Căutarea iluminării este căutarea adevărului sau realității. Nu e o căutare a ideilor despre adevăr – aia e filosofie. Și nu e o căutare să îți realizezi fanteziile tale despre adevăr – aia este religie fundamentalistă. Este o căutare de adevăr care este în termenii și condițiile adevărului. E o căutare a principiului fundamental al vieții, elementul unificator al existenței.
În momentele tale tăcute de sinceritate, știi că nu ești cel care te prezinți a fi, sau cine pretinzi că ești. Deși ți-ai schimbat identitățile de multe ori, și le-ai schimbat chiar și în cursul unei singure zile, niciuna dintre ele nu s-a potrivit pentru mult timp. Ele sunt toate într-un proces de descompunere constantă. Într-un moment ești o persoană iubitoare, în următorul moment ești una nervoasă. Într-o zi ești o persoană indulgentă, lumească; ziua următoare un iubitor spiritual pur al lui Dumnezeu. Într-un moment îți iubești imaginea de sine, și în următorul o detești. Și se continuă tot așa, fiind identificat cu câte o imagine de sine după alta, fiecare la fel de separată și de falsă ca și cea precedentă.
Când acest joc la amăgirii devine destul de plictisitor sau dureros, ceva dinlăuntrul tău începe să se ațâțe. Din insatisfacția separării apare o intuiție că există ceva mai real decât ceea ce ești conștient acum. E o intuiție că există adevăr, deși nu știi ce e acela. Dar știi, intuiești, că adevărul există, adevărul care nu are nimic de-a face cu ideile tale despre el. Însă cumva știi că adevărul despre tine și despre întreaga viață există.
Odată ce ai primit această intuiție, această revelație, vei fi forțat să-l cauți. Nu vei avea de ales în această chestiune. Ai început conștient căutarea autentică a trezirii, și nu există drum de întoarcere. Viața așa cum o știai înainte nu va mai fi la fel.
Un mare maestru Zen a zis: "Nu căuta adevărul; doar încetează să mai păstrezi în suflet iluziile." Dacă există o practică primară sau o cale către iluminare, asta e – să încetezi să mai păstrezi în suflet iluziile. Căutarea adevărului poate fi un joc, complet cu o nouă identitate, cea de căutător-de-adevăr alimentat de noi idei și credințe. Dar încetarea iluziilor nu e un joc; este o formă curajoasă și intimă de deconstrucție a ta însuți până la nimic. Scapă de toate iluziile tale și ceea ce rămâne este adevărul. Nu găsești adevărul oricât te-ai împiedica de el dacă nu-ți înlături complet iluziile.
Așa cum a zis maestrul: "Nu căuta adevărul". Dar tu nu poți renunța la căutare doar că un maestru străvechi Zen ți-a zis asta. Căutarea e o energie, o mișcare către ceva. Căutătorii spirituali se mișcă spre Dumnezeu, nirvana, iluminare, adevărul ultim, sau orice. Să cauți ceva, trebuie să ai măcar o vagă idee sau imagine a ceea ce cauți. Dar adevărul ultim nu e o idee sau o imagine sau ceva de atins din nou. Deci, a căuta adevărul ca pe ceva obiectiv este o pierdere de timp și energie. Adevărul nu poate fi găsit căutându-l, pur și simplu pentru că adevărul este ceea ce ești. Să cauți ceea ce ești este la fel de prostesc ca și cum pantofii tăi și-ar căuta talpa mergând în cerc. Care este calea care va duce pantofii tăi la tălpile lor? De aceea maestrul Zen a zis: "Nu căuta adevărul". În loc de asta, încetează să mai întreții în suflet iluziile.
A înceta să mai prețuiești iluziile este o cale de a inversa energia căutării. Energia căutării va fi acolo sub o formă sau alta până când te trezești din starea de vis. Nu poți scăpa de ea pur și simplu. Trebuie să înveți cum să o inversezi și să folosești energia pentru a deconstrui iluziile care îți mențin conștiința în starea de vis. Asta sună relativ simplu, dar consecințele pot părea cam dezorientante, chiar amenințătoare. Nu vorbesc de o nouă tehnică spirituală aici; vorbesc de o orientare radical diferită a întregii tale vieți spirituale. Ăsta nu e un lucru mărunt.
E un foarte mare lucru, și șansa ta cea ma bună de trezire depinde de asta.
"Nu căuta adevărul; doar încetează să mai întreții iluziile".
Și dacă ești ca majoritatea oamenilor orientați spiritual, spiritualitatea ta este cea mai îndrăgită iluzie a ta. Ca să vezi.
by Adyashanti
https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)
The quest for enlightenment is the quest for truth or reality. It’s not a quest for ideas about truth—that’s philosophy. And it’s not a quest to realize your fantasies about truth—that’s fundamentalized religion. It’s a quest for truth on truth’s terms. It’s a quest for the underlying principle of life, the unifying element of existence.
In your quiet moments of honesty, you know that you are not who you
present yourself as, or who you pretend to be. Although you have changed
identities many times, and changed them even in the course of a single
day, none of them fit for long. They are all in a process of constant
decay. One moment you’re a loving person, the next an angry one. One day
you’re an indulgent, worldly person; the next a pure, spiritual lover
of God. One moment you love your image of yourself, and the next you
loathe it. On it goes, identified with one self-image after another,
each as separate and false as the last.
When this game of delusion gets boring or painful enough, something within you begins to stir. Out of the unsatisfactoriness of separation arises the intuition that there is something more real than you are now conscious of. It is the intuition that there is truth, although you do not know what it is. But you know, you intuit, that truth exists, truth that has absolutely nothing to do with your ideas about it. But somehow you know that the truth about you and all of life exists.
Once you receive this intuition, this revelation, you will be compelled to find it. You will have no choice in the matter. You will have consciously begun the authentic quest for enlightenment, and there is no turning back. Life as you’ve known it will never be quite the same.
A great Zen master said, “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” If there is a primary practice or path to enlightenment, this is it—to cease cherishing illusions. Seeking truth can be a game, complete with a new identity as a truth-seeker fueled by new ideas and beliefs. But ceasing to cherish illusions is no game; it’s a gritty and intimate form of deconstructing yourself down to nothing. Get rid of all of your illusions and what’s left is the truth. You don’t find truth as much as you stumble upon it when you have cast away your illusions.
As the master said, “Do not seek the truth.” But you can’t stop seeking just because some ancient Zen master said to. Seeking is an energy, a movement toward something. Spiritual seekers are moving toward God, nirvana, enlightenment, ultimate truth, whatever. To seek something, you must have at least some vague idea or image of what it is you are seeking. But ultimate truth is not an idea or an image or something attained anew. So, to seek truth as something objective is a waste of time and energy. Truth can’t be found by seeking it, simply because truth is what you are. Seeking what you are is as silly as your shoes looking for their soles by walking in circles. What is the path that will lead your shoes to their soles? That’s why the Zen master said, “Do not seek the truth.” Instead, cease cherishing illusions.
To cease cherishing illusions is a way of inverting the energy of seeking. The energy of seeking will be there in one form or another until you wake up from the dream state. You can’t just get rid of it. You need to learn how to invert it and use the energy to deconstruct the illusions that hold your consciousness in the dream state. This sounds relatively simple, but the consequences can seem quite disorienting, even threatening. I’m not talking about a new spiritual technique here; I’m talking about a radically different orientation to the whole of your spiritual life.
This is not a little thing.
It is a very big thing, and your best chance of awakening depends on it. “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” And if you’re like most spiritually oriented people, your spirituality is your most cherished illusion. Imagine that.
by Adyashanti
https://www.adyashanti.org/
When this game of delusion gets boring or painful enough, something within you begins to stir. Out of the unsatisfactoriness of separation arises the intuition that there is something more real than you are now conscious of. It is the intuition that there is truth, although you do not know what it is. But you know, you intuit, that truth exists, truth that has absolutely nothing to do with your ideas about it. But somehow you know that the truth about you and all of life exists.
Once you receive this intuition, this revelation, you will be compelled to find it. You will have no choice in the matter. You will have consciously begun the authentic quest for enlightenment, and there is no turning back. Life as you’ve known it will never be quite the same.
A great Zen master said, “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” If there is a primary practice or path to enlightenment, this is it—to cease cherishing illusions. Seeking truth can be a game, complete with a new identity as a truth-seeker fueled by new ideas and beliefs. But ceasing to cherish illusions is no game; it’s a gritty and intimate form of deconstructing yourself down to nothing. Get rid of all of your illusions and what’s left is the truth. You don’t find truth as much as you stumble upon it when you have cast away your illusions.
As the master said, “Do not seek the truth.” But you can’t stop seeking just because some ancient Zen master said to. Seeking is an energy, a movement toward something. Spiritual seekers are moving toward God, nirvana, enlightenment, ultimate truth, whatever. To seek something, you must have at least some vague idea or image of what it is you are seeking. But ultimate truth is not an idea or an image or something attained anew. So, to seek truth as something objective is a waste of time and energy. Truth can’t be found by seeking it, simply because truth is what you are. Seeking what you are is as silly as your shoes looking for their soles by walking in circles. What is the path that will lead your shoes to their soles? That’s why the Zen master said, “Do not seek the truth.” Instead, cease cherishing illusions.
To cease cherishing illusions is a way of inverting the energy of seeking. The energy of seeking will be there in one form or another until you wake up from the dream state. You can’t just get rid of it. You need to learn how to invert it and use the energy to deconstruct the illusions that hold your consciousness in the dream state. This sounds relatively simple, but the consequences can seem quite disorienting, even threatening. I’m not talking about a new spiritual technique here; I’m talking about a radically different orientation to the whole of your spiritual life.
This is not a little thing.
It is a very big thing, and your best chance of awakening depends on it. “Do not seek the truth; simply cease cherishing illusions.” And if you’re like most spiritually oriented people, your spirituality is your most cherished illusion. Imagine that.
by Adyashanti
https://www.adyashanti.org/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu