Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Editate de David Godman
(fragment)
...
Întrebare: Ce e această pură conștiință și cum poate cineva să o obțină și să o cultive?
Sri Ramana Maharshi: Tu ești conștiința pură. Conștiința pură este un alt nume pentru tine. Deoarece ești deja această conștiință, nu e nevoie să o obții sau cultivi. Tot ce trebuie să faci este să renunți la a da atenție la alte lucruri, care aparțin non-sinelui. Dacă cineva renunță să mai dea atenție acestora atunci doar pura conștiință rămâne, și aceasta este Sinele.
Întrebare: Dacă Sinele este conștient de el însuși, de ce nu sunt conștient de el chiar acum?
Sri Ramana Maharshi: Nu există dualitate. Cunoașterea ta actuală este datorată egoului și e doar relativă. Cunoașterea relativă presupune un subiect cunoscător și un obiect de cunoscut, în timp ce conștiința de Sine este absolută și nu presupune vreun obiect de cunoscut.
Amintirea este de asemenea relativă, necesitând un obiect de amintit și un subiect care să își amintească. Când nu există dualitate, cine să își amintească pe cine?
Sinele este mereu prezent. Fiecare vrea să cunoască sinele. Ce fel de ajutor îi trebuie cuiva ca să se cunoască pe el însuși? Oamenii vor să vadă Sinele ca pe ceva nou. Dar el e etern și rămâne la fel tot timpul. Ei vor să îl vadă ca o explozie de lumină etc. Cum ar putea să fie astfel? Nu e lumină, nici întuneric. Este doar ca ceea ce este. Nu poate fi definit. Cea mai bună definiție este ''Eu Sunt Ceea Ce Sunt''.
Srutis (scripturile) vorbesc despre acest Sine ca având mărimea degetului mare, a vârfului de fir de păr, ca o scânteie electrică, imens, mai subtil decât cel mai subtil, etc. Aceste descrieri nu au niciun fundament de fapt. El doar este, dar diferit de real și nereal; este cunoaștere dar difertă de cunoaștere și ignoranță. Cum ar putea el fi definit vreodată? El doar este.
Întrebare: Când cineva își realizează Sinele, ce va vedea el?
Sri Ramana Maharshi: Nu există a vedea. A vedea este doar a fi. Realizarea Sinelui, așa cum o numim, nu e obținerea de ceva nou sau atingerea vreunui scop care este îndepărtat, ci doar pur și simplu să fii ceea ce mereu ești și ceea ce dintotdeauna ai fost. Tot ce e necesar este să renunți la a considera ce e fals ca fiind adevărat. Toți considerăm real ceea ce nu e real. Trebuie doar să renunțăm la asta din partea noastră. Apoi vom realiza Sinele ca Sine, cu alte cuvinte, ''Fiind Sinele''. La un anumit stadiu vei râde de tine pentru încercarea de a descoperi Sinele care nu este evident. Deci, ce am putea răspunde acestei întrebări?
Acest stadiu transcende văzătorul și văzutul. Nu există acolo un văzător care să vadă nimic. Văzătorul care acum vede toate astea încetează să existe și doar Sinele singur rămâne.
Întrebare: Cum să știm asta prin experiență directă?
Sri Ramana Maharshi: Dacă vorbim de cunoașterea Sinelui, atunci trebuie să fie doi, un sine care cunoaște, un alt sine care să fie cunoscut, și un proces al cunoașterii. Ceea ce numim realizarea Sinelui este pur și simplu să fii tu însuți, neștiind nimic, nedevenind nimic. Când cineva a realizat asta, acela este doar ceea ce este și ceea ce dintotdeauna a fost. Nu se poate descrie această stare. Poți doar să fii aceea. Desigur, la modul relativ vorbim de realizarea Sinelui, pentru că nu avem alt termen mai bun.
Cum să ''real-izezi'' sau să-l faci real pe acela care doar el este real?
...
Traducerea: Summairu
Source: http://www.hinduism.co.za/self-.htm
Self - Atma
The Teachings of Sri Ramana Maharshi
Edited by David Godman
(fragment)
...
Question: What is this awareness and how can one obtain and cultivate it? Sri Ramana Maharshi: You are awareness. Awareness is another name for you. Since you are awareness there is no need to attain or cultivate it. All that you have to do is to give up being aware of other things, that is of the not-self. If one gives up being aware of them then pure awareness alone remains, and that is the Self. Question: If the Self is itself aware, why am I not aware of it even now? Sri Ramana Maharshi: There is no duality. Your present knowledge is due to the ego and is only relative. Relative knowledge requires a subject and an object, whereas the awareness of the Self is absolute and requires no object.
Remembrance also is similarly relative, requiring an object to be remembered and a subject to remember. When there is no duality, who is to remember whom?
The Self is ever present. Each one wants to know the Self. What kind of help does one require to know oneself? People want to see the Self as something new. But it is eternal and remains the same all along. They desire to see it as a blazing light etc. How can it be so? It is not light, not darkness. It is only as it is. It cannot be defined. The best definition is 'I am that I am'. The Srutis (scriptures) speak of the Self as being the size of one's thumb, the tip of the hair, an electric spark, vast, subtler than the subtlest, etc. These descriptions have no foundation in fact. It is only being, but different from the real and the unreal; it is knowledge, but different from knowledge and ignorance. How can it be defined at all? It is simply being. Question: When a man realises the Self, what will he see? Sri Ramana Maharshi: There is no seeing. Seeing is only being. The state of Self-realisation, as we call it, is not attaining something new or reaching some goal which is far away, but simply being that which you always are and which you always have been. All that is needed is that you give up your realisation of the not-true as true. All of us are regarding as real that which is not real. We have only to give up this practice on our part. Then we shall realise the Self as the Self, in other words, 'Be the Self.' At one stage you will laugh at yourself for trying to discover the Self which is not self-evident. So, what can we say to this question?
That stage transcends the seer and the seen. There is no seer there to see anything. The seer who is seeing all this now ceases to exist and the Self alone remains. Question: How to know this by direct experience? Sri Ramana Maharshi: If we talk of knowing the Self, there must be two selves, one a knowing self, another the self which is known, and the process of knowing. The state we call realisation is simply being oneself, not knowing anything or becoming anything. If one has realised, one is that which alone is and which alone has always been. One cannot describe that state. One can only be that. Of course, we loosely talk of Self-realisation, for want of a better term. How to 'real-ise' or make the real that which alone is real?
...
Source: http://www.hinduism.co.za/self-.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu