miercuri, 5 aprilie 2017

Robert Adams - Despre așteptarea grației de la un maestru care nu mai e în trup (On expecting the grace from a Sage who left the body)

La fel cum ne zice și Yogi Ramsuratkumar, Laskhmana Swamy, Mooji și alți mari maeștri, aici Robert Adams arată clar că trebuie să îți găsești un maestru în viață pentru a fi îndrumat și a primi grația sa, pentru că un maestru care a părăsit lumea asta e dizolvat în Suprem și nu mai are vreo formă particulară și separată de Pura Conștiință. Mulți preferă un maestru care nu mai e în trup doar pentru că e mai simplu să alegi un maestru care nu te corectează și nu te ceartă, egoul fiind la adăpost alegând un maestru mort. Plus că un astfel de maestru pe care nu l-ai întâlnit îți pare a fi mai sclipitor și perfect decât un maestru în viață în care vezi și natura umană. 
Yogi Ramsuratkumar povestește cum după moartea maestrului său, Ramana Maharshi, el a simțit cum se diminuează în el acea realizare a sinelui ce o trăise lângă maestru. Așa că a căutat un alt maestru realizat care să îl ducă până la capăt, stabilizându-se în Sine. Maestrul este unicul Sine, și forma ce el o îmbracă este doar pentru a fi accesibil minții devotului. Chiar dacă Yogi Ramsuratkumar a atins deplinătatea realizării cu ajutorul maestrului Ram Das, el spune că se consideră discipol al lui Ramana. 
Lakshmana Swamy în cartea "Eu Sunt Sinele" (download aici) descrie, ca și Robert Adams în acest pasaj de mai jos, de ce e important să ai un maestru în viață că odată ce și-a părăsit corpul un eliberat complet nu mai are niciun corp subtil prin care să se manifeste. Fluviul s-a dizolvat în Ocean și nu se mai poate întoarce.

Și acum cuvintele lui Robert Adams:

Primesc multe telefoane. Am primit un telefon azi dimineață de la o doamnă, o doamnă indiancă care locuiește în Phoenix, și mi se pare ceva foarte potrivit așa că împărtășesc cu voi discuția. Ea m-a întrebat: "Robert, am în casă o poză frumoasă cu Ramana Maharshi și în fiecare zi fac ritualuri în fața ei, dimineața și seara. Pun muzică cu incantații devoționale. Fac aarti, ritualul ofrandei de lumină. Pun ofrande la poza sa. Mă rog la poza lui Ramana. Fac asta de doisprezece ani și nimic nu s-a întâmplat. Nu ar fi trebuit ca Ramana să îmi dea un pic de grație sau ceva, sau să mă ilumineze? După toți acești doisprezece ani petrecuți în omagiu către poza lui Ramana, eu nu simt nimic. De asemeni, atunci când merg la culcare seara mă gândesc la chipul și forma lui Ramana."
Este scris în Upanishade că atunci când te gândești la chipul și forma guru-ului, guru-ul îți oferă grația, binecuvântarea.
"Fac eu ceva greșit, ce se întâmplă?"

I-am replicat: "Răspunsul este nu pentru ambele întrebări. O poză nu îți poate oferi grația. Nu contează cât te rogi tu la o poză, orice ai face pozei, poți să o săruți, poți să faci ce vrei, nu îți va oferi nimic decât multă pace. Îți îmbunătățește concentrarea. Îți va face mintea mai focalizată într-un punct pentru că te tot gândești la Ramana Maharshi și faci acel ritual către el. Așa că te va face mai liniștită pentru că activitatea asta te va face mai relaxată. Îți va îmbunătăți concentrarea considerabil. Și în ceea ce privește vizualizarea formei lui Ramana atunci când mergi la somn, chipul său și așteptarea să obții grația nu poți avea asta pentru că el este mort, ca să zic așa. Tu te gândești la Ramana Maharshi ca la o ființă umană. Te gândești că el e în vreun plan astral. Ramana Maharshi s-a contopit, a fost absorbit în Sine. El nu mai are formă și numai forma unui Înțelept în viață îți poate oferi grația. Poți face unul din două lucruri. Poți începe să îți dai seama că nu vei putea găsi niciodată realizarea-sinelui privind la o poză sau gândindu-te la forma unui maestru mort, sau poți să îți găsești un alt maestru, sau Înțelept, care e în viață."

"Asta nu înseamnă că-l părăsești pe Ramana Maharshi. Îl vei păstra mereu în inima ta. Dar trebuie să îți dai seama că numai un maestru în viață, un Înțelept în viață, poate să îți ofere grația și realizarea-sinelui. Când un Înțelept părăsește corpul, trebuie să înțelegi că el face asta pentru tine. Pentru că un Înțelept niciodată nu a avut un trup. Tu ești cel care observi corpul și vezi că el are un corp. Dar el nu a avut niciodată cu adevărat un trup, aparența e numai pentru binele tău."

Așa că i-am zis: "Încetează să mai faci ritualuri către Ramana. Dacă vrei realizarea-sinelui du-te și găsește un Înțelept și abandonează-te Înțeleptului, asta e important."
Când egoul este prea mare tu dezvolți aroganța. Când ai multă aroganță, mult ego, nu te gândești niciodată să te abandonezi Înțeleptului, te gândești să obții ceva de la Înțelept în loc să te abandonezi pe tine lui. Trebuie să încetezi să mai încerci să obții ceva de la Înțelept precum realizarea-sinelui.

Realizarea-Sinelui vine când nu te mai gândești la asta, când nu o mai vrei. Când te abandonezi complet Înțeleptului spunând: "nu voia mea ci a ta să se facă." Păstrând forma și chipul Înțeleptului înaintea ta tot timpul. Înțeleptul știe când tu ești pregătit, apoi grația vine, eliberarea vine, dar nu te gândi la aceste lucruri. Treaba ta este să dezvolți o umilință imensă. Când spun de dezvoltarea smereniei, nu spun ca tu să devii un preș pentru alți oameni. Adevărata smerenie este putere, forță. Adevărata smerenie înseamnă că nu te mai deranjează nimic. Nimic nu mai are puterea să te perturbe, să îți deranjeze echilibrul. Ai o compasiune foarte mare. Dezvolți o bunătate iubitoare pentru tot, pentru lumea minerală, lumea vegetală, lumea animală și pentru lumea umană. Pășești în afara sferei umane, făcând un pas înainte în eternitate. Nu te compari cu alți oameni. Nu încerci să îl depreciezi pe altul. Pur și simplu vezi Înțeleptul în inima ta tot timpul și în final tu însuți devii Înțeleptul.

Robert Adams - 15 aprilie 1993
Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Robert Adams - Cum vede lumea un înțelept
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Momentul morții și introspecția
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici

https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-despre-asteptarea-gratiei.html


I receive many phone calls. I had an interesting call this morning from a lady, an Indian lady in Phoenix which I thought was really appropriate, I'll share it with you. She asked me, "Robert, in my house I have a beautiful picture of Ramana Maharshi and everyday I do puja to it, in the morning and in the evening. I play chanting tapes. I do aarti, the waving of lights. I put prashad at his picture. I pray to the picture of Ramana. I've been doing this for twelve years and nothing has happened. Isn't Ramana supposed to give me some grace or something or enlighten me? After all I've spent my time in twelve years, paying homage to Ramana's picture, I feel nothing. Also when I go to sleep at night I think of Ramana's form and face."
It is written in the Upanishads when you think of the gurus form and face, the guru gives you grace, blessings.
"Am I doing anything wrong, what's going on?"

I replied to her, "The answer to both questions is no. A picture cannot give you grace. No matter how much you pray to the picture, what you do to the picture, you can kiss the picture, do anything you like to the picture, it will not give you anything except plenty of peace. It improves your concentration. It will make your mind one pointed because you keep thinking of Ramana Maharshi and do puja to him. So it will make you more peaceful because it'll make you more relaxed. It will improve your concentration considerably. And as far as seeing Ramana's form when you go to sleep, his face and expect to get grace you cannot do this because he is dead, so-to-speak. You're thinking of Ramana Maharshi as a human being. Thinking he is in some astral plane. Ramana Maharshi has merged, been absorbed in the Self. He no longer has a form and only the form of a live Sage can give you grace. You can either do one of two things. You can begin to realize that you can never find self-realization looking at a picture or thinking of the form of a dead guru, or you can find another guru, or a Sage, who is alive."

"This doesn't mean that you're deserting Ramana Maharshi. You will always hold him in your heart. But you have to realize that only a live guru, a live Sage, can give you grace and self-realization. When a Sage drops the body, you have to understand that he is doing this for you. For a Sage never had the body. It is you who observes the body and sees he's got a body. He never really had a body, the appearance is only for your sake."
Therefore I said, "Stop doing pooja to Ramana. If you want self-realization go find a Sage and surrender to the Sage, this is important."
When the ego is too big you develop pride. When you have a lot of pride, a lot of ego, you never think of surrendering to the Sage, you think of getting something from the Sage instead of giving yourself to the Sage. You must stop trying to get something from the Sage like self-realization.

Self-realization comes when you no longer think about it, when you no longer want it. When you totally surrender to the Sage saying, “not my will but thine be done.” Keeping the Sages form and face before you all the time. The Sage realizes when you're ready, then grace comes, liberation comes, but do not think of these things. Your job is to develop a tremendous humility. When I speak of developing humility, I'm not speaking of you becoming a stepping stone for people. Real humility is strength, power. Real humility means nothing bothers you anymore. Nothing has the power to disturb you, to upset your equilibrium. You have a tremendous compassion. You develop loving kindness for everything, for the mineral kingdom, for the vegetable kingdom, for the animal kingdom, for the human kingdom. It’s stepping out of your human- hood, taking a step forward in eternity. Not comparing yourself with other people. Not trying to belittle anybody else. You simply see the Sage in your heart all of the time and then you finally become the Sage yourself.

Robert Adams - 4/15/93

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu