Osho : Despre Senzualitate

,,Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.”

- Osho –

”Senzualitatea inseamna ca esti deschis, ca portile tale sunt deschise, ca esti gata sa palpiti o data cu existenta.

Daca o pasare incepe sa cante, persoana senzuala imediat simte cantecul rezonand in cel mai profund colt al fiintei sale. Persoana lipsita de senzualitate nici macar nu aude, sau poate ca percepe doar un zgomot venit de undeva; nu ii patrunde in inima.

Un cuc incepe sa-si cante chemarea – persoana senzuala incepe sa se simta ca si cum cantecul nu ar veni din vreun crang indepartat, ci din profunzimea propriului suflet. Devine propria chemare, devine propria tanjire dupa divin, devine propria tanjire dupa persoana iubita. In acel moment, omul si pasarea sunt una si aceeasi fiinta.

Cand vede o floare frumoasa inflorind, persoana senzuala infloreste o data cu ea, devine o data cu ea floare.

Persoana senzuala este lichida, curgatoare, fluida. Cu fiecare experienta, devine chiar acea experienta. Vazand apusul soarelui, este acel apus. Vazand noapte, o noapte intunecata, frumoasa liniste intunecata, devine intuneric. Dimineata devine lumina.

Este tot ceea ce este si viata. Gusta viata din orice ungher si coltisor. Astfel devine bogat; aceasta este adevarata bogatie. Ascultand muzica, este muzica; ascultand sunetul apei, devine acel sunet. Iar atunci cand vantul trece prin crengile copacilor si prin trosnetele lor, nu este departe de ele. Se afla in mijlocul lor, este unul dintre ele.

Un maestru Zen i-a spus unuia dintre discipolii sai, care voia sa picteze bambusi: ”Mai intai devii un bambus”. Era un pictor desavarsit, trecuse toate examenele artistice, cu distinctie chiar. Numele sau incepuse deja sa devina celebru. Iar maestru i-a spus: ”Du-te in padure, traieste alaturi de bambusi vreo cativa ani, devii bambus. Iar in ziua in care poti deveni bambus, intoarce-te si picteaza, dar nu inainte. Cum poti sa pictezi un bambus, cand nu stii ce simte bambusul inaluntrul sau? Poti sa pictezi un bambus din afara, insa aceasta este doar o fotografie.”

Aceasta este diferenta dintre fotografie si pictura. O fotografie nu poate niciodata sa fie o pictura. Indiferent cat de maiastra ar fi, indiferent cat de artistic ar fi facuta, ramane doar o reflectare a circumferintei bambusului. Nicio camera de fotografiat nu poate sa patrunda in suflet.

Cand a fost pusa pentru prima oara la punct fotografia, s-a nascut o mare temere in lumea picturii care se intreba daca era posibil ca acum pictura sa isi piarda vechea frumusete si vechiul piedestal; pentru ca fotografia putea fi perfectionata zi de zi si astfel in curand i-ar fi putut lua locul.

Temerile s-au dovedit a fi  lipsite de temei.

De fapt, dupa inventia aparatului de fotografiat, fotografia s-a dezvoltat extraordinar de mult, insa in mod simultan pictura si-a insusit noi dimensiuni, noi viziuni, noi perceptii. Pictura a devenit mai bogata; a fost obligata. Inaintea inventarii aparatului de fotografiat, pictorul indeplinea functia.

Maestrul a spus: ”Du-te in padure”. Si discipolul s-a dus si timp de trei ani a ramas in padure, alaturi de bambus, infruntand toate capriciile vremii. Pentru ca, atunci cand ploua,  bambusul  traieste o anumita placere; iar cand bate vantul  bambusul are o alta stare de spirit, si cand este soare bineinteles ca totul se schimba in fiinta unui bambus. Iar cand cucul vine in crangul in crangul de bambusi  si incepe sa-si cante chemarea, bambusii sunt tacuti si sensibili. Discipolul a trebuit sa ramana acolo vreme de trei ani.

Si, pe urma, s-a intamplat; intr-o zi s-a intamplat: stand alaturi de un bambus, a uitat cine era. Si vantul a inceput sa bata, iar el a inceput sa se legene – asemenea unui bambus! Abia mai tarziu si-a amintit ca vreme indelungata nu mai fusese om. Intrase in sufletul bambusului si a pictat bambusul.

Bambusii aceia cu certitudine aveau niste calitati pe care aparatul de fotografiat nu le puteau surprinde. Fotografiile pot sa fie frumoase, dar sunt moarte. Acea pictura anume era vie, pentru ca arata sufletul bambusului in toate starile sale de spirit, in toata bogatia sa, sub toate capriciile vremii.

Continea tristetea, continea bucuria si continea si extazul, precum si tot ceea ce stie un bambus, intreaga biografie a bambusului era prezenta in pictura aceea.

A fi senzual inseamna a fi deschis la toate misterele vietii.

Devino din ce in ce mai senzual si renunta la toate acuzatiile.

Lasa-ti corpul sa devina o poarta.”

http://www.minunemica.ro/