Introspecția ghidată de Sri Mooji (Sri Mooji’s Guidance on Self-Inquiry)

Introspecția ghidată de Sri Mooji - aceste îndrumări au fost oferite în cadrul Retragerii în Tăcere de la Monte Sahaja din august 2015

__________________________________________________________________________

Sunt oferite două îndrumări. Ambele te aduc în același loc. Dacă ghidările mai subtile ți s-au părut prea greu de urmat – de a privi și a descoperi că tu ești înaintea oricărui lucru pe care îl poți percepe – există un exercițiu mai simplu dar la fel de puternic. Este acela de a te consolida în vibrația „Eu sunt”.



Exercițiul 1

Vibrația „Eu sunt”


Cu toții cunoașteți simțământul de a fi. Fără a practica nimic, toate ființele se referă spontan la  ele ca „Eu” - eu sunt, eu exist. „Sunt” înseamnă a exista, a fi. Cine este „eu” care sunt, care există? Senzația de existență este prezentă în mod natural și este complet confortabilă. Este începutul percepției, și funcționează în timpul stării de veghe ca martorul fără efort și observatorul a tot ceea ce apare, a tot ceea ce are importanță pentru simțul „eu sunt”.

Acest sentiment „Eu sunt”, „Eu exist”, este modul natural, nedobândit,  prin care ne recunoaștem propria existență. Începe cu senzația de „Eu exist”. Aceasta nu ia timp, pentru că este deja aici, în mod natural, înainte ca orice gând să apară. Nu este la nicio distanță de tine așadar nu trebuie să te duci la ea. Este aici în mod natural cu și ca și conștiință. Ele sunt una. Doar fii conștient de tine. Nu lăsa acest sentiment natural de prezență să se combine cu vreun alt concept, gând sau intenție. Toate intențiile precum „Vreau să fac asta, sper să reușesc, vreau să devin iluminat” trebuie lăsate deoparte. Rămâi cu această vibrație – nu doar cuvintele, ci senzația intuitivă, subiectivă, de a fi - „Eu exist. Eu sunt aici.” Asta e tot.

Acum, mintea se poate strecura și spune „Ei bine, nu văd nimic, nu funcționează” - și toată obișnuita gălăgie răuvoitoare se stârnește ca să distragă atenția. Dar tu rămâi ferm în senzația de a fi. Dacă vezi și simți că atenția pleacă pe colo și pe dincolo, nu te îngrijora. Doar readu atenția la simplul „Eu sunt”.

Practică asta pentru perioade scurte de câte aproximativ șapte minute odată. Doar fii. Poți să faci asta în timp ce ești așezat sau chiar mergând; nu contează. La început, s-ar putea să-ți fie mai ușor să stai de unul singur și să găsești un loc și un timp când e cel mai puțin probabil să fii deranjat. Totuși aceasta nu e o condiție sau o necesitate. Amintește-ți: oriunde te-ai afla, senzația de prezență trebuie să fie acolo fără efort. Faptul că poți să știi că ești viu și treaz este pentru că simțământul „Eu sunt” sau prezența este acolo prima.

Cu ochii deschiși sau închiși, doar concentrează-te pe ceea ce vizează exercițiul. Rămâi cu simțul natural „Eu sunt”, senzația de a ființa. La început e posibil să te simți obosit, ca și cum chiar încerci să faci ceva, să previi această senzație „Eu sunt” de a se amesteca cu alte gânduri. Alte gânduri vin și vor să se joace, dar tu nu intri în joc. Doar fii cu simțământul de „Eu”. Gradat, cu puțină practică, vei vedea că senzația „Eu sunt” rămâne de la sine, fără intruziuni, și vei începe să simți o stare de expansivitate și pace. Un sentiment natural de a dori să rămâi mai mult în această stare se va dezvolta, dar începe așa, cu mici perioade de cinci până la șapte minute de auto-absorbție.




Exercițiul 2

Tu ești înainte de orice care poate fi perceput


Tu ești înainte de orice care poate fi perceput. Nimic din ceea ce percepi nu poate fi ceea ce ești tu. Pur și simplu observă asta lăuntric până ce devine confirmat în minte în mod natural. Rămâi ca această conștiință. Observă că toate gândurile și senzațiile, toate fenomenele, vin și pleacă în fața ta. Observă că tu ești deja aici înainte ca orice să apară – percepi fără efort. Computerul este pornit dar tu nu te loghezi. Pur și simplu privește. Vei simți o vastitate, o imensitate a ființei. Acesta poate fi exercițiul tău în timp ce îți vezi de viața cotidiană. Păstrează-ți atenția pe sentimentul de a fi mai degrabă decât pe lucrurile care apar în spațiul minții.

Vei descoperi că mintea caută să scape de aceste exerciții pentru că ele dezvăluie puterea interioară și conștiința. Doar observă asta. La început va părea greu de rezistat forței distragerii, pentru că atenția era obișuită să plece pe câmpul activității mentale și al banalității. Pe măsură ce observi din ce în ce mai mult asta, o înțelegere mai mare va ieși la suprafață. Prin continuarea observării detașate, tendința de a scăpa va începe să scadă și o senzație intensă a prezenței va fi simțită. Ești chiar la ușa trezirii, dar fii conștient că tendințele, obișnuințele și înșelătoriile minții psihologice nu vor fi atât de ușor de transcens. Nu e nevoie să suprimi această energie a minții; mai degrabă concentrează-te pe martor (observator) și pe natura sa naturală, spațioasă și mereu prezentă. Acesta este adevăratul nostru Sine. Așadar nu risipi energie și timp încercând să controlezi mintea. Rămâi ca observatorul ei conștient și impersonal.

Pe măsură ce privești, vei fi capabil să recunoști că identitatea este doar un gând ce aleargă de la o poveste la alta ca o maimuță din creangă-n creangă. În trecut putea să alerge cu orele fără ca tu să o prinzi, dar pe măsură ce continui să rămâi ca și conștiință pură vei descoperi că vibrația ta se consolidează iar conștiința ta se ridică la o altitudine mai înaltă. Abilitatea de a prinde mintea va fi mult mai ușoară pentru tine. De îndată ce identitatea apare, un semnal îți va apărea în interior și vei putea recunoaște acest joc al ei. Acum, foarte important: ce este cel care urmărește această identitate jucându-se? Nu lăsa mintea să răspundă pentru tine. Încearcă să înțelegi ce întrebi de fapt. Nu fi grăbit dar rămâi concentrat. Verifică simțul natural „Eu sunt aici”. Ca și ce ești aici? Din nou tu răspunzi „Nu pot să spun sau să văd nimic anume. E doar un simțământ de ființare.”

Continuă să te întorci la poziția de „ființare”. Dezvoltă obiceiul de a observa din și ca prezență mai degrabă decât ca persoană. Prin starea de prezență, vei crește rapid în înțelepciune și înțelegere intuitivă. Vei începe să trăiești deasupra tărâmului minții psihologice unde locuiește simțul personalității și este în mod constant molestat de tendințe egotice. La altitudinea superioară a prezenței, mintea psihologică personală nu poate respira și îi scade aparenta putere de a influența prezența.

Acesta este la fel ca exercițiul de a rămâne ca „Eu sunt”. Acesta este, de asemenea, senzația de ființare care este în mod natural aici – simțământul „Eu sunt”. Apoi la un anumit moment, o realizare apare în interiorul ființei: „Eu sunt” este și el văzut. „Eu sunt” este și el perceput. Senzația de prezență este de asemenea simțită. Nu fi în grabă după asta. Atunci când ideea ”Eu sunt persoana” este cernută în afară, acolo rămâne doar prezența „Eu sunt”. Dacă poți ajunge la starea doar de prezență neamestecată, asta este deja ceva extraordinar. Ești într-un câmp de grație.

Amintește-ți, prezența „Eu sunt” este principiul Dumnezeiesc. Este lumina lui Hristos, ființa lui Shiva sau conștiința lui Krishna. Nu poate fi spulberată ca o simplă iluzie. Este exprimarea dinamică sau aspectul Conștiinței Absolute. Fără ea nu poate exista nicio realizare a Sinelui sau măcar vreo trăire, vreo experiență. Este Dumnezeu-Sinele activ. Acordă-ți timp să te marinezi în această profundă stare a absolutului care vede ființarea. Aceasta este starea Satchidananda. Sat înseamnă existență, chid este conștiință, iar ananda înseamnă bucurie pură sau beatitudine. Toate ființele iubesc această stare divină. Jocul persoanei a emanat din ea și este susținut de aceasta pentru o vreme, până când apare o maturitate suficientă în persoană pentru a se contopi în prezență. Toate aceste reprezintă jocul divin – maya sau jocul lui Dumnezeu.

La momentul potrivit o maturitate ulterioară se petrece prezenței și un spațiu mai profund este perceput intuitiv, dincolo de prezență și total non-fenomenal. Este, de asemenea, acțiunea grației și nu poate fi înțeleasă de către minte. Dacă încerci să forțezi această recunoaștere a Absolutului, atunci aduci din nou mintea și persoana și va părea ca și cum mintea a realizat ceva extraordinar, dar aceasta va fi o realizare falsă, doar o stare mentală. Absolutul nu este revelat prin efort uman. La momentul potrivit, prezența pur și simplu începe să se contopească în el.

Unii dintre voi pot simți că fără niciun exercițiu sunteți deja într-un loc de odihnă, dar nu luați asta ca de la sine. Deseori este egoul care se preface că este treaz și matur în adevăr. Implică-te în totalitate acestei introspecții oferite aici. Este bună pentru toți căutătorii. În mod natural, pe măsură ce te miști, descoperi că mișcarea are loc dar tu nu-i ții socoteala și nici nu te compari cu fenomenul ce apare ca minte. Totul este proaspăt iar atenția nu mai fuge ca înainte ci rămâne cu ușurință una cu ființa constantă. Rămâi aproape de Maestrul ale cărui prezență și grație sprijină completa ta realizare a Sinelui.

Aceasta e munca ta interioară – introspecția. Muncă interioară – satisfacție eternă. Munca interioară revelează Sinele atemporal. 


http://mooji.org/
~~~~~~~.~~~~~~~

ENGLISH:
Sri Mooji’s Guidance on Self-Inquiry
Two guidances are offered. Both bring you to the same place. If you have been finding the more subtle guidances too difficult to follow—of looking and finding that you are earlier than anything you can perceive—there is a simpler but equally powerful exercise. It is to be confirmed in the ‘I am’ vibration.

Exercise 1
The ‘I am’ vibration
 
You all know the sense of being. Without practising anything, all beings spontaneously refer to themselves as ‘I’—I am, I exist. ‘Am’ means to exist, to be. Who is the ‘I’ that am, the ‘I’ that exists? The sense of existence is naturally present and feels totally comfortable. It is the beginning of perception, and functions during the waking state as the effortless witness and observer of all that is arising, all that has meaning for the sense ‘I am’.
This feeling ‘I am’, ‘I exist’, is the natural untaught way through which we recognise our existence. Start with the feeling ‘I exist’. It takes no time, for it is already naturally here before any thoughts arise. It is no distance from you so you don’t have to go to it. It is naturally here with and as consciousness. They are one. Just be self-aware. Don’t let this natural feeling of presence combine with any other concept or thought or intention. All intentions such as ‘I want to do this, I hope this works out, I want to become enlightened’ should be left aside. Stay with this vibration—not merely the words, but the intuitive, subjective sense of being—‘I am. I am here.’ That’s all.

Now, mind may creep in and say, ‘Well, I don’t see anything, this isn’t working—’ and all the usual mischievous noise to distract the attention is stirred up. But you stay firmly in the sense of being. If you see and feel that the attention is drifting off here and there, don’t worry. Just bring back the attention to the simple ‘I am’.
Practise this for little periods of about seven minutes at a time. Just be. You can do this while you are sitting or even walking; it doesn’t matter. In the beginning, you may find it easier to just sit alone by yourself and try to find a space and time where you are least likely to be disturbed. However, this is not a condition or requirement. 

Remember: wherever you are, the sense of presence must be there effortlessly. The fact that you can know you are alive and awake is because the sense ‘I am’ or presence is there first.
With eyes either open or closed, just focus on what the exercise is aiming at. Stay with the natural sense ‘I am’, the feeling of being. In the beginning you may feel tired, as though you are really trying to do something, which is to try to keep this sense ‘I am’ from mixing with other thoughts. Other thoughts come and want to play, but you do not engage. Just be with the ‘I’ feeling. Gradually, with a little practice, you will see that the sense ‘I am’ stays by itself, without intrusion, and you will start feeling a sense of expansiveness and peace. A natural feeling of wanting to stay more in this state will develop, but start like this, with little pockets of five to seven minutes of self- absorption.

~~~~ 
Exercise 2 
You are earlier than anything that is perceivable
 
You are earlier than anything that is perceivable. Anything that you perceive cannot be what you are. Simply observe this internally until it becomes naturally confirmed in the mind. Stay as this awareness. Witness that all thoughts and sensations, all phenomena, come and go in front of you. Notice that you are already here before anything appears—effortlessly perceiving. The computer is on but you don’t log in. Simply look. You will feel an inner spaciousness, an immensity of being. This can be your exercise as you move about in daily life. Keep your focus on the sense of being rather than the appearances arising in the mind space.

You will find your mind seeking to escape these exercises as they reveal inner strength and awareness. Just observe this. In the beginning, the force of distractedness will feel difficult to resist as the attention has been accustomed to drifting towards the field of mental activity and trivia. As this comes increasingly into your observation, greater understanding will emerge. 
By continuing with detached witnessing, the pull to escape will begin to weaken and an increased sense of presence will be felt. 
You are at the very door of awakening, but be aware, the tendencies, habits and deceitfulness of the psychological mind will not be so easily transcended. You don’t have to suppress this energy of the mind; rather concentrate on the witness and its natural, spacious and ever-present nature. It is your own true Self. Therefore don’t waste energy and time trying to control mind. Stay as its impersonal awareness witness.

As you watch, you will be able to recognise that identity is just a thought, running from one story to another like a monkey jumping from branch to branch. In the past, it may go for hours without you catching it, but as you continue to stay as the awareness, you will find your vibration strengthening and the consciousness rising to a higher altitude. The ability to catch the mind will be much easier for you. As soon as identity is playing, a signal will come inside and you will be able to recognise this play. 

Now, very important: what is witnessing this identity playing? Don’t let the mind answer for you. Try to understand what you are actually asking. Don’t be in a hurry but remain focussed. Check in and verify the natural sense ‘I am here’. As what are you here? Again you respond, ‘I cannot say or see anything in particular. It’s just a sense of being.’
Keep returning to the ‘being’ position. Develop the habit of observing from and as presence rather than person. Through the state of presence, you will grow quickly in wisdom and intuitive insight. You will begin living above the realm of the psychological mind where the sense of personhood resides and is constantly molested by egoic tendencies. In the higher altitude of presence, the psychological personal mind cannot breathe and fades in its seeming power to influence the presence.

This is the same as the exercise to stay as the ‘I am’. That is also the sense of being which is naturally here—the sense ‘I am’. Then at a certain point, a realisation arises inside the being: the ‘I am’ also is seen. The ‘I am’ also is perceived. The sense of presence is also felt. Don’t be in a hurry for this. When the ‘I am the person’ idea is sieved out, there remains just the ‘I am’ presence. If you can come to the sense of just the unmixed presence, this is already tremendous. You are in the field of grace.

Remember, the presence ‘I am’ is the Godly principle. It is the Christ light, the Shiva being or Krishna consciousness. It cannot be dispelled as mere illusion. It is the dynamic expression or aspect of Absolute awareness. Without it, there can be no realisation of the Self or even experiencing. It is the active God-Self. Allow time to marinate in this profound state of awareness seeing being. It is the Satchidananda state. Sat means existence, chid is consciousness, and ananda means pure joy or bliss. 

All beings love this divine state. 
The play of personhood emanated from it and is sustained by it for a while until there arises sufficient maturity in personhood to merge into presence. All this is the divine play—the maya or play of God.
At the appropriate time further maturing occurs to the presence and a deeper space is intuitively felt, beyond presence and totally non-phenomenal. It is also the action of grace and cannot be understood by the mind. If you try to force this recognition into the Absolute, then you bring the mind and person in again and it will seem as though the mind has accomplished something tremendous, but it will be a fake realisation, a mere mental state. The Absolute is not revealed through human effort. At the appointed time, presence simply begins merging in it.

Some of you may feel that without any exercise, you are already in a place of rest, but don’t take this for granted. It is often the ego playing out as being awake and mature in the truth. Apply yourself fully to the introspection offered here. It is good for all seekers. Naturally, as you move, you find that the movement is happening, but you are not keeping account of it or measuring yourself against the phenomena arising as mind. Everything is fresh and the attention is not straying as before but remains easily one with constant being. Stay close to the Master whose presence and grace supports your complete realisation of the Self.
This is your internal work—self-inquiry. Internal work—eternal satisfaction. 
Internal work reveals timeless Self.

http://mooji.org/
~~~~~~~~