fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho
Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"
Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."
Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunoscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o greseala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
sursa:http://dindragoste.unica.ro/
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"
Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."
Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunoscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o greseala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
sursa:http://dindragoste.unica.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu