Ramana Maharshi - Arma Divină - BRAHMASTHRAM (Divine Weapon)

Ieri sau cu o zi înainte, un băiat de vreo 18 ani a venit aici într-un tur de undeva. După ce a stat în salon vreun sfert de oră, el s-a dus la Bhagavan și l-a întrebat: "După ce treci de Omkar [sunetul OM], unde să te dizolvi?"

Cu un zâmbet Bhagavan a zis: "O, chiar așa? De unde ai venit tu acum? Unde te vei duce? Ce este ceea ce vrei să știi? Cine ești tu cu adevărat? Dacă îmi zici mai întâi cine ești, apoi mă poți întreba despre Omkar."

"Nu știu nici asta", a zis băiatul.

Atunci Bhagavan a spus: " Știi cu siguranță că tu ești existent. Cum exiști? Unde ai fost cu adevărat înainte? Ce este corpul tău mai exact? Întâi, află asta. Când știi toate astea, poți să mă întrebi dacă încă mai ai îndoieli. De ce să ne preocupăm unde se dizolvă Omkar, și după ce el se dizolvă de ce să fii preocupat de ceea ce apare după ce el încetează să mai existe? Unde te dizolvi tu în final? Cum revii? Dacă mai întâi îți afli starea și mișcările, ne putem gândi și la restul."

Când Bhagavan a zis toate astea, băiatul nu a putut da niciun răspuns și a plecat după ce s-a plecat în fața lui Bhagavan. Ce altă brahmasthram (armă divină) există împotriva celui ce pune întrebări? Dacă numai această armă e folosită, cel ce pune întrebări este redus la tăcere.

Ai putea întreba: Cine i-a dat numele de "brahmasthram" acestei replici de bază a lui Bhagavan "Află cine ești." ?

Cu doi-trei ani în urmă, când un sannyasin se lăuda că a citit toate cărțile despre chestiuni religioase și a început să îi pună lui Bhagavan tot felul de întrebări, acesta i-a dat în mod repetat același răspuns: "Află cine ești."

Când sannyasin-ul a insistat cu întrebările și argumentele sale fără rost, Bhagavan l-a întrebat pe un ton ferm: "M-ai întrebat așa de multe lucruri și ai intrat în tot felul de argumente. De ce nu îmi răspunzi la întrebarea mea și apoi să argumentezi? Cine ești tu? Întâi, răspunde la întrebarea mea. Apoi îți voi da și eu un răspuns potrivit. Spune-mi întâi cine este cel care argumentează." Nu a putut să răspundă, așa că a plecat.

Cândva mai târziu, am dezvoltat această idee și am scris cinci strofe despre "Divya Asthram" și i le-am arătat lui Bhagavan, iar el a zis: Acu multă vreme când Nayana (Ganapati Muni) era aici, Kapali era și el aici. Dacă vroiau să mă întrebe ceva, ei își împreunau mâinile mai întâi și ziceau "Swami, Swami, dacă promiți să nu agiți arma ta divină - brahmasthram, îți voi pune o întrebare." Dacă în timpul conversației scăpau cuvintele "Cine Ești Tu?" de pe buzele mele, el zicea: "Deci ai tras cu brahmasthram. Ce pot să mai zic?" Ei o denumeau brahmasthram și acum tu o numești "Divya Asthram".

După aceea, și eu am început să folosesc cuvântul brahmasthram. Cu adevărat, cine nu este smerit de această brahmasthram?


Sursa: Letters from Sri Ramanasramam, 22 Ianuarie, 1946
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir

Yesterday or the day before, a boy of about 18 years of age came here on a cycle from some place. After sitting in the hall for a quarter of an hour, he went to Bhagavan and asked, “After crossing Omkar [the sound of Om], where to merge?”

With a smile Bhagavan said, “Oh, is that so? Wherefrom did you come now? Where will you go? What is it you want to know? Who really are you? If you first tell me who you are, you can then question me about Omkar.”

“I do not know that even,” said the boy.

Then Bhagavan said, “You know for certain that you are existent. How are you existent? Where really were you before? What exactly is your body? First, find that out. When you know all that, you can ask me questions if you still have any doubts. Why should we worry where Omkar merges, and after it merges why worry about what comes next when it ceases to exist? Where do you merge ultimately? How do you come back? If you first find out your state and your movements, we can think of the rest.”

When Bhagavan said all this, the boy could not give any reply and so went away after bowing before Bhagavan. What other brahmasthram (divine weapon) is there against a questioner? If only that weapon is used, the questioner is silenced.

You may ask, “Who gave the name of ‘brahmasthram’ to the stock reply of Bhagavan, ‘Find out who you are?’ ”

Two or three years back, when a sannyasi boasted about having read all books on religious matters and began asking Bhagavan all sorts of questions, he repeatedly gave the same answer, “Find out who you are.”

When the sannyasi persisted in his meaningless questions and arguments, Bhagavan in a firm tone asked him, “You have been asking me so many questions and entering into so many arguments. Why don’t you reply to my questions and then argue? Who you are? First, answer my question. Then I will give you a suitable reply. Tell me first who it is that is arguing.” He could not reply, and so went away.

Sometime later, I developed this idea and wrote five verses on ‘Divya Asthram’ and showed them to Bhagavan, when he said, “Long ago when Nayana (Ganapati Muni) was here, Kapali also used to be here. If they wanted to ask me anything, they would fold their hands first and say, ‘Swami, Swami, if you will promise not to brandish your brahmasthram, I will ask a question.’ If during conversation the words ‘Who are you?’ escaped my lips, he used to say, ‘So you have fired your brahmasthram. What more can I say?’ They called it brahmasthram and you are calling it ‘Divya Asthram’ ”

After that, I too started using the word brahmasthram. Really, who is not humbled by that asthram?


Source: Letters from Sri Ramanasramam, 22nd January, 1946

Papaji - Despre falsele experiențe de iluminare (On false enlightenment experiences)

Godman: Obișnuiai să le dai experiențe multor oameni. De ce ai făcut asta dacă știai că efectul nu va fi permanent?

Papaji: Am făcut asta ca să scap de lipitorile care se țineau de mine, nepermițându-mi niciodată să mă odihnesc sau să fiu de unul singur. A fost o metodă foarte bună de a scăpa de aceste lipitori într-un mod politicos. Știam că făcând asta le dădeam acadele celor ignoranți și inocenți dar asta e ce vroiau acești oameni. Când am vrut să le dau bancnote de 100 de dolari, ei le-au respins. Gândeau că sunt doar bucăți de hârtie. Așa că le-am dat acadele în schimb.

Godman: Mulți dintre cei cărora le-ai dat acadele au plecat din Lucknow crezând că sunt iluminați. Faptul că au acceptat acadelele și au plecat arată că ei nu meritau să primească bancnotele de 100 de dolari? (nota tr. - "bancnotele de 100 de dolari" reprezintă simbolic aici adevărata învățătură și îndrumare - Adevărul)

Papaji: Dacă cineva nu este un sfânt, atunci el nu este demn de a primi adevărata învățătură. Mulți oameni cred că ei au atins starea finală a deplinei și completei eliberări. S-au amăgit singuri, și i-au amăgit și pe mulți alții, dar nu m-au amăgit și pe mine. O persoană în această stare e ca o monedă falsă. Poate părea ca cea reală. Poate circula și poate fi folosită de oamenii ignoranți ce o folosesc ca să-și cumpere una alta. Oamenii ce o poartă în buzunar se pot lăuda că au o monedă autentică dar ea nu este reală. Căci ea nu are nicio valoare. Când în final este descoperită ca fiind falsă, cel care a pus-o în circulație, pretizând că e reală, este subiectul pedepsei legii. În lumea spirituală, legea karmei îi va ajunge și va rezolva cu toți cei care fac trafic cu aceste experiențe false. Nu am dat niciodată mai departe adevărul celor pe care i-am putut vedea ca fiind monezi false. Aceștia pot arăta ca aurul și pot străluci ca aurul, dar nu au valoare reală. Sunt foarte mulți cei care se pot afișa și îi pot prosti pe alții pretinzând că sunt iluminați. De ce auzirea adevărului funcționează doar într-un mic procentaj de cazuri? Răspunsul simplu e că doar acel mic procent sunt interesați doar de adevăr.

Godman: Multă lume te-a auzit spunând: "Nu am dat învățăturile mele ultime nimănui". Ce sunt aceste învățături ultime și de ce nu le transmiți mai departe?

Papaji: Nimeni nu e demn să le primească. Pentru că e experiența mea că toți s-au dovedit a fi aroganți și egoiști... Nu cred că e demn cineva să le primească!


Extras din cartea "Nothing Ever Happened"

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Papaji - Capcanele căutării, practicii și procesului
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Cine ești tu? (video)
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare

Godman: You used to give experiences to a lot of people. Why did you do it if you knew that the effect would not be permanent?

Papaji: I did it to get rid of the leeches who were sticking to me, never allowing me to rest or be by myself. It was a very good way of getting rid of all these leeches in a polite way. I knew that in doing this I was giving lollipops to the ignorant and innocent but this is what these people wanted. When I tried to give $100 bills to them, they rejected them. They thought that they were just pieces of paper. So I gave them lollipops instead.

Godman: Many of the people you gave lollipops to left Lucknow thinking that they were enlightened. Does the fact that they accepted the lollipop and left indicate that they were not worthy to receive the $100 bills?

Papaji: If one is not a holy person, one is not worthy to receive the real teaching. Many people think that they have attained the final state of full and complete liberation. They have fooled themselves, and they have fooled many other people but they have not fooled me. A person in this state is like a fake coin. It may look like the real thing. It can be passed around and used by ignorant people who use it to buy things with. People who have it in their pocket can boast of having a genuine coin but it is not real. But it has no value. When it is finally discovered to be a fake, the person who is circulating it, claiming that it is real, is subject to the penalties of the law. In the spiritual world, the law of karma catches up and deals with all people who are trafficking in fake experiences. I have never passed on the truth to those whom I could see were fake coins. These people may look like gold and they may glitter like gold, but they have no real value. There are many people who can put on a show and fool other people into believing they are enlightened. Why does hearing the truth only work in a small percentage of cases? The simple answer to that is that only a small percentage of people are interested in the truth.

Godman: Many people have heard you say, ‘I have not given my final teachings to anyone’. What are these final teachings, and why are you not giving them out?

Papaji: Nobody is worthy to receive them. Because it has been my experience that everybody has proved to be arrogant and egotistic … I don’t think anyone is worthy to receive them! 

Excerpt from "Nothing Ever Happened"

Adyashanti - Iluminarea, revoluția interioară (Enlightenment, The Inner Revolution)

Iluminarea de care vorbesc eu nu e o simplă realizare, nu e o simplă descoperire a naturii tale reale. Acesta e doar începutul – punctul de intrare într-o revoluție interioară. Realizarea nu îți garantează această revoluție; doar o face posibilă.

Ce e această revoluție interioară? Ca s-o luăm de la început, revoluția nu e statică; este vie, în desfășurare, și continuă. Nu poate fi înțeleasă sau făcută să se încadreze în niciun model conceptual. Nici nu există vreo cale către această revoluție interioară, fiindcă nu e predictibilă și nici controlabilă și are o viață cu totul a ei. Această revoluție este o rupere de structurile de gânduri și percepții vechi, repetitive, moarte în care se găsește omenirea. Realizarea Realității ultime este o trezire existențială directă și bruscă la adevărata ta natură ce deschide ușa pentru posibilitatea unei revoluții interioare. O astfel de revoluție cere o golire continuă a structurilor vechi ale conștiinței și nașterea unei inteligențe vii și fluide. Această inteligență îți restructurează întreaga ființă, corpul, mintea și percepția. Această inteligență eliberează mintea de structurile ei vechi ce sunt înrădăcinate în totalitatea conștiinței umane. Dacă cineva nu poate deveni liber de structurile condiționate vechi ale conștiinței umane, atunci el încă se află într-o închisoare.

Să ai o trezire la adevărata ta natură nu înseamnă neapărat că va exista acolo o revoluție desfășurându-se în modul cum percepi, acționezi, și cum răspunzi vieții. Momentul de trezire ne arată ceea ce e în final Adevărat și real dar și o revelare a unei posibilități mai profunde a felului în care viața poate fi trăită dintr-o stare a ființei nedivizată și necondiționată. Dar momentul trezirii nu garantează această posibilitate mai profundă, și mulți dintre cei care au experimentat trezirea sprituală pot confirma asta. Trezirea deschide înăuntru o ușă spre o revoluție interioară profundă, dar în niciun caz nu garantează că aceasta va avea loc. Dacă va avea loc sau nu, asta depinde de mulți factori, dar niciunul nu e așa important și vital ca o intenție arzătoare și fără ambiguități către Adevăr, deasupra și dincolo de orice altceva. Această intenție plină de ardoare către Adevăr este cea de care depinde în cele din urmă toată dezvoltarea spirituală, mai ales când ea transcende toate preferințele, planurile și țelurile personale.

Această revoluție interioară este trezirea unei inteligențe ce nu e născută din minte ci dintr-o tăcere interioară a minții, care doar ea are capacitatea de a dezrădăcina toate vechile structuri ale conștiinței tale. Dacă nu sunt dezrădăcinate aceste structuri, nu va exista niciun gând, acțiune sau răspuns care să fie creative. Dacă nu există o revoluție interioară, nimic nou și proaspăt nu poate înflori. În absența acestei revoluții va înflori doar ce e vechi, condiționat, repetitiv. Dar potențialul nostru sălășluiește dincolo de cunoscut, dincolo de structurile trecutului, dincolo de orice a stabilit omenirea. Potențialul nostru este ceva ce poate înflori doar când nu mai suntem prinși în influența și limitările cunoscutului.
Dincolo de tărâmul minții, dincolo de limitele conștiinței condiționate a omenirii stă ceea ce poate fi numit sacru. Și din acest sacru e născută o nouă și fluidă conștiință care șterge vechiul și aduce la viață înflorirea unei expresii vii și nedivizate a ființării. O asemenea expresie nu e nici personală, nici impersonală, nu e nici spirituală și nici lumească, ci e mai degrabă curgerea și înflorirea existenței dincolo de toate noțiunile de sine.

Așadar, să înțelegem că Realitatea transcende toate noțiunile noastre despre Realitate. Realitatea nu e nici creștină, nici hindusă, nici iudaică, nici Advaita Vedanta, nici buddhistă. Nu e nici dualistă, nici nondualistă, nu e nici spirituală și nici nonspirituală. Ar trebui să ajungem să înțelegem că e mai multă Realitate și sacralitate într-un fir de iarbă decât în toate gândurile și ideile noastre despre Realitate. Când percepem dintr-o conștiință nedivizată, vom găsi sacrul în fiecare expresie a vieții. Îl vom găsi în ceașca de ceai, în briza de toamnă, în spălatul pe dinți, în fiecare moment al vieții și al morții.
Așadar trebuie să lăsăm în urmă întreaga colecție de gânduri condiționate și să ne lăsăm să fim ghidați de firul interior al tăcerii și purei conștiințe intuitive, dincolo, acolo unde toate căile se sfârșesc, în acel loc al sacrului unde mergem inocenți sau altfel nu mergem deloc, și asta nu doar o dată ci în mod continuu.

Trebuie să fii dispus să stai singur – în necunoscut, fără nicio referință la ce e cunoscut sau la trecut sau la orice condiționare. Trebuie să stai unde nu a mai stat nimeni înainte, în completă goliciune, inocență și smerenie.  Trebuie să stai în lumina întunecată, în acea îmbrățișare fără suport, neclintit și cu toată inima pentru Realitatea de dincolo de sine, și nu doar pentru un moment ci pentru totdeauna fără sfârșit; pentru că atunci ce e sacru, nedivizat și întreg este născut în conștiință și începe să se exprime. Această expresie este mântuirea întregului. Este activitatea unei revoluții în interior care a fost adusă, coborâtă în timp și spațiu.



- Adyashanti, The Way Of Liberation (Calea Eliberării),
cartea e condensarea învățăturilor lui Adyashanti și poate fi găsită aici (oferită gratis în format PDF):
https://adyashanti.org/wayofliberation/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)

The enlightenment I speak of is not simply a realization, not simply the discovery of one’s true nature. This is just the beginning—the point of entry into an inner revolution. Realization does not guarantee this revolution; it simply makes it possible.

What is this inner revolution? To begin with, revolution is not static; it is alive, ongoing, and continuous. It cannot be grasped or made to fit into any conceptual model. Nor is there any path to this inner revolution, for it is neither predictable nor controllable and has a life all its own. This revolution is a breaking away from the old, repetitive, dead structures of thought and perception that humanity finds itself trapped in. Realization of the ultimate Reality is a direct and sudden existential awakening to one’s true nature that opens the door to the possibility of an inner revolution. Such a revolution requires an ongoing emptying out of the old structures of consciousness and the birth of a living and fluid intelligence. This intelligence restructures your entire being, body, mind, and perception. This intelligence cuts the mind free of its old structures that are rooted within the totality of human consciousness. If one cannot become free of the old conditioned structures of human consciousness, then one is still in a prison.

Having an awakening to one’s true nature does not necessarily mean that there will be an ongoing revolution in the way one perceives, acts, and responds to life. The moment of awakening shows us what is ultimately True and real as well as revealing a deeper possibility in the way that life can be lived from an undivided and unconditioned state of being. But the moment of awakening does not guarantee this deeper possibility, as many who have experienced spiritual awakening can attest to. Awakening opens a door inside to a deep inner revolution, but in no way guarantees that it will take place. Whether it takes place or not depends on many factors, but none more important and vital than an earnest and unambiguous intention for Truth above and beyond all else. This earnest intention toward Truth is what all spiritual growth ultimately depends upon, especially when it transcends all personal preferences, agendas, and goals.

This inner revolution is the awakening of an intelligence not born of the mind but of an inner silence of mind, which alone has the ability to uproot all of the old structures of one’s consciousness. Unless these structures are uprooted, there will be no creative thought, action, or response. Unless there is an inner revolution, nothing new and fresh can flower. Only the old, the repetitious, the conditioned, will flower in the absence of this revolution. But our potential lies beyond the known, beyond the structures of the past, beyond anything that humanity has established. Our potential is something that can flower only when we are no longer caught within the infuence and limitations of the known. Beyond the realm of the mind, beyond the limitations of humanity’s conditioned consciousness, lies that which can be called the sacred. And it is from the sacred that a new and fluid consciousness is born that wipes away the old and brings to life the flowering of a living and undivided expression of being. Such an expression is neither personal nor impersonal, neither spiritual nor worldly, but rather the flow and flowering of existence beyond all notions of self.

So let us understand that Reality transcends all of our notions about Reality. Reality is neither Christian, Hindu, Jewish, Advaita Vedanta, nor Buddhist. It is neither dualistic nor nondualistic, neither spiritual nor nonspiritual. We should come to know that there is more Reality and sacredness in a blade of grass than in all of our thoughts and ideas about Reality. When we perceive from an undivided consciousness, we will find the sacred in every expression of life. We will find it in our teacup, in the fall breeze, in the brushing of our teeth, in each and every moment of living and dying. Therefore we must leave the entire collection of conditioned thought behind and let ourselves be led by the inner thread of silence and intuitive awareness, beyond where all paths end, to that place of sacredness where we go innocently or not at all, not once but continually.

One must be willing to stand alone—in the unknown, with no reference to the known or the past or any of one’s conditioning. One must stand where no one has stood before in complete nakedness, innocence, and humility. One must stand in that dark light, in that groundless embrace, unwavering and true to the Reality beyond all self, not just for a moment but forever without end; for then that which is sacred, undivided, and whole is born within consciousness and begins to express itself. That expression is the salvation of the whole. It is the activity of an inward revolution brought down into time and space.

- Adyashanti, The Way Of Liberation
The book can be found here (also as a free PDF)
https://adyashanti.org/wayofliberation/

Ananta - Nu încerca să fii conștient (Don't try to be aware)

Nu încerca să fii conștient.
Chiar dacă ai încerca tot ce poți tu, nu ai putea fi inconștient.
Când spui că încerci să fii conștient, tu spui de fapt că încerci să nu te identifici cu gândurile tale. Asta nu e o practică plină de efort. Asta e o practică mult mai simplă decât o face mintea să pară. Doar fii deschis și lasă gândurile să vină și să plece în voia lor. Niciun efort nu e necesar.
Însă, efortul este necesar ca să te identifici cu gândurile. Ce s-a întâmplat e că am devenit dependenți de identificarea cu gândurile noastre încât pare un efort să nu te identifici cu gândurile sau să renunți la ele. Asta de fapt nu necesită niciun fel de efort. Nu transforma asta într-o muncă grea. Doar lasă gândurile să vină și să plece.

Dacă faci o practică, dacă faci din ea un efort, atunci asta va duce la o frustrare. Dacă spui că gândurile nu ar trebui să apară sau numai un anumit gen de gânduri ar trebui să apară, asta nu e posibil.
Gândurile vor veni din oricare ar fi sursa lor și ele vor veni conform cu condiționările noastre. Deci nu te aștepta ca felul gândurilor care apar să se schimbe. 

Uneori când gândurile nu sunt prezente sau când mintea nu mai are cuvinte de zis, ceea ce rămâne sunt niște energii care apar și mintea va lupta cu acestea în locul gândurilor. Avem tendința să etichetăm aceste energii cu cuvinte precum mânie, tristețe, și chiar bucurie și fericire. Dar asta e la fel ca identificarea cu gândurile, deci caută să nu etichetezi energiile care apar. Caută să nu lupți cu energiile lipsite de cuvinte deși ele pot fi foarte inconfortabile. Acestea sunt rămășițe ale minții care încearcă să te sperie ca să te supui minții și ca să te îndepărteze de adevăr.

~ ~ ~
Nu zic să renunți la lume. Nu am zis niciodată așa ceva.
Nu zic să demisionezi de la slujbă sau să renunți la relații.
Zic doar să renunți la minte. Și lasă viața să se desfășoare așa cum trebuie.


~ Ananta
https://anantasatsang.org/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Mooji - Fragment din Focul Alb
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Papaji - Patronul în rol de slujitor
Robert Adams - Dacă vrei realizarea Sinelui, renunță la orice
Mooji - Mergi pe drumul tău

Don't try to be aware.

Even if you tried your best, you cannot be unaware.
When you say you are trying to be aware, you are saying that you are trying not to identify with your thoughts. This is not an effortful practice. This is a much simpler practice than the mind tries to make it out to be. Just be open and let thoughts come and go on their own. No effort is needed.

However, effort is needed to pick up or identify with thoughts. What has happened is that we have become addicted to picking up or identifying with our thoughts that it seems to be an effort to not identify with our thoughts or to drop them. This actually requires no effort at all. Don't make this into hard work. Just let the thoughts come and go.

If you make a practice, if you make it an effort, then this will lead to some frustration. If you say the thoughts should not come or only a particular type of thought should come, this is not possible. Thoughts will come from whatever source they are coming from and they will come based on our conditioning. So don't expect the kind of thoughts that arise to change.

Sometimes when thoughts are not present or the mind runs out of words to say, what's left are some energies that arise and the mind fights with these instead. We have a tendency to label these energies with words such as anger, sadness, and even joy and happiness. But that is the same as identifying with your thoughts, so try not to label the energies that are coming up. Try not to fight with the wordless energies even though they may be very uncomfortable. These are just remnants of the mind which is trying to scare you into compliance and scare you away from the truth.

~ ~ ~
I'm not saying renounce the world. I have never said that.
I'm not saying leave your job or give up your relationships.
I'm only saying renounce the mind. And let life unfold the way it must.

~ Ananta
https://anantasatsang.org/

Adyashanti - Căutarea (The Quest)

Căutarea iluminării este căutarea adevărului sau realității. Nu e o căutare a ideilor despre adevăr – aia e filosofie. Și nu e o căutare să îți realizezi fanteziile tale despre adevăr – aia este religie fundamentalistă. Este o căutare de adevăr care este în termenii și condițiile adevărului. E o căutare a principiului fundamental al vieții, elementul unificator al existenței.

În momentele tale tăcute de sinceritate, știi că nu ești cel care te prezinți a fi, sau cine pretinzi că ești. Deși ți-ai schimbat identitățile de multe ori, și le-ai schimbat chiar și în cursul unei singure zile, niciuna dintre ele nu s-a potrivit pentru mult timp. Ele sunt toate într-un proces de descompunere constantă. Într-un moment ești o persoană iubitoare, în următorul moment ești una nervoasă. Într-o zi ești o persoană indulgentă, lumească; ziua următoare un iubitor spiritual pur al lui Dumnezeu. Într-un moment îți iubești imaginea de sine, și în următorul o detești. Și se continuă tot așa, fiind identificat cu câte o imagine de sine după alta, fiecare la fel de separată și de falsă ca și cea precedentă.

Când acest joc la amăgirii devine destul de plictisitor sau dureros, ceva dinlăuntrul tău începe să se ațâțe. Din insatisfacția separării apare o intuiție că există ceva mai real decât ceea ce ești conștient acum. E o intuiție că există adevăr, deși nu știi ce e acela. Dar știi, intuiești, că adevărul există, adevărul care nu are nimic de-a face cu ideile tale despre el. Însă cumva știi că adevărul despre tine și despre întreaga viață există.

Odată ce ai primit această intuiție, această revelație, vei fi forțat să-l cauți. Nu vei avea de ales în această chestiune. Ai început conștient căutarea autentică a trezirii, și nu există drum de întoarcere. Viața așa cum o știai înainte nu va mai fi la fel.
Un mare maestru Zen a zis: "Nu căuta adevărul; doar încetează să mai păstrezi în suflet iluziile." Dacă există o practică primară sau o cale către iluminare, asta e – să încetezi să mai păstrezi în suflet iluziile. Căutarea adevărului poate fi un joc, complet cu o nouă identitate, cea de căutător-de-adevăr alimentat de noi idei și credințe. Dar încetarea iluziilor nu e un joc; este o formă curajoasă și intimă de deconstrucție a ta însuți până la nimic. Scapă de toate iluziile tale și ceea ce rămâne este adevărul. Nu găsești adevărul oricât te-ai împiedica de el dacă nu-ți înlături complet iluziile.

Așa cum a zis maestrul: "Nu căuta adevărul". Dar tu nu poți renunța la căutare doar că un maestru străvechi Zen ți-a zis asta. Căutarea e o energie, o mișcare către ceva. Căutătorii spirituali se mișcă spre Dumnezeu, nirvana, iluminare, adevărul ultim, sau orice. Să cauți ceva, trebuie să ai măcar o vagă idee sau imagine a ceea ce cauți. Dar adevărul ultim nu e o idee sau o imagine sau ceva de atins din nou. Deci, a căuta adevărul ca pe ceva obiectiv este o pierdere de timp și energie. Adevărul nu poate fi găsit căutându-l, pur și simplu pentru că adevărul este ceea ce ești. Să cauți ceea ce ești este la fel de prostesc ca și cum pantofii tăi și-ar căuta talpa mergând în cerc. Care este calea care va duce pantofii tăi la tălpile lor? De aceea maestrul Zen a zis: "Nu căuta adevărul". În loc de asta, încetează să mai întreții în suflet iluziile.

A înceta să mai prețuiești iluziile este o cale de a inversa energia căutării. Energia căutării va fi acolo sub o formă sau alta până când te trezești din starea de vis. Nu poți scăpa de ea pur și simplu. Trebuie să înveți cum să o inversezi și să folosești energia pentru a deconstrui iluziile care îți mențin conștiința în starea de vis. Asta sună relativ simplu, dar consecințele pot părea cam dezorientante, chiar amenințătoare. Nu vorbesc de o nouă tehnică spirituală aici; vorbesc de o orientare radical diferită a întregii tale vieți spirituale. Ăsta nu e un lucru mărunt.
E un foarte mare lucru, și șansa ta cea ma bună de trezire depinde de asta.
"Nu căuta adevărul; doar încetează să mai întreții iluziile".
Și dacă ești ca majoritatea oamenilor orientați spiritual, spiritualitatea ta este cea mai îndrăgită iluzie a ta. Ca să vezi.

by Adyashanti
https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)

The quest for enlightenment is the quest for truth or reality. It’s not a quest for ideas about truth—that’s philosophy. And it’s not a quest to realize your fantasies about truth—that’s fundamentalized religion. It’s a quest for truth on truth’s terms. It’s a quest for the underlying principle of life, the unifying element of existence.

In your quiet moments of honesty, you know that you are not who you present yourself as, or who you pretend to be. Although you have changed identities many times, and changed them even in the course of a single day, none of them fit for long. They are all in a process of constant decay. One moment you’re a loving person, the next an angry one. One day you’re an indulgent, worldly person; the next a pure, spiritual lover of God. One moment you love your image of yourself, and the next you loathe it. On it goes, identified with one self-image after another, each as separate and false as the last.

When this game of delusion gets boring or painful enough, something within you begins to stir. Out of the unsatisfactoriness of separation arises the intuition that there is something more real than you are now conscious of. It is the intuition that there is truth, although you do not know what it is. But you know, you intuit, that truth exists, truth that has absolutely nothing to do with your ideas about it. But somehow you know that the truth about you and all of life exists.

Once you receive this intuition, this revelation, you will be compelled to find it. You will have no choice in the matter. You will have consciously begun the authentic quest for enlightenment, and there is no turning back. Life as you’ve known it will never be quite the same.
A great Zen master said, “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” If there is a primary practice or path to enlightenment, this is it—to cease cherishing illusions. Seeking truth can be a game, complete with a new identity as a truth-seeker fueled by new ideas and beliefs. But ceasing to cherish illusions is no game; it’s a gritty and intimate form of deconstructing yourself down to nothing. Get rid of all of your illusions and what’s left is the truth. You don’t find truth as much as you stumble upon it when you have cast away your illusions.

As the master said, “Do not seek the truth.” But you can’t stop seeking just because some ancient Zen master said to. Seeking is an energy, a movement toward something. Spiritual seekers are moving toward God, nirvana, enlightenment, ultimate truth, whatever. To seek something, you must have at least some vague idea or image of what it is you are seeking. But ultimate truth is not an idea or an image or something attained anew. So, to seek truth as something objective is a waste of time and energy. Truth can’t be found by seeking it, simply because truth is what you are. Seeking what you are is as silly as your shoes looking for their soles by walking in circles. What is the path that will lead your shoes to their soles? That’s why the Zen master said, “Do not seek the truth.” Instead, cease cherishing illusions.

To cease cherishing illusions is a way of inverting the energy of seeking. The energy of seeking will be there in one form or another until you wake up from the dream state. You can’t just get rid of it. You need to learn how to invert it and use the energy to deconstruct the illusions that hold your consciousness in the dream state. This sounds relatively simple, but the consequences can seem quite disorienting, even threatening. I’m not talking about a new spiritual technique here; I’m talking about a radically different orientation to the whole of your spiritual life.
This is not a little thing.
It is a very big thing, and your best chance of awakening depends on it. “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” And if you’re like most spiritually oriented people, your spirituality is your most cherished illusion. Imagine that.

by Adyashanti
https://www.adyashanti.org/

Adyashanti - Adevărata meditație (True meditation)

Adevărata meditație nu are direcție sau țel. Este abandon pur și fără cuvinte, rugăciune pură tăcută. Toate metodele de a atinge o anumită stare a minții sunt limitate, impermanente, și condiționate. Fascinația față de stări duce doar la înlănțuire și dependență. Adevărata meditație este rămânerea ca pura conștiință primordială.

Adevărata meditație apare în conștiință spontan când conștiința nu este manipulată sau controlată. Când prima dată începi să meditezi, observi că atenția este deseori ținută captivă de focalizarea pe vreun obiect: pe gânduri, senzații corporale, emoții, amintiri, sunete, etc. Aceasta e din cauză că mintea e condiționată să se focalizeze și să se contracte asupra obiectelor. Apoi compulsiv mintea interpretează și încearcă să controleze într-un mod mecanic și distorsionat obiectul de care este conștientă. Începe să tragă concluzii și să facă presupuneri în acord cu vechile condiționări din trecut.

În meditația adevărată toate obiectele (gânduri, sentimente, emoții, amintiri, etc.) sunt lăsate în funcționarea lor naturală. Asta înseamnă că niciun efort nu ar trebui făcut să te focalizezi pe, sau să manipulezi, să controlezi, sau să reprimi vreun obiect ce apare în conștiință. În meditația adevărată accentul este pe a fi conștiința pură; nu pe a fi conștient de obiecte, ci să rămâi ca pura conștiință însăși. Conștiința pură primordială este sursa în care toate obiectele apar și dispar.

Pe măsură ce te relaxezi cu blândețe în pura conștiință, contracția compulsivă a minții în jurul obiectelor se va estompa. Tăcerea ființării va apărea mult mai clar în conștiință ca un bun-venit să te odihnești și să rămâi. O atitudine de receptivitate deschisă, liberă de orice scop sau anticipare, va facilita ca prezența tăcerii și nemișcării să fie revelată ca starea ta naturală.

Pe măsură ce rămâi în tăcere mai profund, pura conștiință devine liberă de controlul, contracțiile și identificările compulsive ale minții. Conștiința se întoarce natural înspre non-starea sa de potențial absolut nemanifestat, abisul tăcut de dincolo de orice cunoaștere.

CÂTEVA ÎNTREBĂRI COMUNE DESPRE MEDITAȚIE

Î: Pare că îndrumarea centrală în Meditația Adevărată este să rămâi pur și simplu ca tăcuta, nemișcata conștiință pură. Însă, deseori mă găsesc prins în minte. E în regulă să folosesc o meditație mai direcționată precum urmărirea respirației, ca să am ceva pe care să mă focalizez și care să ajute să nu mă pierd în gânduri?

A: E perfect în regulă să folosești o tehnică mai directă cum e urmărirea respirației, sau folosirea unei mantra simple sau o rugăciune care centrează, dacă vezi că asta te ajută să nu fii pierdut în gânduri. Dar întotdeauna să fii înclinat către tot mai puțină tehnică. Fă-ți timp în fiecare meditație să rămâi doar ca pura conștiință tăcută și nemișcată. Adevărata Meditație este renunțarea progresivă la meditator fără a te pierde în gânduri.

Î: Ce să fac dacă o amintire veche dureroasă apare în timpul meditației?

A: Doar permite-i să apară fără a-i opune rezistență și fără a te complace în analiza, judecata, sau negarea ei.

Î: Când meditez experimentez uneori foarte multă frică. Uneori mă copleșește și nu știu ce să fac.

A: E util ca atunci când experimentezi teamă în meditație să-ți ancorezi atenția în ceva care te împământează foarte bine, precum respirația sau chiar tălpile picioarelor. Dar nu lupta cu frica pentru că asta doar o va intensifica. Ipostaziază-te ca fiind Buddha sub copacul Bodhi, sau Hristos în deșert, rămânând perfect liniștit și nemișcat de coșmarul ansamblului corp-minte. Se poate simți ca fiind foarte real, dar în realitate nu e nimic mai mult decât o iluzie foarte convingătoare.

Î: Ce să fac atunci când am o revelație sau o înțelegere bruscă a unei situații în timpul meditației?

A: Doar primește cu recunoștință ceea ce îți e oferit, fără a te agăța de nimic. Ai încredere că va fi încă acolo când ai nevoie de ea.

Î: Văd că mintea mea formează în mod spontan imagini, aproape ca un vis lucid. Unele dintre ele îmi plac, în timp ce altele sunt la întâmplare și deranjante. Ce să fac?

A: Focalizează-ți atenția pe respirație în partea de jos a abdomenului. Asta te va ajuta să nu fii rătăcit în imaginile minții. Păstrează intenția simplă de a rămâne în sursa tăcută și fără de imagini care este înaintea tuturor imaginilor, gândurilor și ideilor.

- Adyashanti, The Way Of Liberation (Calea Eliberării),
cartea e condensarea învățăturilor lui Adyashanti și poate fi găsită aici (oferită gratis în format PDF):
https://adyashanti.org/wayofliberation/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)

True meditation has no direction or goal. It is pure wordless surrender, pure silent prayer. All methods aiming at achieving a certain state of mind are limited, impermanent, and conditioned. Fascination with states leads only to bondage and dependency. True meditation is abidance as primordial awareness.

True meditation appears in consciousness spontaneously when awareness is not being manipulated or controlled. When you first start to meditate, you notice that attention is often being held captive by focus on some object: on thoughts, bodily sensations, emotions, memories, sounds, etc. This is because the mind is conditioned to focus and contract upon objects. Then the mind compulsively interprets and tries to control what it is aware of (the object) in a mechanical and distorted way. It begins to draw conclusions and make assumptions according to past conditioning.

In true meditation all objects (thoughts, feelings, emotions, memories, etc.) are left to their natural functioning. This means that no effort should be made to focus on, manipulate, control, or suppress any object of awareness. In true meditation the emphasis is on being awareness; not on being aware of objects, but on resting as primordial awareness itself. Primordial awareness is the source in which all objects arise and subside.

As you gently relax into awareness, into listening, the mind’s compulsive contraction around objects will fade. Silence of being will come more clearly into consciousness as a welcoming to rest and abide. An attitude of open receptivity, free of any goal or anticipation, will facilitate the presence of silence and stillness to be revealed as your natural condition.

As you rest into stillness more profoundly, awareness becomes free of the mind’s compulsive control, contractions, and identifications. Awareness naturally returns to its non-state of absolute unmanifest potential, the silent abyss beyond all knowing.

SOME COMMON QUESTIONS ABOUT MEDITATION

Q. It seems that the central instruction in True Meditation is simply to abide as silent, still awareness. However, I often find that I am caught in my mind. Is it OK to use a more directed meditation like following my breath, so that I have something to focus on that will help me to not get lost in my mind?

A. It is perfectly OK to use a more directed technique such as following your breath, or using a simple mantra or centering prayer, if you find that it helps you to not get lost in thought. But always be inclined toward less and less technique. Make time during each meditation period to simply rest as silent, still awareness. True Meditation is progressively letting go of the meditator without getting lost in thought.

Q. What should I do if an old painful memory arises during meditation?

A. Simply allow it to arise without resisting it or indulging in analyzing, judging, or denying it.

Q. When I meditate I sometimes experience a lot of fear. Sometimes it overwhelms me and I don’t know what to do.

A. It is useful when experiencing fear in meditation to anchor your attention in something very grounding, such as your breath or even the bottoms of your feet. But don’t fight against the fear because this will only increase it. Imagine that you are the Buddha under the Bodhi tree, or Christ in the desert, remaining perfectly still and unmoved by the body-mind’s nightmare. It may feel very real but it is really nothing more than a convincing illusion.

Q. What should I do when I get an insight or sudden understanding of a situation during meditation?

A. Simply receive what is given with gratitude, without holding onto anything. Trust that it will still be there when you need it.

Q. I find that my mind is spontaneously forming images, almost like a waking dream. Some of them I like, while others are just random and annoying. What should I do?

A. Focus attention on your breathing down in your belly. This will help you to not get lost in the images of the mind. Hold the simple intention to rest in the imageless, silent source prior to all images, thoughts, and ideas.


- Adyashanti, The Way Of Liberation
The book can be found here (also as a free PDF)
https://adyashanti.org/wayofliberation/

Nisargadatta Maharaj - Despre grația adevăratului Guru (On the grace of the true Guru)

* * * Grația Guru-ului e tot ce am nevoie * * *

La întrebările ce le punea de obicei Maharaj, vizitatorul din Calcutta a dat câteva informații relevante despre el însuși. A zis că a fost interesat de cunoașterea de sine de foarte mulți ani. A întâlnit aproape toți sfinții foarte cunoscuți din nordul Indiei și mulți alții nu așa de bine cunoscuți (Maharaj a zâmbit când i s-au tradus aceste cuvinte). Apoi omul a adăugat că a studiat toate Upanishadele principale, și tot felul de comentarii ale Bhagavad Gita-ei în engleză și bengaleză, scrise de mari învățați. Era destul de versat și în limba sanscrită și astfel a studiat și scrierile sacre în variantele originale. Și simțea acum că tot ce e necesar este grația unui Guru. A mai zis de asemeni că a citit Eu Sunt Acela și că a fost foarte impresionat de aceasta și așa l-a ales pe Maharaj ca Guru-ul său ultim și că nu va părăsi Bombay-ul fără a primi grația sa. De asemeni, că el are un timp limită în care Maharaj trebuie să îi ofere grația pentru că el va pleca la cutare dată și deja și-a cumpărat bilete de întoarcere la Calcutta la acea dată! Deja Maharaj nu își putea stăpâni un zâmbet foarte larg.

Maharaj: Vreau să te întreb ceva.

Vizitatorul: Da, domnule. (Și-a împins pieptul în față și a vorbit cu încrederea unui candidat bine pregătit înaintea unei probe orale)

Maharaj: Ai citit multe cărți și ai întâlnit mulți Jnani; deci până acum înseamnă că ți-ai aflat deja adevărata identitate. Spune-mi, care este adevărata ta identitate în ceea ce te privește?

Vizitatorul: Domnule, eu sunt un căutător umil care caută iluminarea și am venit la tine cu speranța plină de încredere că nu vei refuza să îmi acorzi grația ta.

Sri Nisargadatta Maharaj: Mai ai câteva zile de ședere aici, deci e destul timp pentru grație sau iluminare! Hai să aflăm cine e cel care vrea iluminarea. Să găsim într-adevăr dacă chiar există măcar vreo nevoie de iluminare sau eliberare, sau Moksha, sau orice ar fi.
Acum dă-mi răspunsul la întrebare:
Ai descoperit adevărata ta identitate? Uită în acest moment de lume și de Guru și de Dumnezeu.

Vizitatorul: Aceasta e o întrebare tare ciudată, domnule. Tot ce vreau este grația Guru-ului, fără de care ușa nu se va deschide pentru mine.

Maharaj: Dar nu ar trebui mai întâi să aflăm dacă chiar există o ușă care îți blochează intrarea?
Să intri unde? Tot vorbești de Guru. Care e ideea ta despre Guru?
Vezi tu, dacă întrebările de bază nu sunt răspunse spre satisfacția ta, atunci cum putem începe? De aceea repet: După atât de mulți ani de studiu, ai fost capabil să afli adevărata ta identitate; acest "tu" care caută grația Guru-ului ca astfel să atingă iluminarea?

Vizitatorul: Domnule, îmi pare rău să zic că mă faceți tare confuz. Tot ce pot zice ca răspuns la întrebarea dumneavoastră e: nu știu.

Maharaj: Aha! acum ajungem undeva—"Nu știu." Nimeni nu a spus cuvinte mai adevărate ca acestea. Într-adevăr acesta e singurul adevăr și orice altceva este fals.

Visitor: Domnule, m-aș fi gândit că vă bateți joc de mine. Dar chipul dumneavoastră îmi sugerează că nu ați putea fi mai serios de atât.

Maharaj: Acum, te rog, încearcă să înțelegi. Ai citit destule deci ar trebui să fii capabil să înțelegi ceea ce spun. Încearcă, și pentru o clipă uită tot ce ai acumulat pe calea cunoașterii, și pricepe cu o minte goală ceea ce îți zic - amintește-ți, o minte goală, goală dar ascuțită; nu doar vidă și inertă.
Oricare este starea în care noi nu știm nimic, aceea este starea noastră adevărată, aceea e Realitatea.
În acea stare, noi nu știam nici măcar de propria noastră existență.
Apoi, spontan, a apărut mesajul sau gândul, sau cunoașterea "Eu Sunt".
Această cunoaștere "Eu Sunt" a început simțământul de dualitate - subiect și obiect, păcat și virtute, și întreaga gamă de opuși inter-conectați. Orice a fost înainte de cunoașterea "Eu Sunt"  este adevărat; orice este după cunoașterea, sau conștiința lui "Eu Sunt", este fals. 
Înțelege acest lucru de bază. Eu Sunt-ul, simțământul prezenței a primit tot felul de nume mărețe ca Maya, Prakriti, Ishwara, etc., dar totuși el este o iluzie, ignoranță pură.
Prakriti e cea care, cu cooperarea lui Purusha conceptual (ambii constituind principiile parentale) a creat lumea și a populat-o cu nenumărate forme fizice.
Maya e cea care prin acțiunea sa face conștiința (cea care dă simțământul de ființă simțitoare) să creadă în mod eronat că ea însăși este o formă anume. Conștiința astfel își asumă identitatea unei anumite forme, și își uită adevărata sa natură. Mă urmărești până acum? Ceva întrebări?

Vizitatorul: Domnule, vă urmăresc foarte focalizat. Nu am întrebări.

Maharaj: Bun. Până acum în acest proces, ai observat, nu se pune problema vreunei "entități" care să aibă o existență independentă. Tu ești acela, care este dinainte de apariția Eu Sunt-ului.
Ceea ce a apărut peste natura ta adevărată e ca o boală (n.t. distorsiune, perturbare), sau ca o eclipsă
pentru o anumită durată, la sfârșitul căreia forma fizică va "muri" și va fi îngropată sau arsă și apoi se va amesteca cu cele cinci elemente din care a fost creată. Suflul forței vieții va dispărea și se va amesteca cu aerul din afara trupului; conștiința va fi eliberată de limitările corpului și ale celor trei guna-e. Cu alte cuvinte, procesul va ajunge la finalul ce i-a fost alocat.
Acum să revenim la problema noastră: Cine este cel care are nevoie de grația Guru-ului pentru ca astfel să atingă "eliberarea"? Și eliberare din ce "înlănțuire"?

Vizitatorul: Maharaj, ați întors problema la 180 de grade. Ați redus toată strădania mea de patruzeci de ani la zero și ați anulat chiar existența mea. M-ați lichidat! Ce pot să spun? Singurul lucru e că prin lichidarea mea, de asemeni l-ați lichidat pe Guru!

Sri Nisargadatta Maharaj: Nu chiar, deși aceasta nu e o reacție rea. 
Acum ascultă mai departe. Problema  este că tu te privești ca o entitate individuală cu o formă fizică; și de asemeni te uiți la Guru ca la o altă entitate individuală cu o altă formă, doar cu ceva în capul lui sau inima lui sau undeva, ceea ce îl face pe el o persoană "iluminată", dar totuși tot o "persoană". Aceasta e greșeala reală.
Guru-ul însă a realizat că el e Realitatea Ultimă; el vede fiecare ființă așa cum se vede pe el însuși, nu ca o "persoană", nu ca doar "formă", sau "lucru". Altă greșeală e că cel care caută, discipolul, ca o entitate, se așteaptă să învețe sau să înțeleagă "ceva". Dar cum poate un obiect conceptual să înțeleagă ceva? Individualitatea căutătorului dispare gradat, dar, în acest proces, grația Guru-ului, care este mereu prezentă ca soarele strălucind, devine una cu conștiința.
Cu cât mai repede identificarea cu corpul ca entitate separată este pierdută, cu atât mai repede grația Guru-ului înflorește în conștiința discipolului. Și atunci el va realiza că Guru-ul nu e altul decât conștiința dinlăuntru, și conștiința e cea care, mulțumită de credința și iubirea discipolului, va acționa ca Sadguru (Guru-ul interior) și va desfășura toată cunoașterea ce este necesară. Însă, nu va exista niciun progres (deși "progres" e și el un concept greșit) dacă tu continui să te vezi ca o entitate și să aștepți ca Guru-ul, ca o altă entitate, să îți dea ceva teme de făcut pentru acasă, și când le-ai făcut cum se cuvine, să te recompenseze cu un fel de diplomă, sau ceva, pe o tavă ca "eliberare". Acest întreg concept este greșit înțeles.
Trebuie să realizezi adevărata semnificație a Guru-ului și a grației sale înainte ca grația omniprezentă a Guru-ului să poată curge lin și natural spre tine.


Vizitatorul a stat năucit pentru câteva momente.
Când și-a putut găsi cuvintele, a zis: "Domnule, mi-ai deschis ochii și m-ai făcut să văd falsitatea și inutilitatea a ceea ce am considerat eu ca fiind cunoaștere și Sadhana. Nu am cuvinte prin care să îmi exprim recunoștința față de dumneavoastră."
S-a prosternat înaintea lui Maharaj și a plecat - un om mai smerit și mai înțelept.


~ Din cartea: "Pointers from Nisargadatta Maharaj"
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Nisargadatta - Îndrumări de practicat
Nisargadatta - Conversații despre practica spirituală
Nisargadatta - Cunoaște-te pe tine însuți ca fiind oceanul ființei

* * * Guru's Grace is All I Need * * *

To the usual query from Maharaj, the visitor from Calcutta gave the relevant information about himself. He said that he had been interested in self-knowledge for the past many years. He had met
almost every well-known saint in the northern India and many others not so well-known (Maharaj smiled when this was translated to him). He added that he had studied all the principal Upanishads, various commentaries on the Gita in English and Bengali by different scholars. He was quite wellversed in the Sanskrit language also and had studied most of the traditional scriptures in the original. He felt that all he needed now was the Guru's grace. He also said that he had read I Am
That and was so deeply impressed with it that he had selected Maharaj as his final Guru and he would not leave Bombay without receiving his grace. Also, that there was a time limit within which
Maharaj must bestow that grace because his leave would expire on a particular date and he had already booked his return ticket for Calcutta on a certain day! By now Maharaj could not restrain a
very broad smile.

Maharaj: I would like to ask you something.

Visitor: Yes sir. (He pushed out his chest and spoke with the confidence of a well-prepared candidate appearing for aviva voce examination.)

Maharaj: You have read many books and met many Jnanis;
so you must have by now found your own true identity. Tell me, what is your true identity as far as you yourself are concerned?

Visitor: Sir, I am an humble seeker seeking enlightenment and have come to you with the confident hope that you will not refuse me your grace.

Sri Nisargadatta Maharaj: You still have quite a few days here, so there is plenty of time for grace, or enlightenment!
Let us first find out who it is that wants enlightenment. Indeed, let us find out whether there is any need at all for enlightenment or freedom, or Moksha, or whatever.
Now let me have your answer to my question:
Have you come to know your own true identity ? Forget for the moment the world and the Guru and God.

Visitor: This is a very awkward question, sir. All I want is grace of the Guru, without which the door will not open to me.

Maharaj: But should we not find out first whether there is at all a closed door barring your entry?
Entry into what? You keep talking of the Guru. What is your idea of a Guru?
You see, unless these basic questions are first answered to your own satisfaction, how can we proceed? Therefore, I repeat: After so many years of study, have you been able to find out your true indentity; this 'you' who is seeking the Guru's grace in order to attain enlightenment?

Visitor: Sir, I am sorry to say that you are making me very confused. All I can say in answer to your question is: I don't know.

Maharaj: Ah! now we are getting somewhere—"I don't know." No one has ever spoken words truer than these. Indeed that is the only truth and everything else is false.

Visitor: Sir, I would have thought that you were making fun of me. But the look on your face suggests that you could hardly be more serious.

Maharaj: Now, please try to understand. You have done quite a bit of reading and you should be able
to apprehend what I am saying. Try, and for a moment forget all that you have accumulated by way of knowledge, and grasp with an empty mind what I tell you - remember, an empty mind, empty,
but keen; not just void and inert. Whatever the state is when we did not know anything, that is our true state, that is Reality. In that state, we did not even know our own existence.
Then, spontaneously, came the message or thought, or the knowledge 'I am'.
This knowledge 'I am' started the sense of duality - subject and object, sin and merit and the entire gamut of inter-related opposites. Whatever was before the knowledge 'I am' is truth; whatever is subsequent to the knowledge, or consciousness of 'I am', is false.
Understand this basic fact. I-am-ness, the sense of presence has been given various laudatory names like Maya, Prakriti, Ishwara etc., but nevertheless it is an illusion, pure ignorance.
It is Prakriti that, with the co-operation of conceptual Purusha (both constituting the parenthood principle) creates the world and peoples it with innumerable physical forms.
It is Maya in action that makes consciousness (which gives sentience to the sentient being)
mistakenly believe that it is the particular form itself. Consciousness thus assumes the identity of the particular form, and forgets its true nature. Are you with me so far? Any questions?

Visitor: Sir, I am following you single-mindedly. No questions.

Maharaj: Good. So far in this process, you will have noticed, there is no question of an 'entity'
with independent existence. You are that, which is prior to the arrival of I-am-ness.
What has come upon your true nature is like an illness, or an eclipse for a certain duration, at the end of which the physical form will 'die' and will be buried or cremated and will thereafter mingle with the five elements of which it was made. The life-force of breath will disappear
and mingle with the air outside the body; consciousness will be freed of the limitation of the body
and the three Gunas. In other words, the process will have reached its allotted end.
Now, let us come back to your problem: Who is it that needs the Guru's grace in order to attain 'liberation'? And liberation from which 'bondage'?

Visitor: Maharaj, you have turned the problem around 180 degrees. You have reduced all my labour of forty years to zero and you have nullified my very existence. You have liquidated me! What can I say? The only thing is that in liquidating me you have also liquidated the Guru!

Sri Nisargadatta Maharaj: Not quite, although that is not a bad reaction.
Now listen further. The trouble is that you look upon yourself as an individual entity with a physical form; and you also look upon the Guru as another individual entity with another form, albeit with something in his head or heart or somewhere, which makes him an 'enlightened' person but nevertheless a 'person' all the same. This is the real mistake.
The Guru however has realized that he is the Ultimate Reality; he sees every being as he sees himself,
i.e. not as a 'person', nor as a mere 'form', or 'thing'. The other mistake is that the seeker, the disciple, as an entity, expects to learn and understand 'something'. But how can a mere conceptual object understand anything? What actually happens is that the understanding, as such, makes the seeker (the Sadhaka) disappear. The individuality of the seeker gradually disappears, but, in the process, the Guru's grace, which is always present like the shining sun, becomes one with consciousness.
The sooner the identification with the body as a separate entity is lost the sooner will the Guru's grace bloom in the consciousness of the disciple. And then he will realize that the Guru is none other than the consciousness within, and it is consciousness which, pleased with the faith and love of the disciple, will act as the Sadguru and unfold all the knowledge that is necessary. However, there cannot be any progress (though 'progress' itself is an erroneous concept) if you continue to regard yourself as an entity and expect the Guru, as another entity, to give you some homework to do, and when that is duly completed, to award you a sort of certificate, or something, on a platter as 'liberation'. This whole concept is misconceived.
You must realize the true significance of the Guru and his grace before the everpresent Guru's grace can smoothly and naturally flow towards you.

The visitor sat dumbfounded for a few moments.
When he could find words, he said: "Sir, you have opened my eyes and made me see the falsity and futility of what I considered to be knowledge and Sadhana. I have no words to express my gratefulness to you." He prostrated before Maharaj and left - an humbler and a wiser man.

~ From the book "Pointers from Nisargadatta Maharaj"