M: Corpul este un lucru material şi are nevoie de timp ca să se schimbe. Mintea nu-i decât un ansamblu de obiceiuri mentale, de moduri de gândire şi simţire, şi, pentru a le schimba, acestea trebuie aduse la suprafaţă şi examinate cu atenţie. Însă lucrul acesta cere timp. Ia hotărârea să-l faci şi perseverează, restul se va rezolva de la sine.
Î: Cred că am o idee destul de clară despre ceea ce trebuie făcut, însă mă pomenesc obosit şi deprimat, căutând tovărăşia semenilor mei şi risipind astfel timpul pe care ar trebui să-l acord solitudinii şi meditaţiei.
M: Fă ceea ce ai chef să faci. Nu te brusca. Violenţa te va face dur şi rigid. Nu te lupta cu ceea ce iei drept obstacole în calea ta. Priveşte-le doar, interesează-te de ele, observă, cercetează. Lasă să se întâmple orice - bun sau rău. Însă nu te lăsa înghiţit de ceea ce se întâmplă.
Î: Ce rost are să-ţi aminteşti tot timpul că tu eşti privitorul?
M: Mintea trebuie să înveţe că dincolo de mintea schimbătoare se află fundalul neschimbător al conştientei. Mintea trebuie să ajungă să cunoască adevăratul Sine, să-l respecte şi să înceteze să-l mai acopere complet, precum luna care întunecă soarele în timpul eclipsei solare. Realizează doar că nimic din ceea ce poate fi observat sau experimentat nu eşti tu, sau nu te limitează. Nu lua în seamă ceea ce nu eşti tu însuţi.
Î: Ca să fac ceea ce îmi spui tu, ar trebui să fiu tot timpul pe deplin conştient.
M: A fi conştient înseamnă a fi treaz. Ne-conştient înseamnă a fi adormit. Tu eşti oricum conştient, nu-i nevoie să încerci să fii. Tot ce îţi trebuie este să fii conştient de faptul că eşti conştient. Fii în mod deliberat conştient că eşti conştient, caută să lărgeşti şi să adânceşti câmpul conştienţei. Tu eşti întotdeauna conştient de mintea ta, dar nu eşti conştient de tine însuţi ca fiind conştient.
Î: După cât pot să înţeleg, tu dai înţelesuri distincte cuvintelor "minte", "conştiinţă" şi "conştienţă".
M: Urmăreşte-mă. Mintea produce gânduri fără încetare, chiar şi atunci când nu te uiţi la ele. Atunci când ştii ce se petrece în mintea ta, tu numeşti aceasta conştiinţă. Aceasta este starea ta de veghe - conştiinţa ta se deplasează de la senzaţie la senzaţie, de la percepţie la percepţie, de la idee la idee, într-o nesfârşită succesiune. Apoi urmează Conştienţa , penetrarea directă şi imediată în totalitatea conştiinţei, în totalitatea minţii. Mintea este ca un râu, curgând fără încetare în albia corpului fizic; tu te identifici cu o undă şi o numeşti: "gândul meu". Singurul lucru de care eşti conştient este mintea ta; Conştienţa este cunoaşterea conştiinţei ca întreg.
Î: Toţi sunt conştienţi dar nu toţi sunt conştienţi că sunt conştienţi .
M: Nu spune: "toţi sunt conştienţi". Spune: "există conştiinţă" - în care totul apare şi dispare. Minţile noastre sunt doar valuri pe suprafaţa oceanului conştiinţei. Ca valuri, ele vin şi se duc. Ca ocean, ele sunt infinite şi eterne. Cunoaşte-te pe tine însuţi ca fiind oceanul fiinţei, matca întregii existenţe. Toate astea sunt, desigur, metafore; realitatea este dincolo de orice descriere. Tu nu poţi s-o cunoşti decât fiind realitatea însăşi.
Eu sunt Acela - Sri Nisargadatta Maharaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu