Test de viata

                   Eram fericit. Eram impreuna cu prietena mea de peste un an, asa ca ne-am hotarat sa ne casatorim. Parintii mei ne-au ajutat in toate privintele, prietenii m-au incurajat, iar prietena ? Era un vis ! Era un singur lucru care nu-mi dadea pace, chiar deloc, si acela era viitoarea soacra. Era o femeie de cariera, desteapta, dar in primul rand frumoasa si sexi, care cateodata flirta cu mine, chiar pe fata, si ma facea sa ma simt prost.
                   Intr-o zi, m-a sunat si m-a chemat pe la ea, sa verific invitatiile. Asa ca m-am dus. Era singura si cand am ajuns, mi-a soptit ca in curand am sa ma casatoresc si ca avea sentimente si dorinte fata de mine pe care nu le putea trece cu vederea. Asa ca inainte de a ma casatori si a imi dedica viata fiicei ei, ea vrea sa faca dragoste cu mine numai o data. Ce puteam spune? Eram socat si nu puteam spune un cuvant. Ea a mai adaugat ca se va duce in dormitor si daca ma simt in stare....sa ma duc si eu. Priveam fermecatorul ei corp cum se indeparta de mine. Am stat pironit un moment, iar apoi m-am intors si m-am indreptat spre usa de la intrare... am deschis-o si am iesit afara.
                   Acolo, sotul ei (viitorul meu socru) statea afara cu pusca in mana si cu lacrimi in ochi, m-a imbratisat si mi-a zis ca sunt foarte fericiti, ca am trecut micul lor test. Nu-si puteau dori un alt barbat pentru fata lor: "Bun venit in familie". Atunci mi s-au inmuiat picioarele si am mai invatat inca o lectie importanta: tine-ti tot timpul prezervativele in masina.

Osho : Ce este Dragostea?

"N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente. Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene. Este aproape ca si cum cineva ar intreba: "Ce este hrana?". Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea "Ce este dragostea?". Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte. Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea. Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi. Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste. Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, "Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? ".Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii. Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor. Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna:" Te iubim foarte mult" , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect. Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

  Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea. Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil. Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul... daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita. Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe... poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal! S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: "Sa faceti asta!" si "Sa nu faceti asta!"... a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. "Sa nu mancati fructele din pomul acesta!". Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai. Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri. Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii. In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor. Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat. De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri. La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa. Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei. Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea "Ce este dragostea?". Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau. Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins: "Cum poate tata sa faca asa ceva?" , iar acum faci aceleasi lucruri. Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

   Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: "Ai calatorit foarte mult ,ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?". Batranul s-a intristat profund. A spus: "Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta". Curiosul l-a intrebat mai departe: "Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?". Trist, batranul i-a spus: "Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect". 

  Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi. Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit. Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste. Nu spui: "Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir". Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie. Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara.

  Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa. Camilele stocheaza apa in corpul lor. Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult ...mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit. O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii. Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui brusc, doar din cauza acestei femei? De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol."

din cartea Cand iubesti, aparuta la PRO Editura si Tipografie

http://seductiatrupului.ro/

Despre iubire - fragment din Profetul de Kahlil Gibran

Atunci Almitra zise: „Vorbeşte‑ne despre Iubire.”

Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu:

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,
Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,
Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,
Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

CELE PATRU LEGĂMINTE (Don Miguel Ruiz)

1. FIŢI IMPECABILI ÎN TOT CEEA CE SPUNEŢI
Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea în lume.


2. NU LUAŢI NIMIC LA MODUL PERSONAL
Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sunt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.


3. NU FACEŢI PRESUPUNERI INUTILE
Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.


4. FACEŢI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERE
Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci când sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele. 

sursa http://www.scribd.com/
Editura Mix                        

Osho : Despre Iubire

  

    "Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti - asa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina."

    „Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate... Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizand faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta.” 

    „Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atat de mult - este inepuizabil; cu cat daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.”  

   „In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. 

Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei... Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze... S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane ? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la randul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare ii va reprosa celuilalt, plangandu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale.” 
articol cu sursa necunoscuta primit prin e-mail

Osho : Despre Senzualitate

,,Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.”

- Osho –

”Senzualitatea inseamna ca esti deschis, ca portile tale sunt deschise, ca esti gata sa palpiti o data cu existenta.

Daca o pasare incepe sa cante, persoana senzuala imediat simte cantecul rezonand in cel mai profund colt al fiintei sale. Persoana lipsita de senzualitate nici macar nu aude, sau poate ca percepe doar un zgomot venit de undeva; nu ii patrunde in inima.

Un cuc incepe sa-si cante chemarea – persoana senzuala incepe sa se simta ca si cum cantecul nu ar veni din vreun crang indepartat, ci din profunzimea propriului suflet. Devine propria chemare, devine propria tanjire dupa divin, devine propria tanjire dupa persoana iubita. In acel moment, omul si pasarea sunt una si aceeasi fiinta.

Cand vede o floare frumoasa inflorind, persoana senzuala infloreste o data cu ea, devine o data cu ea floare.

Persoana senzuala este lichida, curgatoare, fluida. Cu fiecare experienta, devine chiar acea experienta. Vazand apusul soarelui, este acel apus. Vazand noapte, o noapte intunecata, frumoasa liniste intunecata, devine intuneric. Dimineata devine lumina.

Este tot ceea ce este si viata. Gusta viata din orice ungher si coltisor. Astfel devine bogat; aceasta este adevarata bogatie. Ascultand muzica, este muzica; ascultand sunetul apei, devine acel sunet. Iar atunci cand vantul trece prin crengile copacilor si prin trosnetele lor, nu este departe de ele. Se afla in mijlocul lor, este unul dintre ele.

Un maestru Zen i-a spus unuia dintre discipolii sai, care voia sa picteze bambusi: ”Mai intai devii un bambus”. Era un pictor desavarsit, trecuse toate examenele artistice, cu distinctie chiar. Numele sau incepuse deja sa devina celebru. Iar maestru i-a spus: ”Du-te in padure, traieste alaturi de bambusi vreo cativa ani, devii bambus. Iar in ziua in care poti deveni bambus, intoarce-te si picteaza, dar nu inainte. Cum poti sa pictezi un bambus, cand nu stii ce simte bambusul inaluntrul sau? Poti sa pictezi un bambus din afara, insa aceasta este doar o fotografie.”

Aceasta este diferenta dintre fotografie si pictura. O fotografie nu poate niciodata sa fie o pictura. Indiferent cat de maiastra ar fi, indiferent cat de artistic ar fi facuta, ramane doar o reflectare a circumferintei bambusului. Nicio camera de fotografiat nu poate sa patrunda in suflet.

Cand a fost pusa pentru prima oara la punct fotografia, s-a nascut o mare temere in lumea picturii care se intreba daca era posibil ca acum pictura sa isi piarda vechea frumusete si vechiul piedestal; pentru ca fotografia putea fi perfectionata zi de zi si astfel in curand i-ar fi putut lua locul.

Temerile s-au dovedit a fi  lipsite de temei.

De fapt, dupa inventia aparatului de fotografiat, fotografia s-a dezvoltat extraordinar de mult, insa in mod simultan pictura si-a insusit noi dimensiuni, noi viziuni, noi perceptii. Pictura a devenit mai bogata; a fost obligata. Inaintea inventarii aparatului de fotografiat, pictorul indeplinea functia.

Maestrul a spus: ”Du-te in padure”. Si discipolul s-a dus si timp de trei ani a ramas in padure, alaturi de bambus, infruntand toate capriciile vremii. Pentru ca, atunci cand ploua,  bambusul  traieste o anumita placere; iar cand bate vantul  bambusul are o alta stare de spirit, si cand este soare bineinteles ca totul se schimba in fiinta unui bambus. Iar cand cucul vine in crangul in crangul de bambusi  si incepe sa-si cante chemarea, bambusii sunt tacuti si sensibili. Discipolul a trebuit sa ramana acolo vreme de trei ani.

Si, pe urma, s-a intamplat; intr-o zi s-a intamplat: stand alaturi de un bambus, a uitat cine era. Si vantul a inceput sa bata, iar el a inceput sa se legene – asemenea unui bambus! Abia mai tarziu si-a amintit ca vreme indelungata nu mai fusese om. Intrase in sufletul bambusului si a pictat bambusul.

Bambusii aceia cu certitudine aveau niste calitati pe care aparatul de fotografiat nu le puteau surprinde. Fotografiile pot sa fie frumoase, dar sunt moarte. Acea pictura anume era vie, pentru ca arata sufletul bambusului in toate starile sale de spirit, in toata bogatia sa, sub toate capriciile vremii.

Continea tristetea, continea bucuria si continea si extazul, precum si tot ceea ce stie un bambus, intreaga biografie a bambusului era prezenta in pictura aceea.

A fi senzual inseamna a fi deschis la toate misterele vietii.

Devino din ce in ce mai senzual si renunta la toate acuzatiile.

Lasa-ti corpul sa devina o poarta.”

http://www.minunemica.ro/

Osho: Despre Gelozie

   "Gelozia este foarte complicata. Contine multe ingrediente. Lasitatea este unul dintre ele, atitudinea egoista este alt element, dorinta de monopolizare – nu e experienta de iubire ci doar de posesivitate, o tendinta de a fi competitiv, o frica adanc inradacinata de a fi inferior… Deci multe lucruri sunt incluse in gelozie.Iubesti o persoana – sau cel putin crezi ca o iubesti...Daca intradevar iubesti, atunci gelozia nu e cu putinta. Daca vezi ca persoana iubeste pe altcineva, vei fi fericit: iubesti persoana si aceasta este fericita cu altcineva, si tot ceea ce vrei tu este că ea sa fie fericita. Nu te vei simti gelos/geloasa, ci din contra, te vei simti recunoascator persoanei care-l face fericit pe omul iubit.... Dar aceasta este iubirea autentica, care este o specie rara. Ceea ce exista in numele iubirii este doar o idee. Tu "iubesti" o persoana si aceasta inseamna ca posezi acea persoana. Tu "iubesti" o persoana si aceasta inseamna ca acela nu poate iubi pe nimeni altcineva. Daca iubeste pe altcineva te insulta, iti dovedeste ca esti inferior, ca exista oameni mai buni, mai de iubit decat tine. Aceasta raneste ego-ul, iti raneste posesivitatea, iti raneste dorinta de monopolizare. Si in esenta este lasitate pentru ca nu incerci sa infrunti realitatea in ceea ce priveste iubirea ta, intr-o maniera sincera,directa. Problema nu este ca omul iubit iubeste pe altcineva, intrebarea este: iubesti tu acea persoana intr-adevar? Si tu nu esti destul de curajos pentru a infrunta acea intrebare. Si aceasta este adevarata intrebare care trebuie pusa. Daca iubesti o persoana atunci nimic nu conteaza. Iubirea "permite" libertatea.Iubirea "permite" ca orice simte el ca vrea sa faca, poate face. Orice simte ca il face fericit, aceasta este alegerea lui. Daca iubesti persoana, atunci nu interferezi in intimitatea sa. …Nu ii incalci fiinta. Nu vrei ca aceasta sa iti dea socoteala unde a fost, unde este, cand e tarziu. Nu este bine asa. Este viata sa, unde merge, daca vine tarziu sau nu...ai iubit persoana asa cum este – si asa este ea. Nu ii incalci intimitatea. Nu ii deschizi scrisorile, nu te uiti prin buzunarele sale, in jurnalul sau, in agenda cu numere de telefon. Nu incerci sa cauti indicii. Toate acestea sunt lucruri urate.Trebuie sa infrunti realitatea. Daca nu o faci, aceasta este lasitate.Si, pentru a o ascunde faci atata caz de gelozie incat uiti complet ca este vorba doar despre lasitatea ta. Este nevoie sa iti clarifici daca este ideea ca iubesti persoana sau daca este o realitate ca o iubesti. Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindca sunt superficiale. Dedesubt sunt atatea gunoaie incat acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru marunt si imediat incep problemele. Nu pot concepe ca daca doua persoane intradevar se iubesc se vor certa vreodata pentru orice motiv, ca vor incerca sa-si impuna vreo idee, pentru orice motiv, ca vor incerca sa-l opreasca pe celalalt in ceea ce vrea sa faca. Cerinta de baza a iubirii este: il accept pe celalat asa cum este el. Si iubirea niciodata nu incearca sa schimbe persoana conform ideei tale despre acea persoana. Nu incerci sa "tai" persoana pe ici si pe colo pentru a o aduce la "marimea" adecvata – ceea ce se face peste tot in lume, de altfel. Oamenii care cred ca se iubesc – se hartuiesc reciproc incontinuu, incerca sa creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celalalt sa fie precum o marioneta iar sforile sa fie in mainile lor.Si acelasi lucru il faci si celalalt: el vrea ca tu sa fi o marioneta iar sforile sa fie in mainile sale. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie, durere. Si atunci ne minunam: de ce au scris poetii asa multe lucruri frumoase despre iubire? – fiindca nimic nu pare sa se intample!Exista doar in poezii.Adevarul este ca majoritatea poetilor nu au iubit vreodata. Ei sunt indragostiti de ideea de iubire, astfel incat creeaza poezii frumoase, povesti frumoase. Sau poate ca au iubit, dar au esuat,astfel incat pentru a se consola, ei creeaza situatia opusa in poeziile lor. ...Este o compensatie. In viata, ei rateaza, asa ca transpun in scris, in scris poetul creeaza fantezia pe care ar fi vrut sa o traiasca aievea, pentru a-si uita viata, pentru a-i uita uratenia.Deci fie poetii nu au iubit niciodata si nu au cunoscut agonia iubirii, ori daca au iubit au cunoscut agonia ei si au vrut sa cunoasca si extazul.... Lasitatea este cea care te tortureaza. Pur si simplu, infrunta realitatea, daca iubesti omul sau nu. Daca il iubesti atunci nu exista conditii. Daca nu-l iubesti, atunci cine esti tu pentru a pune conditii? Daca il iubesti, il iubesti asa cum este, daca nu-l iubesti, nu este nici o problema – el este nimeni pentru tine, deci ce conditii sa ii pui? Poate face orice doreste sa faca. Dar trebuie sa iti infrunti sentimentele intr-un mod foarte sincer.Si intalnirea directa cu propriile tale sentimente iti va arata calea. Viata nu este grea – noi o facem asa fiindca suntem lasi – nu vedem acel lucru care stim ca este acolo. ... Nu ne uitam fiindca stim ca poate va fi greu sa infruntam realitatea. ... Dar nu este mereu usor sa infrunti realitatea. Iar aceasta te face inocent si complexitatile care nu sunt necesare apar. Altfel, o persoana va continua sa traiasca in imaginatie, sa-si inchipuie ca iubeste, ca poate muri pentru celalalt. Tu nici macar nu suporti sa il vezi pe celalalt fericit pentru un minut cu altcineva – si tu crezi ca poti muri pentru acea persoana! Doar incearca sa vezi ce simti intr-adevar pentru celalalt – si gelozia va disparea. In majoritatea cazurilor, odata cu gelozia si iubirea ta va disparea. Dar este bine fiindca ce sens are sa ai parte de o iubire plina de gelozie, care de fapt nu este iubire? Daca gelozia dispare si iubirea ramane, atunci ai ceva consistent,care merita."

Osho – "Light on the Path"

http://www.scribd.com/

A fost odata...Cucoana Uniunea Europeana (poveste cu talc)

A fost odata un taran sarac, dar cinstit, ca de aia era si sarac. El putea fi deopotriva roman, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez,croat ori sarb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, ori turc, sau orice alta natie, importante fiind - in acest caz - saracia si cinstea. De altfel, in diverse variante, povestea circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare.
In satul lui, uitat de lume, se auzise ca undeva, departe, peste mari si ţări s-ar afla o cucoana înstărita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile Cucoanei.
Intr-o buna zi si-a pus traista in bat si a plecat la drum. Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a batut la poarta si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul de-abia s-a atins de ele si si-a spus necazul:
- Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna pe la noi insa-i cam lunga, tine aproape sase-sapte luni pe an. Ca sa lucrez bine pamantul as avea nevoie de o pereche de incaltari noi. Sunt descult si mi-e frig, doar atât iti cer.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum.
Apoi a glasuit:
- Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana - Armani.Tine de frig, de ploaie."
Daca a vazut asa, omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
- Totuşi e doamnă bună.Putea să nu-mi dea nimic.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit cu un deget degerat. Apoi, la sfarsitul verii, istovit de munca pamantului, a plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,spunându-i păsul cel
vechi:
- Coana Mare, sunt desculţ, o pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine.
Doamna l-a privit iar cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
- Daca-i degeaba, merită s-o ia, isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
A mai trecut o iarna grea, cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit iar de Doamna cea darnica pornind iar spre ea sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi, nu s-a dat batut.
An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.
Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si la spital a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având mai multe viteze si telecomanda.
Omul a multumit si, intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte fu călcat de hoti. Acestia nu gasira mare lucru, dar plecara
acasa cu saci intregi de basti. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nici o basca.
Hotii, oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
Asa ca, asezat comod in caruciorul sau silentios,cu mai multe viteze, a pornit iar la drum si s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
- Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti.
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu, acolo unde incepea caruciorul, si ganditoare i-a spus:
- Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună basca.

Aceasta poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut.

Osho : Viata in cuplu

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"

Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.

Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"

Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.

Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"
Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."

Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunoscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...

Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "

Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o greseala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
sursa:http://dindragoste.unica.ro/

Despre Orgoliu - Lise Bourbeau

Sunt foarte putini oameni carora le place sa auda vorbindu-se despre orgoliu. N-am intalnit inca pe nimeni care sa fi reusit sa-l stapaneasca in intregime. Orgoliul este una din numeroasele manifestari ale fricii, dar acesta are si o latura care tine de aspiratia spre perfectiune a omului. Acesta este constient de perfectiunea divina care exista in el, dar o exploateaza in mod gresit din dorinta de a avea intotdeauna dreptate, in detrimentul celorlalti. Orgoliul este o alta greseala a planului mental, a intelectului.

Orgoliosul se recunoaste dupa felul in care vrea, in orice imprejurare, sa aiba dreptate si sa le arate celor din jur ca ei gresesc. Vrea sa dea impresia ca el este singurul castigator. Dar puterea ce pare sa vina din orgoliu nu este decat o iluzie, caci, in realitate, orgoliosul pierde intotdeauna.
Se spune ca orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanitatii. El sta la originea marilor tulburari din viata sociala, a rivalitatii intre popoare, a razboaielor, intrigilor, urii si ranchiunei manifestate fata de altii. Orgoliul da nastere la ambitii pentru putere, dar inaspreste inima si ne impiedica sa ne iubim semenii.
Orgoliosul e convins ca el e intotdeauna drept si ceilalti nu. A incerca sa schimbi pe cineva e o forma de orgoliu. Cand, in sinea ta, crezi ca esti corect si ai dreptate in comparatie cu altul care, dupa tine, nu numai ca greseste, dar modul lui de gandire e complet deplasat, tu esti singurul care are de pierdut.
Daca te lasi stapanit de orgoliu, asta te va costa foarte mult in ceea ce priveste dragostea, relatiile, sanatatea si fericirea! Oare chiar merita?

Orgoliosul e cel care se cunoaste cel mai putin pe sine. E atat de plin de el, incat orice tentativa de a-l lamuri va fi sortita esecului. Nu vrea sa stie nimic. Nu suporta sa fie contrazis. ii place compania oamenilor care il flateaza. Binele pe care-l infaptuieste cineva cu dorinta secreta de a fi aplaudat si glorificat se intoarce intotdeauna impotriva autorului sau.
Din acest motiv, atatia oameni care incep un lucru cu bune intentii ,acesta, in final, se intoarce impotriva lor, caci, pe parcurs, orgoliul a pus stapanire pe ei.
Exista doua forme de orgoliu: mental si spiritual.

Orgoliul mental il caracterizeaza pe cel care crede ca stie totul. De indata ce i se pun la indoiala cunostintele, orgoliul iese la suprafata si acesta este inceputul unei indelungi lupte obstinate pentru a-l face pe interlocutor sa-i inteleaga punctul de vedere. Il putem recunoaste pe orgolios dupa felul lui de a fi. Vorbeste repede, intr-un stil grabit. Vrea cu orice pret sa aiba dreptate si incearca in toate felurile sa se faca inteles, pana cand interlocutorul exclama: “Aha, am inteles”. Trebuie sa-i dai dreptate!

O alta trasatura specifica orgoliosului este folosirea in mod curent a cuvintelor: “Da, stiam”. El stie totul. Daca intr-adevar stie totul, de ce se simte obligat sa o spuna? Ti se intampla de multe ori sa rostesti aceasta fraza? In aceasta situatie, cel mai important este sa fii tu insuti convins ca stii. Tu si numai tu!
Daca ai fost intrebat:”- Stiai?”, era cu totul altceva. Era o intrebare care astepta un raspuns. Nevoia de a spune ca stiai ceva, fara a fi fost intrebat, se naste din orgoliu.

Orgoliul te face sa rezisti oricarei transformari interioare. incearca mereu sa te impiedice sa-l vezi pe Dumnezeu in fiecare om, sa ierti, sa-ti exprimi emotiile si sentimentele, sa fii tu cu adevarat, sa inveti sa te cunosti si sa evoluezi. Daca in prezent esti suparat pe cineva si simti ca ti-e imposibil sa-i ceri iertare, in primul rand fiindca-i porti pica si fiindca n-ai incercat sa recunosti dragostea in gesturile sau cuvintele sale, inseamna ca lasi orgoliul sa te impiedice. Probabil gandesti in felul urmator: “Dar daca i-as cere iertare, asta ar insemna, nici mai mult nici mai putin, sa-i dau dreptate si sa recunosc ca am gresit!”.

Incearca sa privesti orgoliul ca pe o entitate exterioara care nu vrea decat sa te influenteze. Imagineaza-ti ca e o voce din capul tau care te deranjeaza continuu si nu te lasa sa traiesti. Hotaraste ca, de acum inainte, vrei sa-ti dirijezi singur viata, fara a mai asculta de vocea aceea.

Iti sugerez sa-i dai, ca si supraconstiintei tale, un nume, de exemplu, CANTA. De fiecare data cand ii simti prezenta, spune-i: CANTA, pleaca de aici, nu te-am invitat, dispari imediat! Vei vedea ca e foarte eficient. Cand esti stapanit de orgoliu, nu mai esti tu insuti, nu-l mai exprimi pe Dumnezeul tau interior. Te lasi influentat.

Orgoliul tau va face orice pentru a supravietui. Se va intoarce impotriva ta din momentul in care ai hotarat ca vrei sa-l stapanesti. Te va ataca mai ales in primele saptamani ce urmeaza deciziei tale. Dupa observatiile si experientele personale, pot sa-ti spun ca in primele trei saptamani va fi cel mai rau. Apoi, treptat, rezistenta sa incepe sa slabeasca si totul devine mult mai usor.

Orgoliului ii este frica. il putem compara cu o vecina care vine mereu la tine sa-ti impuie capul cu povesti infricosatoare. Tu o lasi sa te ameteasca astfel in orice moment al zilei. Cand, in sfarsit, te decizi sa-i spui: Pleaca de aici, nu mai am chef de povestile tale, ea intra in panica. isi pierde teritoriul unde putea oricand sa se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevarul spuselor tale. Asa se intampla si cu orgoliul. O vreme va face orice ca sa supravietuiasca, pentru a disparea apoi cu totul. Trebuie sa ramai in permanenta atent, sa fii stapan pe situatie.

E bine sa fii mai constient, pentru ca omul e in general foarte orgolios. Nu ne putem debarasa de azi pe maine de aceasta boala care exista de generatii intregi. Incepe prin a castiga mici victorii in fiecare zi, facand acte de dragoste!

Orgoliul reprezinta de fapt exaltarea eului inferior, a personalitatii, in contradictie cu eul superior, individualitatea. Pe masura ce o vei dezvolta pe aceasta din urma, orgoliul va avea tot mai putina putere asupra ta.

Atentie si la orgoliul spiritual. Pe masura ce o persoana evolueaza, ea devine tot mai constienta si pericolul de a se lasa stapanita de orgoliu va fi tot mai mare. Incepe sa se simta superioara celorlalti: “Eu sunt mai bun decat tine. El nu e atat de evoluat ca mine”. Aceste ganduri se nasc din orgoliul spiritual. Am cunoscut persoane care atinsesera un grad de evolutie ridicat dar, in momentul in care era vorba sa le fie de folos altora, s-au lasat stapanite de orgoliu si totul s-a intors impotriva lor.

Este foarte important sa fii atent in special cand devii mai constient. Faptul ca ai ajuns la un nivel mai ridicat decat altcineva nu inseamna neaparat ca acesta iti este inferior. Gradul lui de constiinta e inferior, dar puritatea sufletului sau e la fel de perfecta ca a ta. Numai exprimarea e diferita.

Daca ii privesti pe ceilalti ca fiind mai mici decat tine e ca si cum te-ai compara cu un elefant si i-ai considera pe ceilalti niste soareci. Crezi ca un elefant e mai valoros, ca animal, decat un soarece? E primejdios sa gandesti astfel. E ca si cum ai spune ca tu esti Dumnezeu si celalalt nu. Dar trebuie sa-l vezi pe Dumnezeu in fiecare om.

Ceea ce face deosebit de dificila munca pentru stapanirea orgoliului este faptul ca, de indata ce cineva se lasa cuprins de orgoliu, aceasta tinde sa scoata la iveala si orgoliul celuilalt. Cand doi orgoliosi se infrunta, rezultatul este inevitabil doi invinsi.

Cel mai bun mijloc de a invata sa-ti stapanesti orgoliul atunci cand discuti cu cineva care tine neaparat sa aiba dreptate este sa nu te incapatanezi. Accepta ideea ca, in momentul respectiv partenerul tau de discutie detine un adevar important pentru el. la fel de important ca al tau. Cine are dreptate? Amandoi, fara indoiala.

Deci, accepti in forul tau interior ca celalalt are dreptate, dar ca si adevarul tau e la fel de important. iti sugerez sa-i raspunzi urmatoarele:” Accept punctul tau de vedere, chiar daca este diferit de al meu si chiar daca nu-l inteleg. Accept ca pentru tine e important”. Celalalt va fi complet naucit. Orgoliosul vrea intotdeauna sa castige, sa aiba dreptate, sa aiba impresia ca celalalt a pierdut. Dar, dupa aceste cuvinte, se va gasi intr-o situatie in care adevarul sau este acceptat fara ca celalalt sa piarda. Vorbindu-i astfel, eviti sa te certi cu el sau sa i te supui.

Supunerea inseamna a-ti schimba punctul de vedere pentru a fi de acord cu celalalt. Si in acest caz, amandoi aveti de pierdut: tu fiindca, supunandu-te, ai impresia ca ti-ai pierdut toata energia, si celalalt, care se crede castigator, dar si-a castigat o falsa putere. Puterea lui trebuie sa vina din el insusi, nu din ceilalti. Oricine castiga prin orgoliu este in mod automat un invins.

Contrariul orgoliului il reprezinta umilinta. Dar, atentie, multi oameni se considera umili pentru a-si ascunde teama, caci in realitate ei sunt slabi. Le e atat de teama sa nu greseasca, incat se supun de buna voie. Da-le puterea si vei vedea ca se schimba imediat; umilinta lor dispare ca prin farmec… Este ceea ce numim falsa umilinta.

Sunt si oameni care se umilesc mereu si nu-si pot accepta talentele si calitatile. Se simt foarte incurcati cand cineva le face un compliment. Fac totul cu umilinta… Si asta este tot falsa umilinta, de fapt, tot o forma de orgoliu.

Cel mai bine este sa te compari cu cei care-ti sunt cu mult superiori si sa-ti dai seama ca, pur si simplu, ei stiu mai bine sa-l exprime pe Dumnezeu. Astfel realizezi ca mereu mai ai ceva de invatat si accepti mai usor ca orice om e atat de perfect pe cat poate fi el.

Orgoliul atrage dupa sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stari de spirit care nu sunt benefice. Exista doua forme de ipocrizie: cea a omului puternic care se da drept un oarecare si cea a omului obisnuit care se da mare. Ambele forme ne pun in incurcatura: unul prin falsa umilinta, celalalt prin vanitate.
Daca orgoliosul ar stii ce-l asteapta dupa moarte… si ce isi pregateste pentru viata viitoare…! Aceasta nu e o carte de spiritism, dar e bine sa reflectezi la tot ce ti-am spus. De aceea e important sa-ti stapanesti orgoliul, sa devii mai constient de motivatiile tale. Vrei sa te bucuri de glorie si sa fii flatat de ceilalti? Daca e asa, totul se va intoarce impotriva ta. E chiar asa de important sa ai intotdeauna dreptate? Observa cat te poate costa asta!

Poate ajuti pe cineva in speranta ca-ti va spune cat esti de bun si de minunat? Speri ca ajutorul pe care-l dai sa fie strigat in gura mare pe strada, de toata lumea? Observa ce se intampla cu tine! Sa presupunem ca ai ajutat pe cineva, dar persoana respectiva ti s-a parut ingrata, nerecunoscatoare. Nici macar nu ti-a multumit, in schimb a inceput sa povesteasca tuturor cum si-a luat viata in propriile maini si, astfel, s-a schimbat nebanuit de mult. Despre ajutorul tau n-a suflat nici o vorba! Te demoralizeaza, nu-i asa?! Ai fi preferat sa spuna ca totul ti se datoreaza tie? A astepta recunostinta din partea cuiva este o forma de orgoliu.

Poate vei fi tulburat citind aceste randuri, dandu-ti seama cat esti de orgolios! Dar scopul meu nu este sa te tulbur, ci sa te fac sa devii constient. Daca iti vei da seama ca esti o persoana orgolioasa, e vremea sa incepi sa lupti cu orgoliul tau, caci el este cel care te impiedica sa iubesti.

Tot mai multi oameni sunt afectati de boli grave de inima cum ar fi scleroza multipla. Orgoliul face ravagii. Ideal pentru ei ar fi sa-si lase inima libera sa iubeasca. Sa fie mai putin duri fata de ei insisi si fata de ceilalti.
Latura mentala trebuie folosita pentru a evolua si nu pentru a te umili pe tine si pe altii. Sinceritatea te va face sa traiesti o fericire cu mult mai mare decat aceea de a avea totdeauna dreptate.

Daca iti vei da seama ca n-ai taiat legaturile cu parintii tai, dupa ce ai trecut printr-o asemenea faza, si inca eziti sa o faci, e un semn de orgoliu. A cere iertare si a-ti arata dragostea fata de cineva nu te face sa pierzi nimic. Toti cei implicati sunt atat de perfecti pe cat stiu sa fie. Fiecare a facut asa cum s-a priceput mai bine. Pur si simplu, n-a stiut sa-si exprime dragostea. Pentru a o lua de la inceput, unul sau altul trebuie sa- si deschida inima si sa-si lase orgoliul deoparte. E cel mai bun lucru pe care il poate face un om pentru celalalt. A gandi sau a vorbi cu capul e o forma de orgoliu. in acel moment intri in contact cu mintea celuilalt si el iti raspunde tot cu capul, nu cu inima.

Totul revine mereu la acelasi lucru: dragostea. Fiecare semn de dragoste sfarseste prin a rezolva toate problemele si transforma totul in viata. Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala.

Acum iti dai seama probabil ca in spatele orgoliului se ascunde intotdeauna frica. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la inaltime intr-o situatie, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Daca ai de-a face cu o persoana orgolioasa, incearca sa observi toata suferinta si teama ascunse in comportamentul sau. Poate ca va incerca sa te schimbe, sa-ti provoace teama prin atitudinea sa autoritara, transanta. Dar sa nu te lasi impresionat, caci in realitate este, probabil, mai speriata decat tine. Nu incerca sa-i raspunzi tot cu mintea. Vazandu-i suferinta, vei fi in masura sa ajungi la inima ei.
La sfarsitul acestui capitol, te sfatuiesc sa faci o retrospectiva a ultimelor trei zile. Scrie tot ce-ti amintesti in legatura cu contactele pe cate le-ai avut (cu cei apropiati sau cu altii) – prin ganduri, vorbe sau fapte.

Fii sincer cu tine insuti. Nimeni nu se va uita pe foaia ta de hartie. Daca vrei, arde-o dupa ce ai terminat. Observa de cate ori te-ai lasat stapanit de orgoliu. Poate fi vorba despre orgoliu mental: “Eu stiu mai bine” sau “Eu sunt mai bun”.

Exercitiul n-a fost conceput pentru a te face sa te simti vinovat, ci pentru a te ajuta sa devii constient, sa-ti dai seama unde esti si ce hotarare trebuie sa iei. Observa cat te-a costat in ceea ce priveste sanatatea, linistea interioara, relatiile, fericirea, dragostea fata de ceilalti. Esti pregatit sa platesti in continuare acest pret?

Cred ca, daca ai reusit sa citesti cartea pana aici, ai intentia ferma sa fii propriul tau stapan, sa stii sa-ti recunosti adevaratele nevoi. E fundamental sa te ocupi de orgoliul tau. Observa ce schimbari se vor petrece in viata ta.Cand vei termina lista, studiaza fiecare situatie si du-te sa vorbesti cu persoana in cauza. Daca e cazul sa-ti ceri iertare, fa-o. Explica-i faptul ca te-ai lasat dominat de orgoliu. Spune-i ca nu erai cu adevarat tu cel care-i vorbeai, ca totul venea din orgoliu. Marturiseste-i ca ai decis sa fii propriul tau stapan, dar va trebui sa aiba rabdare cu tine, caci nimic nu se poate face de azi pe maine. Acest semn de dragoste te va ajuta, crede-ma. Iata afirmatia pe care trebuie s-o repeti cat mai des posibil:
MÃ ACCEPT CU ORGOLIUL MEU SI MÃ ELIBEREZ TREPTAT DE EL, INCERCÂND SÃ-L VÃD PE DUMNEZEU iN TOTI CEI CE MÃ iNCONJOARÃ.

 Fragment din cartea:

„Ascultă-ţi corpul, cel mai bun prieten pe care îl ai pe Pământ!“

http://www.scribd.com/

Osho: Despre Acceptare

“Daca incerci sa faci un om sa fie ca Iisus, esti distructiv. Iisus nu se poate repeta.

Si nici nu este nevoie!

Unul singur este de ajuns, mai multi ar fi plictisitori.

Nu incerca sa transformi pe cineva in Buddha.

Lasa-l sa devina el insusi, cu natura lui proprie de buddha.

Si nici tu, si nici el nu stiti ce are inauntrul sau.

Numai viitorul va arata aceasta.

Nu doar tu vei fi surprins; chiar acea persoana va fi surprinsa cand floarea se va deschide.

Toti ducem cu noi o floare cu un potential si o putere infinite, cu posibilitati infinite.

Ajuta, da energie, iubeste.

Accepta-l pe celalalt si da-i sentimentul ca este binevenit.

Nu-i da sentimentul de vinovatie, nu-i da ideea ca este condamnat.

Toti cei care incearca sa-l shimbe ii dau sentimentul de vinovatie iar vinovatia este otrava.

Cand cineva spune “Fii ca Iisus!”, te-a negat ca persoana.

De cate ori iti spune sa fii ca altcineva, tu nu esti acceptat. Nu esti binevenit, esti ca un intrus. Daca nu devii altcineva, nu esti iubit.

Ce fel de dragoste e aceasta, care te distruge si te vrea doar cand devii fals, prefacut?

Tu poti, in mod autentic, doar sa fii tu insuti. Tot ce este in plus este falsitate, restul vor fi doar niste masti, personalitati, dar nu esenta ta.

Poti sa te decorezi cu personalitatea lui Buddha, dar niciodata asta nu-ti va atinge inima. Nu va fi vreodata raportata la tine, nu va avea vreo legatura cu tine. Va fi doar ceva din exterior. O fata, dar niciodata fata ta.

Deci oricine incearca sa te faca sa fii altcineva si iti va spune: “Te voi iubi daca devii precum Buddha, precum Hristos”, nu te iubeste.

Se poate sa-l iubeasca pe Hristos, dar pe tine te uraste. Si dragostea sa pentru Hristos se poate sa nu fie nici ea atat de adanca, pentru ca daca l-ar iubi cu adevarat pe Iisus, ar fi inteles unicitatea absoluta a fiecarui individ.

Dragostea este o intelegere profunda. Daca ai iubit pe cineva, ai declansat in tine un tip diferit de viziune. Acum poti vedea clar.

Daca il iubesti pe Iisus, pe oricine vei cunoaste, il vei vedea exact asa cum este, vei vedea persoana sa concreta si potentialul pe care il are aici si acum. Si vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina absolut orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva.

Toate asteptarile sunt condamnari, toate asteptarile sunt negari si respingeri. Tu doar vei darui dragostea ta – pentru nici o rasplata, pentru nici un rezultat. Pur si simplu vei oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.

Cand se revarsa fara sa aiba vreun viitor, dragostea este o energie imensa.

Cand exista fara nici o motivatie, dragostea ajuta, si nimic nu ajuta asemenea ei.

In momentul in care simti ca cineva te accepta asa cum esti, te simti echilibrat. Nu esti respins in aceasta existenta. Cel putin o fiinta umana te accepta neconditionat.

Acest lucru iti ofera incredere, echilibru; iti da sentimentul ca esti acasa. Daca esti departe de tine insuti, esti departe de esenta, de casa.

Distanta dintre tine si tine este distanta dintre tine si casa ta, si nu exista nici o alta distanta.

Deci oricine iti spune: “Schimba-te, fii altcineva”, te impinge tot mai departe de casa ta. Vei deveni fals, vei purta masti. Vei avea personalitati, caracter si o mie de alte lucruri, dar nu vei avea suflet; nu vei avea esentialul. Nu vei fi constient, vei fi o deceptie: un pseudo-fenomen, non-autentic.

Deci cand spun sa ajuti, spun doar sa creezi un climat in jurul oamenilor. Oriunde mergi, poarta cu tine climatul iubirii si al compasiunii, si ajuta-l pe celalalt sa fie el insusi.

Acesta este cel mai dificil lucru din lume – sa-l ajuti pe celalalt sa fie el insusi – pentru ca este impotriva ego-ului tau. Ego-ul tau doreste sa creeze, din oameni, imitatori.

Ti-ar placea ca toti sa te imite; ai vrea sa devii exemplul perfect si toata lumea sa te urmeze. Ai deveni punctul central, toti ceilalti fiind falsi.

Nu, ego-ului nu-i place ideea, el vrea sa-i schimbe pe ceilalti in concordanta cu tine.

Dar cine esti tu ca sa-i schimbi pe altii? Nu-ti asuma responsabilitatea asta. Este periculos; asa se nasc cei asemeni lui Adolf Hitler. Isi iau responsabilitatea de a schimba lumea in concordanta cu ei. [...]

Exista numai un singur mod de a iubi oamenii, si acesta este de a-i iubi asa cum sunt.

Aici este frumusetea: ca atunci cand ii iubesti asa cum sunt, ei se schimba. Nu asemeni tie – ei se schimba in conformitate cu propria lor realitate.

Cand ii iubesti se transforma. Nu se convertesc – se transforma. Se inoiesc, ating noi dimensiuni ale fiintei lor. Dar asta se intampla in interiorul lor, se intampla conform firii lor.

Ajuta oamenii sa fie naturali, ajuta-i sa fie liberi, sa fie ei insisi, niciodata nu incerca sa fortezi pe cineva, sa-l tragi, sa-l impingi si sa-l manipulezi. Acestea sunt metodele ego-ului si tot ce inseamna politica.

Fragment din ”Compasiunea Suprema inflorire a iubirii”,Pro Editura si Tipografie

sursa: http://www.minunemica.ro/