"Intră, intră. Vii de la Arunachala, nu-i așa? Scrisoarea ta a ajuns ieri. Te bucuri de pace lângă Ramana?" m-a întrebat jovial Maharaj, arătându-mi să mă așez lângă el.
Imediat am simțit o pace intensă lângă el, semn sigur că era un mare spirit.
"Știi ce vreau să zic prin pace? Când pui o gogoașă în ulei încins, o mulțime de bule vor ieși la suprafață până când toată umezeala din gogoașă dispare. Face și mult zgomot, așa-i? La final, totul este liniștit și gogoașa e gata. Acea condiție liniștită a minții care a apărut printr-o viață dedicată meditației este numită pace. Meditația este ca uleiul încins. Va face ca tot ce este în minte să iasă. Abia atunci pacea va fi atinsă."
O explicație foarte vie și precisă a vieții spirituale, dacă am auzit vreodată una!
"Maharaj, ți-am scris despre practicile spirituale pe care le-am făcut până acum. Te rog să îmi spui ce mai rămâne de făcut?", i-am cerut eu.
"Copile, ai făcut mai mult decât suficient. Ar fi de ajuns dacă doar continui să repeți Numele Divin până când ajungi la capăt. Devoțiunea față de Guru-ul tău este calea pentru tine; ar trebui să devină perfectă și neîntreruptă de gânduri. Orice ar veni către tine acceptă ca pe voia Lui plină de grație pentru binele tău.
De abia poți sta drept, nu-i așa?
[Neal avea de mult timp dureri intense de spate.]
Nu contează asta. Trupurile unora devin astfel bolnave atunci când ei fac cu sinceritate meditația și alte practici spirituale. Depinde de constituția fizică a fiecăruia. Chiar și atunci, nu ar trebui să renunți la practicile tale ci să stărui perseverent până când atingi țelul sau până când trupul moare", a zis el.
...
Întorcându-se spre Ananda, el a întrebat:
"Ce fel de practică spirituală faci?"
"Continui doar să mă gândesc că eu sunt Ființa Supremă", a răspuns ea, pe un ton oarecum mândru.
"E chiar așa? Ai auzit vreodată de Mira Bai? A fost una dintre cele mai mari femei sfinte care s-a născut vreodată în India (în Rajasthan, aproximativ în secolul al 16-lea). Din copilărie chiar, ea a simțit că Domnul Krishna era totul în toate, și-și petrecea cea mai mare parte a zilelor și nopților în adorarea Lui, și cântând cântece despre El. În cele din urmă ea a avut o viziune mistică cu El și mintea ei s-a contopit în El. Ea a cântat de atunci încolo cântece despre slava și fericirea realizării Divinului. La sfârșitul vieții ei, a intrat într-un templu al lui Krishna și a dispărut în sanctum sanctorum. Ar trebui să mergi pe aceeași cale ca și ea dacă vrei să atingi țelul", a zis Maharaj zâmbind.
Ananda a devenit palidă. Maharaj i-a pulverizat muntele de "Non-dualitate" dintr-o lovitură!
Ea nu mai putea vorbi.
"Eu poate vorbesc despre Non-dualitate unora dintre oamenii care vin aici. Asta nu e pentru tine și nu trebuie acorzi nicio atenție la ceea ce eu spun altora.
Cartea cu conversațiile mele (Eu Sunt Acela) nu ar trebui să fie luată ca ultimul cuvânt în învățăturile mele. Am dat câteva răspunsuri la întrebările anumitor indivizi. Acele răspunsuri au fost destinate acelor oameni și nu pentru toți. Instrucțiunea poate fi doar pe bază individuală. Același medicament nu poate fi prescris pentru toți.
În zilele noastre oamenii sunt plini de îngâmfare intelectuală. Ei nu au nicio credință în vechile practici tradiționale care conduc la Cunoașterea-de-Sine. Ei vor totul servit pe un platou.
Calea Cunoașterii (Jnana) are un înțeles (pare logică) pentru ei și din cauza aceasta ei ar putea dori să o practice.
Aceștia vor descoperi atunci că este nevoie de o concentrare mai mare decât pot ei focaliza și, devenind încet-încet umili, ei vor începe în cele din urmă practici mai ușoare cum ar fi repetarea unei mantra sau venerarea unei forme (divine). Încet-încet credința într-o Putere mai mare decât ei înșiși li se va ivi și un gust pentru devoțiune va încolți în inima lor. Abia apoi va fi posibil pentru ei să atingă puritatea minții și concentrarea. Vanitosul trebuie să meargă pe un drum ocolit. Prin urmare, spun că devoțiunea este destul de bună pentru tine", a încheiat Maharaj.
Nisargadatta Maharaj, într-o conversație cu un aspirant spiritual de multă vreme Neal Rosner în 1979
Traducerea: Summairu (2016)
Citește și:
Alte articole cu Nisargadatta Maharaj
Reaching Bombay, a friend took us to Maharaj's apartment. [...] He was now in his 80's and lived with his son in a three-room flat. He had also created a small loft in the living room where he would spend most of his time. It was there that we met him.
"Come in, come in. You are coming from Arunachala, are you not? Your letter came yesterday. Are you enjoying peace near Ramana?" Maharaj jovially asked me, motioning for me to sit near him.
Immediately I felt an intense peace near him, a sure sign that he was a great soul.
"Do you know what I mean by peace? When you put a doughnut in boiling oil a lot of bubbles will come out until all of the moisture in the doughnut is gone. It makes a lot of noise also, doesn't it? Finally, all is silent and the doughnut is ready. That silent condition of mind which has come about through a life of meditation is called peace. Meditation is like the boiling oil. It will make everything which is in the mind come out. Then only peace will be achieved."
A very vivid and precise explanation of spiritual life if I had ever heard one!
"Maharaj, I have written to you about the spiritual practices that I have done until now. Kindly tell me what more remains to be done," I requested him.
"Child, you have done more than enough. It would be quite sufficient if you just go on repeating the Divine Name until the end is reached. Devotion to your Guru is the path for you; it should become perfect and unbroken by thoughts. Whatever may come to you accept it as His gracious will for your good. You are hardly able to sit up, aren't you?
[Neal had been long enduring intense pain in his back.]
It does not matter. Some people's bodies become sick like this when they sincerely do meditation and other spiritual practices. It depends on the physical constitution of each.
Even then, you should not give up your practices but persist until you reach the goal or until the body dies," he said.
...
Turning to Ananda, he asked, "What kind of spiritual practice are you doing?"
"I just go on thinking that I am the Supreme Being," she replied, in a somewhat proud tone.
"Is that so? Did you ever hear of Mira Bai? She was one of the greatest lady saints who was ever born
in India [in Rajasthan, circa 16th century]. From her childhood itself she felt that Lord Sri Krishna was her all in all and would spend most of her days and nights in worshipping Him and singing songs about Him. Finally she had a mystic vision of Him and her mind merged into Him. She thenceforth sang songs about the glory and bliss of the God-realized state. At the end of her life she entered into a
Krishna temple and disappeared in the sanctum sanctorum. You should walk in the same path as
her if you want to achieve the goal," Maharaj said smilingly.
Ananda turned pale. Maharaj had pulverised her mountain of "Nonduality" in one stroke!
She could not speak.
"I may talk Non-duality to some of the people who come here. That is not for you and you should not
pay any attention to what I am telling others. The book of my conversations [I Am That] should not
be taken as the last word on my teachings. I had given some answers to questions of certain individuals. Those answers were intended for those people and not for all. Instruction can be on an individual basis only. The same medicine cannot be prescribed for all.
Nowadays people are full of intellectual conceit.
They have no faith in the ancient traditional practices leading up to Self-Knowledge. They want
everything served to them on a platter. The path of Knowledge makes sense to them and because of
that they may want to practice it. They will then find that it requires more concentration than they can
muster and, slowly becoming humble, they will finally take up easier practices like repetition of a
mantra or worship of a (divine) form. Slowly the belief in a Power greater than themselves will dawn on them and a taste for devotion will sprout in their heart.
Then only will it be possible for them to attain purity of mind and concentration.
The conceited have to go a very round-about way.
Therefore I say that devotion is good enough for you," Maharaj concluded.
Nisargadatta Maharaj, in conversation with longtime spiritual aspirant Neal Rosner in 1979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu