Se afișează postările cu eticheta dezvoltare personala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dezvoltare personala. Afișați toate postările

luni, 25 ianuarie 2016

Falsul maestru spiritual și masca de înțelept


Din unele discuții cu prietenii, am avut ocazia să aud de ceva ori despre vreun îndrumător spiritual sau pretins maestru: "știi, de fapt eu am vorbit cu el și e un om de treabă și știe o grămadă de lucruri și informații...", "am simțit cutare și cutare lucru cu el", etc.
Cine a vizionat filmul "Kumare" a putut vedea acolo cum oamenii pot fi amăgiți și chiar pot avea trăiri extraordinare cu un fals maestru. Și asta se știe și din mai multe tradiții spirituale că e posibil.

Acum, să zicem că ai un vecin nou. Este profesor de psihologie și are cabinet de psihoterapie.
Te întâlnești cu el pe stradă sau pe scara blocului. Și vorbește frumos, politicos, cult. Îl vei aprecia desigur. Pentru că a studiat are și informații pe care tu nu le știi și chiar pare fascinant.
La un moment dat, prin pereți auzi că de fapt el se îmbată, își bate nevasta și copiii, îi înjură. Și asta nu o singură dată. Mai afli și că fură obiecte din casă pe care le vinde pentru droguri.
Te întâlnești în continuare cu el pe stradă și vorbește politicos și frumos cu tine. Dar între timp mai afli și că a plagiat la școală, că a furat de la alții cărți și a spus că sunt ale lui. Afli multe lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce el zice că e.

Te-ai mai duce la cabinetul lui să fii ajutat? Poate are informațiile teoretice pentru care te poate taxa, dar practic el nu trăiește ceea ce știe. Nu e la nivelul acelor informații din punct de vedere al vieții.
Ai putea avea încredere în el că te poate ghida și ajuta cu adevărat?

Ai avea încredere într-un maestru care îți zice să nu furi dar el o face, zice să nu minți dar el o face cu nerușinare? Îl vezi clar că înșeală, fură, manipulează, minte, se folosește de alții. Nu ți-ai pune întrebări? Dacă chiar vrei Adevărul și vrei sincer să fii ajutat cred că ai motive întemeiate să îți pui anumite întrebări și să eviți un astfel de om ca îndrumător.

Să zicem că vecinul psiholog are totuși clienți, clienți care nu știu despre viața lui privată, despre dedesubturile afacerii sale. Și la un moment dat aceștia află unele lucruri. Ce vor face? Dacă chiar au vrut să fie ajutați își dau seama că au cam fost păcăliți. Dar sunt unii care au fost la cursurile lui sau la ședințe de psihoterapie cu anii doar pentru că așa e la modă, cum e în Occident la modă să ai psiholog. Și alt motiv a fost pentru socializare, pentru a face parte dintr-un grup. E posibil ca obișnuința de a merge la el să nu dispară pentru că nici căutarea lor nu e ardentă. Nu se desprinde cineva așa ușor de obișnuințe și de apartenențe la un grup social. Decât dacă chiar ești stabil și matur interior, detașat, imparțial și cu respect de sine. Și dacă chiar cauți cu adevărat să descoperi ceea ce e etern și imuabil în tine.

În toate tradițiile spirituale sunt câteva tentații de bază: banii, sexul, puterea.
Deci dacă vrei să evaluezi o grupare spirituală sau un așa zis maestru, urmărește în jurul cui gravitează banii, sexul și puterea. Unde se duc toate astea și în ce scopuri.
Și întreabă-te des ce vrei tu de fapt. Ai niște nevoi și curiozități să afli ceva?
Ai niște interese personale sau ești dispus și ardent să descoperi Adevărul?
Cel care mă îndrumă se crede mai știutor ca mine și mă face să mă simt inferior sau mă tratează cu adevărată considerație ca spirit divin?
Mă împuternicește sau mă face sclav dependent de el și de sistemul lui cu anii?
Mă adâncește în iluzia eu-lui personal, care evoluează în timp, prins în devenire, care nu e niciodată de ajuns? Sau mă ajută să mă trezesc, să mă recunosc ca ceea ce sunt în esență Aici Acum?

Și poți de asemenea observa dacă cel care te îndrumă este prins în rolul pe care și-l asumă.
Cu ce se identifică, ce reclamă își face singur, sau ce reclamă îi fac cei din cercul lui restrâns.

Un maestru adevărat nu se va crede mai special ca alții, nu va vedea rolul de maestru mai presus de cel de cizmar, de exemplu. Totul e rânduit de Dumnezeu și maestrul știe că nu e nimic meritul său personal.
Și îți va respecta libertatea să fii ceea ce ești, pentru că vede în tot doar manifestarea divinului.

Citește și:
Testul falsului guru
Ghidul ușor de utilizat pentru a deveni un guru (2 părți)
Calitățile unui guru și ale unui discipol în buddhismul tantric



sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Spiritualitatea și neuroştiinţele - despre iluzia liberului arbitru

 
Pentru că tot am mai postat diferite citate extrase de la Ramana Maharishi, Robert Adams, Nisargadatta Maharaj, Ramesh Balsekar, care spun că de fapt totul este predeterminat, că ceea ce trebuie să se întâmple se va întămpla și ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, iaca și rezultatele științifice care confirmă iluzia liberului arbitru dar care și arată capacitatea omului de a se înfrâna de la anumite acțiuni. Poate așa se explică și de ce în Biblie cele zece porunci îți spun ce să nu faci, de la ce să te abții.
 
Totuși interesant e că experimentele arată că dacă omul zice că totul este predestinat (că așa e karma lui sau a altora) el are atunci tendința de a face fapte grave, să fure, să înșele, să se simtă liber să facă ce vrea, și să devină foarte egoist.
Sub linkul către articol am adăugat câteva idei care să înglobeze anumite înțelegeri.
http://www.descopera.ro/stiinta/9396734-este-liberul-arbitru-doar-o-iluzie-neurostiintele-ofera-raspunsul

Legat de liberul arbitru Ramana Maharishi spune că tot ce putem alege de fapt e să fim conștienți de Sine.
Robert Adams spune frumos că singura libertate pe care o avem e să nu reacționăm și să fim conștienți de conștiință.
Cum se spune și în articol poți să te abții de la o acțiune când apare tendința să o faci. Poți alege să nu urmezi un gând când acesta apare. Tendințele subconștiente (vasana) împing corpul spre acțiuni. Atât timp cât există identificarea "eu fac asta" există un ego care se auto-convinge și auto-iluzionează că el are vreo putere.
Renunțarea la "eu" și la "făcător" este semnul maturizării și trezirii conștiinței.

Eliberarea spirituală este de "eu" și de tendințele minții și ale corpului.
Când ești conștient de faptul că tu ești conștiință, sau de fapt când conștiința este conștientă de ea însăși, tendințele egoiste dispar de la sine. Nu trebuie să faci tu ceva. Și calitățile cele bune apar de la sine, fără să le faci tu, ele sunt spontane în conștiința trează. Nu le întreții. E spațiul vid al conștiinței acolo.
Nu e un cineva care să fie compasiv, compasiunea este calitatea acestui spațiu.
Nu mai este cineva care să zică "eu m-am eliberat", "eu sunt maestru", "eu sunt Sinele", "eu sunt Brahman, Absolutul".

Spațiul nu spune: "eu sunt spațiul, eu sunt cel mai spațios", "eu sunt mai spațios ca tine, vântule", "eu sunt liber".
Ce nevoie ar fi să zică el toate astea? Doar dacă încă mai e un cineva acolo care e diferit de spațiu care să le poată afirma și să-și însușească acele calități sau etichete prin identificare. Dar nimicul, neantul nu face afirmații proprii. Aceasta este condiția celui eliberat. Sunt mulți care au avut treziri spirituale, recunoașteri ale esenței proprii, dar acesta nu e capătul, nu e realizarea ultimă. De fapt trezirea, recunoașterea e primul pas pe cale, așa cum zic multe tradiții spirituale, căci abia de atunci știi ce cauți și ce vrei să permanentizezi și să insufli în toată ființa.

Conștiința liberă e curgere spontană. Tendințele corpului nu sunt suprimate cu totul, corpul va dormi, va mânca, va citi ziarul, va putea vorbi cu alții, dar acolo nu există agățare de acele lucruri, e detașare totală. Nu există un eu care să vrea ca lucrurile să graviteze în jurul lui. Nu va spune "eu sunt maestru, ia ascultați aici la mine", nu cere să fie recunoscut sau respectat sau apreciat, lăudat și slăvit. Nu se compară cu alții, căci spațiul gol e conștient doar de el însuși și vede doar spațiu gol. Sinele vede doar Sinele. Nu are alte interese personale. Respectul de sine arată respect față de Sinele prezent în toți, chiar și în cei care au rol de dușmani, de răuvoitori. Nu că ar face asta ca o acțiune sau tehnică de acceptare. Nu are nevoie să practice astea. E natural și spontan așa. Conștiința trează se vede doar pe ea însăși sub diferitele forme de expresie. Este netulburată de aparențe, de manifestări.
Nu se atașează și nu respinge jocul manifestării. Pur și simplu nu e prinsă în joc pentru că l-a trascens.

Dacă te-ai trezit spiritual, pur și simplu renunți la obiceiuri fără rost, de exemplu: discuții inutile, fumat, judecarea altora, etc. Nu trebuie să faci tu ceva în privința asta decât să devii tot mai conștient de tine însuți. Ele cad de la sine. Sunt mulți care zic "de mâine mă las de fumat" și nu reușesc, sau dacă reușesc se pot reapuca de fumat după o vreme iar. Dar când devii tot mai conștient de tine însuți, când conștiința se întoarce spre ea însăși, lucrurile inutile cad singure la fel cum jocurile copilăriei nu îl mai atrag pe un adolescent, și atracțiile adolescentului nu mai sunt importante pentru cel matur, și nici jocurile vieții nu îl mai atrag pe cel ce se apropie de finalul vieții în acest corp. Cel trezit spiritual moare înainte de a muri. Moare ca ego și ca identificare cu ansamblul corp-minte. Conștiința nu face risipă. Toate au rostul și încadrarea lor, și timpul lor.

Privind articolul despre neuroștiințe și liberul arbitru, putem înțelege de ce marii maeștri ne îndeamnă spre Acum, spre Prezență, spre conștiență de sine în toate activitățile de zi cu zi, spre eliberarea de automatisme.
Lucrul spiritual este din interior. Doar dacă ești prea imatur și nu poți înțelege lucrurile astea atunci ești ghidat să faci practici exterioare, să participi la ritualuri religioase sau spirituale, să faci sau să nu faci cutare lucru.
Pentru că nu ai atenția decât pe exterior ești luat de acolo de unde ești. Și când te-ai maturizat atunci vezi că astea nu aveau vreun rost pentru trezirea ta dar cumva te-au copt ca să vrei să renunți la a privi în exterior. Devii matur și capabil să renunți la visul ce ți se proiectează în fața ochilor în mod inconștient și din condiționări și alegi cu destulă ardoare să descoperi Adevărul.

Rumi spune: "Du-te în inimă, îndrăgostește-te, rămâi acolo." Unii mai romantici au înțeles citatul după preocupările lor, dar Rumi spune să mergi în adâncul conștiinței tale, a Sinelui, să te îndrăgostești de Acesta și să rămâi acolo până ești una cu el.

Cel trezit spiritual poate apărea chiar fragil în planul fizic, așa cum îl vedem pe Iisus, Francisc d'Assisi și alți sfinți sau maeștri care au trecut prin chinuri. Boli grave au avut mulți mari maeștri. Parfumul spiritului etern și indestructibil a continuat să emane prin ei în orice condiții, semn al transcenderii limitării corpului fizic.

Deci tot ce putem alege e să renunțăm la a crede că eu-l personal este buricul universului și să fim conștienți de conștiința ce o suntem. Aici suntem Unul. Aici e doar Conștiința pură impersonală.

miercuri, 27 august 2014

10 boli cu transmitere spirituală



        Mariana Caplan, ph.D, şi-a petrecut mulţi ani cercetând şi scriind despre discernământul pe calea spirituală. Cunoscând sute de învăţători şi mii de practicanţi spirituali, ea a observat cu stupefacţie că viziunea şi practica noastră spirituală poate fi "infectată" de câteva "boli cu transmitere spirituală". Iată principalii "contaminanţi":


1. Spiritualitatea de tip "fast-food": Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva "special", mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace "spirituală", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de "superioritate spirituală". Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual."

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul "poporului ales": Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că "Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal - "Am ajuns!": Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că "am ajuns" la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.
  
traducere şi adaptare de Rãzvan Petre



Sursa articolului :
http://www.spiritus.ro/RAZVAN/10_boli_spirituale.htm

miercuri, 2 iulie 2014

Adyashanti - Despre trezirea spirituală

Bled, Slovenia, Lake, Island, Sunrise, Morning, Fog

"O persoană spirituală poate deveni dependentă de trăirile spirituale înalte și astfel să piardă experiența Adevărului. Aceasta dependență apare atunci când se petrece ceva extraordinar și simți ca și cum ai fi luat o doza dintr-un drog foarte tare. Imediat ce l-ai luat vrei mai mult. Nu există niciun drog mai puternic decat experiența spirituală. Componenta intelectuală a acestei dependențe este credința că, dacă ai avea mai multe experiențe, te vei simți extraordinar tot timpul. Este ca morfina. Primești o doză în spital, pentru că ți-ai rupt mâna și te gândești: "Dacă aș avea câte puțin din ea tot timpul, viața ar fi cât de cât plăcută, indiferent ce s-ar întampla." 

Destul de curând constați că te afli într-o condiție nu cu mult mai bună decât a unui bețiv obișnuit, cu excepția faptului că bețivii știu că au o problemă, pentru că nu se cuvine să fii un bețiv. Persoana spirituală este foarte sigură că la ea nu este nicio problemă, pentru că starea ei de ebrietate este deosebită de celelalte forme de ebrietate, iar țelul ei este să fie într-o beție spirituală pentru totdeauna. Aceasta este starea de spirit a unui dependent: "Am avut-o și am pierdut-o. Am nevoie de ea. Nu o am." În cultura noastră, cu atât de multe tipuri de dependențe, se înțelege de la sine că dependentul este nefericit. Dar nu și în lumea spirituală. Căutătorului i se spune că dependența spirituală este diferită. Tu nu ești o epavă, ești un căutător spiritual. 

Această problemă va continua atâta vreme cât în tine dăinuie vreo urma de speranță pentru o experiență înaltă. Când aceasta începe să se spulbere, începi să vezi că acele experiențe plăcute, minunate și înălțătoare sunt oarecum asemenea unor excese alcoolice, și acestea foarte plăcute și înălțătoare. Te simți minunat pentru o vreme, dar apoi vine o reacție egală și opusă. Culmea spirituală este urmată de valea spirituală. Am văzut asta la mulți practicanți. Prin însăși natura sa, libertatea n-are nimic de-a face cu menținerea unei anumite experiențe, pentru că natura experienței este să se miște, ca ticaitul unui ceas, se mișcă în continuu..."

Dansul neantului - Adyashanti


Vreau să postez acest frumos interviu video cu Adyashanti pentru că, deși nu are subtitrare în limba română, mulți dintre cei ce pricep engleza vor găsi adevăruri simple despre realizarea Adevărului spiritual, despre descoperirea a ceea ce suntem în esență. Timpul deocamdată nu îmi permite să îi pot face o subtitrare pentru care merită cu prisosință tot efortul. Dacă este cineva care poate face o subtitrare ar fi excelent. De asemenea e excelent și dacă cineva are vreme să facă un transcript după acest video și apoi mi-l poate trimite să-l transform eu în subtitrare. :)
Până atunci, să facem un mic rezumat împreună cu câteva mici comentarii.

Adyashanti este un maestru spiritual ce și-a început căutarea spirituală urmând tradiția Zen. La vârsta de 25 de ani a avut o puternică trezire spirituală (iluminare) care, așa cum el povestește, a fost punctul de schimbare totală asupra perspectivei spirituale. Știa că nu era capătul drumului dar descoperise ceea ce ESTE și CE nu poate fi schimbat, transformat sau învățat. Adevărul propriei Realități l-a făcut să își schimbe și modul de abordare a căutării spirituale ce până atunci era foarte "eroică" și plină de "testosteron" spiritual. Medita ore întregi și aborda calea spirituală precum un sportiv de performanță (atlet). După trezirea spirituală, perspectiva sa a fost schimbată total și din acest punct de referință el oferă învățături sau ghidări celor ce caută Adevărul. În interviu spune că aproximativ nouă din zece persoane care vin la el în căutarea iluminarii își schimbă radical punctul de vedere căci de fapt ei nu erau conștienti că nu caută Adevarul ci doar "experiențe spirituale de vârf". Doar trăiri sau stări ce nu au treabă cu trezirea spirituală. Și aceste trăiri sunt cele mai puternice droguri care te mențin încă în planul dualității. El nu promite alte lucruri decât îndeamnă oamenii către realizarea Adevărului. Ce putem zice de școlile spirituale care îți promit sănătate, relații frumoase, prosperitate, schimbarea lumii? Schimbarea visului actual cu un vis mai frumos nu este încă ieșirea din Matrix, nu este încă Libertatea. Adevărul este dincolo de visele și interesele personalității efemere.


Despre el însuși, Adyashanti zice că nu este un maestru ci, că rolul de maestru este doar o funcție, un lucru pe care îl face dar că nu îl definește ca fiind el însuși. Identitatea a dispărut și rolurile personale s-au dizolvat și tot ce a rămas este un spațiu vid, pura prezență, trează și conștientă de Sine ca un "Nimic" indescriptibil. Iluminarea este cunoașterea a ceea ce Ești cu adevărat. Mintea caută experiențe mistice ce de fapt aparțin tot iluziei cosmice. Problema căutării spirituale apare cand noi ne imaginăm că trebuie să obținem ceva la fel ca orice alt lucru exterior ce trebuie dobândit. Totul însă este mult mai simplu decât îl face mintea. Trezirea spirituală nu implică deplasarea dintr-un loc în altul, nici căutarea în viitor a obținerii vreunui rezultat, a unei salvări de condiția actuală și nici nu implică îmbunătățirea a ceea ce crezi că ești acum. De fapt, trezirea spirituală este mai mult o moarte decât o împlinire a ceva. Falsul eu moare și la fel imaginea de sine. E un fenomen distructiv, nu creativ. Nu te re-creezi, ci doar elimini falsul. Rămâne doar Cel ce e fără de nume și forme, este ca un spațiu vid și infinit, lipsit de identificări, tendințe și motivații personale egotice. Totul poate funcționa ca și până atunci, doar iluzia dispare și știi că Ești ceea ce căutai. Dispare orice teamă și anxietate. De la Sine apare o pace și o smerenie spontană și naturală. Adyashanti ne spune cum trezirea i-a înlăturat aroganța spirituală de până atunci căpătată prin efortul propriu și prin identificarea cu cel care face acest efort spiritual către Iluminare. 

Trezirea spirituală nu este o experiență mistică. Experiențele vin și pleacă, deci ele nu sunt Adevărul. Adevărul ESTE în noi tot timpul și trezirea la acest Adevăr este singura realitate spirituală. Mulți oameni se consideră spirituali doar pentru că au avut niște experiențe din când în când. Unele experiențe foarte puternice, de fuziune cu Universul, cu Totalitatea, de extaz mistic, etc., au făcut ca acești căutători să considere că aceea este realitatea la care trebuie să se întoarcă. Undeva departe de ceea ce deja ei sunt ca Sine. Și astfel drogul este pus în funcțiune și necesitatea unei căutări furibunde și pe toate continentele lumii și în toate lumile invizibile. Însă toate aceste experiențe de top sunt un fel de frișcă de pe tortul vieții omenești. Oricât de înalte și frumoase ar fi, ele aparțin încă împărăției omului și nu Împărăției Lui Dumnezeu din noi. 
Au mai mult treabă cu dualitatea: eu și ceea ce caut, eu și Dumnezeu, eu și Iluminarea de atins. Aceasta implică o minte divizată care, deși ea este "hoțul", se angajează pe ea însăși ca "polițist", în același timp, pentru a prinde acest "răufăcator". Experiențele implică o memorie și o căutare deci nu o realizare a Realității, a ceea ce Ești deja. Mintea poate crea multe experiențe chiar înalte și supra-realistice astfel încât ea să nu dispară. Poate crea lumi întregi pentru a-și păstra împărăția ei iluzorie.

Realizarea Adevărului este cunoașterea a ceea ce ești cu adevărat la modul autentic și imuabil. Maeștrii buddhiști (nu numai cei ai căii Mahamudra) spun că orice samadhi oricât de înalt ar fi, orice stare de pace oricât de profundă ar fi, orice fuziune cu Întregul oricât de universală ar fi, acestea nu sunt adevărata Realitate, și ele nu sunt căile către Eliberarea Spirituală. Adyashanti spune, la fel, că singura Iluminare valabilă este Cunoașterea Sinelui și a Esenței tuturor lucrurilor, a Adevărului ce doar El Este. 

Căutarea Adevărului Ultim este ca un proces de deconstruire a ceea ce este falsul "eu". Înlături straturile până la esență. Dai deoparte foile de ceapă pentru ca în final să rămână un "nimic" infinit care însă este singura Realitate. Identitatea se dizolvă singură în procesul auto-observării și introspecției. În tradiția vedantică se spune "neti neti", care înseamnă "nici asta, nici aceea". Te intrebi cine ești cu adevărat și nu accepți răspunsuri ale minții, ci mergi către răspunsul existențial. Nu ești corpul, nu ești mintea, nici simțurile, etc. Cunoașterea și mintea discursivă nu au vreo importanță în descoperirea de Sine. Noi deja suntem ceea ce căutam, și obținerea de noi cunoștințe și informații din afară doar adaugă noi straturi peste vechiul mic "eu". 

Rolul unui maestru spiritual adevărat este de a te dezvăța de falsuri și nu de a te învăța și mai multe. Profesorii te învață, maeștrii te dezvață. Universul este atat de vast încât calea acumulării de cunoștințe ar fi nesfârșită pentru posibilitățile umane obișnuite și niciodată nu ar avea sfârșit și duce la realizare. De aceea cunoașterea esențială este descoperirea Celui Ce Este în Tot și toate. Și asta în modul cel mai direct și simplu posibil. 

Pentru ca lumea să continue să funcționeze în felul ei, normele morale și etice sunt utile acesteia. Dar în starea naturală, care în regatul uman este trezirea spirituală, sursa este iubirea însăși și ea nu are nevoie de reguli și limitari.
Adevărul există în noi toți însă poate fi distorsionat de mintea personală, de identificarea cu ego-ul. Mintea există doar în trecut (memorie) sau viitor (proiecție). Ea cântărește și judecă lucrurile în funcție de interesul propriu și de conservarea identității individuale. Ea are un câștig material exterior sau interior prin câștigul imaginii de sine. Și omul își spune în minte multe despre sine însuși pe baza identificării pe care mintea va căuta să o protejeze și chiar să o îmbunătățească. Identificarea personală este legată și de trib: grupul, nația, religia, echipa, etc., din care omul face parte. Și atunci el protejează și acel trib la modul inconștient fără să își dea seama că își propagă propria imagine și propriile gânduri (și chiar și aceste gânduri sunt preluate din exterior, majoritatea de la trib). 

În lumea fenomenelor, după trezirea la Realitate, activitățile continuă sau nu, dar nu mai sunt motivate de interes personal, ci de o intuiție spontană interioară, un simț natural ca și derularea forței vieții. Nici măcar trezirea celorlalți oameni nu mai este o motivație individuală. În cazul ghidării spirituale totul vine ca un răspuns la căutarea celorlalți și este ca o expresie a Adevărului. Adyashanti zice că acest raspuns natural la întrebările căutătorilor este asemeni unei devoțiuni. Nu are un plan anume (deși la vremea aceea el avea programul stabilit deja pentru un an și jumătate) și nici interesele lumii acesteia nu îi mai sunt așa "delicioase". Face ceea ce interior simte și se poate trezi într-o dimineață, să simta să nu mai călăuzească și să se oprească pur și simplu. Este doar o expresie a momentului la modul natural și liber. 

Despre Adevăr spune că este dincolo de gânduri și sentimente. Ideile, conceptele sunt doar interpretări ale minții despre adevăr.
În lumea oamenilor există un așa-zis adevăr de moment. Ceea ce este adevărat pentru tine în momentul prezent și care nu este în conflict interior. Adevărul prezent cel mai înalt, pentru cineva care nu s-a trezit spiritual, este la modul cel mai sincer și autentic ceea ce acum el traiește dincolo de termeni abstracți și care nu este legat de ceea ce crede că ar trebui să fie adevărat doar pentru că a auzit sau a citit undeva. 

Mintea și inima sunt în armonie pentru un astfel de adevăr de moment.
Adyashanti se amuză pe baza ideilor "spirituale" din cultura occidentală care nu au treabă cu Adevărul și care confuzionează căutătorul:
- să minți pentru a-i face altuia un bine sau ca să îl protejezi (și să consideri că faci asta ca un gest nobil),
- să faci ce crezi că este bine pentru alții (în locul recunoașterii a ceea ce este bun și adevărat la modul sincer pentru tine)

Nu poți păstra în tine un conflict între Adevăr și minciună, și să crezi că ești un căutător autentic, sau dacă este să ne luăm dupa legea atracției "nu poți să ajungi la Adevăr prin minciună". Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cineva este să îi zici cât mai clar adevărul. Aceasta nu îi va mai alimenta propria iluzie și minciuna. Și cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva pentru tine este să îți zică adevărul lui, ceea ce știe el exact în acel moment, fără ascunzișuri și interese personale, fără scuza de a te "proteja" sau de a-ți vrea tot binele din lume. 
Toți suntem Unimea și daca tu exprimi adevărul pe care îl știi acum, ceea ce știi tu acum la modul sincer și autentic, atunci nu vei crea confuzie în acest Tot și asta ar fi în acord cu Natura noastră reală. Asta implică să comunici cel mai sincer adevăr al tău de acum, cea mai înaltă expresie a ceea ce ești și trăiești în acest moment, și nu să verși gunoiul din mintea ta pe alții. Din această onestitate putem simți parfumul iubirii și grijii pentru ceilalți și pentru noi înșine, parfum ce ne va îmbia pentru a căuta un adevăr și mai profund, tot mai aproape de Adevărul Ultim. Este un instrument spiritual foarte puternic. Sinceritatea cu noi înșine și cu ceilalți este cu mult mai prețioasă decât să ne mulțumim și măgulim, amăgindu-ne unii pe alții. Adevărul nu este interpretabil decât de minte, deci nu găsi scuze pentru a-l masca. 

Adyashanti spune că are acces din când în când și în lumile nevăzute ale Existenței însă acestea nu au o valoare pentru Sine și că nici nu a fost firea lui de a primi ceva de altundeva, gen învățături, inspirații, etc. Nu investește deloc energie în astfel de lucruri. Despre puterile paranormale spune la fel, că nu le dă importanță și nu prea i-au atras decât rar atenția deși au apărut uneori. Este doar un joc de copii pe lângă recunoașterea și trăirea ca Sine. Despre oamenii atrași spre asemenea fenomene, spre vindecări sau către o spiritualitate emoțională spune că este în regulă dacă ei vor să își monteze cortul undeva pe drum. Este treaba lor și deocamdată asta este tot ce vor și acolo vor viețui. Este o alegere pentru fiecare. Și nu este nimic în neregulă în a fi într-un "camping", este doar un rol asumat pentru o perioadă în vasta și diversa expresie a Vieții. Dumnezeu are experiența de a fi El Însuși atunci ca "turist'. Joacă diferite roluri pe diferite nivele. 

Legat de relația cu cei care îl urmează, Adya spune că nu este interesat de ceea ce dorește lumea sau de ceea ce vrea fiecare. El doar vorbește despre Adevăr. Fiecare practică ceea ce vrea și aplică ce dorește.

"Cunoaște Adevărul și Adevărul te va elibera." 
Este un îndemn puternic pentru orice căutător sincer.

Și aici interviul:

sâmbătă, 1 februarie 2014

Video: Lumi interioare, lumi exterioare (Inner Worlds, Outer Worlds)

" It is more than a film - it is a template for a new world that humanity is evolving towards. " - SpiritFilms "
Este mai mult decat un film - este un model pentru o noua lume catre care umanitatea evolueaza"
 Selectati subtitrarea din dreapta jos "Captions" 
( opriti muzica de pe site din player-ul din josul paginii :)





http://www.innerworldsmovie.com/index.cfm

marți, 2 iulie 2013

PROTEJAŢI-VĂ LOCUINŢA! (Din invataturile Maestrului Omraam Michael Aivanhov)



Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.
Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.
Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.
Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.
Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.
Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.
Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.
Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.
Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail ...
Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.
În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.
Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.
Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.
La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.
Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.
În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?
Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.
Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.
Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază ... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?
Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.
Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.
Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.
În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!
Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.
Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.
Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:
“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi:“pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.
Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.
Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.
Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer.Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.
Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ ...
Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

miercuri, 30 ianuarie 2013

Cupa Dragostei

"...Femeile din picturile mele exprima mireasma si esenta feminitatii asa cum eu o percep si o experimentez in femeile pe care le cunosc. Multe imi spun ca recunosc ceva din ele insele in portretele mele feminine. Am ajuns sa intuiesc ca ceea ce se reflecta pe panzele mele este natura feminina a sufletului care exista atat in femei cat si in barbati..."
                                                                                                                  - F. Rassouli                        
Image Image
"Fa dragoste ca si cum moartea ti-ar bate la usa.
Contemplarea sincera a mortii trezeste inima. Mai devreme sau mai tarziu, tot ce cunosti la ora actuala va disparea. Tot ce ai avut sau vei avea vreodata, toate experientele pe care le vei acumula, toate relatiile de cuplu - vor disparea pentru totdeauna. Toti cei pe care ii iubesti si cu care te chinuiesti zi de zi vor disparea si vor fi uitati in timp, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Atunci cand vei muri, nu iti vei mai putea experimenta gandurile, trupul, nici chiar propriul ego asa cum il cunosti acum. Moartea face sa dispara toate experientele, reducandu-le la zero.  Contemplarea mortii te va face sa renunti la toate scopurile tale false. Atunci cand mori, visele si sperantele dispar. La fel, copiii si familia sau necesitatea de a-ti castiga traiul ducandu-te la munca a doua zi. Nu mai ai nici un ideal catre care sa aspiri, nici un viitor de care sa te temi. Ramai gol in momentul prezent, simtind totul, fara valul timpului care sa iti ascunda vulnerabilitatea. Atunci cand contempli cu sinceritate moartea, inima ta se opreste asupra momentului prezent. Nemaifiind nevoita sa hoinareasca, ea acumuleaza putere. Nemaifiind dispersata in visele ei legate de temerile sau de sperantele viitorului, forta ei devine coerenta. Fara pavaza asteptarii sau "tamponul" zilei de maine, fara sa mai astepti o schimbare in bine, tot ce iti ramane de facut este sa fii, aici si acum. Iar esenta care se dezvaluie din profunzimea finite tale este iubirea. Daca doresti sa experimentezi un act sexual de o mare profunzime, constientizeaza momentul prezent, imensitatea timpului si a spatiului de dinainte de nasterea ta si de dupa moartea ta. Apoi fa dragoste.
  In timpul fuziunii amoroase, simte-o pe fiinta iubita, dar si placerea pe care o experimenteaza propriul tau trup. Simte iubirea pe care o poti amplifica prin intermediul acestui act amoros. Simte toate acestea, dar aminteste-ti de moarte. Imagineaza-ti ca inima ta se opreste chiar acum, in mijlocul acestui act sexual. Daruieste-ti iubirea ca si cum ar fi ultimul dar pe care-l faci in aceasta viata, astfel incat atunci cand mori sa nu iti mai ramana nimic de daruit. Atunci cand faci dragoste, constientizeaza acest moment ca si cum ar fi ultimul. Ca si cum dupa el nu ar mai urma nici un viitor. Ce placere te-ar mai putea distrage de la aceasta profunzime? Simte-ti organele sexuale excitate, dar simte simultan si moartea. Priveste frumusetea iubitei tale si gandeste-te la moarte. Lasa-te purtat de dorinta corporala, dar aminteste-ti de moarte. Nu uita nici o clipa ca acest moment ar putea fi ultimul din viata ta. Poate ca peste cinci minute nu vei mai putea avea nici un orgasm. Poate ca acesta va fi ultimul tau sarut. 
Fa dragoste in momentul prezent, deplin constient ca si cum moartea ar fi iminenta si DARUIESTE-TE IN INTREGIME IUBIRII DIVINE. 
Image
Fa dragoste pentru a ilumina aceasta lume.
Atunci cand o imbratisez pe iubita mea, parca imbratisez intreaga lume. 
Atunci cand ii simt sanii lipiti de pieptul meu, parca simt sanii tuturor femeilor din lume. Respiratia ei pe gatul meu nu difera cu nimic de respiratia unui om suedez pe moarte, sau decat cea a unui polinezian care inoata. Pielea iubitei mele este alcatuita din atomi reciclati, proveniti din animale, pietre sau flori. Iubirea ei este aceeasi iubire care a trait in inimile copiilor din Egiptul antic sau care traieste astazi in inimile batranilor din Tokyo. Atunci cand o strang in bratele mele, simt toate fiintele din aceasta lume. Prin intermediul ei, iubesc intreaga lume.   Atunci cand patrund in ea, patrund practic in intreaga lume. Daruiesc iubirea mea intregii lumi. Trupul iubitei mele devine una cu toate trupurile din lume, cu pamantul insusi. Simt solul, apa, simt toti oamenii din lume prin intermediul ei. Atunci cand o penetrez pe iubita mea, ii patrund pe toti cu suflul iubirii mele. 
Cu fiecare sarutare a mea, cu fiecare gest pe care il fac, ofer intregii existente tot ce am, daruiesc tot ce am de daruit si iubesc cu fiecare celula a fiintei mele. 
Si totul prin intermediul iubitei mele. Atunci cand cresti din punct de vedere spiritual, sexualitatea ti se transforma, devenind un serviciu adus celorlalti. Atunci nu mai faci dragoste doar de dragul propriei tale placeri, ci din dorinta de a-ti darui iubirea tuturor fiintelor din lume. Atunci, trupul si mintea ti se abandoneaza  in totalitate de dragul tuturor fiintelor din lume, daruindu-le iubire. Traind numai pentru tine, generezi aproape mereu tot felul de temeri si tensiuni. In schimb, viata traita in lumina daruirii totale devine fericire si beatitudine. Intr-o astfel de viata nu faci decat sa te dizolvi, sa mori in fiecare clipa fata de tot ce a fost. Ai nevoie de mult curaj si de practica pentru a ajunge sa iubesti atat de plenar, pentru a-i primi pe ceilalti la pieptul tau si pentru a te darui in intregime lor, mai ales in timpul unui act amoros sau al suferintei.
Nici o frictiune a pielii nu va putea egala vreodata placerea fuziunii cu scopul suprem al vietii, care este iubirea. Nici un act sexual nu poate depasi vreodata iubirea pura manifestata trupeste, prin care imbratisezi, in forma fiintei iubite, toate fiintele din lume."
fragment extras din scrierile lui David Deida
 
material primit prin e-mail

vineri, 23 noiembrie 2012

REPERE PSIHOLOGICE ALE OMULUI EVOLUAT SPIRITUAL


Marius Simion, nlpmania.ro

In primul rand CALMUL este o caracteristica speciala a acestui om.
Te afli intr-o mare de oameni agitati si dintr-o data vezi pe unul dintre ei ca e linistit si ca surade ca si cum nu ar fi deloc afectat de toata nebunia momentului. Deja vrei sa te indrepti spre el, sa il cunosti.
Simti ca are ceva sp

ecial si nu stii ce. SURASUL lui nu e un suras orgolios, nu pare sa spuna “eu de voi rad acum”, ci e un suras care pare sa spuna ”stai linistit, si aceasta problema va trece si va veni iar soarele”.

Da, OPTIMISMUL este ceea ce nu trebuie sa lipseasca din personalitatea acestui om. In orice situatie stie ca exista si ceva de invatat din aceea agitatie, stie ca fiecare problema poarta in ea si solutia, dar inca nu e vizibila. Increderea in sine e atat de puternica, incat chiar si atunci cand oamenii din jur spun ca nu exista sanse de reusita, omul superior nu renunta. Nu mai are cum sa renunte, a investit tot sufletul in ceea ce face, daca ar renunta si-ar lasa acolo sufletul si ar ramane gol pe dinauntru.

Foarte grea este urmatoarea caracteristica: ASTEPTAREA (RABDAREA).
Omul superior nu se plictiseste asteptand, el asteapta altfel decat ceilalti oameni. Pentru el asteptarea este cea care da valoare lucrului pe care il asteapta. Cum de poate sa astepte fara sa se plictiseasca ca ceilalti? Isi tine mintea atenta, sub control. Nu o lasa sa sara de la un gand la altul, el e atent numai la ceea ce cauta, ca un vanator in cautarea unei prazi. Nu renunta, nu se plictiseste de asteptare.

Cand cineva spune minciuni sau barfe despre el, acest om rade – nu intoarce vorbele in avantajul lui. Stie ca are de-a face cu niste copii imaturi. REZISTENTA LA BARFELE si minciunile celorlalti este o alta caracteristica a personalitatii perfecte. Daca vrei sa reusesti asta si tu va trebui sa iti spui de fiecare data ca acesti oameni care te vorbesc de rau, de fapt au ei acele probleme pe care le pun pe umerii tai. Nu ii judeca, ci accepta ceea ce spun ei cu acelasi suras calm si detasat.

Razbunarea este un cuvant care nu exista pentru omul care vrea sa se dezvolte. Razbunarea te face mic in ochii tai si ai lumii.
Daca cineva simte dorinta de razbunare inseamna ca plateste cu aceeasi moneda raul care i-a fost facut.
Asta pentru ca nu are monede mai valoroase.
Omul superior IARTA persoana care i-a facut rau, dar incearca sa repare acel rau.
Nu sta cu mainile in san si nu face nimic, ci actioneaza, isi urmareste obiectivele.

Nu se roaga de nimeni si din aceasta cauza pare un pic nesociabil. Oamenii din jurul lui ar vrea ca acesta sa ceara ajutor, nu le place sa aiba langa ei un om autonom. Insa omul pornit pe calea dezvoltarii personale este din ce in ce mai AUTONOM . Fiecare zi ce trece el se maturizeaza si de la starea de copil neajutorat devine adult.

VISUL – atunci cand un om incepe sa se dezvolte isi schimba visele, viata lui ii cere sa viseze ca zboara mai sus.
Vrea mai mult, nu se mai multumeste sa fie numai bucuros, ci vrea sa fie fericit.
Nu ii mai este de ajuns o viata calduta, vrea o viata fierbinte. Cu toate astea obiectivele pe care si le stabileste nu ii devin obsesie. Daca ai inceput deja sa mergi pe aceasta cale stii ca omul superior este flexibil.
Daca un obiectiv este de neatins nu se sinucide, se adapteaza.
Nu trece peste cadavre ca sa isi atinga obiectivul – stie cand sa renunte.

E PERFECT ADAPTAT la resursele pe care le are, nu sufera pentru ca dupa luni vine marti.
Stie ca ceea ce e inevitabil trebuie acceptat cu calm.
Atunci cand nu reuseste sa isi atinga obiectivele, cand are parte de esec, isi reanalizeaza strategia si o adapteaza.
Pentru el succesul sau esecul sunt fiecare importante.
Succesul ii spune ca a reusit sa inteleaga mecanismele universului si sa se adapteze la ele.

Esecul, pe de alta parte, ii spune tot ce are nevoie despre lipsurile cu care inca se confrunta.
Esecul poarta in el mult mai multa informatie decat succesul. Omul superior stie asta si este atent la cauzele adevarate ale esecului, care de cele mai multe ori sunt in el, nu in afara lui. El stie ca poate a ales gresit strategia, sau ca poate nu isi doreste din toata fiinta acel obiectiv.

Ceva special il defineste insa pe acest om. Chiar daca si-a vazut visul distrus, NU ABANDONEAZA .
Nu poate sa abandoneze. Suporta orice, dar merge inainte.
Daca nu ii reuseste o strategie si nu isi atinge un vis astazi, el maine insista din nou. Daca lumea ii spune ca ceva este imposibil, el spune ca in acest caz o sa il atinga un pic mai tarziu, dar CU SIGURANTA IL ATINGE.

Isi asuma riscuri – are asa mare incredere in oameni si in el incat risca totul. RISCA sa piarda tot ce are pentru ca stie ca daca deja a reusit odata sa cladeasca, va reusi si a doua oara.
Stie sa piarda fara sa renunte.
Chiar daca cei din jur ii spun sa se opreasca pentru ca risca prea mult, el stie ca jocul este mai important pentru el decat castigul.
Daca ar trebui sa aleaga intre castigul final si jocul in sine, ar alege jocul fara sa stea pe ganduri.

Omul superior daca este inconjurat de multime sau e singur in camera se comporta la fel.
Pur si simplu se simte RELAXAT in ambele situatii.
Nu cauta sa iasa in evidenta in mijlocul unui grup.
Nu rade de ceilalti, dar nici nu sta rezervat facand pe desteptul.
Pur si simplu SE ADAPTEAZA . Cred ca acesta este cuvantul cheie care defineste cel mai mult acest model de om: adaptarea.

Atunci cand ceilalti oameni isi pun toata increderea in prieteni sau familie, omul superior stie ca nu are voie sa ceara nimanui nimic.
Nu el este centrul universului, buricul pamantului.
El stie ca nimeni nu s-a nascut ca sa il serveasca pe el, ca sa il faca pe el fericit.
In orice relatie un asemenea om CERE PUTIN si OFERA mult.

Ii place sa ii faca pe altii fericiti, dar nu cere acelasi lucru de la ceilalti.
Face contrar celor care spun “sa se comporte cu mine, asa cum ma comport eu cu ei”.
El crede ca problemele lui sunt mai mici decat ale celorlalti, asa ca nu are voie sa ii incarce si el cu cereri.

Caracteristica mea preferata – poate si pentru ca am simtit-o numai pentru cateva momente in viata – este TRAIREA PREZENTULUI .

Omul superior nu se gandeste cu regret la trecut, nu zice ”ca bine a fost anul trecut, mult mai bine decat acum”.
El stie ca fiecare moment are farmecul lui, daca stii sa il savurezi.
Daca stii sa cauti ceva placut in fiecare clipa, o faci sa devina eterna.

Viitorul nu il intereseaza decat pentru planificare.
Nu se gandeste ca o sa ii fie bine in viitor.
In viitor o sa ii fie exact asa cum o sa ii fie.
Pentru el viitorul inseamna inca o zi in care va invata ceva nou.

ISI PROPUNE OBIECTIVE, DAR LE TRAIESTE DEJA DIN PREZENT.
MOMENTUL PREZENT E CEL CARE II FACE BUCURIE, nu viitorul sau trecutul.

miercuri, 14 noiembrie 2012

OSHO : De ce fac din tantar armasar?



Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul.

Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic.
Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.
Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.
Creaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.
Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte – numai atunci cand se lupta.
Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.
Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme – e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.
Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.
Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.
Eul exista numai in conflict – Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.
Asta inseamna iluminare – intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRAIESTI.
Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.
Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.
Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.
Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atat de mult asupra dansului;  lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap – energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.
Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.
Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.
Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.
Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat.”
OSHO
Material primit prin e-mail

duminică, 11 noiembrie 2012

Barbatul tau este alegerea ta - David Deida


“Draga mea iubita, speranta mea este ca nu vei renunta. Stiu ca barbatii din trecutul tau te-au ranit si ca, uneori, nici eu nu ma ridic la inaltimea asteptarilor tale. Dar, te rog, nu te multumi niciodata cu mai putin decat isi doreste cel mai profund inima ta.
Am vazut atat de multe femei renuntand si multumindu-se cu o relatie mediocra, incapabila sa le conduca spre Dumnezeu…
Am vazut de asemenea si femei care au incercat sa evite practica dificila a devotiunii prin ambele trupuri incercand sa se iubeasca singure. Aceste femei invata sa se amageasca iubindu-se pe ele insele asa cum sunt si acceptand manifestarile barbatului cu toate limitarile sale, crezand ca mai bine de atat nu le poate fi.
Poate mai bine nu va fi, dar mai raul ajung sa-l traiasca datorita compromisului si fricii din viata lor. Ele se multumesc oftand cu foarte putin si nu mai aspira catre perfectiunea si adevarul iubirii, caci, in felul acesta, cred ele ca accepta realitatea asa cum este.
In ceea ce te priveste, as fi dezamagit daca te-ai multumi cu atat. Este adevarat ca totul incepe cu iubirea de sine si cu iubirea partenerului asa cum este acesta, cu tot cu zidurile sale de autoaparare si cu tot cu imperfectiunile sale. Pasul urmator consta insa in a-i permite expresiei profunde a inimii tale sa imi ilumineze viata, astfel incat sa pot vedea dincolo de limitarile mele.
Daca ma vei alege pe mine, sau orice alt barbat in care poti avea o incredere deplina pentru a-ti deschide inima mai profund in fata lui decat daca te-ai limita sa iti iubesti propriile ziduri de autoaparare si propriile limite, atunci inima ta ar inflori intr-o masura mult mai mare decat daca te-ai multumi cu realitatea asa cum este ea acum.
Primul pas consta in a te iubi pe tine insati, in a ma iubi pe mine si in a-i iubi pe toti ceilalti asa cum suntem, cu tot cu imperfectiunile noastre. Cu totii suntem creaturi divine, asa ca este natural sa fim iubiti.
Pasul urmator consta in a ne deschide in fata iluminarii mai plenare a increderii si devotiunii manifestate prin ambele trupuri. Numai in acest fel vom putea intelege mai mult si ne vom putea oferi intr-o mai mare masura iubirea decat daca nu ne-am reflecta unul in celalalt.
Mai exista si un al treilea pas care conduce catre inflorirea si mai plenara a iubirii. Acesta consta in a avea o incredere deplina si in a te deschide in fata iubirii care aspira sa straluceasca in inimile tuturor fiintelor vii chiar si daca nu esti alaturi de un iubit.”
In pat, poate ca iti place sa preiei uneori controlul, sa iti inveti si sa iti conduci iubitul, dar daca acesta nu este suficient de priceput – daca ghidarea ta spirituala si sexuala este necesara din cauza ca nu ai incredere in capacitatea lui de a detine controlul – atunci nu te vei abandona in fata lui, iar trupul tau va acumula aceste nemultumiri sub forma tensiunilor, stresului, epuizarii si depresiei. Tu iti doresti ca barbatul tau sa te cunoasca si sa stie sa ajunga in profunzimile tale. Iti doresti ca el sa iti cunoasca trupul si sa stie cum sa te deschida.
Daca profunzimea barbatului tau nu este suficient de mare pentru a te putea simti si deschide, corpul tau va deveni rigid, vocea ti se va aspri, iar miscarile tale vor deveni lipsite de gratie. Pantecul tau nu se va umple de placere.
De ce? Pentru ca oricat de mult ti-ar placea sa iti conduci singura viata din punct de vedere profesional, artistic sau politic, esenta ta feminina va tanji intotdeauna dupa abandonarea in fata iubirii, si nu dupa pastrarea controlului si luarea tuturor deciziilor existentiale, spirituale si sexuale.
Te-ai lasat vreodata in seama ghidarii pline de iubire a unui barbat? Ai renuntat vreodata la control, permitandu-i inimii tale complet daruite sa se deschida la fel ca un ocean, pasionala si profunda, in loc sa se canalizeze in directia ingusta a functionalitatii?
Din punct de vedere spiritual si sexual, inima ta isi doreste sa fie penetrata si cuprinsa de o iubire profunda si de o integritate impecabila. Tu iti doresti sa infloresti ca ofranda suprema a iubirii, fara a fi nevoita sa preiei intotdeauna fraiele controlului si sa iti conduci iubitul.
Poate ca nu te deranjeaza sa ii conduci pe cei 100 de angajati ai companiei tale, dar inima ta nu-si va gasi nici o placere in a-ti conduce propriul barbat. Din punct de vedere profesional si uman – ca femeie de afaceri, artista, mama sau politician – poate ca iti place sa detii controlul, dar daca esti inzestrata cu o esenta autentic feminina, cand vine timpul sa te deschizi in fata intimitatii sexuale si spirituale alaturi de iubitul tau, ti-ai dori sa nu fii nevoita sa preiei intotdeauna initiativa, spunandu-i ce trebuie sa faca, directionandu-l catre o mai mare profunzime si invatandu-l cum sa se deschida. Ti-ai dori sa te deschizi pur si simplu, fara a fi nevoita sa initiezi si sa conduci.
Inima ta aspira sa fie simtita, cunoscuta, penetrata, iubita si orientata, astfel incat sa se poata deschide, ceea ce nu inseamna ca nu te poti teme sa-ti acorzi increderea. Orice barbat are limitarile sale. De aceea, s-ar putea sa te temi sa accepti orientarile sale, stiind ca ar putea gresi, cu atat mai mult cu cat chiar greseste uneori.
Poate ca barbatului tau ii lipseste o capacitate intelectuala profunda, sau poate ca este insensibil din punct de vedere energetic. Poate ca este stangaci, ezitant, sau dimpotriva, prea sigur pe sine si prea aventuros. Poate ca ii lipseste forta, profunzimea si acea insistenta blanda absolut necesara pentru a-ti binemerita abandonarea.
Daca nu ai o incredere deplina in capacitatea de conducere sexuala si spirituala a barbatului tau, inseamna ca l-ai ales intentionat, astfel incat sa nu fii nevoita sa te abandonezi in fata lui, oferindu-i aspiratia cea mai profunda a inimii tale.
Daca formezi un cuplu cu un barbat in care nu ai incredere, acest lucru se datoreaza faptului ca preferi mai degraba sa nu te abandonezi in fata iubirii decat sa te daruiesti cu o incredere deplina. In acest fel te simti mai sigura pe tine.
Daca te temi sa renunti la control, inseamna ca unei parti din tine nu-i place sa fie controlata nici macar de iubire; de aceea, ti-ai ales un barbat care nu iti impune abandonarea totala de sine prin profunzimea integritatii lui. Daca ai avea o incredere reala in comanda iubirii, nu te-ai multumi niciodata decat cu un barbat capabil sa te deschida mai profund decat ai reusi singura.
Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el, din punct de vedere spiritual si sexual. Singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce.
Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai.
Tu poti - si chiar ar trebui sa o faci - sa ii oferi barbatului tau expresia cea mai profunda a sentimentelor tale, reactia ta, iubirea ta si expresia spontana de placere sau de durere a inimii tale receptive. Un barbat adevarat va accepta aceste sentimente si acest raspuns, tinand cont de tot ce i-ai aratat, dupa care iti va cuceri inima si va decide singur incotro se indreapta trenul, cu sau fara tine la bord.
Si chiar acesta este lucrul pe care ti-l doresti. Tu nu iti doresti un barbat care sa isi adapteze directia in functie de intentiile tale. In fond, de ce ai mai avea nevoie de el? Poti foarte bine sa te indrepti singura in directia respectiva. De fapt, tu iti doresti sa ai incredere in ce este el cu adevarat, in intelepciunea lui si sa il respecti.
O femeie dependenta prefera sa renunte la simtul directiei pentru a pastra afectiunea barbatului ei si pentru a ramane in trenul acestuia, chiar daca nu are o incredere deplina in intelepciunea lui spirituala si sexuala.
O femeie independenta insista asupra egalitatii in drepturi in ceea ce priveste conducerea trenului comun, sau prefera sa isi conduca propriul tren, lucru corect daca nu are o incredere deplina in capacitatea barbatului ei de a o deschide din punct de vedere spiritual si sexual mai mult decat ar reusi singura.
In schimb, o femeie pregatita pentru o deschidere mai profunda, specifica iubirii in cuplu, nu se va multumi niciodata cu atat. Ea s-a maturizat suficient de mult pentru a cunoaste placerea sublima a abandonarii in fata fortei neimblanzite a iubirii si intuitia o determina sa aleaga un barbat a carui capacitate de a prelua fraiele o poate conduce mai presus si mai profund decat si-ar fi putut imagina vreodata ca poate ajunge.
O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai ales?
Nu cumva exista in tine un aspect – poate unul subconstient – care l-a ales tocmai pentru a nu fi nevoita sa te abandonezi si sa ai o incredere deplina in el? Nu cumva acestui aspect al fiintei tale ii este frica sa isi deschida inima fara a si-o proteja, astfel incat ai atras catre tine un barbat incapabil sa iti comande din cauza propriilor sale temeri, justificandu-ti astfel neincrederea si inchiderea sufleteasca?
Ai incredere in aspiratia profunda a inimii tale? Daca te simti cu adevarat pregatita sa te deschizi neconditionat in fata iubirii nemarginite, iar barbatul tau se dovedeste incapabil sa creasca, s-ar putea sa fii nevoita sa il parasesti.
Daca angajamentul lui fata de cresterea spirituala si sexuala este instabil, iar inima ta nu poate avea incredere in el, poate ca ar fi timpul sa iti continui drumul fara el. Pastreaza-ti inima deschisa in toata perioada in care simti golul singuratatii, astfel incat iubirea ta sa se maturizeze suficient de mult pentru a atrage catre tine un barbat cu adevarat demn de increderea ta.
Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura.
Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum. Ai de asemenea grija sa iti alegi un barbat care te poate conduce mai departe decat ai reusi daca ai prelua partial fraiele vietii tale, un barbat care sa se astepte ca si tu sa conduci jocul jumatate din timp.
Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta.
Inima lui este deschisa catre toti. De aceea, tinand cont de inimile acestora, actiunile lui se nasc spontan, dintr-o plenitudine a iubirii, fara ezitari. Atunci cand actioneaza, el se pune continuu la unison cu inimile celorlalti (sau cu inima ta), acordandu-si fiecare actiune in beneficiul tuturor.
Ii poti intui cu usurinta angajamentul constant fata de iubire si faptul ca iti ofera neconditionat darurile sale cele mai profunde, astfel incat te poti deschide linistita, oferindu-i la randul tau darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu.
Cererile lui se nasc din iubire, permitandu-ti sa te abandonezi plenar in fata lui si sa ii oferi raspunsul tau. El iti ofera cele mai profunde daruri ale sale, ducandu-te de fiecare data dincolo de hotarele inimii tale, in regatul abandonarii de sine si al expresiei plenare a iubirii.
El ramane deschis in fata lui Dumnezeu, chiar acum, cu sau fara tine, dar recunoaste ca aceasta deschidere poate fi mai plenara daca este practicata in doi decat de unul singur. Iti imbratiseaza inima si iti intuieste imediat raspunsurile, corectandu-si din mers erorile, fara sa ezite, simtul orientarii sale si respectul fata de intelepciunea ta emotionala conducandu-va pe amandoi catre o mai mare plenitudine a iubirii.
Daca nu iti doresti un astfel de barbat, atunci continua sa te descurci singura. Arata-ti neincrederea prin contractia stresata a abdomenului tau si prin vocea ta gatuita. Daca iti doresti insa un astfel de barbat, continua sa practici abandonarea in fata poruncilor iubirii si manifestarea plenara a aspiratiei inimii tale.
Daca esti singura, practica trezirea inimii si a corpului prin intermediul respiratiei si al emotiilor, astfel incat iubirea sa se poata manifesta deschis prin tine, fara sa fie impiedicata de zidurile tale de autoaparare si de autocontrolul tau masculin, la baza caruia sta frica.
Astfel, te poti inchide in camera ta, iti poti scoate hainele si poti dansa pe muzica ta favorita. Chiar daca ai obosit si te opresti din dans, continua sa te deschizi sufleteste si trupeste. Lasa iubirea sa iti puna in miscare mainile, picioarele si soldurile.
Lasa energia sa se trezeasca si sa se exprime prin intermediul pelvisului tau si al intregului corp, mai ales daca nu iti doresti sa dansezi. Chiar daca mintea incepe sa-ti rataceasca si trupul tau se inchide, continua sa dansezi in interior, lasand energia muzicii sa te deschida si mai mult. Abandoneaza-te in fata fortei divine care curge prin tine si exprima-ti plenar inima prin intermediul intregului corp.
Constientizeaza aspiratia profunda a inimii tale, lasa-ti muschii sa se relaxeze si lasa-te condusa in pasi de dans ca si cum ai fi cuprinsa si deschisa de fluxul plenar al iubirii. Inspira si expira iubirea direct la nivelul inimii. Simte inimile prietenilor, ale copiilor tai, ale tuturor oamenilor; inspira-le si expira-le iubirea la nivelul inimii tale, continuand sa dansezi cu viata insasi.
Respira la unison cu toate fiintele si transforma aceasta practica intr-un dans. Simultan, ingaduie sentimentelor tale sa se manifeste deschis prin fiecare celula a trupului tau, sa planga, sa tipe, sa ofteze, sa respire si sa danseze cu iubirea pe care o simti.
Iubirea nu este ceva ce poate aparea sau nu. Ea reprezinta o constanta in a fi, o practica neintrerupta si un angajament de a-ti simti si de a-ti iubi propriile ziduri de aparare, de a te relaxa cu umor si de a te abandona complet, daramandu-ti zidurile de aparare inmuiate de iubire, care in caz contrar ti-ar reprima energia si ar deveni o inchisoare in jurul inimii tale.
Daca simti ca te cuprinde frica, iubeste-ti zidurile de protectie si manifesta deschis aspiratia cea mai profunda a inimii tale in fata barbatului tau. Daca iti doresti un barbat al carui tren sa te duca acolo unde doresti sa ajungi – si chiar mai departe – inspira-i directia prin profunzimea iubirii tale si ajuta-l sa si-o acordeze tinand cont de intuitiile inimii tale si de manifestarea plenara a energiei spontane a iubirii tale.
Daca trenul lui se indreapta catre o directie gresita, nu lasa mania sa te cuprinda, ghearele sa-ti creasca si furia ta spontana si necontrolabila sa danseze liber prin inima ta deschisa si prin trupul tau.
Nu uita ca tu atragi intotdeauna acel gen de barbat care isi poate mentine integritatea direct proportional cu dansul tau liber, care nu tine cont de zidurile tale de autoaparare si de frustrarile tale. Acest lucru nu este deloc usor, pentru nici unul din voi.
Pentru tine, este mai usor sa renunti la incercarea de a-ti schimba barbatul, sa inveti sa te iubesti singura, asa cum esti, si sa accepti sa tolerezi in casa ta un mitocan. Pentru barbatul tau, este mai usor sa se masturbeze in baie sau sa isi gaseasca o amanta decat sa te iubeasca cu gingasie si perseverenta, constient ca devotiunea si abandonarea ta il atrag mai mult decat sanii si fesele tale.
Daca nu va daruiti reciproc, in totalitate, el prezenta inimii sale si tu iubirea inimii tale, chiar daca uneori o faceti mai aprig si alteori cu mai multa blandete, - fie trenul lui va deraia, caci nu va mai fi sustinut de energia ta, fie tu te vei multumi sa te iubesti singura, lasandu-l pe el sa se descurce cum va putea. In final, el va esua in superficialitate, iar inima ta neimplinita va cadea in capcana depresiei. Amandoi va indepartati de iubire si va rataciti.
Daca iti doresti o relatie care sa reflecte principiul sacru al iubirii, atunci constientizeaza-ti in fiecare clipa aspiratia cea mai profunda a inimii tale. Nu te lasa deviata de dorintele tale inferioare, daca nu doresti sa atragi catre tine un barbat la fel de deviat.
Un barbat pe care l-ai ales tinand cont de dorintele tale inferioare iti poate asigura securitatea, o familie si cateva vacante de vis, dar nu va sti niciodata cum sa traiasca alaturi de tine o viata la unison cu iubirea divina.
Daca te vei limita sa iti constientizezi si sa manifesti numai dorintele tale inferioare, vei atrage catre tine un barbat care nu-ti va putea oferi niciodata ceea ce inima ta isi doreste mai presus de orice.
Daca iti doresti un barbat care sa iti poata oferi intreaga lui constiinta, creand impreuna cu tine o relatie sacra – eventual oferindu-ti chiar si securitatea, familia si vacantele de vis pe care ti le doresti –, atunci constientizeaza-ti, ai incredere si manifesta dorinta cea mai profunda a inimii tale.
In acest fel, rezonanta divina a iubirii tale si intelepciunea ta profunda vor avea grija sa atraga catre tine un barbat pe care sa il pretuiesti cu adevarat si pe care sa il inspiri. In final, relatia voastra va reflecta lumina si intelepciunea sacra a inimii tale.

Extras din lucrarea "Draga mea iubita" de David Deida,
Editura Kamala http://editura.kamala.ro