Introspecția ghidată de Sri Mooji (Sri Mooji’s Guidance on Self-Inquiry)

Introspecția ghidată de Sri Mooji - aceste îndrumări au fost oferite în cadrul Retragerii în Tăcere de la Monte Sahaja din august 2015

__________________________________________________________________________

Sunt oferite două îndrumări. Ambele te aduc în același loc. Dacă ghidările mai subtile ți s-au părut prea greu de urmat – de a privi și a descoperi că tu ești înaintea oricărui lucru pe care îl poți percepe – există un exercițiu mai simplu dar la fel de puternic. Este acela de a te consolida în vibrația „Eu sunt”.



Exercițiul 1

Vibrația „Eu sunt”


Cu toții cunoașteți simțământul de a fi. Fără a practica nimic, toate ființele se referă spontan la  ele ca „Eu” - eu sunt, eu exist. „Sunt” înseamnă a exista, a fi. Cine este „eu” care sunt, care există? Senzația de existență este prezentă în mod natural și este complet confortabilă. Este începutul percepției, și funcționează în timpul stării de veghe ca martorul fără efort și observatorul a tot ceea ce apare, a tot ceea ce are importanță pentru simțul „eu sunt”.

Acest sentiment „Eu sunt”, „Eu exist”, este modul natural, nedobândit,  prin care ne recunoaștem propria existență. Începe cu senzația de „Eu exist”. Aceasta nu ia timp, pentru că este deja aici, în mod natural, înainte ca orice gând să apară. Nu este la nicio distanță de tine așadar nu trebuie să te duci la ea. Este aici în mod natural cu și ca și conștiință. Ele sunt una. Doar fii conștient de tine. Nu lăsa acest sentiment natural de prezență să se combine cu vreun alt concept, gând sau intenție. Toate intențiile precum „Vreau să fac asta, sper să reușesc, vreau să devin iluminat” trebuie lăsate deoparte. Rămâi cu această vibrație – nu doar cuvintele, ci senzația intuitivă, subiectivă, de a fi - „Eu exist. Eu sunt aici.” Asta e tot.

Acum, mintea se poate strecura și spune „Ei bine, nu văd nimic, nu funcționează” - și toată obișnuita gălăgie răuvoitoare se stârnește ca să distragă atenția. Dar tu rămâi ferm în senzația de a fi. Dacă vezi și simți că atenția pleacă pe colo și pe dincolo, nu te îngrijora. Doar readu atenția la simplul „Eu sunt”.

Practică asta pentru perioade scurte de câte aproximativ șapte minute odată. Doar fii. Poți să faci asta în timp ce ești așezat sau chiar mergând; nu contează. La început, s-ar putea să-ți fie mai ușor să stai de unul singur și să găsești un loc și un timp când e cel mai puțin probabil să fii deranjat. Totuși aceasta nu e o condiție sau o necesitate. Amintește-ți: oriunde te-ai afla, senzația de prezență trebuie să fie acolo fără efort. Faptul că poți să știi că ești viu și treaz este pentru că simțământul „Eu sunt” sau prezența este acolo prima.

Cu ochii deschiși sau închiși, doar concentrează-te pe ceea ce vizează exercițiul. Rămâi cu simțul natural „Eu sunt”, senzația de a ființa. La început e posibil să te simți obosit, ca și cum chiar încerci să faci ceva, să previi această senzație „Eu sunt” de a se amesteca cu alte gânduri. Alte gânduri vin și vor să se joace, dar tu nu intri în joc. Doar fii cu simțământul de „Eu”. Gradat, cu puțină practică, vei vedea că senzația „Eu sunt” rămâne de la sine, fără intruziuni, și vei începe să simți o stare de expansivitate și pace. Un sentiment natural de a dori să rămâi mai mult în această stare se va dezvolta, dar începe așa, cu mici perioade de cinci până la șapte minute de auto-absorbție.




Exercițiul 2

Tu ești înainte de orice care poate fi perceput


Tu ești înainte de orice care poate fi perceput. Nimic din ceea ce percepi nu poate fi ceea ce ești tu. Pur și simplu observă asta lăuntric până ce devine confirmat în minte în mod natural. Rămâi ca această conștiință. Observă că toate gândurile și senzațiile, toate fenomenele, vin și pleacă în fața ta. Observă că tu ești deja aici înainte ca orice să apară – percepi fără efort. Computerul este pornit dar tu nu te loghezi. Pur și simplu privește. Vei simți o vastitate, o imensitate a ființei. Acesta poate fi exercițiul tău în timp ce îți vezi de viața cotidiană. Păstrează-ți atenția pe sentimentul de a fi mai degrabă decât pe lucrurile care apar în spațiul minții.

Vei descoperi că mintea caută să scape de aceste exerciții pentru că ele dezvăluie puterea interioară și conștiința. Doar observă asta. La început va părea greu de rezistat forței distragerii, pentru că atenția era obișuită să plece pe câmpul activității mentale și al banalității. Pe măsură ce observi din ce în ce mai mult asta, o înțelegere mai mare va ieși la suprafață. Prin continuarea observării detașate, tendința de a scăpa va începe să scadă și o senzație intensă a prezenței va fi simțită. Ești chiar la ușa trezirii, dar fii conștient că tendințele, obișnuințele și înșelătoriile minții psihologice nu vor fi atât de ușor de transcens. Nu e nevoie să suprimi această energie a minții; mai degrabă concentrează-te pe martor (observator) și pe natura sa naturală, spațioasă și mereu prezentă. Acesta este adevăratul nostru Sine. Așadar nu risipi energie și timp încercând să controlezi mintea. Rămâi ca observatorul ei conștient și impersonal.

Pe măsură ce privești, vei fi capabil să recunoști că identitatea este doar un gând ce aleargă de la o poveste la alta ca o maimuță din creangă-n creangă. În trecut putea să alerge cu orele fără ca tu să o prinzi, dar pe măsură ce continui să rămâi ca și conștiință pură vei descoperi că vibrația ta se consolidează iar conștiința ta se ridică la o altitudine mai înaltă. Abilitatea de a prinde mintea va fi mult mai ușoară pentru tine. De îndată ce identitatea apare, un semnal îți va apărea în interior și vei putea recunoaște acest joc al ei. Acum, foarte important: ce este cel care urmărește această identitate jucându-se? Nu lăsa mintea să răspundă pentru tine. Încearcă să înțelegi ce întrebi de fapt. Nu fi grăbit dar rămâi concentrat. Verifică simțul natural „Eu sunt aici”. Ca și ce ești aici? Din nou tu răspunzi „Nu pot să spun sau să văd nimic anume. E doar un simțământ de ființare.”

Continuă să te întorci la poziția de „ființare”. Dezvoltă obiceiul de a observa din și ca prezență mai degrabă decât ca persoană. Prin starea de prezență, vei crește rapid în înțelepciune și înțelegere intuitivă. Vei începe să trăiești deasupra tărâmului minții psihologice unde locuiește simțul personalității și este în mod constant molestat de tendințe egotice. La altitudinea superioară a prezenței, mintea psihologică personală nu poate respira și îi scade aparenta putere de a influența prezența.

Acesta este la fel ca exercițiul de a rămâne ca „Eu sunt”. Acesta este, de asemenea, senzația de ființare care este în mod natural aici – simțământul „Eu sunt”. Apoi la un anumit moment, o realizare apare în interiorul ființei: „Eu sunt” este și el văzut. „Eu sunt” este și el perceput. Senzația de prezență este de asemenea simțită. Nu fi în grabă după asta. Atunci când ideea ”Eu sunt persoana” este cernută în afară, acolo rămâne doar prezența „Eu sunt”. Dacă poți ajunge la starea doar de prezență neamestecată, asta este deja ceva extraordinar. Ești într-un câmp de grație.

Amintește-ți, prezența „Eu sunt” este principiul Dumnezeiesc. Este lumina lui Hristos, ființa lui Shiva sau conștiința lui Krishna. Nu poate fi spulberată ca o simplă iluzie. Este exprimarea dinamică sau aspectul Conștiinței Absolute. Fără ea nu poate exista nicio realizare a Sinelui sau măcar vreo trăire, vreo experiență. Este Dumnezeu-Sinele activ. Acordă-ți timp să te marinezi în această profundă stare a absolutului care vede ființarea. Aceasta este starea Satchidananda. Sat înseamnă existență, chid este conștiință, iar ananda înseamnă bucurie pură sau beatitudine. Toate ființele iubesc această stare divină. Jocul persoanei a emanat din ea și este susținut de aceasta pentru o vreme, până când apare o maturitate suficientă în persoană pentru a se contopi în prezență. Toate aceste reprezintă jocul divin – maya sau jocul lui Dumnezeu.

La momentul potrivit o maturitate ulterioară se petrece prezenței și un spațiu mai profund este perceput intuitiv, dincolo de prezență și total non-fenomenal. Este, de asemenea, acțiunea grației și nu poate fi înțeleasă de către minte. Dacă încerci să forțezi această recunoaștere a Absolutului, atunci aduci din nou mintea și persoana și va părea ca și cum mintea a realizat ceva extraordinar, dar aceasta va fi o realizare falsă, doar o stare mentală. Absolutul nu este revelat prin efort uman. La momentul potrivit, prezența pur și simplu începe să se contopească în el.

Unii dintre voi pot simți că fără niciun exercițiu sunteți deja într-un loc de odihnă, dar nu luați asta ca de la sine. Deseori este egoul care se preface că este treaz și matur în adevăr. Implică-te în totalitate acestei introspecții oferite aici. Este bună pentru toți căutătorii. În mod natural, pe măsură ce te miști, descoperi că mișcarea are loc dar tu nu-i ții socoteala și nici nu te compari cu fenomenul ce apare ca minte. Totul este proaspăt iar atenția nu mai fuge ca înainte ci rămâne cu ușurință una cu ființa constantă. Rămâi aproape de Maestrul ale cărui prezență și grație sprijină completa ta realizare a Sinelui.

Aceasta e munca ta interioară – introspecția. Muncă interioară – satisfacție eternă. Munca interioară revelează Sinele atemporal. 


http://mooji.org/
~~~~~~~.~~~~~~~

ENGLISH:
Sri Mooji’s Guidance on Self-Inquiry
Two guidances are offered. Both bring you to the same place. If you have been finding the more subtle guidances too difficult to follow—of looking and finding that you are earlier than anything you can perceive—there is a simpler but equally powerful exercise. It is to be confirmed in the ‘I am’ vibration.

Exercise 1
The ‘I am’ vibration
 
You all know the sense of being. Without practising anything, all beings spontaneously refer to themselves as ‘I’—I am, I exist. ‘Am’ means to exist, to be. Who is the ‘I’ that am, the ‘I’ that exists? The sense of existence is naturally present and feels totally comfortable. It is the beginning of perception, and functions during the waking state as the effortless witness and observer of all that is arising, all that has meaning for the sense ‘I am’.
This feeling ‘I am’, ‘I exist’, is the natural untaught way through which we recognise our existence. Start with the feeling ‘I exist’. It takes no time, for it is already naturally here before any thoughts arise. It is no distance from you so you don’t have to go to it. It is naturally here with and as consciousness. They are one. Just be self-aware. Don’t let this natural feeling of presence combine with any other concept or thought or intention. All intentions such as ‘I want to do this, I hope this works out, I want to become enlightened’ should be left aside. Stay with this vibration—not merely the words, but the intuitive, subjective sense of being—‘I am. I am here.’ That’s all.

Now, mind may creep in and say, ‘Well, I don’t see anything, this isn’t working—’ and all the usual mischievous noise to distract the attention is stirred up. But you stay firmly in the sense of being. If you see and feel that the attention is drifting off here and there, don’t worry. Just bring back the attention to the simple ‘I am’.
Practise this for little periods of about seven minutes at a time. Just be. You can do this while you are sitting or even walking; it doesn’t matter. In the beginning, you may find it easier to just sit alone by yourself and try to find a space and time where you are least likely to be disturbed. However, this is not a condition or requirement. 

Remember: wherever you are, the sense of presence must be there effortlessly. The fact that you can know you are alive and awake is because the sense ‘I am’ or presence is there first.
With eyes either open or closed, just focus on what the exercise is aiming at. Stay with the natural sense ‘I am’, the feeling of being. In the beginning you may feel tired, as though you are really trying to do something, which is to try to keep this sense ‘I am’ from mixing with other thoughts. Other thoughts come and want to play, but you do not engage. Just be with the ‘I’ feeling. Gradually, with a little practice, you will see that the sense ‘I am’ stays by itself, without intrusion, and you will start feeling a sense of expansiveness and peace. A natural feeling of wanting to stay more in this state will develop, but start like this, with little pockets of five to seven minutes of self- absorption.

~~~~ 
Exercise 2 
You are earlier than anything that is perceivable
 
You are earlier than anything that is perceivable. Anything that you perceive cannot be what you are. Simply observe this internally until it becomes naturally confirmed in the mind. Stay as this awareness. Witness that all thoughts and sensations, all phenomena, come and go in front of you. Notice that you are already here before anything appears—effortlessly perceiving. The computer is on but you don’t log in. Simply look. You will feel an inner spaciousness, an immensity of being. This can be your exercise as you move about in daily life. Keep your focus on the sense of being rather than the appearances arising in the mind space.

You will find your mind seeking to escape these exercises as they reveal inner strength and awareness. Just observe this. In the beginning, the force of distractedness will feel difficult to resist as the attention has been accustomed to drifting towards the field of mental activity and trivia. As this comes increasingly into your observation, greater understanding will emerge. 
By continuing with detached witnessing, the pull to escape will begin to weaken and an increased sense of presence will be felt. 
You are at the very door of awakening, but be aware, the tendencies, habits and deceitfulness of the psychological mind will not be so easily transcended. You don’t have to suppress this energy of the mind; rather concentrate on the witness and its natural, spacious and ever-present nature. It is your own true Self. Therefore don’t waste energy and time trying to control mind. Stay as its impersonal awareness witness.

As you watch, you will be able to recognise that identity is just a thought, running from one story to another like a monkey jumping from branch to branch. In the past, it may go for hours without you catching it, but as you continue to stay as the awareness, you will find your vibration strengthening and the consciousness rising to a higher altitude. The ability to catch the mind will be much easier for you. As soon as identity is playing, a signal will come inside and you will be able to recognise this play. 

Now, very important: what is witnessing this identity playing? Don’t let the mind answer for you. Try to understand what you are actually asking. Don’t be in a hurry but remain focussed. Check in and verify the natural sense ‘I am here’. As what are you here? Again you respond, ‘I cannot say or see anything in particular. It’s just a sense of being.’
Keep returning to the ‘being’ position. Develop the habit of observing from and as presence rather than person. Through the state of presence, you will grow quickly in wisdom and intuitive insight. You will begin living above the realm of the psychological mind where the sense of personhood resides and is constantly molested by egoic tendencies. In the higher altitude of presence, the psychological personal mind cannot breathe and fades in its seeming power to influence the presence.

This is the same as the exercise to stay as the ‘I am’. That is also the sense of being which is naturally here—the sense ‘I am’. Then at a certain point, a realisation arises inside the being: the ‘I am’ also is seen. The ‘I am’ also is perceived. The sense of presence is also felt. Don’t be in a hurry for this. When the ‘I am the person’ idea is sieved out, there remains just the ‘I am’ presence. If you can come to the sense of just the unmixed presence, this is already tremendous. You are in the field of grace.

Remember, the presence ‘I am’ is the Godly principle. It is the Christ light, the Shiva being or Krishna consciousness. It cannot be dispelled as mere illusion. It is the dynamic expression or aspect of Absolute awareness. Without it, there can be no realisation of the Self or even experiencing. It is the active God-Self. Allow time to marinate in this profound state of awareness seeing being. It is the Satchidananda state. Sat means existence, chid is consciousness, and ananda means pure joy or bliss. 

All beings love this divine state. 
The play of personhood emanated from it and is sustained by it for a while until there arises sufficient maturity in personhood to merge into presence. All this is the divine play—the maya or play of God.
At the appropriate time further maturing occurs to the presence and a deeper space is intuitively felt, beyond presence and totally non-phenomenal. It is also the action of grace and cannot be understood by the mind. If you try to force this recognition into the Absolute, then you bring the mind and person in again and it will seem as though the mind has accomplished something tremendous, but it will be a fake realisation, a mere mental state. The Absolute is not revealed through human effort. At the appointed time, presence simply begins merging in it.

Some of you may feel that without any exercise, you are already in a place of rest, but don’t take this for granted. It is often the ego playing out as being awake and mature in the truth. Apply yourself fully to the introspection offered here. It is good for all seekers. Naturally, as you move, you find that the movement is happening, but you are not keeping account of it or measuring yourself against the phenomena arising as mind. Everything is fresh and the attention is not straying as before but remains easily one with constant being. Stay close to the Master whose presence and grace supports your complete realisation of the Self.
This is your internal work—self-inquiry. Internal work—eternal satisfaction. 
Internal work reveals timeless Self.

http://mooji.org/
~~~~~~~~

Mooji - Fii Mierea (fragment din cartea "Suflarea Absolutului")

Î: Atunci când am această experiență directă, ceva în mine simte că are nevoie de mai mult.

M: Investighează această nevoie de mai mult! Vezi dacă este altceva decât invitația unui gând. Ideile pe care le avem despre iluminare ne țin într-o stare de perpetuă așteptare. Tot așteptăm ca ceva să se întâmple. Este ca și cum am avea la noi o listă de verificare a iluminării, convinși că reprezentările și ideile noastre despre Adevăr sunt corecte. Un top al ideilor noastre preferate despre iluminare sună cam așa: „Toate problemele mele vor dispărea după Eliberare”, „Când voi ști cine sunt, nu voi mai simți durere”, „Libertatea înseamnă extaz continuu”. De aici tragem concluzia că dacă în viața noastră apar probleme, înseamnă că sigur nu am ajuns acolo. Dacă avem în continuare capacitatea de a simți durerea, asta înseamnă că nu știm încă cine suntem, și că atât timp cât extazul nu apare, în niciun caz nu suntem liberi. Aceste fantezii ne prind într-o continuă spirală a separării. De fapt, tocmai această listă de verificare pentru cum ar trebui să fie când ești liber, este cea care subminează Libertatea.

Există multe astfel de gânduri care se învârtesc în mintea căutătorului! Dar gândul singur nu are nicio putere. Credința ta în acel gând îi dă putere. Prin urmare, tu crezi în aceste obstacole și le faci să apară. Ele devin apoi experiență, și îngroașă și mai tare iluzia cu care apoi mintea se luptă, de parcă nu și-ar fi indus-o chiar ea. Pare să existe un obicei de a perpetua și menține sentimentul unui sine independent.

Î: Îmi dau seama că nu am nevoie de gând, dar este încă acolo.

M: Lasă-l să fie acolo! Nu încerca să-l respingi. Ignoră-l! Asta au făcut înțelepții, au ignorat din ce în ce mai mult sugestiile gândurilor, până le-au făcut să dispară. Dacă nu dai atenție acestor gânduri condiționate și repetitive, atunci când un gând pur se ivește din neant, apare o claritate. Nu i se asociază nicio agitație sau nevoie. Gândul pur nu are greutate, nu are nicio agendă ascunsă. Este plin de viață și curge spontan în acțiune. Și nu ai nevoie de niciun fel de pregătire pentru a discerne între cele două. Singura ta sarcină este ca atunci când gândurile vin și spun „Vino cu noi”, să-ți exerciți puterea de a recunoaște că tu doar observi. Atunci invitația își pierde forța de atracție și, din liniștea care rămâne, apare discernământul natural.

Să fie oare atât de simplu? Da, chiar este atât de simplu. Acesta este motivul pentru care mintea ta respinge asta spunând: „Nu este suficient!”

De-a lungul veacurilor, înțelepții au arătat, fiecare în felul său, cauza perpetuă a suferinței umane: Vrei să guști din miere; nu vrei să fii mierea.

Mierea nu poate gusta din miere! Este imposibil. Pentru că vrei să guști în continuare, calea către Adevăr nu se termină niciodată. De aceea ești așa de atras de „Șapte pași spre libertate”. Și după al șaptelea pas, începi să adaugi alții. Toate cărțile și diferitele căi spirituale și practici vin în ajutorul tău. Tu le folosești însă ca să amâni această descoperire a Sinelui care este imediată. Ești interesat de multitudinea de arome și astfel Adevărul îți scapă. Spui că vrei Libertate dar vrei libertate în rate. Libertatea Este. Ea nu poate fi fragmentată în pachete sau etape.

Tu mă întrebi: „Ce rost are să fiu liber dacă nu mai există gust?” Toate ființele sunt dependente de gustul experiențelor: contrastul, conflictul, tensiunea, imprevizibilul, drama, promisiunea. Iubești chiar și eșecul.

Înțelepții se bucură într-un mod mai pur: fără atașament, fără dependență, fără poftă, fără nevoi și fără comparație. Bucuria lor este proaspătă, așa cum te bucurai tu când erai foarte mic. Înțelepții se bucură de lume, dar ei nu suferă. Experiența este doar o mireasmă ce trece prin corpul de Bucurie care sunt. Nu există niciun sine implicat în experiență. Deci, nu există nimic de câștigat și nimic de pierdut. Există doar o fericire care este dincolo de gustul mierii. Fii mierea, acesta este lucrul cel mai înalt!

~ Mooji, fragment din cartea „Suflarea Absolutului”
Cartea poate fi achiziționată dând click pe următoarea imagine:

  
Suflarea Absolutului - Dialoguri cu Mooji

Video: Adyashanti - Bine Ai Venit La Realitate (Welcome To Reality)

"Dacă filtrezi cuvintele mele prin orice tradiție sau '-ism', vei rata cu totul ceea ce spun. ADEVĂRUL CARE ELIBEREAZĂ NU ESTE STATIC; ESTE VIU. Nu poate fi pus în concepte și să fie înțeles de minte. Adevărul este dincolo de toate formele de fundamentalism conceptual. Ceea ce tu ești este ceea ce e dincolo - treaz și prezent, deja aici și acum. Eu doar te ajut să realizezi asta."
~ Adyashanti

http://www.adyashanti.org



"If you filter my words through any tradition or '-ism', you will miss altogether what I am saying. THE LIBERATING TRUTH IS NOT STATIC; IT IS ALIVE. It cannot be put into concepts and be understood by the mind. The truth lies beyond all forms of conceptual fundamentalism. What you are is the beyond—awake and present, here and now already. I am simply helping you to realize that." 
~ Adyashanti 

Pentru prieteni - Mitul Peșterii de Platon și câteva împărtășiri și idei despre situația actuală în lume

"Cu cât ceva te deranjează sau supără mai mult, cu atât este mai destinat ție. Când nu te mai deranjează, atunci înseamnă că nu mai este necesar și lecția e completă." 

- Bryant McGill

Am găsit interesant și foarte util acest scurt filmuleț care explică unul dintre miturile despre care vorbește Platon.

Unii dintre prietenii cu care am mai avut discuții sau cărora le-am mai trimis unele materiale pe care le-am tradus mi-au spus că aș fi plin de ură și înverșunare și nerecunoscător și că aș avea ceva cu cineva. Filmulețul ăsta arată perspectiva cuiva care a văzut altceva decât ceilalți și care încearcă să vorbească cu vechii lui prieteni despre asta.

Cât despre nerecunoștință...

Să zicem că ești un copil care nu a văzut prea multe la viața lui (nu are experiențe și termeni de comparație) și mama te-a trimis la cumpărături după cartofi. Și în drumul tău găsești un negustor care te ademenește cu produsele lui. Are fulgi de cartofi (în care numai el știe ce a pus și ce-a amestecat acolo, chimice și E-uri și alte idei personale) și alte astfel de chestii făcute din cartofi (să nu zicem acuma că poți să nimerești chiar într-un fast-food să îți dea cartofi gata făcuți în stilul lor). Oricum, ai găsit acel negustor și îi dai banii pe fulgii lui din cartofi. Tu trebuie să fii recunoscător că ai cumpărat fulgii, că ți i-a pus la dispoziție? Sau el trebuie să fie recunoscător că ai cumpărat de la el și i-ai susținut afacerea? Oricum, nu asta contează ...ci faptul că nu ai cumpărat cartofi. Și asta nu știi decât când te vei fi trezit (ești matur de ajuns) și poți discerne ce e fals și ce e real.

Acuma, dacă acel negustor nu ar fi fost acolo, poate aveai șansa să cauți mai departe până dai de un agricultor, de un producător autentic de la care să iei marfă de calitate. Să zicem că la un moment dat dai de un astfel de producător autentic. Trebuie să fii recunoscător negostorului de fulgi?

Sunt recunoscător Divinului pentru tot ce e în viața mea. Chiar și pentru lucrurile ce au fost privite ca potrivnice și rele la un moment dat, și chiar și pentru experiența cu fulgii. Dar nu e nevoie să fiu recunoscător unui negustor, a cărui fiecare respirație tot de Divin depinde, și nu are nimic al lui. Nu îi cânt negustorului ode eterne ca în ideile preluate de la comuniști cu care românul mioritic (care se lamentează cu situația) s-a învățat.

Știu doar că ăsta e jocul existenței prin care se rafinează Conștiința și se scutura de fals pentru a se recunoaște pe Sine. Atâta tot.

Tot ce am trimis și discuțiile avute nu au vreun interes personal. Materialele traduse nu sunt pentru mine și nu cer ceva pentru asta. Nu îmi caut adepți și nici nu caut aprobarea cuiva. Nici nu mă interesează părerea personală a cuiva despre mine, căci oricum părerile arată ceva despre cel care le emite, despre nivelul lui de înțelegere și ceea ce proiectează el în jur.

Ceea ce am zis sau materialele ce le împărtășesc vin din dragoste pentru Adevăr, pentru Libertate, pentru Lumină.

Noi suntem în esență acest Adevăr, și cumva cele împărtășite sunt din bucuria și exuberanța conștiinței. Nu am vreun interes ca egoul cuiva să aprobe ceva din ce zic sau traduc. Dacă în conștiința cuiva apare un declic, o recunoaștere, asta este foarte îmbucurător pentru ființa mea dar nu este ceva propriu, nu o iau ca pe vreo realizare sau succes al meu. Cumva spuneam optimist că dacă măcar unul din 100 dintre cei care citesc sau vizionează ce trimit are această recunoaștere și eliberare din iluzia persoanei și matrixul minții, atunci e un mare câștig pentru conștiință. Dar nu am planuri și nu știu cui și ce recunoaștere îi apare.

Îmi zicea cineva, plin de sinceritate, că m-a judecat mult timp pentru ceea ce trimiteam și ziceam sau traduceam.

Asta până când a reușit după multe luni să vadă el pentru el însuși. Abia atunci poți înțelege, când chiar tu vezi, când tu ai confirmarea interioară. Altfel rămâne doar un joc de idei și o confruntare de ideologii și convingeri mentale, o expunere de concepte în care crezi doar pentru că așa ai fost condiționat și cu asta te identifici.

Din ce am sesizat sunt două moduri de reacție de apărare ale egoului. Unul dintre ele e un soi de agresiune pasivă. Cel cu care vorbești ridică podul și închide poarta cetății egoului, dar în interior te judecă ca demoniac, rătăcit, nebun, plin de ură, etc, el considerându-se cu aroganță ca fiind "ales" și de partea "bună". Al doilea mod de reacție de apărare este atacul. Nu are cum să îți răspundă la chestiunile pe care le ridici la fileu și atunci te atacă personal. Eventual își aduce aminte ce ai făcut acu 10-15 ani ca să te discrediteze. Nu se uită la ce este expus și la ceea ce deranjează egoul ci caută să ia reflectorul de pe ego și să îl mute pe alt subiect sau pe cel care expune ce e în umbră. Ar fi în stare să ucidă mesagerul care îl scutură și care îl trezește numai ca să își continue visul pseudo-spiritual.

Și pentru că ziceam de mesager.

Singura spiritualitate este Adevărul. Și asta e ținta tuturor religiilor și școlilor spirituale autentice.

Eliberarea spirituală este eliberarea de ego, de iluzia falsului eu, de toate lumile și fenomenele, oricât de subtile ar fi. Astfel vedem că Iisus, Krishna, Buddha, Milarepa, Kabir, Ramana Maharishi, Nisargadatta, Mooji, mulți alți maeștri și mari sfinți, doar spre asta ne îndreaptă, spre Adevăr, spre Dumnezeu.

Niciun mare maestru sau sfânt nu te-a pus să te închini la îngeri, sau alte entități intermediare (dapăi extratereștri). DE CE? Pentru că îngerii sunt niște mesageri, sunt emanații, precum razele de lumină ce ajung pe pământ pe care oricât le-ai studia sau dacă te-ai închina la ele nu vei descoperi ce este Soarele, ce este Sursa. Aceste emanații au anumite funcții cosmice, dar nu sunt capătul. Nu sunt în afara manifestării. De aceea la CEL care transcende manifestarea precum a fost Iisus sau Buddha până și îngerii se închină și îi ridică imnuri de slavă, căci el devine UNA cu Sursa.

Dar există un întreg ezoterism, mult preluat din new-age ul american despre îngeri, astrologie, tarot, extratereștri, vindecări, suflete pereche, inițieri tot mai înalte, ascensiuni, etc, tot felul de alte astfel de standuri aflate în Mall-ul spiritual de mâna a doua. Și astea se vând. Mare afacere. Unii nici măcar nu își închipuie ce mare industrie și business este afacerea cu spiritualitatea (și că chiar se plătesc anumite taxe de "protecție" ca să ai o astfel de afacere foarte bănoasă și cu foloase și pe alte planuri: sex cu discipolele, servitudine, etc).

Și mulți astfel de căutători spirituali ce își petrec viața prin acest Mall spiritual, unde cumpără așa zise inițieri secrete (dar nesecrete și găsibile prin cărți apărute acu zeci de ani în occident) se consideră căutători autentici.

Îi vezi că deja s-au mutat în Mall și acolo e casa lor. Însă un Maestru adevărat te cheamă ACASĂ, nu la cumpărături. Dar pentru acești discipoli cumpărători, nesătui de fascinația Mall-ului manifestării, maestrul lor este unul care e doar un vânzător de spiritualitate. Și ei, datorită înteresului lor, pe acesta îl cred. Dar în același timp se laudă că ei vor Acasă. Și tu îi vezi ce fac și te minunezi și îi tragi de mânecă cu un gest prietenesc, sau uneori mai zguduit: "HEI, Ce faci aici? Ziceai că vrei ACASĂ!!!"

Și să vezi reacții. Unele sunt chiar hilare, dar multe sunt și triste. Dar din fericire și mulți se scutură din vis și văd chiar ei înșiși realitatea și îți mulțumesc că ai fost acolo să le reamintești. Pentru o astfel de reamintire sunt toate aceste discuții și materiale trimise.

Și ca o idee de meditat...niciun om de pe vreo linie de spiritualitate de asta new-age-istă sau ezoterică cum avea Blavatsky și alții, nu a atins realizarea spirituală ultimă (în India se știe că, de exemplu, Shivananda și Aurobindo au fost mari scolastici și erudiți spirituali, spirite înalte, dar ei nu au fost deplin realizați precum Ramana Maharishi sau Anandamayi Ma - nu intru acum în amanunte despre asta dar sunt unele semne și idei prezentate pe ici și pe colo despre aceste lucruri).

Ce șanse sunt deci pe această cale a țintelor împrăștiate de tip new-age-ist? De ce nu urmărești maeștrii recunoscuți care sunt întrupări ale Adevărului ? (și care uneori nu sunt atractivi pentru mintea egoică flamândă după forme și expresii colorate care să satisfacă dorințele personale)

Mintea va vrea o cale spirituală care să o includă și pe ea, și va vrea înițieri în 99 de pași și în timp îndelungat, eventual niște realizări (și alea iluzorii) ca urmare a multor și diverse practici care să includă plăcerile personale, ca să nu fie cumva egoul în pericol. Ea vrea să aibă vreo realizare pentru ea și va evita maeștrii sau căile care de la început îți expun egoul și indică ceea ce e fals, ca astfel să poți discerne și deveni liber. Realizarea spirituală adevărată este chiar transcenderea minții egoice și altă realizare în afara Sinelui nu are vreo valoare.

Despre atingerea anumitor rezultate notabile pe calea spirituală, Anandamayi Ma, sufismul și buddhismul spun că aceste rezultate pot fi obținute chiar dacă ai un maestru fals, căci sinceritatea inimii căutătorului e cea care contează și Dumnezeu aceleia îi răspunde. Însă ce nu poate obține cineva de la un maestru fals este chiar esențialul unei căi autentice și anume eliberarea spirituală, pe care chiar acel maestru fals nu a obținut-o. Nu a ieșit el din matrix deci cum te poate scoate pe tine?

Mulți pot obține anumite stări, puteri, capacități, cunoștințe ezoterice, dar nu au scăpat de ego. Shivaismul kashmirian, ca și celelalte tradiții, arată că ultima impuritate (din cele trei care mențin iluzia) este ideea separării de Întreg și transcenderea ei este singura care nu poate fi obținută prin efortul căutătorului ci prin grație divină.

Ceea ce poate face căutătorul spiritual este doar să se dea pe el deoparte, să elimine falsul, iluzia eu-lui.

Totul este doar Dumnezeu și totul are loc prin Voința și Puterea Sa.

Satana în tradiția hindusă este chiar mintea (care poate fi oricât de sclipitoare și inteligentă) ce se crede "cineva" separat de Întreg, ca o identitate autonomă și care crede că face ceva din propria voință și putere (aroganța egoului care poate deveni foarte subtil și "spiritual", crezându-se chiar salvator planetar, special, ales, mare inițiat sau realizat, gata să îi învețe pe alții, etc)

Egoul, "furând" și uitând că totul este doar Dumnezeu și că nu poate nici măcar o respirație să adauge acestui corp fără Voia Divină, spune în ignoranța lui:

eu vreau, eu știu, eu fac, precum și toate cele ce derivă din astea: eu am asta, eu evoluez, eu am obținut cutare realizare sau inițiere, eu m-am iluminat, eu sunt special și norocos, eu salvez planeta, eu lupt cu "răul"...când de fapt singurul rău este faptul că visezi că ai exista un "tu" ca entitate reală eternă, și uiți că ești în iluzie (de fapt ca ego că chiar ești doar o iluzie), prins în matrix, aflat în ignoranță de sine.

Ceea ce vedem că se întâmplă în lume la ora actuală, războaie , teroriști, manipulare, dorința de dominare, este tocmai din ignoranța de Sine, din necunoașterea a ceea ce suntem în realitate. Toată nebunia este nebunia egoului, a identității, a minții egoice (care spuneam că ea e satana) care se crede ca parte separată de Întreg.

Mintea funcțională sau mintea practică pe care o folosești zi de zi în scop util, și care nu implică o idee de "eu", este naturală și în regulă. Dar mintea psihologică, ideea eu-lui care întărește sentimentul de entitate autonomă este cea care e "sfidătorul" Realității, a UNIMII, sau UNULUI Dumnezeu.

Arsenie Boca spune că sunt 4 păcate pe care le face omul și îl îndepărtează de Dumnezeu și care trebuiesc spovedite (și nu detalierea lor către preot, detalierea a ceea ce ai făcut și cum le-ai încălcat, ceea ce ar duce la smintire, atât a preotului cât și a ta). 

Amintesc aici două dintre ele:

1. să nu-L iubești pe Dumnezeu este primul mare păcat (Dumnezeu, Adevărul, Sinele, Suprema Conștiință - e același lucru)

2. să nu îți iubești aproapele, să nu îți iubești semenii (unde semenii sunt toți oamenii, nu doar cei din nația sau grupul tău, așa cum interpretează unii așa zis spirituali - să nu uităm că Iisus a zis să ne iubim chiar și dușmanii și chiar să le dăm ajutor atunci când aceștia sunt în nevoie, sunt flămânzi sau bolnavi, și să lăsăm ca dreptatea și judecata precum și pedeapsa fiecăruia să o facă Dumnezeu)

Dacă ți-ai iubi cu adevărat semenul atunci nu l-ai minți, nu ai fura de la el, nu ai râvni la bunurile sau nevasta lui, nu l-ai înșela, manipula sau chiar ucide. Dacă l-ai iubi nu ai încerca să îl schimbi, să îl faci să creadă în ce crezi tu, nici nu l-ai transforma sau obliga să evolueze sau să fie într-un fel anume. Dacă l-ai iubi, atunci nu te-ai simți tu mai special,  sau că faci parte dintr-o nație aleasă sau religie mai dreaptă sau grup mai bun ca restul lumii, nu te-ai crede deasupra semenilor tăi. Ai fi smerit dacă chiar iubești. Și iubirea adevărată este recunoașterea în celălalt a ceea ce tu ești cu adevărat. Când tu ți-ai recunoscut Sinele, îl recunoști spontan și în ceilalți, și asta e adevărata iubire. De aceea Ramana Maharishi (și mai toți marii maeștri și sfinți) spunea că realizarea propriului Sine este cea mai bună metodă de a-i ajuta pe ceilalți, căci atunci nu acționezi orbește așa cum face egoul, chiar egoul spiritual. Când cineva se crede mai spiritual, mai bun, când crede că el știe mai bine cum trebuie să fie lumea și vrea ca lumea să fie într-un anume fel, chiar dacă aparent este o intenție bună, voința ta de a fi totul cum vrei tu după mintea ta limitată și condiționată (chiar condiționată spiritual) este voință pornită din ego și atunci ceea ce faci nu este decât o agresiune sub o formă care zice că vrea binele.

Dar această intenție este bazată pe aroganța egoului "evoluat" și pe ignoranța de Sine, pe necunoașterea Adevărului. Binele cu forța nu e bine. Când nu știi tu cine ești cu adevărat ești doar un orb care vrea să-i ghideze sau să-i schimbe pe alții.

"Fii tu schimbarea pe acare vrei s-o vezi în lume" spune frumos Mahatma Ghandi. Eckhart Tolle spune la fel că dacă nu ești tu complet treaz nu ești cu adevărat o lumină pentru ceilalți, și nu aduci ceva cu adevărat armonios, nu aduci cu adevărat noul tip de conștiință care să fi transcens mintea personală și egoistă. Când ai descoperit cine ești, nu mai există "ceilalți" ci doar Unul. Și acest UNUL nu luptă împotriva lui însuși.

< Un om care spune „Vreau să mă schimb, spune-mi cum să fac”, pare foarte sincer, foarte serios, dar el nu este. El vrea de fapt o autoritate care el speră că va aduce ordine în el. Dar poate vreodată o autoritate să aducă ordine interioară? Ordinea impusă din exterior întotdeauna va genera dezordine.
Noi dorim să cunoaştem adevărul despre reîncarnare, dorim o dovadă a supravieţuirii, ascultăm vorbele clarvăzătorilor, concluziile studiilor metapsihice, însă nu ne întrebăm niciodată, niciodată, cum să trăim cu adevărat - cum să trăim cu încântare, cu frumuseţe, fiecare zi.
Ca să trăim complet, total, ca şi cum fiecare zi ar fi o nouă frumuseţe, trebuie să murim pentru ziua de ieri, altminteri trăim mecanic, iar o minte mecanică nu poate cunoaşte niciodată ce este iubirea, nu poate cunoaşte niciodată ce este libertatea.
În momentul în care vei avea în inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste şi vei simţi adâncimea, încântarea şi extazul ei, vei descoperi că lumea s-a transformat pentru tine. >

~ Jiddu Krishnamurti

Știu că multă lume este speriată de ceea ce se petrece în lume, războaie, atentate, etc.

Ce este interesant e că, nu numai că oamenii nu știu exact ce se întâmplă de fapt în spatele a ceea ce ne este prezentat la TV, dar nici nu știu care este jocul conștiinței care permite aceste lucruri. Pentru unii astfel de situații extreme pot fi trezitoare și își pot pune întrebări existențiale, să afle ce e nemuritor în ei. Pentru majoritatea oamenilor abia când se întâmplă ceva grav apare intenția de a se îndrepta spre Dumnezeu, altfel doar ar vrea să ducă o viață plăcută și cu satisfacții personale și ar cădea în adormire. Chiar o așa zisă viață spirituală care este dusă pentru satisfacția personală nu este de fapt pentru Adevăr și trezirea din iluzie. Viața nu este dată pentru ego sau pentru persoană ca ea să își îndeplinească dorințele ci este jocul conștiinței care chiar prin situații extreme și diverse se rafinează și se coace pentru a se recunoaște pe ea însăși. Să ne amintim că bunicii noștri care au prins război și foamete sunt foarte umili în fața vieții și recunoscători chiar și dacă au un colț de pâine. Cei care au dus o viață în care cred că li se cuvine totul au devenit chiar foarte aroganți și risipitori, nu numai cu ce au ci chiar cu viața lor. Și astfel de situații grave îi mai scutură, îi face mai smeriți. Nu știm de ce trebuie să fie astfel, dar iaca grav a fost și că Iisus a fost crucificat, ceva ce egoul nu poate înțelege și lucru pe care egoul l-ar vrea schimbat, dar Voința Divină are alte căi decât mintea limitată umană. Și nimic nu se întâmplă fără Voia Lui Dumnezeu. Absolut nimic! 

Mintea se grăbește să tragă concluzii și să reacționeze pripit după perspectiva ei limitată; așa cum zice Mooji, mintea se grăbește să deschidă parașuta când încă ești în avion sau, și mai și, când încă ești la sol și nu ai urcat în avion. Asta pentru că mintea nu are încredere că totul este în armonie chiar și în aparentele dizarmonii, că totul e perfect chiar și în aparentele imperfecțiuni. Mintea nu are încredere în Dumnezeu. Doar inima poate avea.

Poate unii din cei care ard în nu știu ce club sau mor în Paris (în timp ce vreo 120 mureau în Franța vreo 140 mureau în Kenya dar de aceia nimeni nu zice nimic și nu vezi pe nimeni pe Facebook cu steagul Kenyei pe față - asta ca un exemplu de cum e mintea), într-o altă viață au fost chiar cei care ucideau cu sânge rece fiind inchizitori, naziști sau cruzi cotropitori și astfel se echilibrează balanța plătindu-și păcatele. Știi tu toate astea ? Poți tu avea perspectiva Universului? Nu poți vedea de ce e dat să fie aceste atrocități pe pământ. Tot ce poți face este să folosești timpul ACUM pentru a te trezi. Nu pentru a căuta suflete pereche sau extratereștri sau alte scopuri secundare.

Te poți ruga pentru întreaga omenire, dar nu doar ca să ceri ce vrei tu să fie, din teamă că îți pierzi confortul sau chiar viața. Roagă-te din iubire de Dumnezeu și din iubire de semeni.

Se știe că Aurobindo a picat testul spiritual când a vrut chiar el să înlăture răul planetar. Adică cumva în mintea lui arogantă credea că el știe mai bine cum trebuie să fie lumea și că e o greșeală a Lui Dumnezeu care a lăsat să fie lucrurile astfel. Iisus, Buddha, și maeștrii adevărați doar revarsă lumina din inima lor, devin instrumente perfecte divine, sunt goliți de ego și intenții personale, nu sunt salvatori închipuiți care vor să își impună voința lor și să schimbe lumea după idei proprii de "mai bine". Ei înving influența satanei (minții egotice) din ei înșiși și devin astfel o lumină pentru alții, chiar mii de ani după plecarea lor fizică de pe pământ. Nu impun ceva, ci îți arată drumul prin propriul lor exemplu ca și tu la rândul tău să ai încredere și să te eliberezi de ego și condiționări, de influența minții.

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.  
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile. Știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

-- Evanghelia după Matei cap 6

< Când Iisus spune: “Tot ce veți cere în numele Meu, Tatălui, veți primi“, El se referă în primul rând la lucrurile spirituale, la viața sufletului pentru care de fapt a venit în mijlocul oamenilor. Și tot El spune cu alt prilej: “Căutați Împărăția lui Dumnezeu“. Deci aceasta trebuie să cerem în rugăciunea noastră.

Cât privește lucrurile și bunurile materiale, le putem cere atât timp cât ele nu ne împiedică la cucerirea Împărăției.

Oamenii încep întotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pământești și se miră apoi că nu li se împlinesc rugăciunile în a-și exprima dorințele lor.

Dar ei nu se gândesc niciodată a cere lui Dumnezeu mântuirea sufletului lor și să accepte deci orice suferință, dacă aceasta contribuie la mântuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei ar trebui să mulțumească lui Dumnezeu pentru orice și pentru toate, fie durere și boală, fie binefacere și prosperitate și tot ceea ce primesc să pună în slujba Domnului, să spună ca Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvântat!”

“Și toate celelalte se vor adăuga vouă” celor ce căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”, ne încredințează Iisus.

De ce deci să ne mai îngrijorăm de micul nostru destin? Să-L căutăm pe Dumnezeu, să-L iubim cu ardoare și să-L facem iubit altora, iată datoria noastră. Accesoriile vieții acesteia - ca: sănătatea, averea, știința, talentele – nu pot fi decât mijloace pentru a câștiga lumina spirituală și fericirea veșnică, iar nu scopuri în sine. Să cerem deci bunurile spirituale, înțelepciunea, precum Solomon, harul sfinților care păstrează inocența, inspirația divină în orice acțiune a noastră în timpul milei, căci fără Dumnezeu nimic nu se face. Să cerem curajul și tăria de a pune capăt oricărui obicei prost și vicios. Să cerem remușcarea și lacrimile pocăinței, părerea de rău a tot ce am făcut contra voinței lui Dumnezeu. Să cerem ca Dumnezeu să înmoaie inimile împietrite și să ne inspire mijloace ingenioase de a îmblânzi pe cei vicioși și corupți. Să cerem ca inima noastră să fie mereu flămândă și însetată de Iisus, de pâinea cea divină și dătătoare de viață și de sângele cel sfințitor. >

~ Părintele Arsenie Boca, Sfaturi Duhovnicești

Și acum filmulețul scurt despre mitul peșterii de Platon.

Aaa..și sub filmuleț pun câteva link-uri către unele articole traduse acu ceva timp și care au deranjat pe unii, iar pentru alții... egoul lor condiționat să fugă de astfel de expuneri le-a tot evitat.

Iar despre tradus, în ultima vreme nu a fost timp pentru asta dar sunt în listă spre pregătire niște filmulețe foarte frumoase cu Adyashanti, Rupert Spira, Papaji, Mooji, Nisargadatta.

 

O animaţie făcută în clei de Bullhead Entertainment după alegoria lui Platon - Peştera. Produsă, scrisă şi regizată de Michael Ramsey. Tradusă în limba română de Dicu Marius Mihail pentru Colegiul Naţional "Augustus Treboniu Laurian".

Și aici linkuri către articolele de care ziceam:

Cele 11 porunci ale new-age egoului

Gunoiul new-age

Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (partea 1)

Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (partea a 2-a)

Testul falsului guru

Adi Shankaracharya - Citate și ziceri (Quotes and Sayings)

Caută-l pe Dumnezeu! Caută-l pe Dumnezeu! Caută-l pe Dumnezeu! Oh ignorantule, în momentul morții regulile de gramatică, pe care încerci să le asimilezi și stăpânești, nu vor fi capabile să te salveze deloc.

Lumea care e plină de atașamente, respingeri, etc, e ca un vis. Apare ca fiind reală atât timp cât continuă, dar apare ireală atunci când te-ai trezit (când adevărata înțelepciune apare).

Ziua și noaptea, răsăritul și apusul, primăvara și iarna, toate acestea aleargă de-a lungul scenei acestei lumi. În timp ce astfel timpul se zbenguie și ne păcălește, durata vieții noastre se termină; dar noi tot nu renunțăm, măcar puțin, la agățarea de dorințele noastre, nici măcar nu lăsăm ca dorințele să își slăbească strânsoarea asupra noastră.

Eliberează-te de poftă, mânie, lăcomie și iluzie. Contemplează asupra a cine ești.  Întreabă-te în interior ''cine sunt eu?'' Proștii care ratează cunoașterea Sinelui sunt prinși în focul iadului chiar acum și aici și simt tortura.

Printre factorii care contribuie la eliberare, devoțiunea stă în poziția supremă, și căutarea propriei naturi reale este ceea ce se înțelege prin devoțiune.

Realitatea poate fi trăită numai prin ochiul înțelegerii, nu de un scolastic. Cum arată Luna trebuie să vezi doar cu proprii tăi ochi. Cum ar putea alții să o facă pentru tine? 

Numai aceia care au atins samadhi și care și-au retras simțurile exterioare, mintea și simțământul de autor al faptelor (cel care acționează, făcătorul) în interiorul naturii lor reale ca și conștiință sunt liberi de la a mai fi prinși în capcana samsara-ei, nu cei care doar repetă ce au spus alții.

Îndreaptă-ți mintea cu hotărâre către Dumnezeu, retrăgând simțurile înspre locașurile lor, și uitându-te la starea corpului ca la o chestiune indiferentă. Realizează că ești una cu Dumnezeu, păstrând continuu intenția de a fi identificat cu natura sa, și cu bucurie soarbe beatitudinea lui Dumnezeu în interior, căci ce folos ar fi în alte lucruri deșarte?

Adi Shankaracharya Quotes and Sayings

Seek Govinda(God)! Seek Govinda! Seek Govinda! Oh ignoramus, at the time of death the rules of grammer, which you are trying to cram and master, will not be able to rescue you at all.

The world which is full of attachments, aversions, etc., is like a dream. It appears to be real, as long as it continues but appears to be unreal when one is awake (i.e., when true wisdom dawns).

Day and night, dawn and dusk, winter and spring, all these are flitting across the stage of the world. While time thus is frolicking and befooling us, our life span is also running out; yet we do not , even a little, give up the clinging to our desires, nor do we let the desires loosen their grip on us.
 
Free yourself from lust, anger, greed and delusion. Contemplate on 'who you are'. Enquire within yourself, who am I ? The fools who fail to apprehend the Self are caught in hell-fire even here and now itself and suffer torture.

Among the contributory factors of liberation, devotion stands supreme, and it is the search for one's own true nature that is meant by devotion.

Reality can be experienced only with the eye of understanding, not just by a scholar. What the moon is like must be seen with one's own eyes. How can others do it for you?
Only those who have achieved samadhi and who have withdrawn the external senses, the mind and their sense of doership into their true nature as consciousness are free from being trapped in the snare of samsara, not those who just repeat the statements of others.

Direct the mind resolutely towards God, restraining the senses in their various seats, and looking on the state of the body as a matter of indifference. Realise your oneness with God, remaining continually intent on identifying with its nature, and joyfully drink the bliss of God within, for what use is there in other, empty things?

Robert Adams & Adyashanti: Despre abandon, încredere, tăcere - citate (Surrender, trust, silence - quotes)

Singura cale prin care te vei trezi vreodată este prin tăcere, nu prin analiza lucrurilor.
Nu prin a sorta ce e bun și ce e rău, ci prin simpla tăcere, prin renunțare. Renunțând la gânduri, la toate rănile, la toate dogmele și conceptele.
Renunțând la toate acestea zilnic.
~ Robert Adams

Trezirea este o experiență directă. O experiență instantanee. Se întâmplă. Dar înainte de această trezire vine un abandon complet. Nu viziuni, nu experiențe spirituale, ci un abandon total și complet către Sine. 
Când spun că este un abandon complet, este exact ceea ce vreau să spun. Tu îți dărui prin abandon întreaga viață. Aceasta înseamnă toate problemele tale, toate lucrurile care consideri că te deranjează. Toate lucrurile bune, toate lucrurile rele. Totul este complet abandonat Sinelui. 
Și, facând acest lucru, devii automat plin de compasiune si o cantitate imensă de smerenie devine vizibilă în tine.
Acestea sunt cele trei lucruri care ți se întâmplă înainte de trezire (iluminare). E un total abandon către Dumnezeu. Nu altfel de lucruri. 
Știu că unii dintre voi vor să renunțe doar la lucrurile rele, dar uitați de asta. Tu doar renunță total și complet. Lucrurile rele și lucrurile bune sunt toate o parte a lumii relative. Și întreaga lume relativă trebuie să fie abandonată, să renunți la ea în totalitate și complet. Renunțare totală. 
Apoi, o mare compasiune și o mare umilință vor veni de la sine. Vedeți că nu încercăm să facem aceste lucruri fizic? Doar ne lăsăm să intrăm în spațiul în care toate aceste lucruri se întâmplă de la sine.
Și aceasta vine de la a sta în tăcere. Vezi cum toate aceste lucruri sunt legate între ele? Stând în tăcerea fără dorințe, fără căutare, fără a încerca să schimbi răul pentru bine. Dintr-o dată te vei simți chiar tu renunțând în mod natural. Renunțând la tot ego-ul tău. Corpul-mintea se abandonează. Totul își dă drumul. Și vei deveni întruchiparea compasiunii. O smerenie uriașă izvorăște în tine. Când vei putea simți aceste lucruri, următorul pas este trezirea spirituală completă. 
~ Robert Adams

S-ar putea numi Conștiință, Sinele, Realitatea Absolută. 
Aceasta este. Aceasta este natura ta adevărată. 
Simte că: eu sunt Ea, Conștiința Pură. Am fost Aceasta întotdeauna. Nu a existat niciodată un moment în care nu am fost Aceasta. Aspectul corpului nu mă mai poate păcăli. Lumea și toate manifestările ei nu mă mai poate păcăli. 
Universul cu planetele și galaxiile sale și sistemele solare nu mă mai poate păcăli. Eu pot vedea prin aceste lucruri direct Sursa. Simt Sursa pentru că eu sunt Sursa. Am fost întotdeauna Sursa. Nu a existat niciodată un moment în care nu am fost. 
În ceea ce privește modul cum gândurile sunt recunoscute, ele nu există. Ele nu mai pot să mă deranjeze sau să-mi facă viața mizerabilă. În ceea ce-i privește pe ceilalți, nu există ceilalți. Există doar Sursa. 
Dacă Eu sunt Aceea, așa este oricine. Așa este orice altceva. Totul este bine. 
~ Robert Adams

Întrebare: Ne poți da un exemplu de atitudine corectă de abandon de sine?
Robert Adams : Când renunți tu renunți la ego. Modul în care acest lucru este realizat, este de a privi lumea cu smerenie. Privind lumea cu iubire și pace. Spunând "Nu voia mea, ci a Ta". Sentimentul că nu mai ai nicio voință a ta. Nu ai nicio întrebare, nu mai vrei nimic, nu ai dorințe, le-ai lăsat pe toate să se topească în inima ta. Tu lași totul în pace. Oprești îngrijorările, oprești frământările. Încetezi să mai încerci să obții lucruri sau să schimbi lucrurile. Prin faptul că înțelegi că există o putere mai mare decât tine. Este disponibilă pentru tine chiar acum. Făcând acest lucru renunți la toate dorințele tale, toate nevoile tale, toate fricile, toate lucrurile pe care le-ai tot întreținut în toți acești ani. Abandonezi totul. Totul trebuie să plece, totul. 

Gândește-te la cât de plin de opinii aparent corecte ești acum. Ai căile tale. Ai ideile tale, opiniile tale . Lupți pentru drepturile tale. Ce drepturi? Tu lupți pur și simplu pentru ego-ul tău. Vrei ca lumea să știe că ''acesta sunt eu'', și faci o mare greșeală, pentru că umfli ego-ul. Ego-ul devine tot mai mare și mai mare și te crezi mai important decât oricine altcineva.
Deci, atunci când vei ajunge pe calea spirituală, de multe ori viața vine și trage covorul de sub tine. Acest lucru este pentru a te face să înțelegi că, în calitate de ființă umană ești nimic (n.t. în engleză ''nothing'' = no+thing însemnând ''niciun lucru'').  
Nu înseamnă un ceva. Acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni îmi spun "Robert, de când am venit la tine lucrurile s-au înrăutățit în viața mea." Și mereu am spus: "Asta-i bine. Acum începi să faci progrese." Dacă lucrurile omenești ar fi mers mai bine, ar mai vrea o mare parte dintre voi să apuce această cale? Din păcate, nu, hai să recunoaștem.  
Singurul motiv pentru care cei mai mulți oameni aleg viața spirituală este, de obicei, pentru că viața lor este făcută praf. Greșesc spunând asta? 
Și ei caută răspunsuri, prin urmare, asta e bine.  
Oamenii care nu sunt aici, viața lor este tot praf, dar ei nu știu încă.
Deci voi sunteți înaintea jocului (aveți avantaj).
 ~ Robert Adams 

Să te rogi lui Dumnezeu cu adevărat înseamnă a ști că totul este bine și totul se desfășoară cum ar trebui.
Aceasta este rugăciunea adevărată, să știi acest lucru. Să ai încredere în asta, să ai credința că e așa, altfel pierzi timpul.
Nu te poți ruga lui Dumnezeu pentru ca ceva bun să ți se întâmple sau pentru a scăpa de o situație pe care o ai și când ai terminat ruga să spui "Doamne, Sper că Dumnezeu răspunde rugăciunilor mele.''
Negi astfel totul. Tu ești una cu Dumnezeu. Prin urmare, acționează precum Dumnezeu ar acționa.
Dumnezeu este, și tu ești, de asemenea. Nu îți mai fi frică, nu îți mai plânge de milă.
Cunoaște adevărul. Ești ceea ce a fost dintotdeauna, care va fi întotdeauna.
Nu te-ai născut, nu poți muri, ești etern.
Ești conștiința, conștiința pură, libertatea totală. 
~ Robert Adams

Tăcerea se dezvăluie pe ea însăși ei însăși. Numai atunci când intrăm ca nimic și rămânem ca nimic, tăcerea își va revela secretul. Secretul este ea însăși. De aceea spun că toate cuvintele, toate cărțile, toate învățăturile, și toți maeștrii pot doar să te ducă până la ușă, și, probabil, te pot ademeni să intri. Odată ajuns acolo, începi să simți prezența tăcerii foarte puternic. 
Când se întâmplă acest lucru, ceva apare spontan care este dispus să intre fără a fi cineva. Aceasta este invitația sacră. 
În interior vei găsi că tăcerea este maestrul ultim și învățătura ultimă. Este singurul maestru care nu va vorbi cu tine. 
Tăcerea este singurul maestru și singura învățătură care păstrează omenia noastră în genunchi tot timpul. Cu orice altă învățătură sau profesor, vom vedea că ne putem ridica în picioare. Ne putem gândi "Oh, l-am auzit pe Adya că a spus ..dah dah--dah, și sună bine", și ne trezim că ne ridicăm de pe podeaua abandonului. Ne întoarcem fața de la umilința noastră cea mai sacră și mai frumoasă. 
~ Adyashanti

Egoul este mișcarea minții spre obiectele percepției sub formă de apucare, și depărtare de obiecte sub formă de aversiune. Aceasta fundamental este tot ceea ce este ego-ul. Această mișcare de apucare și aversiunea dă naștere la un sentiment de ''eu'' separat și, la rândul său sentimentul de "eu" se întărește în acest fel. 
Această buclă continuă de cauzalitate este cea care păcălește conștiința într-o transă de identificare. Identificare cu ce? Identificarea cu bucla continuă de suferință. La urma urmei, cine suferă? "Eu-l" este cel care suferă. Și cine este acest eu? Nu este nimic mai mult decât un sentiment de sine cauzat de identificarea cu atracția și aversiunea. 
Vezi tu, totul e o creație a minții, un film fără sfârșit, un vis teribil. Nu încerca să schimbi visul, deoarece încercarea de a-l schimba este doar o altă mișcare în vis. 
Uită-te la vis. Fii conștient de vis. Această conștiință pură este Acela. 
Devino mai interesat de conștiența despre vis decât de ​​vis în sine. Ce este această conștiință pură? Cine este această conștiință? Nu da un răspuns, doar fii răspunsul.
Fii Asta. 
~ Adyashanti

DIALOG CU ADYA:
Î: Vreau ceea ce ai vrut tu. 
ADYA: Ce am vrut? 
Î: Ai vrut să devii iluminat.
ADYA: Am vrut să devin iluminat. Bine. Asta nu a funcționat.
Î: Cel puțin ai devenit treaz? 
ADYA: Nu. Trezirea a devenit trează. Iluminarea devine iluminată. Eu-l, tipul cel mic, micul Steven Larry Gray, care a meditat în curtea părinților săi ore și ore în șir, în fiecare zi, dimineața și seara, și nu a făcut nimic decât ce face un bun budist, cu sârguință, teribil, teribil de disciplinat, el nu a devenit iluminat. El nu a reușit. El niciodată nu a traversat râul Nirvana, niciodată nu s-a întâmplat asta cu el. 
Ceea ce el a făcut a fost, pentru oricare motiv, poate căutarea a fost necesară, faptul că el a fost epuizat. Doar s-a epuizat complet pe sine. Cel mic, care încerca să devină trezit spiritual și iluminat a fost atât de epuizat, așa lovit de ''eu nu pot face acest lucru'', eu nu pot, și nu am mai putut să-mi spun că pot.  
Asta înseamnă distrugerea completă și totală a negării. Deoarece negarea este "Eu pot".  
Și experiența ta îți tot arată că "nu poți".
Și așa am ajuns atât de epuizat psihic, interior, emoțional, spiritual, că nu am putut ține pasul. Și a trebuit să văd adevărul. Am fost dispus să văd adevărul doar pentru că am fost epuizat. Nu pot s-o fac. Și în acest "eu nu o pot face", și nu ca o strategie spirituală, neantul s-a trezit din (rolul de) căutător.  
Căutătorul nu s-a trezit. Conștiința s-a trezit din (visul unui) căutător, din (iluzia) personalității, din "eu-l" care încerca din greu.
~ Adyashanti 
 

ENG:
The only way you will ever awaken is through silence, not through analyzation of facts. Not by sorting out good and bad, but through simple silence, letting go. Letting go of all thoughts, all the hurts, all the dogmas and concepts.
Letting go of these things daily.
~ Robert Adams

Awakening is a direct experience. An instant experience. It happens. But prior to awakening comes a complete surrender. Not visions, not spiritual experiences but a total and complete surrender to the Self. 
When I say it's a complete surrender, it's exactly what I mean. You surrender your entire life. This means all your problems, all the things you think are bothering you. All the good things, all the bad things. Everything is totally surrendered to the Self. 
And as you're doing this you automatically become compassionate and have a tremendous amount of humility transpires within yourself.
Those are the three things that happen to you prior to awakening. There is a total surrender to God. Not certain things. 
I know some of you like to surrender the bad things, forget about that. You just surrender totally and completely. The bad and good things are all part of the relative world. And the whole relative world has to be totally and completely surrendered. Totally given up.
Then a great compassion and a great humility will come by itself. You see we're not trying to do these things physically? We just let ourselves fall into the space where all these things happen by themselves. 
And this comes from sitting in the silence. You see how all these things are connected to each other? As you sit in the silence without desire, without want, without trying to change bad for good. All of a sudden you will feel yourself surrendering. Surrendering all of your ego. The body-mind surrenders. Everything lets go. And you become the epitome of compassion. A tremendous humility wells up within you. When you can feel these things, the next step is to awaken totally.

~ Robert Adams

We may call it Consciousness, the Self, Absolute Reality. This is it. This is your real nature.
Feel that I am It, Pure Awareness. I have always been It. There never was a time when I was not It. The appearance of the body cannot fool me any longer. The world and all its manifestations cannot fool me any longer.

The universe with its planets and galaxies and solar systems cannot fool me any longer. I can see through these things to the Source. I can feel the Source because I am the Source. I have always been the Source. There never was a time when I was not.
As far as thoughts are conceded, they do not exist. They can no longer bother me or make life miserable. As far as others are concerned, there are no others. There is only the Source.
If I am That, so is everybody else. So is everything else. All is well.
~ Robert Adams

Question: Can you give an example of a right self-surrender attitude?
Robert Adams.: When you surrender you're surrendering the ego. The way this is done, is by looking at the world with humility. Looking at the world with love and peace. Saying to yourself, "Not my will but thine". Feeling that you have no will of your own any longer. You have no questions, you have no wants, you have no desires, you let them all melt in your heart. You leave it alone. You stop worrying, you stop fretting. You stop trying to accomplish things or to change things. By realizing there is a power greater than you. It's available to you right now. As you do this you're surrendering all of your wants, all of your needs, all of your fears, all of your stuff that you've been carrying on with all these years. You're surrendering it all. Everything must go, everything.

Think of how opinionated you are right now. You have your ways. You have your ideas, your opinions. You stick up for your rights. What rights? You're simply sticking up for your ego. You want the world to know this is me, and you're making a big mistake, because you're inflating the ego. The ego gets bigger and bigger and you think you're more important than anyone else.

So when you get on the spiritual path, many times life comes along and pulls the rug from under you. This is to make you understand that as a human being you're nothing. It doesn't mean a thing. This is why so many people tell me, "Robert, since I came to you things have gotten worse in my life." And always I say, "That's good. Now you're beginning to make progress." If humanly things got better would most of you take this path? Unfortunately not, let's face it. The only reason most people come into spiritual life is because usually their life is all screwed up. (students laugh) Am I wrong? And they're looking for answers, therefore that's good. The people who are not here, their life is all screwed up, but they don't know it yet. (students laugh) So you're ahead of the game.
~ Robert Adams

To pray to God really means to know all is well and everything is unfolding as should.
This is real prayer to know this. To trust it, to have faith in it, otherwise you're wasting your time.
You can't pray to God for something good to happen to you or to get rid of a situation that you have and when you finish praying you say, "Gee I hope God answers my prayers.''
You are negating the whole thing. You are one with God. Therefore, act as God would act.
God is, you are also. Stop being afraid, stop feeling sorry for yourself.
Know the truth. You are that which has always been which you will always be.
You were never born, you can never die, you are eternal.
You are consciousness, pure awareness, total freedom.

~ Robert Adams

Silence reveals itself only to itself. Only when we enter as nothing and stay as nothing, will silence open its secret. Its secret is itself. That's why I say all the words, all the books, all the teachings, and all the teachers can only get you to the door, and perhaps entice you to enter. Once there, you start to feel the presence of silence very powerfully.
When this happens, something spontaneously arises that's willing to enter it without being somebody. That is the sacred invitation.
Inside you find that silence is the final and ultimate teacher and the final and ultimate teaching. It's the only teacher that won't speak to you.
Silence is the only teacher and teaching that keeps our humanness on its knees all the time. With any other teaching or teacher, we find we can get up. We can think, "Oh, I heard Adya said dah-dah-dah, and it sounds good," and we find ourselves lifting up off the floor of surrender. We turn away from our most sacred and beautiful humility.
~ Adyashanti

Ego is the movement of the mind toward objects of perception in the form of grasping, and away from objects in the form of aversion. This fundamentally is all the ego is. This movement of grasping and aversion gives rise to a sense of a separate "me," and in turn the sense of "me" strengthens itself this way.

It is this continuous loop of causation that tricks consciousness into a trance of identification. Identification with what? Identification with the continuous loop of suffering. After all, who is suffering? The "me" is suffering. And who is this me? It is nothing more than a sense of self caused by identification with grasping and aversion.
You see, it's all a creation of the mind, an endless movie, a terrible dream. Don't try to change the dream, because trying to change it is just another movement in the dream.
Look at the dream. Be aware of the dream. That awareness is It.
Become more interested in the awareness of the dream than in the dream itself. What is that awareness? Who is that awareness? Don't go spouting out an answer, just be the answer.
Be It.
~ Adyashanti

DIALOGUE WITH ADYA:
Q: I want what you wanted.
Adya: What did I want?
Q: You wanted to become enlightened.
Adya: I wanted to become enlightened. Ok. It didn’t work out.
Q: Did you at least become awake?
Adya: No. Awakeness became awake. Enlightenment becomes enlightened. The me, the little guy, little Steven Larry Gray, that meditated in his parent’s backyard for hours and hours a day, every single day, in the morning and the evening, and did nothing but do the good Buddhist thing, diligently, terribly, terribly disciplined, he didn’t get enlightened. He never made it. He never crossed the river of nirvana, it never happened to him.
What he did was, for whatever reason, maybe the seeking was necessary, is he got exhausted. It just completely exhausted itself. The little one that was trying to get awake and enlightened got so exhausted, so stricken by I can’t do this, I can’t, and I could no longer tell myself I can. That means the complete and utter destruction of denial. Because the denial is “I can”. And your experience keeps showing you “you can’t.”
And so I got so exhausted psychically, internally, emotionally, spiritually that I couldn’t keep it up anymore. And i had to see the truth. I was willing to see the truth only because I was exhausted. I can’t do it. And in that “I can’t do it,” and not as a spiritual strategy, emptiness woke up out of the seeker. The seeker didn’t wake up. Consciousness woke up from the seeker, from the personality, from the “me” that was trying so hard.
~ Adyashanti