nu îți place ceva, crezi că nu e bun, poate că asta e ce te reține. Pentru că trebuie să îți dezvolți smerenia, și prin incantații și cântarea de bhajan-uri tu îți dezvolți o mare umilință. Această smerenie cauzează ca tu să-ți abandonezi trupul Sinelui. Atunci când trupul ți l-ai abandonat Sinelui atunci tu vei fi Sinele și vei fi mereu în Samadhi chiar și cu ochii deschiși, în starea de veghe. M-a ascultat cumva și apoi și-a închis din nou ochii. A doua zi l-am văzut că stătea cu cei care incantau și cântau, și incanta și cânta cu ei. Eu tocmai plecam atunci, mergeam în nord să o întâlnesc pe Anandamayi Ma, și am uitat cu totul de el.

După vrei trei luni m-am întors la Ramana Ashram și l-am văzut acolo. Am mers direct la el și el doar a zâmbit și prin acel zâmbet mi-am dat seama că era realizat. A depășit totul și a devenit activ. Mi-a zis că nu mai are nevoie să mediteze, este mereu în meditație. Acum el incanta și cânta bhajan-uri și făcea toate aceste lucruri fericit, în pace. Avusese loc o schimbare uriașă în el. Am știut că egoul i-a dispărut, aroganța lui a dispărut.

Asta e valabil și pentru noi. Este foarte dificil pentru occidentali să dezvolte smerenia și totuși asta e exact ceea ce trebuie să faci dacă vrei să devii liber. Ca să devenim complet liberi și eliberați trebuie să avem o imensă umilință. Trebuie să renunțăm la toată duritatea, la lucrurile care ne fac să gândim că suntem mai buni ca alții, că știm mai mult și mai bine ca alții. Trebuie să dezvoltăm o reverență pentru tot din viață. Nu ar trebui să gândim că numai calea noastră, cărarea noastră e singura cale și numai pe calea noastră se poate atinge realizarea. Ar trebui să ne dăm seama că sunt sute de căi, și toate sunt bune. Oriunde se află o persoană ea este exact acolo unde trebuie să fie. Dacă învățăm să ne respectăm unul pe altul, să venerăm toate căile, atunci devenim liberi. Pentru că în acel moment Sinele devine activ și atrage egoul în Inimă. Dar dacă te plimbi și te lauzi că ești un Ghyani (realizat), atunci egoul tău este cel care zice asta. Uită despre ceea ce ești. Nu căuta iluminarea, nu căuta nimic, doar fii tu însuți.

Robert Adams – Satsang 18 aprilie 1993
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Robert Adams - Despre devoțiune
Anandamyi Ma - Despre căutarea spirituală
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Robert Adams - Cele trei metode pe calea spirituală

Image may contain: text

HUMILITY
I love every one of you. I know many of you hate chanting. You don’t like to chant, you think you don’t have to. Yet…chanting is a very important part of spiritual life believe it or not. Whatever denomination you belong to, whether you are Catholic, Jewish , Mohammadan, Islamic, Christian, wherever you come from it has been part of every tradition. Why? Because it is known to make the nervous system calm, to make the mind one pointed, and to improve your concentration. As a matter of fact, the bigger the ego is the less you like chanting. This is true. For chanting and singing bhajans is very beneficial.

I recall when I was in Bangalore in 1950, after Ramana gave up his body. I went to Papa Ram Das’s ashram in Bangalore. I observed what was going on, watched everybody doing everything, partook in all festivities. I knew this one young person, I call him young now, he was about two years older than I was at that time. He would sit under a tree in the lotus posture and meditate for three or four hours at a time. The next day I approached him and asked if I could sit with him. He said yes. So I sat with him and I watched him, he became rigid, eyes were closed. I waived my hand at his face, he was in total silence. I put my finger under his nose to see if he was breathing. I couldn’t feel any breath at all. He was in Nirvikalpa Samadhi.

I sat with him for about three hours and then he opened his eyes and I asked him, how long have you been doing this, how long have you been able to be in Nirvikalpa Samadhi? He said approximately seven years, he said it was the highest degree you could get, the highest stage of development. I explained to him what Sahaja Samadhi was. For at the present time when he comes out of Nirvikalpa Samadhi he becomes a human being again. I asked him if this was true, I said when you come out of Nirvikalpa Samadhi don’t you become a human being again? You have emotions, needs, judgmental. He said yes but while I’m in Nirvikalpa Samadhi I feel bliss. I explained to him that you merge with the Self in Nirvikalpa Samadhi but you’re not really deep in the Self where you stay there forever.

You come out of it again and again. I asked him why didn’t he partake in the activities of the ashram? Chanting, bhajans, doing pujas and he laughed and said that is for beginners, I don’t need to do these things. So the answer was right there. I explained to him, perhaps this is what is keeping you back from going further. Because you hate something, you don’t like something, you think its no good, perhaps this is what’s holding you back. For you see you have to develop humility and by chanting and singing bhajans you develop a tremendous humility. It is humility that causes you to surrender the body to the Self. When you have surrendered the body to the Self you will be the Self and you’ll always be in Samadhi while waking. He sort of listened to me and then he closed his eyes again. The next day I saw him sitting with the chanters and chanting. I was leaving at that time, I went up north to see Anandamayi Ma and I forgot all about him.

About three months later I returned to Ramana Ashram and I saw him there. I went over to him and he just smiled at me and by the smile I realized he was enlightened. He had overcome and he became active. He told me he doesn’t need to meditate any longer, he’s always in meditation. Now he chanted and sang bhajans and did all these things happily, peacefully. There was a tremendous change in him. I knew his ego disappeared, his pride disappeared.

This is true of us also. It is very difficult for westerners to develop humility and yet this is exactly what you have to do if you want to become free. To become totally free and liberated we have to have a tremendous humility. We have to let go of all the hardness, the stuff that makes us think I’m better than you, I have more knowledge than you. We have to develop a reverence for all of life. We shouldn’t think that our way alone, our path is the only path and its only through our path that we can become enlightened. We should realize there are hundreds of paths, they are all good. Wherever a person is is where they are supposed to be. If we learn to respect one another, to worship all paths then we become free. For it is at that time that the Self becomes activated and pulls the ego into the Heart. But if you walk around saying I’m a Jnani, I’m a Jnani its your ego telling you this. Forget about what you are. Do not look for enlightenment, do not search for anything just be yourself.

Robert Adams – Satsang 4/18/93

Video: Mooji - Acest exercițiu e tot ajutorul de care ai nevoie (This Exercise Is All the Help You Need)

Ești pregătit să îl întâlnești pe Dumnezeu?
Atunci chiar acum, nu atinge nimic,
nicio idee—nici bună, nici rea.
Nu te implica în absolut nimic.
Orice apare, pur și simplu lasă deoparte.
Nu te agăța de nimic, inclusiv de imaginea ta despre tine.
Și nu face niciun mare lucru despre a lăsa lucrurile.
La un anumit moment le lași așa cum vin
—fără buzunare pentru depozitat.
Fii liber de toate implicările.
Fără nume, fără aspect, fără formă,
fără intenție, fără vise, fără aspirații.
Nici nu te amesteca și nici nu te asocia cu nimic.
Dacă cineva vine și te bate pe umăr
și are nevoie urgent de ajutor,
fă ce trebuie făcut, dar nu te identifica.
Rămâi gol în interior. Nu spune la nimeni.
Când lași totul, El va veni să te întâlnească.
Îl vei cunoaște pe El care e Sinele tău.
Dar nu vei putea vorbi despre asta.
Nu trebuie să fie o experiență pe care „tu” o ai.
Eu-l personal, ego-ul,
nu trebuie să supraviețuiască acestei introspecții, acestei întâlniri.
Prin urmare, nu trebuie să existe cineva
care a obținut sau a dobândit ceva.
Fără nume. Fără semnătură.
Lasă falsul să fie ars sau spălat.
Maestrul a spus: Mori dar nu fi mort.
Însemnând: mori față de toate conceptele tale personale despre Dumnezeu,
lume și tine însuți.
Atunci vei găsi ceea ce este Nenăscut.
Acesta e Dumnezeul tău, Sinele tău.
Fă acest lucru.
Stai cu tine însuți și doar păstrează tăcerea.
Aceasta e invitația mea.
Nu vorbi cu mine sau cu nimeni despre asta.

Te voi întâlni acolo.
__MOOJI__
https://mooji.tv
https://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania
(subtitrare în română din butonul CC)

Are you ready to meet God?
Then right now, don’t touch anything,
not any idea—neither good nor bad.
Don’t get involved in anything at all.
Anything that appears, just leave aside.
Don’t hold onto anything, including your self-image.
And don’t make any big deal about leaving things.
At a certain point you leave them as they come
—no pockets for storage.
Be free of all involvements.
No name, no shape, no form,
no intention, no dreams, no aspirations.
Neither mix nor associate with anything.
If someone comes and taps you on the shoulder
and needs help urgently,
do what needs to be done, but don’t identify.
Remain inwardly empty. Tell no one.
When you leave everything, He will come to meet you.
You will know Him who is your Self.
But you won’t be able to talk about it.
It must not be an experience that ‘you’ have.
The personal self, the ego,
must not survive this inquiry, this meeting.
Therefore, there must not be somebody
who has attained or achieved anything.
No name. No signature.
Let the untrue be burnt or washed away.
Master said: Die but don’t be dead.
Meaning, die to all your personal notions of God,
the world, and yourself.
Then you will find that which is Unborn.
This is your God, your Self.
Do this.
Sit by yourself and simply keep quiet.
This is my invitation.
Don’t talk to me or anyone about it.

I will meet you there.

__MOOJI__
Image may contain: 1 person, indoor

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate (Have a burning desire for freedom)

Majoritatea oamenilor nu se întorc spre interior decât când și-au luat multe șuturi de la viață. Abia atunci se întorc spre interior. Binecuvântat e cel care nu are nevoie de multe șuturi, ci se va întoarce spre interior din experiență. Din faptul că observi lumea și îți dai seama că lumea nu are ce să îți ofere. Tu vei fi unul din o mie care vor începe să caute fericirea înlăuntru. În Bhagavad Gita se spune că din o mie doar unul îl caută pe Dumnezeu, din o mie care îl caută doar unul îl găsește. E ca la o loterie. Totuși tu poți fi acela. Nu spune că șansele sunt prea mici pentru mine. Ci începe căutarea. Cum începi să cauți? Întorcându-te spre interior. Cu alte cuvinte până acum erai orientat spre lume, spre exterior. Căutând în afară fericirea. Și astfel lumea te-a rănit în multe feluri. Devenind frustrat și dezamăgit. Fericit uneori. Și apoi iar dezamăgit. Dar cel care s-a întors spre interior ignoră lumea cu orice ar veni. Acesta devine egal în conștiință. Nu mai e rănibil. Lumea nu îl mai poate înspăimânta. Nu contează ce i-ar arăta.

O ființă care s-a întors spre interior câțiva ani și a rămas focalizat în centrul inimii devine radios de fericit în orice condiții. Nu mai e nicio diferență dacă e război sau pace în lume. Nu mai e nicio diferență dacă medicul ți-a zis că ai cancer și mai ai trei zile de trăit sau că vei rămâne la pat pentru cincizeci de ani. Cade orice astfel de gândire. Cel care s-a întors spre interior nu va mai gândi în felul ăsta. El a devenit stabilizat în Sine, în conștiință. În fiecare zi totul este bine. În fiecare moment totul este frumos.

Dar totuși pentru a deveni astfel trebuie să ai un foc sincer înlăuntrul tău pentru realitate, pentru adevăr. O dorință arzătoare pentru adevăr în interior. Dar trebuie să vrei asta mai mult decât orice din lumea asta. Nu pretinde ci chiar dorește asta.

E ca în povestioara pe care o mai zic din când în când despre tipul care merge la un maestru și maestrul îi zice lucrurile de care vorbim noi acum. Trebuie să ai o dorință intensă pentru adevăr și îl vei dobândi. Și discipolul zice: "Maestre, cum obții dorința asta, cum se simte asta?" Și a continuat să îl cicălească pe maestru toată seara. La sfârșitul satsang-ului maestrul îi zice acestui discipol: "Urmează-mă". Și l-a dus la lac, și i-a zis să se uite în lac și l-a îmbrâncit în apă. Apoi l-a ținut cu capul sub apă până aproape s-a înecat și apoi l-a ridicat de păr și l-a întrebat: "Ce ți-ai dorit mai mult decât orice când erai sub apă, înecându-te?" Desigur discipolul nu putea să vrea decât aer așa că a zis: "Aer, aer." Înțeleptul i-a spus: "Atunci când vei dori adevărul așa cum ți-ai dorit aerul, atunci îl vei dobândi."
Meditați la asta.

Când vrei adevărul, când vrei realul așa cum vrei aerul când te îneci, atunci îl vei dobândi imediat. Cu alte cuvinte devii realizat-de-Sine imediat. Te vei trezi imediat. Asta e!

Mereu mă întrebați: "Robert, când mă voi trezi?" Eu vă spun că chiar acum. Dacă vei vrea să te trezești la fel de mult cum vroiai aerul, atunci te vei trezi. Atunci când te trezești îți dai seama că de fapt niciodată nu ai fost adormit. Mereu ai fost treaz. În acel moment moartea nu va mai fi o problemă pentru tine. Trupul tău nu va mai fi niciodată o piedică în niciun fel. Oamenii nu te vor mai înspăimânta vreodată. Pofta și lăcomia nu vor mai face parte din viața ta. Și vei fi complet liber, total liber. Ai devenit realitatea absolută, pura conștiință, Dumnezeu. Ai devenit sat-cit-ananda și esența ta e pretutindeni. Ai devenit atot-pătrunzător. Ai devenit totul și peste tot. Ai devenit păsările, frunzele, gândacii, universul, planetele. Ai devenit la modul virtual totul din acest univers. În acel moment vei ști că tu ești universul. Nu vei afirma asta sau să vorbești despre asta, vei deveni asta. Ai devenit realitatea ultimă. Dar acum vezi ce ai de făcut ca să devii asta. Simplu.

Trebuie să ai o dorință imensă. Trebuie să ai această dorință arzătoare pentru libertate, pentru realitate, pentru adevăr. Când ai această dorință imensă lucrurile se întâmplă ca să te împingă mai departe pe cale. Vei fi atras de lucrurile potrivite care vor face această dorință mai ușoară pentru tine. Vei observa că vei renunța la vechii prieteni. Renunți la vechile obiceiuri. Vrerile se schimbă. Se întâmplă de la sine. Spus cu alte cuvinte, tot ce trebuie să faci e să ai această dorință ca de aer, așa de intensă trebuie să fie. Nu vorbesc de o dorință intensă trecătoare. Ca atunci când vrei să vezi un film și zici: "Vreau să văd filmul ăsta azi". Dar dacă nu ai timp pentru asta apoi uiți, că nu înseamnă ceva pentru tine, vine și pleacă. Vorbesc de o dorință uriașă în inima ta să fii liber. Total și absolut liber. Și dorința asta va împiedica orice alte dorințe din viața ta. Va deveni mai puternică decât îngrijorările tale.

Să spunem că ești îngrijorat de mariajul tău, ești îngrijorat de boala ta, ești îngrijorat de războaiele din lume. Când ai această dorință imensă pentru a cunoaște adevărul toate lucrurile astea dispar. Nu e ca și cum nu îți pasă. Dezvolți o foarte mare compasiune, o iubire imensă pentru orice vine de la sine.

Deci dacă vrei să știi dacă ești corect pe cale, privește la viața ta acum și privește la viața ta în urmă cu un an. Privește retrospectiv. Încă mai vreau lucrurile ce le vroiam acum un an? Încă mai am aceleași sentimente față de persoane, locuri și lucruri pe care le aveam acum un an? Încă îmi mai fac griji de trupul meu, de trupul altuia? Sau îmi fac griji pentru ceva? Lucrurile mă cam deranjează, supără, enervează? Sunt încă supersensibil, mă gândesc că oamenii vorbesc despre mine tot timpul? Încă mai judec? Întreabă-te lucrurile astea. Investighează-te, vezi de unde vii. Ce se întâmplă cu adevărat înlăuntrul tău?

Dacă lucrurile astea pe care le-am menționat sunt cu adevărat active înăuntrul tău atunci înseamnă că nu îți faci tema. Și prin a nu-ți face tema vreau să spun că nu ai această dorință imensă de a fi liber. Nu faci introspecția: "Cine vrea lucrurile astea?" Nu te întrebi în interior: "Cui apar aceste lucruri? Cine experimentează aceste suferințe? De unde apar ele? Cum le-am căpătat?"

În loc de asta tu nu faci absolut nimic. Doar iei viața așa cum vine și cum o fi. Și te îngrijorezi când ceva rău se întâmplă, te bucuri când ceva bun se întâmplă. Dar vă spun în seara asta să vă luați viața în stăpânire. De tine depinde să ai control complet al vieții tale. Tu ești acela.

Nu vei ști niciodată cine ești dacă nu îți controlezi pe deplin viața. Nu îți dai seama că tu ești acela. Cel puternic, cel plin de bucurie, cel liber, cel iubitor.

Amintește-ți că atunci când te trezești nu mai ai o identitate a lui "eu" sau "al meu" sau "mie". În loc de asta te-ai expansionat. Pătrunzi întregul univers. Tu ești întregul univers, el apare din tine. Tu ai dat naștere întregului univers. Doar tu faci asta. Și devii radios de fericit. Fericire radiind. Și lumea asta nu are nimic de-a face cu fericirea ta. Și totuși tu devii fericit în această lume.

Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:

Papaji - Focul Libertății
Robert Adams - Practica spirituală și non-rezistența
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Adyashanti - Cum e o viață în trezire spirituală
Wu Hsin - Nu lua viața personal
Poveste Zen - Trebuie să devii complet nebun
Ramana Maharshi - Sinele și îndrumarea unui Guru






Most people will not turn within until they’ve been kicked around alot. Then they will turn within. Blessed is the person that doesn’t have to be kicked around alot, will just turn within by experience. By observing the world and realizing it doesn’t have anything to offer you. You’ll be one of the thousand that will begin to look for your happiness within. In the Bhagavad-Gita it tells you out of a thousand one searches for God, out of a thousand that search one finds him. It’s like winning the lottery. Yet you may be the one. Do not say the odds are too great against me. But begin the search. How do you begin the search? By turning within. In other words up to this point you’ve been turning without. Looking to this world for happiness. Letting the world hurt you in many ways. Becoming frustrated or disappointed. Happy at times. You’re disappointed again. But the one who turns within ignores the world come what may. They become even minded. They’re no longer hurtable. The world can no longer frighten them. No matter what it shows them.

A being who has turned within for a couple of years has focussed their attention on the heart center becomes radiantly happy under all circumstances. It makes no difference if there is a war going on or there’s peace in the world. It makes no difference if the doctor told you you’ve got cancer and you have three days to live or that you’re going to be in bed now for fifty years. You drop all that kind of thinking. The person who turns within no longer thinks this way. They’ve become stabilized in the Self, in consciousness. Everyday all is well. Every moment everything is beautiful.

Yet to become this way you have to have a sincere burning inside of you for reality, for truth. A real burning for the truth, inside. But you have to want this more than anything else in this world. Don’t make out, but really want it.

It’s like a little story I tell you once in a while of the fellow who goes to the teacher and the teacher tells him about what we’re talking about right now. You have to have an intense to desire for truth and you’ll have it. So the student says, “Teacher, how do you get this desire, what does it feel like? What’s it like?” And kept nagging the teacher all evening. Finally at the end of the class the teacher tells the student, “Follow me.” He took him over to the lake, told him to look into the lake and he kicked him in the water. He holds his head under the water until he’s nearly drowned and then he pulls him up by the hair and he asked him, “What is it you wanted more than anything else while you were underneath this water drowning?” Of course the student could only grasp for air and he said, “Air, air.” The wise teacher said, “When you want truth as much as you wanted air then you’ll have it.” 
Ponder this.

When you want truth, when you want reality as much as you want air when you’re drowning then you’ll have it immediately. In other words you become self-realized immediately. You will awaken immediately. That’s it!

You always ask me, “Robert when will I awaken?” I’m telling you right now. When you want to awaken as much as you wanted air, that much then you will awaken. Then when you awaken you will realize that you never were asleep. You’ve always been awakened. At that time death will no longer will be a bother to you. Your body will never again hinder you in any way whatsoever. People will never again frighten you. Lust and greed will no longer be a part of your life. And you will be absolutely free, totally free. You will have become the absolute reality, the pure awareness, Brahman. You have become sat-chit-ananda and your essence is everywhere. You have become all-pervading. You have become everything and everywhere. You have become the birds, leaves, the bugs, the universe, the planets. You have virtually become everything in this universe. At that time you will know that you are the universe. You will not affirm it or talk about it you will become it. You have become the ultimate reality. But now you see what you have to do to become it. Simple.
You must have a tremendous desire. You must have this burning desire for freedom, for reality, for truth. When you have this tremendous desire things happen to push you further on the path. You’ll be attracted to the right things that will make the desire easier for you. You will notice that you will drop your old friends. You drop your old habits. Your wants change. It all happens by itself. In other words all you have to do is have this desire like the person grasping for air, has to be that much. I’m not speaking of a fleeting desire. Like you have when you want to see a movie and you say “I’ve got to see this movie today.” But if you don’t have time you forget it, it doesn’t mean to you, it comes and goes. I’m speaking of having a tremendous desire inside of your heart to be free. Totally and absolutely free. And this desire circumvents every desire in your life. It becomes stronger than your worry.

Say if you’re worrying over your married life, you’re worrying over your sickness, you’re worrying over the wars in the world. When you have this tremendous desire to know the truth all these things go away. It’s not that you don’t care. You develop a tremendous compassion, a tremendous love for everything it comes by itself. So if you want to know if you’re on the path correctly, look at your life now and look at your life a year ago. Think back in retrospect. Do I still want the things I wanted a year ago? Do I still have the same feelings about persons, places and things I had a year ago? Am I still worry about my body, somebody elses body? Or worry about anything? Do things sort of annoy me, bother me, upset me? Am I still oversensitive, I think people are talking about me all the time? Am I still judgmental? Ask yourself these things. Investigate yourself see where you’re coming from. What’s really happening inside of you?

If these things I just mentioned are really active inside of you it means you’re not doing your homework . By not doing homework I mean you do not have this tremendous desire to be free. You’re not inquiring within. “Who wants these things?” You’re not questioning within, “To whom do these things come? Who experiences these hurts? Where do they come from? How did I get them?” Instead you’re doing absolutely nothing. You’re taking life as it comes. And you worry when something bad happens, you’re happy when something good happens. But I’m telling you this evening to take complete control of your life. It’s up to you to take complete control of your life. You are the one.

You will never know who you are if you do not take complete control of your life. You do not realize that you are the one. The mighty one, the joyous one, the free one, the loving one. Remember when you awaken you no longer have an identity of I or mine or my. Instead you’ve expanded. You permeate the whole universe. You are the whole universe, it comes out of you. You gave birth to the whole universe. You alone are doing this. And you become radiantly happy. Radiantly happy. And this world has absolutely nothing to do with your happiness. But yet you become happy in this world.

Robert Adams

Robert Adams - Cheamă-l pe Dumnezeu ca Eu Sunt (Call to God as I Am)



Dacă îl chemi pe Dumnezeu, Dumnezeu va răspunde.
Iată un exemplu a ceea ce spun. Aproximativ cu un an și jumătate în urmă un tip pe nume Larry Josephson a venit aici când începusem să avem aceste întâlniri la casa lui Henry. A venit de vreo trei-patru ori.
M-a sunat și mi-a zis la telefon: "Robert, îmi place să fiu cu tine dar nu înțeleg ce spui când vorbești că totul este conștiință și lumea nu există, e doar iluzie, e un vis. Sinele e tot ce există, și să practici introspecția. Vreau să fac lucrurile astea dar nu vreau să mă păcălesc singur. Când fac asta știu că totul este intelectual dar în adâncuri am sentimente rănite."

L-am întrebat: "Ce te doare așa tare?" El a zis: "Practic, ceea ce se întâmplă, eram contabil la MacDonald Douglas și am fost concediat. Am fost la ei doisprezece ani. Acum sunt cu trei luni în urmă cu ipoteca, nici rata la mașină nu am plătit-o. Am doi copii mici, o soție care e foarte supărată pentru că ea niciodată nu a lucrat. Și de fiecare dată când vreau să practic introspecția, de fiecare dată când vreau să fiu martorul toate lucrurile astea apar. Simt problemele astea foarte adânc. Așa că nu cred că pot să mai vin la aceste întâlniri deși îmi place să stau cu tine și să te văd. Dar nu sunt pregătit pentru învățăturile astea."

Așa că l-am întrebat: "Vrei o cale de ieșire?" El a zis: "Da". "Ai încredere în mine? Asta e prima cerință. Motivul pentru care întreb asta e că dacă eu îți dau să faci ceva și tu nu ai încredere în mine atunci nu va funcționa și nu vei face asta." El a luat o pauză și apoi a zis: "Am multă încredere în tine, Robert, dar nu în învățături." I-am zis: "Uită de învățături pentru o vreme. Câtă încredere ai în mine 60%, 70%, 100%?" Și el zice: "Cam 80%." "Poți să duci asta la 100%?" El a râs și a zis:"Cu siguranță voi încerca."
"Uite ce vreau să faci și vreau să faci asta în orice condiții. De fiecare dată când sentimentele îți sunt rănite, de fiecare dată când te gândești la concedierea de la MacDonald Douglas, de fiecare dată când te gândești că nu îți poți plăti ipoteca la casă sau rata la mașină, sau nevasta și copiii par că te rănesc din cauza concedierii. Gândește-te la Dumnezeu." Și i-am explicat cum să facă "meditația Eu Sunt", cu respirația.

I-am zis: "Imediat ce simți că apar acele sentimente, înainte ca ele să îți preia corpul în întregime începe să-ți incantezi "Eu Sunt". În orice condiții orice s-ar întâmpla în loc să permiți acelor sentimente, acelor emoții să te preia, spune "Eu-Sunt". Vei uita, dar pe măsură ce continui să practici îți vei aminti să-ți amintești asta. Formal stai în meditație cam o oră dimineața undeva fără a fi deranjat și practică "Eu-Sunt" cu respirația. (nota trad. - pe inspirație se rostește "Eu" și pe expirație se rostește "Sunt") Înainte de culcare în mod formal stai în meditație și practică "Eu Sunt" cu respirația. Pe parcursul zilei, orice ai face și orice s-ar întâmpla imediat revino-ți și spune "Eu Sunt". Vei face asta?" El a zis: "Am să îi dau o bună încercare". I-am zis: "Asta nu e de ajuns. Trebuie să te hotărăști cu totul la modul vehement ca să o faci cu adevărat."
El a răspuns: "Bine, promit că așa voi face." Și așa s-a încheiat acea conversație.

Nu am auzit nimic de el vreo lună. Într-o zi sună telefonul și răspund, și era el, uitasem complet de el ca să zic adevărul. Și el zice "Aici e Larry" și eu zic "Cine e Larry?" "Tipul cu problemele". Îi zic: "Îmi amintesc, da, practicai cu "Eu Sunt", ce s-a întâmplat?" După o pauză el a răspuns: "Lucrurile s-au înrăutățit". "Ce vrei să zici?" "Ei bine, ca să încep...soția și copiii m-au părăsit. Nu au mai suportat că au văzut că nu mergeam să îmi caut o slujbă să câștig bani. M-au auzit incantând "Eu-Sunt", au fost dezgustați și au plecat." Și eu l-am întrebat atunci: "Cum te simți?" El a zis: "Bine". I-am spus: "Vei continua asta dacă îți cer? Amintește-ți că la început am zis că nu contează ce se va întâmpla tu să continui cu orice preț? Vei continua asta?" El a răspuns: "Da, o voi face."

Trei luni mai târziu, am primit un telefon de la lungă distanță, din Trinidad în Indiile de Vest și era Larry, după ce mi-a reamintit cine e. Râde și îmi zice: "Am ceva să îți povestesc, nu o să crezi". Îi zic: "Cred orice, spune-mi." Așa că el îmi zice: "Ultima oară când am vorbit cu tine, când am închis, fiind singur în casă, înainte să îmi fie luată (de bancă), nu mai aveam nimic de făcut așa că am început să practic "Eu-Sunt" toată ziua. Și nu puteam dormi noaptea așa că am practicat "Eu-Sunt" toată noaptea. Următoarea dimineață am simțit o pace ce nu o mai simțisem de ani. Nu îmi mai păsa de nimic și ăsta nu eram eu! Toate lucrurile care au apărut în viața mea nu păreau să mai conteze. Părea că chiar nu mai contează nici că soția și copiii m-au părăsit, și am fost surprins de asta și eu, dar era ceva ce nu mai simțisem niciodată. Am decis să ies și să iau micul dejun. După micul dejun m-am plimbat. Cred că am mers vreo trei kilometri.

Când am trecut pe lângă biserica catolică am auzit sunete de clopoței. Un sentiment de bucurie s-a revărsat în mine. Am intrat în biserică. Organistul exersa o muzică foarte frumoasă. M-am așezat, am închis ochii și am început să practic "Eu-Sunt". Am intrat într-un soi de transă profundă dar am fost trezit de cineva plângând. Am deschis ochii și câteva bănci mai încolo era un om în genunchi cu mâinile încrucișate plângând. Nu m-am gândit la nimic, pur și simplu am mers la el și m-am așezat lângă el întrebându-l: "Te pot ajuta cu ceva? Pot face ceva pentru tine?" Mi-a spus că tatăl lui muncea în construcții și a murit când un tractor a căzut peste el, și acum tocmai venise de la înmormântare. Am început să vorbesc cu el despre destin și că totul e predestinat și că Dumnezeu îl iubește și că e un motiv pentru asta.

Am discutat vreo jumătate de oră. Apoi el m-a invitat la prânz. Am mers la un restaurant și am mâncat, și am devenit tot mai prieteni. Și bineînțeles, dintr-un subiect în altul, el îmi zice: "Cu ce te ocupi?" Și i-am explicat ce făceam înainte, am fost contabil. El mi-a zâmbit și mi-a zis că el e director executiv pentru o companie Kaiser Bauxite care extrage aluminiu în Trinidad, și contabilul șef a ieșit la pensie săptămâna aceasta. Vreau slujba asta?"

Larry îmi zice: "M-am uitat la el cu ochii mari și i-am zis: "Nu am fost niciodată contabil șef, de unde știi că sunt calificat? Nici măcar nu mă cunoști." Și omul a zis: "Știu destul. Poți pleca mâine, că eu mă întorc acolo?" Și iată-mă aici."

Așa că am râs amândoi bine despre astea, a, și de asemenea Larry mi-a mai zis: "Am întâlnit o femeie care e cu cincisprezece ani mai tânără, și sunt îndrăgostit lulea. Mă simt ca la douăzeci de ani."
Ne-am luat rămas bun și nu am mai auzit de el de atunci.

Robert Adams - 08 septembrie 1991
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui 
Nisargadatta Maharaj - Îndrumări de practicat 
   
Gurdjieff - Metoda "Eu Sunt" 
Rupert Spira - Iubirea e un loc

https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-cheama-l-pe-dumnezeu-ca-eu.html


If you call to God, God will call back to you.
Here's an example of what I'm talking about. Approximately a year and a half ago a fellow by the name of Larry Josephson came here when we first started having meetings at Henry's house. He came about three or four times.
He called me and told me on the phone, "Robert I love being with you but I don't understand what you're talking about when you tell me everything is consciousness and the world doesn't exist, it's an illusion, it's a dream. The Self is all there is, and to practice self-inquiry. I want to do these things but I don't want to fool myself. When I do these things I know it's all intellectual but deep down I have hurt feelings."

I asked, "What is hurting you so much?" He said, "Basically what's happening, I was an accountant at MacDonald Douglas and I got laid off. I was with them for twelve years. Now I'm three months behind on my mortgage, my car payment hasn't been paid. I have two small children, a wife that is very upset because my wife never worked. And every time I want to practice self-inquiry, every time I want to be the witness all these things come up. I'm feeling my problems very deeply. So I don't think I can come back to the meetings even though I like to stay with you and see you. But I'm not ready for those teachings."

So I asked him, "Do you want a way out?" He said, "Yes." "Do you have faith in me? That's the first requisite. The reason I ask you this is because I have to give you the stuff you have to do and if you have no faith in me it will not work and you will not do it." So he paused and he said, "I have a lot of faith in you Robert but not in the teaching." I said, "Forget about the teaching for a while. How much faith do you have in me 60%, 70% a 100%?" So he said, "About 80%." "Can you make it 100%?" He laughed and he said, "I'll sure try."
"Here is what I want you to do and I want you to do it under all circumstances. Every time your feelings are hurt, whenever you think about your termination from MacDonald Douglas, whenever you think about not being able to pay the mortgage or the car or how your wife and children seem to be hurting because of your layoff. Think of God." And I explained to him how to do the "I-am meditation," with the respiration.

I told him, "As soon as you feel those feelings coming before they take over your body completely start chanting "I-am" to yourself. Under all circumstances whatever is happening instead of allowing those feelings, those emotions to take over, say, "I-am." You'll forget, but as you keep practicing you will remember to remember. Formally sit in meditation an hour or so in the morning where you will not be disturbed and practice "I- am" with your respiration. Before you go to sleep formally sit in meditation and practice "I am" with the respiration. During the day, whatever you do whatever happens immediately catch yourself and say, "I am." Will you do it?" He said, "I'll give it a good shot." I said, "That's not good enough. You have to vehemently make up your mind to really do it." He said, "Okay I promise I will." And that was the end of the conversation.

I hadn't heard from him in a month. One day the phone rings and I pick it up and it's him, I had forgotten all about him to tell you the truth. So he said, "This is Larry," I said, "Who is Larry?" "The guy with the problems." I said, "I remember, oh yes you were doing I-am, what happened?" He paused and he said, "Things got worse." "What do you mean?" "Well to begin with my wife and children left me. They couldn't take it any longer because they saw I wasn't going out looking for gainful employment. They heard me chanting I-am, they got disgusted and left." So I said, "How do you feel?" He said, "Okay." I said, "Will you continue this if I ask you? Remember in the beginning I said no matter what happens continue the procedure at all costs? Will you continue this?" He said, "Yes I will."

Three months passed, I received a long distance phone call from Trinidad in the West Indies and it's Larry, after he reminds who he is. He laughs and he tells, "I've got a story to tell you, you won't believe," I told him, "I'll believe anything tell me." So he said, "The last time I talked to you when I hung up the phone being in the house by myself before they were going to repossess it, I had nothing else to do so I started practicing I-am all day. And I couldn't sleep at night so I practiced I-am all night. The next morning I felt a peace that I hadn't felt in years. I just didn't care anymore and that's not me! All the things that transpired in my life didn't seem to matter any longer. I didn't even seem to care that my wife and kids left and I was surprised with it myself but it was a feeling I never had. I decided to go out and eat breakfast. After I ate breakfast I took a walk. I must've walked about two miles.

When I passed the Catholic church and I heard the beautiful chimes ringing. A feeling of joy welled up inside of me. I went into the church. The organist was practicing beautiful music. I sat down, closed my eyes and proceeded to practice I-am. I went into some kind of deep trance but I was awakened by somebody weeping. I opened my eyes and a couple of aisles down from me there was a man on his knees with his hands folded weeping. I didn't even think about it I just walked over to him, sat down next to him and said, "Can I help you? Is there anything I can do?" He related to me that his father was in construction was killed when a tractor fell on him and he had just come from the funeral. I started to talk to him about predestination and how God loves him and there is a valid reason for this.

We had a conversation for about a half hour. He then invited me to lunch. We went out to a restaurant and we ate and we got friendlier and friendlier. And of course one word led to another, he said, "What do you for a living?" And I explained to him what I used to do for a living, I was an accountant. He smiled at me and said that he was the director of operations for a Kaiser Bauxite company where they mined the aluminum in Trinidad and his chief accountant retired this week, do I want the job?"
He said, "I looked at him and my eyes opened and I said, "I've never been a chief accountant how do you know if I'm qualified? You don't even know me?" And he said, "I know enough. Can you leave tomorrow I'm going back?" And here I am."

So we both had a good laugh about this, oh he also told me, "I met a girlfriend who is about fifteen younger than I am, but I'm madly in love. I feel like I did when I was twenty years old."
We said goodbye and I haven't heard from him since.
Robert Adams - 9/8/91

miercuri, 5 aprilie 2017

Robert Adams - Despre așteptarea grației de la un maestru care nu mai e în trup (On expecting the grace from a Sage who left the body)

La fel cum ne zice și Yogi Ramsuratkumar, Laskhmana Swamy, Mooji și alți mari maeștri, aici Robert Adams arată clar că trebuie să îți găsești un maestru în viață pentru a fi îndrumat și a primi grația sa, pentru că un maestru care a părăsit lumea asta e dizolvat în Suprem și nu mai are vreo formă particulară și separată de Pura Conștiință. Mulți preferă un maestru care nu mai e în trup doar pentru că e mai simplu să alegi un maestru care nu te corectează și nu te ceartă, egoul fiind la adăpost alegând un maestru mort. Plus că un astfel de maestru pe care nu l-ai întâlnit îți pare a fi mai sclipitor și perfect decât un maestru în viață în care vezi și natura umană. 
Yogi Ramsuratkumar povestește cum după moartea maestrului său, Ramana Maharshi, el a simțit cum se diminuează în el acea realizare a sinelui ce o trăise lângă maestru. Așa că a căutat un alt maestru realizat care să îl ducă până la capăt, stabilizându-se în Sine. Maestrul este unicul Sine, și forma ce el o îmbracă este doar pentru a fi accesibil minții devotului. Chiar dacă Yogi Ramsuratkumar a atins deplinătatea realizării cu ajutorul maestrului Ram Das, el spune că se consideră discipol al lui Ramana. 
Lakshmana Swamy în cartea "Eu Sunt Sinele" (download aici) descrie, ca și Robert Adams în acest pasaj de mai jos, de ce e important să ai un maestru în viață că odată ce și-a părăsit corpul un eliberat complet nu mai are niciun corp subtil prin care să se manifeste. Fluviul s-a dizolvat în Ocean și nu se mai poate întoarce.

Și acum cuvintele lui Robert Adams:

Primesc multe telefoane. Am primit un telefon azi dimineață de la o doamnă, o doamnă indiancă care locuiește în Phoenix, și mi se pare ceva foarte potrivit așa că împărtășesc cu voi discuția. Ea m-a întrebat: "Robert, am în casă o poză frumoasă cu Ramana Maharshi și în fiecare zi fac ritualuri în fața ei, dimineața și seara. Pun muzică cu incantații devoționale. Fac aarti, ritualul ofrandei de lumină. Pun ofrande la poza sa. Mă rog la poza lui Ramana. Fac asta de doisprezece ani și nimic nu s-a întâmplat. Nu ar fi trebuit ca Ramana să îmi dea un pic de grație sau ceva, sau să mă ilumineze? După toți acești doisprezece ani petrecuți în omagiu către poza lui Ramana, eu nu simt nimic. De asemeni, atunci când merg la culcare seara mă gândesc la chipul și forma lui Ramana."
Este scris în Upanishade că atunci când te gândești la chipul și forma guru-ului, guru-ul îți oferă grația, binecuvântarea.
"Fac eu ceva greșit, ce se întâmplă?"

I-am replicat: "Răspunsul este nu pentru ambele întrebări. O poză nu îți poate oferi grația. Nu contează cât te rogi tu la o poză, orice ai face pozei, poți să o săruți, poți să faci ce vrei, nu îți va oferi nimic decât multă pace. Îți îmbunătățește concentrarea. Îți va face mintea mai focalizată într-un punct pentru că te tot gândești la Ramana Maharshi și faci acel ritual către el. Așa că te va face mai liniștită pentru că activitatea asta te va face mai relaxată. Îți va îmbunătăți concentrarea considerabil. Și în ceea ce privește vizualizarea formei lui Ramana atunci când mergi la somn, chipul său și așteptarea să obții grația nu poți avea asta pentru că el este mort, ca să zic așa. Tu te gândești la Ramana Maharshi ca la o ființă umană. Te gândești că el e în vreun plan astral. Ramana Maharshi s-a contopit, a fost absorbit în Sine. El nu mai are formă și numai forma unui Înțelept în viață îți poate oferi grația. Poți face unul din două lucruri. Poți începe să îți dai seama că nu vei putea găsi niciodată realizarea-sinelui privind la o poză sau gândindu-te la forma unui maestru mort, sau poți să îți găsești un alt maestru, sau Înțelept, care e în viață."

"Asta nu înseamnă că-l părăsești pe Ramana Maharshi. Îl vei păstra mereu în inima ta. Dar trebuie să îți dai seama că numai un maestru în viață, un Înțelept în viață, poate să îți ofere grația și realizarea-sinelui. Când un Înțelept părăsește corpul, trebuie să înțelegi că el face asta pentru tine. Pentru că un Înțelept niciodată nu a avut un trup. Tu ești cel care observi corpul și vezi că el are un corp. Dar el nu a avut niciodată cu adevărat un trup, aparența e numai pentru binele tău."

Așa că i-am zis: "Încetează să mai faci ritualuri către Ramana. Dacă vrei realizarea-sinelui du-te și găsește un Înțelept și abandonează-te Înțeleptului, asta e important."
Când egoul este prea mare tu dezvolți aroganța. Când ai multă aroganță, mult ego, nu te gândești niciodată să te abandonezi Înțeleptului, te gândești să obții ceva de la Înțelept în loc să te abandonezi pe tine lui. Trebuie să încetezi să mai încerci să obții ceva de la Înțelept precum realizarea-sinelui.

Realizarea-Sinelui vine când nu te mai gândești la asta, când nu o mai vrei. Când te abandonezi complet Înțeleptului spunând: "nu voia mea ci a ta să se facă." Păstrând forma și chipul Înțeleptului înaintea ta tot timpul. Înțeleptul știe când tu ești pregătit, apoi grația vine, eliberarea vine, dar nu te gândi la aceste lucruri. Treaba ta este să dezvolți o umilință imensă. Când spun de dezvoltarea smereniei, nu spun ca tu să devii un preș pentru alți oameni. Adevărata smerenie este putere, forță. Adevărata smerenie înseamnă că nu te mai deranjează nimic. Nimic nu mai are puterea să te perturbe, să îți deranjeze echilibrul. Ai o compasiune foarte mare. Dezvolți o bunătate iubitoare pentru tot, pentru lumea minerală, lumea vegetală, lumea animală și pentru lumea umană. Pășești în afara sferei umane, făcând un pas înainte în eternitate. Nu te compari cu alți oameni. Nu încerci să îl depreciezi pe altul. Pur și simplu vezi Înțeleptul în inima ta tot timpul și în final tu însuți devii Înțeleptul.

Robert Adams - 15 aprilie 1993
Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Robert Adams - Cum vede lumea un înțelept
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Momentul morții și introspecția
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici

https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-despre-asteptarea-gratiei.html


I receive many phone calls. I had an interesting call this morning from a lady, an Indian lady in Phoenix which I thought was really appropriate, I'll share it with you. She asked me, "Robert, in my house I have a beautiful picture of Ramana Maharshi and everyday I do puja to it, in the morning and in the evening. I play chanting tapes. I do aarti, the waving of lights. I put prashad at his picture. I pray to the picture of Ramana. I've been doing this for twelve years and nothing has happened. Isn't Ramana supposed to give me some grace or something or enlighten me? After all I've spent my time in twelve years, paying homage to Ramana's picture, I feel nothing. Also when I go to sleep at night I think of Ramana's form and face."
It is written in the Upanishads when you think of the gurus form and face, the guru gives you grace, blessings.
"Am I doing anything wrong, what's going on?"

I replied to her, "The answer to both questions is no. A picture cannot give you grace. No matter how much you pray to the picture, what you do to the picture, you can kiss the picture, do anything you like to the picture, it will not give you anything except plenty of peace. It improves your concentration. It will make your mind one pointed because you keep thinking of Ramana Maharshi and do puja to him. So it will make you more peaceful because it'll make you more relaxed. It will improve your concentration considerably. And as far as seeing Ramana's form when you go to sleep, his face and expect to get grace you cannot do this because he is dead, so-to-speak. You're thinking of Ramana Maharshi as a human being. Thinking he is in some astral plane. Ramana Maharshi has merged, been absorbed in the Self. He no longer has a form and only the form of a live Sage can give you grace. You can either do one of two things. You can begin to realize that you can never find self-realization looking at a picture or thinking of the form of a dead guru, or you can find another guru, or a Sage, who is alive."

"This doesn't mean that you're deserting Ramana Maharshi. You will always hold him in your heart. But you have to realize that only a live guru, a live Sage, can give you grace and self-realization. When a Sage drops the body, you have to understand that he is doing this for you. For a Sage never had the body. It is you who observes the body and sees he's got a body. He never really had a body, the appearance is only for your sake."
Therefore I said, "Stop doing pooja to Ramana. If you want self-realization go find a Sage and surrender to the Sage, this is important."
When the ego is too big you develop pride. When you have a lot of pride, a lot of ego, you never think of surrendering to the Sage, you think of getting something from the Sage instead of giving yourself to the Sage. You must stop trying to get something from the Sage like self-realization.

Self-realization comes when you no longer think about it, when you no longer want it. When you totally surrender to the Sage saying, “not my will but thine be done.” Keeping the Sages form and face before you all the time. The Sage realizes when you're ready, then grace comes, liberation comes, but do not think of these things. Your job is to develop a tremendous humility. When I speak of developing humility, I'm not speaking of you becoming a stepping stone for people. Real humility is strength, power. Real humility means nothing bothers you anymore. Nothing has the power to disturb you, to upset your equilibrium. You have a tremendous compassion. You develop loving kindness for everything, for the mineral kingdom, for the vegetable kingdom, for the animal kingdom, for the human kingdom. It’s stepping out of your human- hood, taking a step forward in eternity. Not comparing yourself with other people. Not trying to belittle anybody else. You simply see the Sage in your heart all of the time and then you finally become the Sage yourself.

Robert Adams - 4/15/93

luni, 27 martie 2017

Robert Adams - Cum deosebești un fals înțelept de unul autentic? (How do you tell a false Sage from a real Sage?)

Robert Adams: Inima ta îți va spune cum. Dacă ești un devot sincer, nu trebuie să îți faci griji pentru nimic din toate astea.
Ceva din interior îți va spune ce să faci, unde să mergi. Dar dacă ești un devot fals, atunci vei merge la un fals înțelept! Ce se aseamănă se adună. De aceea trebuie să te uiți cu sinceritate la tine însuți, ca să vezi ce cauți tu de fapt, ce vrei tu de fapt. Aceasta îți va spune multe despre tine însuți, atunci vei fi atras de înțeleptul potrivit, în concordanță cu tiparul ființei tale, cu cine ești tu spiritual, în conștiință (de nivelul tău de conștiință).  De asta spun mereu că fiecare este la locul potrivit lui. Nu există greșeli. Fiecare este acolo unde e dat să fie. Nu există niciun fel de greșeli. Și nu există înțelepți falși. Pentru că un înțelept fals are falși oameni ca discipoli. Deci ei fac ceea ce trebuie să facă, să aibă o falsă învățătură. Ceea ce e potrivit, în felul în care e dat să fie. Așadar, dacă ești sincer, tu vei atrage înțeleptul (maestrul) potrivit.

Aceasta îmi amintește de o povestioară. A fost o fată care a fost crescută în prostituție. Și ei nu-i plăcea asta, dar nu știa nimic altceva. Avea doar 17-18 ani și obișnuia să se roage în fiecare zi pentru mântuirea ei, pentru a deveni liberă de toate astea. Vroia cu sinceritate libertatea, dar întreaga ei familie era implicată în prostituție și karmic ea a fost atrasă de acea familie atunci când s-a născut. Ea privea pe fereastră în momentele de pauză și vedea un sfânt așezat în piața de peste drum care striga: "Căiți-vă păcătoșilor, altfel veți merge în iad; iubiți-L pe Dumnezeu."
Ea obișnuia să îl audă și să-și zică: "O, îmi doresc să fi fost și eu așa, să îl pot iubi pe Dumnezeu și să fiu ca acest sfânt." Și așa s-a desfășurat toată viața ei. În final a venit momentul morții ei și atunci a murit și acel sfânt.
Așa că s-au trezit în ceruri, la porțile raiului, și Dumnezeu a venit și a zis femeii: "Tu poți intra", dar sfântului i-a zis: "tu nu poți intra". "Tu trebuie să te duci jos în iad". Sfântul a protestat: "De ce? Cum e asta? Toată viața mea am predicat că tu ești bun, și căile tale. Le-am zis oamenilor să se căiască, în timp ce fata asta a trăit în prostituție toată viața ei". Și Dumnezeu i-a spus atunci: "Ai predicat numele meu, dar în interior, ai fost corupt. Nu ai fost sincer în ceea ce predicai. Doar ai vrut ca ceilalți oameni să te urmeze și să ai discipoli. Dar fata asta, chiar dacă era prostituată, ea are o inimă pură, așa că ea nu trebuie să se nască din nou. A atins realizarea de Sine acum, în timp ce tu trebuie să te întorci iarăși și să reflectezi la lucrurile astea și să înveți să îți faci inima pură. Abia apoi vei fi cu cei drepți".

Așa e adevărat și cu noi. Nu trebuie să ne întrebăm unde vom fi, unde vom merge. Totul depinde de ceea ce suntem. Ceea ce ești vorbește atât de tare încât aceasta nu aude un cuvânt din ceea ce zici! Așa că ești mereu la locul potrivit, unde trebuie să fii. Fă-te pur. Plonjează în inima ta. Stai în tăcere.
Dorește-ți Realizarea Sinelui cu toată inima ta, cu toată mintea ta, cu tot sufletul tău. Strigă după Dumnezeu. Și vei fi cu oamenii potriviți. Totul va avea grijă de el însuși...

Robert Adams - 8 Aprilie 1993

Traducerea: Summairu (2017) 

Citește și:
Robert Adams - Semne pe cale
Robert Adams - Abandonează totul divinului, doar fii ceea ce deja ești
Papaji - Focul Libertății
Robert Adams - Înțeleptul care a fost un șarpe

http://leokamarius.blogspot.in/2017/03/robert-adams-cum-sa-deosebesti-un-fals.html


Robert: Your heart will tell you. If you are a sincere devotee, you do not have to worry about anything like that.
Something within you will tell you what to do, where to go. But if you're a false devotee, you’ll go to a false Sage! Like attracts like. Therefore you honestly have to take a good look at yourself, to see what you're really after, what you really want. That will tell you a lot about yourself, then you'll be attracted to the right Sage, in accordance with your frame of being, who you are spiritually, in consciousness. That's why I always say everybody's in their right place. There are no mistakes. Everybody's where they're supposed to be. There are no mistakes whatsoever. And there are no false Sages. Because a false Sage has false people. So they're doing what they're supposed to be doing, having a false teaching. Which is right, the way it's supposed to be. So if you're sincere, you will attract the right Sage.

That reminds me of a story. There was once a girl who was brought up in prostitution. And she didn't like it, but she knew nothing else. She was only about seventeen, eighteen years old and she used to pray every day for her salvation, to become free from all this. She sincerely wanted freedom, but her whole family was involved in prostitution and karmically she was attracted to that family when she was born. She would look out the window at her break and she would see a holy man sitting by the market place across the street and he would be shouting and screaming, "Repent all you sinners, or you're going to hell, love God." She used to hear him and she said, "Oh, I wish I was like that, that I could love God and be like him." And this went on all of her life. Finally the time came when she died, and the holy man died too.
So they came up to heaven, to the gates of heaven, and God came to the door, and he said, "You can come in here," but to the holy man he said, "you can't come in." "You've got to go down to hell." The holy man protested, "Why? How come? All my life I've been preaching you are good, and your ways. I was telling people to repent, while this girl was in prostitution all of her life." And God told him, "You've been preaching my name, but inside you, you were corrupt. You never meant what you said. You just wanted people to follow you and have a following. But this girl, even though she was a prostitute, she has a pure heart, so she will never be reborn again. She is self-realized now, while you will have to go back again and think about these things and learn to make your heart pure. Then you will be with the right people."

So this is true with us. We never have to wonder where we will be, where we will go. It all depends on what we are. What you are speaks so loud it can't hear a word you are saying! So you're always in your right place, where you're sup- posed to be. Make yourself pure. Dive into your heart center. Sit in the silence. Desire self-realization with all your heart, with all your mind, with all your soul. Cry out for God. And you will be with the right people. Everything will take care of itself...

Robert Adams - 4/8/93