Cum este să trăiești o viață în trezire spirituală?
În timp ce lumea încearcă să rezolve probleme și toată lumea din jurul tău este prinsă în aceeași poveste, tu nu ești. În timp ce toată lumea din jurul tău încearcă să-i dea de capăt, încercând să reușească, încercând să "ajungă acolo", fiecare încercând să fie apreciat, tu nu faci asta. În timp ce toată lumea crede că trezirea este un lucru mare, nobil, învăluit într-un halou, pentru tine aceasta nu e așa. În timp ce toată lumea fuge din această viață, chiar acum, în acest moment, pentru a încerca să ajungă “acolo”, tu nu ești așa. În timp ce toată lumea are o dispută cu altcineva, mai ales începând cu ei înșiși, tu nu faci asta. Atunci când toată lumea este atât de sigură că fericirea va veni atunci când ceva este diferit decât ce este acum, tu știi că nu va fi așa. Când toată lumea este în căutare pentru a atinge starea perfectă și să o păstreze, tu nu ești așa.
Când toată lumea din jurul tău are o întreagă serie de idei și convingeri despre o întreagă varietate de lucruri, tu nu le ai. Toată lumea e în drum să ajungă acolo; tu nu ai ajuns nicăieri anume. Toată lumea se urcă pe munte; tu doar vinzi bocanci și scule de cățărare la poale în speranța că, în cazul în care aceștia urcă și vin înapoi jos, ei pot fi prea epuizati să o facă din nou. Când toată lumea este în căutare pentru următoarea carte, următoarea învățătură, guru-ul următor, pentru a-i fi spus ceea ce este real, cu speranța că urmează să-i fie dată cheia secretă a unei vieți trezite, tu nu ești astfel.
Tu nu ai o cheie pentru că nu există un sistem de blocare care să aibă nevoie de cheie.
Când trăiești ceea ce ești într-un mod treaz, fiind pur și simplu ceea ce ai fost mereu, ești de fapt foarte simplu. Tu de fapt rămâi privind în jurul tău și te întrebi ce e cu tot tam-tam-ul ăsta.
Când toată lumea stă în jurul tău spunând: "Sper să mi se întâmple mie" sau "Sper să nu mi se întâmple mie", îți amintești când ai făcut și tu asta. Îți amintești că nu ai găsit o soluție pentru astfel de situații. Îți amintești că ideea că ar fi existat o problemă a creat practic toată situația neplăcută.
Când ești ceea ce ești, atunci când trăiești viața trezit, nu e nimeni pe care să-l ierți, pentru că nu există nici un resentiment întreținut, indiferent de ceea ce se petrece.
Adevărul ființei tale nu se așteaptă cu nerăbdare la fericire; ba s-ar putea să-i pese de fapt mai puțin de asta. Adevărul ființei tale nu tânjește după iubire, nu pentru că ești atât de plin de iubire, ci pentru că pur și simplu nu se așteaptă cu nerăbdare la iubire. E foarte simplu. El nu caută să fie cunoscut, nici considerat ca fiind foarte elevat și nici nu caută să fie înțeles. Când trăiești ceea ce ești într-un mod treaz, nu mai există niciun ideal pentru tine. Ai ieșit din întreg ciclul de suferință, al devenirii; tu nu mai ai interese.
E o viață interesantă în care te afli acum. Te vei găsi...exact unde ești. Nu acolo unde sunt eu, ci unde tu EȘTI. Unde tu Ești cu adevărat. Unde toți suntem cu adevărat. E un loc "ciudat" de a fi (mai ales la început) să nu fii condus și motivat de nimic, plăcere sau neplăcere, ajutor sau rănire, iubire sau ură. Singurul lucru care te va mișca (și nu vreau să fiu prea poetic despre acest lucru) este același lucru care mișcă o frunză agățată de un copac. Este mișcare pur și simplu pentru că briza suflă în acest fel. Deci, tu întotdeauna știi ce să faci: briza suflă în acest fel și ăsta e modul în care vei merge și tu. Nu mai pui întrebări. Tu nu mai evaluezi de ce briza suflă în acest fel pentru că știi că nu știi de ce. Și știi că nu poți ști de ce. Nu a fost niciodată o frunză de niciunde care să știe de ce vântul suflă în acest fel în acea zi, la acel moment. Acea briză schimbă orientarea vieții tale, clipă de clipă de clipă, pur și simplu pentru că viața este în mișcare. Și atunci când trăiești în Sinele trezit nu ai nicio dispută cu modul în care se mișcă briza, pentru că nu e diferită de ceea ce tu ești.
Și știi că briza a fost mereu acolo, de la bun început, și că nu a fost rezervată pentru oameni speciali. În cazul în care nu ai observat-o la un moment dat în viața ta, știi că a fost așa pentru că nu ai fost un bun ascultător, sau pentru că ai crezut că a trebuit să afli ceva înainte de a putea asculta, sau pentru că ai crezut că trebuia să existe o concluzie (o realizare) înainte de a putea asculta atât de profund, atât de fără planuri și programe, deci fără speranța unui viitor mai bun în care ai putea simți mișcarea.
Mulți dintre voi știu despre ce vorbesc.
Adevărul nu explică de ce se mișcă în acest fel la acel moment. Și dacă întrebi, acesta nu-ți va da nicio informație. Ar fi ca o frunză care cere de la vânt, "De ce te miști în acest fel chiar acum?"
Întrebarea nu are niciun sens pentru vânt.
Dar disputa ta cu modul în care Adevărul se mișcă - indiferent de modul în care o face - nu mai este acolo pentru tine. Nu te mai cerți cu Adevărul. Tu nu mai încerci să-L înțelegi. Fecioara Maria nu a rezolvat acest mister. Buddha nu l-a rezolvat. Ramana nu a căutat nici el să-l înțeleagă. Niciunul dintre ei nu a putut să înțeleagă Adevărul. Ei doar au devenit Asta. Simplu. Obișnuit, în același mod în care o frunză este ceva obișnuit.
Când trăiești în ființa ta trezită și trăiești într-un mod treaz, puterea la orice nivel nu este o problemă pentru tine. Nu e interesantă. Puterea de a controla o altă ființă umană nu este interesantă. Puterea intelectuală nu mai este interesantă. Puterea să te controlezi nu este interesantă. Puterea pe care oamenii doresc să ți-o dea nu este interesantă pentru tine - nu pentru că nu ar trebui să fie; ci pur și simplu nu este. Ce să vrei să faci cu ea? Vei vedea că nu e nimic ce să vrei să faci cu ea.
Îți dai seama, în adevărul Ființei tale, că ești Totalitatea în sine, dar nu ai niciun fel de interes în a face ceva cu aceste cunoștințe sau cu ajutorul acestor cunoștințe.
În cele din urmă, îți dai seama că tu chiar nu vrei să schimbi pe nimeni, nu pentru că nu ar trebui să vrei să îi schimbi pe alții, ci pentru că pur și simplu nu mai dorești. S-ar putea să nu dorești să fie în preajma ta oricine, dar totuși nici nu dorești să îi schimbi pe ceilalți.
Nimic din toate astea nu este un ideal - este finalul oricăror idealuri. Nimic din toate astea nu este sfințenie; este Finalul de sfințenie. Este începutul de plenitudine. Nici unul dintre aceste lucruri nu este ceva de realizat sau atins, pentru că nu e realizabil. Este pur și simplu ceea ce este în adevărul Ființei tale. E doar Ceea Ce Este. Nu poți atinge ceea ce e deja firesc așa. Și nimeni de niciunde nu poate spune vreodată când sau de ce, sau în ce măsură vei renunța la neadevăr, la iluzie; vei renunța atunci când vei renunța, de obicei atunci când nimic altceva nu funcționează.
Când trăiești în trezire, ca ființă trezită ce ești, ești singur, iar tu ești în cele din urmă confortabil cu singurătatea. Tu ești singur, dar nu ești însingurat deloc, pentru că singurul care ar fi trebuit vreodată să se întâlnească cu tine în locul unde ești, singurul care vreodată te-ar putea întâlni sută la sută acolo unde ești - ai fost și ești doar tu. Nimeni altcineva nu ar putea vreodată să ajungă să te întâlnească în locul unde ești, decât poate nouăzeci la sută sau poate că nouăzeci și cinci. Nimeni nu te poate întregi, nu te poate mulțumi pe deplin, doar tu însuți. Când în cele din urmă te reîntâlnești pe tine ca Sine, atunci nu mai ai nevoie de altcineva să o facă pentru tine. Atunci ești singur, mai singur decât ți-ai putea imagina vreodată. Și ciudat, foarte ciudat, ești mai conectat, mai intim, mai mult una cu totul. Mai mult. Și tu n-ai fi crezut că cele două ar putea fi în vreun fel împreună: singurătatea totală și unimea totală. Niciodată nu ai fi ghicit că ăsta e modul în care aceasta s-ar așeza în final. Dar așa este, și așa a fost mereu.
Și, în sfârșit, atunci când trăiești trezit ca cel ce ești cu adevărat, nu vei mai forma o imagine din nou despre cum este trezirea. Chiar așa cum se desfășoară, nu îți vei forma o imagine, deoarece vei ști că sunt toate doar imagini, praf. Modul în care aceasta a fost ieri nu va fi așa cum este astăzi.
Traducere și adaptare text: Summairu (2014)
Adyashanti webpage:
http://www.adyashanti.org/
Citește și:
Alte articole cu Adyashanti