Trebuie să ajungem să știm că există mai multă Realitate și sacralitate în frunza de iarbă decât în toate gândurile noastre și ideile despre Realitate.
Atunci când percepem dintr-o conștiință nedivizată, vom găsi sacrul în fiecare expresie a vieții. Vom găsi sacrul în ceașca noastră de ceai, în briza toamnei, în spălatul pe dinți, în fiecare moment al vieții și al morții.
De aceea trebuie să renunțăm la întreaga colecție de gânduri condiționate și să ne lăsăm conduși de firul interior al tăcerii și al conștiinței pure intuitive, dincolo, unde toate căile se termină, în acel loc al sacrului unde ori intrăm inocenți ori deloc, și nu doar o dată ci în continuu.
Trebuie să vrei să stai singur - în necunoscut, fără nicio referință a cunoscutului sau a trecutului sau a oricărei condiționări. Trebuie să stai acolo unde nu a mai stat nimeni înainte, în completă goliciune, inocență și smerenie.
Trebuie să stai în lumina întunecată, în acea îmbrățișare fără niciun fundament, neclintit și devotat sincer Realității de dincolo de sine, nu doar pentru un moment dar pentru totdeauna fără sfârșit; pentru că atunci, ceea ce este sacru, nedivizat și întreg este născut în conștiință și începe să se exprime. Acea exprimare este salvarea întregului. Este activitatea unei revoluții interioare pogorâtă în timp și spațiu.
So let us understand that Reality transcends all of our notions about Reality. Reality is neither Christian, Hindu, Jewish, Advaita Vedanta, nor Buddhist. It is neither dualistic nor non- dualistic, neither spiritual nor nonspiritual.
We should come to know that there is more Reality and sacredness in a blade of grass than in all of our thoughts and ideas about Reality.
When we perceive from an undivided consciousness, we will find the
sacred in every expression of life. We will find it in our teacup, in
the fall breeze, in the brushing of our teeth, in each and every moment
of living and dying.
Therefore we must leave the entire collection of conditioned thought behind and let ourselves be led by the inner thread of silence and intuitive awareness, beyond where all paths end, to that place of sacredness where we go innocently or not at all, not once but continually.
One must be willing to stand alone—in the unknown, with no reference to the known or the past or any of one’s conditioning. One must stand where no one has stood before in complete nakedness, innocence, and humility.
One must stand in that dark light, in that groundless embrace, unwavering and true to the Reality beyond all self, not just for a moment but forever without end; for then that which is sacred, undivided, and whole is born within consciousness and begins to express itself. That expression is the salvation of the whole. It is the activity of an inward revolution brought down into time and space.
- Adyashanti
Therefore we must leave the entire collection of conditioned thought behind and let ourselves be led by the inner thread of silence and intuitive awareness, beyond where all paths end, to that place of sacredness where we go innocently or not at all, not once but continually.
One must be willing to stand alone—in the unknown, with no reference to the known or the past or any of one’s conditioning. One must stand where no one has stood before in complete nakedness, innocence, and humility.
One must stand in that dark light, in that groundless embrace, unwavering and true to the Reality beyond all self, not just for a moment but forever without end; for then that which is sacred, undivided, and whole is born within consciousness and begins to express itself. That expression is the salvation of the whole. It is the activity of an inward revolution brought down into time and space.
- Adyashanti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu