Osho : Despre Iubire

  

    "Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti - asa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina."

    „Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate... Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizand faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta.” 

    „Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atat de mult - este inepuizabil; cu cat daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.”  

   „In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. 

Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei... Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze... S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane ? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la randul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare ii va reprosa celuilalt, plangandu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale.” 
articol cu sursa necunoscuta primit prin e-mail