sâmbătă, 8 aprilie 2017

Robert Adams - Cheamă-l pe Dumnezeu ca Eu Sunt (Call to God as I Am)



Dacă îl chemi pe Dumnezeu, Dumnezeu va răspunde.
Iată un exemplu a ceea ce spun. Aproximativ cu un an și jumătate în urmă un tip pe nume Larry Josephson a venit aici când începusem să avem aceste întâlniri la casa lui Henry. A venit de vreo trei-patru ori.
M-a sunat și mi-a zis la telefon: "Robert, îmi place să fiu cu tine dar nu înțeleg ce spui când vorbești că totul este conștiință și lumea nu există, e doar iluzie, e un vis. Sinele e tot ce există, și să practici introspecția. Vreau să fac lucrurile astea dar nu vreau să mă păcălesc singur. Când fac asta știu că totul este intelectual dar în adâncuri am sentimente rănite."

L-am întrebat: "Ce te doare așa tare?" El a zis: "Practic, ceea ce se întâmplă, eram contabil la MacDonald Douglas și am fost concediat. Am fost la ei doisprezece ani. Acum sunt cu trei luni în urmă cu ipoteca, nici rata la mașină nu am plătit-o. Am doi copii mici, o soție care e foarte supărată pentru că ea niciodată nu a lucrat. Și de fiecare dată când vreau să practic introspecția, de fiecare dată când vreau să fiu martorul toate lucrurile astea apar. Simt problemele astea foarte adânc. Așa că nu cred că pot să mai vin la aceste întâlniri deși îmi place să stau cu tine și să te văd. Dar nu sunt pregătit pentru învățăturile astea."

Așa că l-am întrebat: "Vrei o cale de ieșire?" El a zis: "Da". "Ai încredere în mine? Asta e prima cerință. Motivul pentru care întreb asta e că dacă eu îți dau să faci ceva și tu nu ai încredere în mine atunci nu va funcționa și nu vei face asta." El a luat o pauză și apoi a zis: "Am multă încredere în tine, Robert, dar nu în învățături." I-am zis: "Uită de învățături pentru o vreme. Câtă încredere ai în mine 60%, 70%, 100%?" Și el zice: "Cam 80%." "Poți să duci asta la 100%?" El a râs și a zis:"Cu siguranță voi încerca."
"Uite ce vreau să faci și vreau să faci asta în orice condiții. De fiecare dată când sentimentele îți sunt rănite, de fiecare dată când te gândești la concedierea de la MacDonald Douglas, de fiecare dată când te gândești că nu îți poți plăti ipoteca la casă sau rata la mașină, sau nevasta și copiii par că te rănesc din cauza concedierii. Gândește-te la Dumnezeu." Și i-am explicat cum să facă "meditația Eu Sunt", cu respirația.

I-am zis: "Imediat ce simți că apar acele sentimente, înainte ca ele să îți preia corpul în întregime începe să-ți incantezi "Eu Sunt". În orice condiții orice s-ar întâmpla în loc să permiți acelor sentimente, acelor emoții să te preia, spune "Eu-Sunt". Vei uita, dar pe măsură ce continui să practici îți vei aminti să-ți amintești asta. Formal stai în meditație cam o oră dimineața undeva fără a fi deranjat și practică "Eu-Sunt" cu respirația. (nota trad. - pe inspirație se rostește "Eu" și pe expirație se rostește "Sunt") Înainte de culcare în mod formal stai în meditație și practică "Eu Sunt" cu respirația. Pe parcursul zilei, orice ai face și orice s-ar întâmpla imediat revino-ți și spune "Eu Sunt". Vei face asta?" El a zis: "Am să îi dau o bună încercare". I-am zis: "Asta nu e de ajuns. Trebuie să te hotărăști cu totul la modul vehement ca să o faci cu adevărat."
El a răspuns: "Bine, promit că așa voi face." Și așa s-a încheiat acea conversație.

Nu am auzit nimic de el vreo lună. Într-o zi sună telefonul și răspund, și era el, uitasem complet de el ca să zic adevărul. Și el zice "Aici e Larry" și eu zic "Cine e Larry?" "Tipul cu problemele". Îi zic: "Îmi amintesc, da, practicai cu "Eu Sunt", ce s-a întâmplat?" După o pauză el a răspuns: "Lucrurile s-au înrăutățit". "Ce vrei să zici?" "Ei bine, ca să încep...soția și copiii m-au părăsit. Nu au mai suportat că au văzut că nu mergeam să îmi caut o slujbă să câștig bani. M-au auzit incantând "Eu-Sunt", au fost dezgustați și au plecat." Și eu l-am întrebat atunci: "Cum te simți?" El a zis: "Bine". I-am spus: "Vei continua asta dacă îți cer? Amintește-ți că la început am zis că nu contează ce se va întâmpla tu să continui cu orice preț? Vei continua asta?" El a răspuns: "Da, o voi face."

Trei luni mai târziu, am primit un telefon de la lungă distanță, din Trinidad în Indiile de Vest și era Larry, după ce mi-a reamintit cine e. Râde și îmi zice: "Am ceva să îți povestesc, nu o să crezi". Îi zic: "Cred orice, spune-mi." Așa că el îmi zice: "Ultima oară când am vorbit cu tine, când am închis, fiind singur în casă, înainte să îmi fie luată (de bancă), nu mai aveam nimic de făcut așa că am început să practic "Eu-Sunt" toată ziua. Și nu puteam dormi noaptea așa că am practicat "Eu-Sunt" toată noaptea. Următoarea dimineață am simțit o pace ce nu o mai simțisem de ani. Nu îmi mai păsa de nimic și ăsta nu eram eu! Toate lucrurile care au apărut în viața mea nu păreau să mai conteze. Părea că chiar nu mai contează nici că soția și copiii m-au părăsit, și am fost surprins de asta și eu, dar era ceva ce nu mai simțisem niciodată. Am decis să ies și să iau micul dejun. După micul dejun m-am plimbat. Cred că am mers vreo trei kilometri.

Când am trecut pe lângă biserica catolică am auzit sunete de clopoței. Un sentiment de bucurie s-a revărsat în mine. Am intrat în biserică. Organistul exersa o muzică foarte frumoasă. M-am așezat, am închis ochii și am început să practic "Eu-Sunt". Am intrat într-un soi de transă profundă dar am fost trezit de cineva plângând. Am deschis ochii și câteva bănci mai încolo era un om în genunchi cu mâinile încrucișate plângând. Nu m-am gândit la nimic, pur și simplu am mers la el și m-am așezat lângă el întrebându-l: "Te pot ajuta cu ceva? Pot face ceva pentru tine?" Mi-a spus că tatăl lui muncea în construcții și a murit când un tractor a căzut peste el, și acum tocmai venise de la înmormântare. Am început să vorbesc cu el despre destin și că totul e predestinat și că Dumnezeu îl iubește și că e un motiv pentru asta.

Am discutat vreo jumătate de oră. Apoi el m-a invitat la prânz. Am mers la un restaurant și am mâncat, și am devenit tot mai prieteni. Și bineînțeles, dintr-un subiect în altul, el îmi zice: "Cu ce te ocupi?" Și i-am explicat ce făceam înainte, am fost contabil. El mi-a zâmbit și mi-a zis că el e director executiv pentru o companie Kaiser Bauxite care extrage aluminiu în Trinidad, și contabilul șef a ieșit la pensie săptămâna aceasta. Vreau slujba asta?"

Larry îmi zice: "M-am uitat la el cu ochii mari și i-am zis: "Nu am fost niciodată contabil șef, de unde știi că sunt calificat? Nici măcar nu mă cunoști." Și omul a zis: "Știu destul. Poți pleca mâine, că eu mă întorc acolo?" Și iată-mă aici."

Așa că am râs amândoi bine despre astea, a, și de asemenea Larry mi-a mai zis: "Am întâlnit o femeie care e cu cincisprezece ani mai tânără, și sunt îndrăgostit lulea. Mă simt ca la douăzeci de ani."
Ne-am luat rămas bun și nu am mai auzit de el de atunci.

Robert Adams - 08 septembrie 1991
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui 
Nisargadatta Maharaj - Îndrumări de practicat 
   
Gurdjieff - Metoda "Eu Sunt" 
Rupert Spira - Iubirea e un loc

https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-cheama-l-pe-dumnezeu-ca-eu.html


If you call to God, God will call back to you.
Here's an example of what I'm talking about. Approximately a year and a half ago a fellow by the name of Larry Josephson came here when we first started having meetings at Henry's house. He came about three or four times.
He called me and told me on the phone, "Robert I love being with you but I don't understand what you're talking about when you tell me everything is consciousness and the world doesn't exist, it's an illusion, it's a dream. The Self is all there is, and to practice self-inquiry. I want to do these things but I don't want to fool myself. When I do these things I know it's all intellectual but deep down I have hurt feelings."

I asked, "What is hurting you so much?" He said, "Basically what's happening, I was an accountant at MacDonald Douglas and I got laid off. I was with them for twelve years. Now I'm three months behind on my mortgage, my car payment hasn't been paid. I have two small children, a wife that is very upset because my wife never worked. And every time I want to practice self-inquiry, every time I want to be the witness all these things come up. I'm feeling my problems very deeply. So I don't think I can come back to the meetings even though I like to stay with you and see you. But I'm not ready for those teachings."

So I asked him, "Do you want a way out?" He said, "Yes." "Do you have faith in me? That's the first requisite. The reason I ask you this is because I have to give you the stuff you have to do and if you have no faith in me it will not work and you will not do it." So he paused and he said, "I have a lot of faith in you Robert but not in the teaching." I said, "Forget about the teaching for a while. How much faith do you have in me 60%, 70% a 100%?" So he said, "About 80%." "Can you make it 100%?" He laughed and he said, "I'll sure try."
"Here is what I want you to do and I want you to do it under all circumstances. Every time your feelings are hurt, whenever you think about your termination from MacDonald Douglas, whenever you think about not being able to pay the mortgage or the car or how your wife and children seem to be hurting because of your layoff. Think of God." And I explained to him how to do the "I-am meditation," with the respiration.

I told him, "As soon as you feel those feelings coming before they take over your body completely start chanting "I-am" to yourself. Under all circumstances whatever is happening instead of allowing those feelings, those emotions to take over, say, "I-am." You'll forget, but as you keep practicing you will remember to remember. Formally sit in meditation an hour or so in the morning where you will not be disturbed and practice "I- am" with your respiration. Before you go to sleep formally sit in meditation and practice "I am" with the respiration. During the day, whatever you do whatever happens immediately catch yourself and say, "I am." Will you do it?" He said, "I'll give it a good shot." I said, "That's not good enough. You have to vehemently make up your mind to really do it." He said, "Okay I promise I will." And that was the end of the conversation.

I hadn't heard from him in a month. One day the phone rings and I pick it up and it's him, I had forgotten all about him to tell you the truth. So he said, "This is Larry," I said, "Who is Larry?" "The guy with the problems." I said, "I remember, oh yes you were doing I-am, what happened?" He paused and he said, "Things got worse." "What do you mean?" "Well to begin with my wife and children left me. They couldn't take it any longer because they saw I wasn't going out looking for gainful employment. They heard me chanting I-am, they got disgusted and left." So I said, "How do you feel?" He said, "Okay." I said, "Will you continue this if I ask you? Remember in the beginning I said no matter what happens continue the procedure at all costs? Will you continue this?" He said, "Yes I will."

Three months passed, I received a long distance phone call from Trinidad in the West Indies and it's Larry, after he reminds who he is. He laughs and he tells, "I've got a story to tell you, you won't believe," I told him, "I'll believe anything tell me." So he said, "The last time I talked to you when I hung up the phone being in the house by myself before they were going to repossess it, I had nothing else to do so I started practicing I-am all day. And I couldn't sleep at night so I practiced I-am all night. The next morning I felt a peace that I hadn't felt in years. I just didn't care anymore and that's not me! All the things that transpired in my life didn't seem to matter any longer. I didn't even seem to care that my wife and kids left and I was surprised with it myself but it was a feeling I never had. I decided to go out and eat breakfast. After I ate breakfast I took a walk. I must've walked about two miles.

When I passed the Catholic church and I heard the beautiful chimes ringing. A feeling of joy welled up inside of me. I went into the church. The organist was practicing beautiful music. I sat down, closed my eyes and proceeded to practice I-am. I went into some kind of deep trance but I was awakened by somebody weeping. I opened my eyes and a couple of aisles down from me there was a man on his knees with his hands folded weeping. I didn't even think about it I just walked over to him, sat down next to him and said, "Can I help you? Is there anything I can do?" He related to me that his father was in construction was killed when a tractor fell on him and he had just come from the funeral. I started to talk to him about predestination and how God loves him and there is a valid reason for this.

We had a conversation for about a half hour. He then invited me to lunch. We went out to a restaurant and we ate and we got friendlier and friendlier. And of course one word led to another, he said, "What do you for a living?" And I explained to him what I used to do for a living, I was an accountant. He smiled at me and said that he was the director of operations for a Kaiser Bauxite company where they mined the aluminum in Trinidad and his chief accountant retired this week, do I want the job?"
He said, "I looked at him and my eyes opened and I said, "I've never been a chief accountant how do you know if I'm qualified? You don't even know me?" And he said, "I know enough. Can you leave tomorrow I'm going back?" And here I am."

So we both had a good laugh about this, oh he also told me, "I met a girlfriend who is about fifteen younger than I am, but I'm madly in love. I feel like I did when I was twenty years old."
We said goodbye and I haven't heard from him since.
Robert Adams - 9/8/91

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu