Imaginează-ți că nu ai mâncat de o saptămână și abia ai avut o cană cu apă pe care să o bei. Și într-o zi, bate cineva la ușă și îți spune că îți oferă mâncare și apă,sucuri, tot ce ai nevoie, însă tu trebuie să faci ce vrea el. Să te schimbi,să gândești precum el, să fii dependent . Pentru tot restul vieții. Iar atunci el îți va furniza mâncare zilnic. Crezi că ai accepta, în condițiile în care ești mort de foame ?
Dar dacă tu ești sătul, ai frigiderul
plin și cartea de bucate pe masă? Ce ai spune când ți-ar propune cineva
să faci orice vrea el,în schimbul mâncării?
Aceasta idee este din cartea Arta de a iubi,
de Don Miguel Ruiz și ilustrează perfect conceptul de iubire de sine.
Dacă tu ești înfometat după iubire și nu o ai deja în tine, vei căuta în
ceilalți împlinirea ta, umplerea golurilor tale interioare și îi vei
seca de energie, bună-dispoziție și dragoste pentru că niciodată nu va
fi de ajuns ce primești. Și da, vei face orice pentru a obține doza
zilnică de “mâncare”. Însă dacă tu te iubești suficient și ai descoperit
în tine toată dragostea, afecțiunea și aprecierea, nu vei mai cere de
la ceilalți, ci doar vei dărui. Și paradoxal, atunci vei și primi, ceea
ce tu ai deja. În tine.
“Te
străduiești să trăiești prin alții experiența lui CINE EȘTI TU, dar mai
bine permite-le să trăiască prin tine experiența lui CINE SUNT EI “- Neale Donald Walsch
Îți dai seama dacă ești un om “înfometat
” când cauți ca ceilalți să te împlinească, când consideri că ei
trebuie să fie într-un anumit fel, să facă anumite lucruri așa cum vrei
tu și să spună ceea ce tu consideri că merită să fie spus. Ești lihnit
când cauți aprecieri și confirmări periodice a propriei tale valori și
ești convins că e responsabilitatea soțului/soției, iubitului/iubitei,
prietenilor, să te satisfacă pe tine și propriile tale nevoi și oricât
ți-ar arăta ceilalți că ești frumos,iubit și valoros, oricât ar acționa
ei conform cu cerințele tale(de cele mai multe ori absurde)ceri mai mult
și zaci nemulțumit pe canapea, cu lacrimi în ochi și tânjind după încă o
porție de iubire. Așa cum crezi tu că arată iubirea și o meriți.
Trezește-te! Nu e nici responsabilitatea
și nici meritul celorlalți pentru cum te simți tu. Da, înțeleg. Ai un
trecut dureros, răni sângerânde, greutăți care te apasă și goluri care
strigă din adâncul tău să fie umplute. Dar cât ai de gând să cari asta
cu tine? Încă nu te-ai săturat ? Chiar nu te-ai săturat să dai vina pe
trecut, pe rănile TALE, pe ceilalți, în timp ce tu ești victima de pe
canapea care cerșește iubire și confirmări?
Unii nu suportă cerșetorii și spun
“Du-te la muncă, eu muncesc, nu stau cu mâna întinsă.” Nu cumva și tu
cerșești? Că nu stai cu mâna întinsă pentru 2 lei , da, de acord, însă
stai cu brațele deschise și un butoi cu așteptări care cere să fie
umplut DE CEILALȚI. Tot cerșit e și ăsta. Și nu e cu nimic mai nobil
decât cel dintâi.
Întrebarea nu e ce au ceilalți să-ți ofere , ci ce poți SĂ LE OFERI TU LOR.
Trăim într-o perioadă în care cauți
sufletul pereche…jumătatea ta. EȘTI COMPLET DEJA. Dacă nu ai descoperit
asta, stă în puterea ta să o faci, însă îmi pare tare rău să te
dezamăgesc chiar eu, însă nimeni nu te va întregi și umple dacă nu o
faci chiar tu. Când vei fi complet, întreg,plin, te vei concentra pe A
DĂRUI, fără condiții, fara temeri, fără așteptări de răsplată, pentru că
tu dai dintr-un preaplin, care nu se golește niciodată. Nu pierzi
nimic, doar câștigi. ( Atenție! Dacă acum te gândești că tu bietul de
tine ai tot dat de atâtea ori și ceilalți sunt oameni răi care nu te-au
respectat,iubit și nu ți-au oferit nimic,nu ai oferit fără
condiții, încă ești ”mort de foame” și te simți victimă iar de aici nu
poți face nimic. Decât să-ți plângi de milă și să te văicărești că lumea
e crudă)
Fie că atunci când te gândești la iubire
îți vine în minte imaginea partenerului de viață, a prietenilor, a
familiei sau orice altceva, uite care sunt cei trei ucigași ai iubirii:
- NEVOIA - Ai nevoie mereu de cuvinte frumoase, de susținere( morală,financiară, etc), de iubire, de priviri și confirmări a valorii tale. Lucrul rău nu este că ți le dorești, ci că ai nevoie de ele. Asta înseamnă că nu ai încredere în tine și ai nevoie de celălalt să-ți arate părțile tale bune, nu te iubești pe tine și ceri de la celălalt să te iubească( cât pentru doi) și să-ți confirme asta prin cuvinte și gesturi. Problema cu nevoia este că niciodată nu vei avea suficient, pentru că vei intra într-o buclă în care te vei simți bine pentru câteva minute sau ore, după ce primești ceea ce ai nevoie, apoi vei da din picioare ca și copii să primești din nou,căci resursele s-au terminat și ceri să fii hrănit. Și oricât ți s-ar oferi, întotdeauna ți se va goli rezervorul iubirii la scurt timp și vei cere iar și iar…până când celălalt, lipsit de energie și pasiune, va renunța. Să-ți ofere…sau chiar la tine.
- AȘTEPTĂRILE - “Celălalt trebuie să facă asta, să fie așa, să-mi spună, să-mi arate, să mă facă să simt valoros, iubit,satisfăcut. Eu îi dăruiesc iubirea mea, timpul meu, cuvintele mele, el e dator să-mi dea înapoi ceea ce mi se cuvine”. Așa arată dialogul tău interior? Să-ți dau un exemplu. Trimiți un mesaj persoanei iubite. Aștepți să-ți scrie înapoi? NU, nu trebuie să o facă, iar asta nu înseamnă că nu simte la fel, ci pur si simplu nu simte să-ți scrie. Dacă aștepți un răspuns atunci nu i-ai scris din iubire, ci pentru că aștepți de la el o confirmare, un semn, orice.
Și
așteptările distrug iubirea pentru că aștepți de la celălalt să fie cum
vrei tu. Să te iubească cum vrei tu, să se îmbrace cum vrei tu, să
vorbească într-un anume fel, să se poarte AȘA CUM TREBUIE . Asta e ca și
când ai merge la magazin să-ți cumperi o pereche de blugi și spui “O
să-i duc la modificat.Le schimb culoarea, nasturii și îi strâmptez, apoi
sunt buni”. Problema cu oamenii e că oricât i-ai “modifica”, tot nu
vei fi fericit pentru că modificarea trebuie să aibă loc în tine. În
fond, tu ești cel nemulțumit .
- GELOZIA- Ai impresia că celălalt îți aparține. E al tău. Și nimeni nu are dreptul nici măcar să se uite la el, dapăi să facă el greșeala de a se uita după alte chipuri…atunci ar ieși un scandal monstru în care tu vei fi victima, iar el trădătorul. Ei bine…nu numai că nu-ți aparține, însă dacă ești gelos, nu ai încredere în tine. Nu-ți cunoști valoarea și ai impresia că oricine poate fi un intrus și există riscul să fie mai bun ca tine.
Cum ai reacționa dacă ar veni într-o zi
la tine partenerul de viață și ți-ar spune că astăzi s-a simțit atras de
altă femeie/alt bărbat? Ai izbucni într-o criză de nervi și de plâns?
Sau l-ai întreba ce anume l-a atras la cealaltă persoană? Ai căuta oare
în tine aspectele tale forte și cele slabe și ți-ai examina propriile
răni? Sau i-ai da cu tigaia în cap?
Dar dacă ți-ar spune că s-a îndrăgostit
de altcineva? Ai cataloga toți bărbații/toate femeile ca fiind ….( aici
găsește tu ce denumiri de animale vrei, că sunt destule) și l-ai
blestema după ani de iubire? Sau l-ai lăsa să meargă liber, pe drumul
lui, dorindu-i binele și fericirea?
Dacă nu răspunde la telefon te panichezi
și te gândești că te înșală sau că TREBUIE să-ți răspundă de fiecare
dată? Aici nu mai comentez nimic, sunt convinsă că te-ai prins singur.
Gelozia vine din propriile răni,
frustrări, neîncrederi și goluri. Nimeni nu e dator să ți le umple sau
să-ți confirme iubirea lui veșnică. Și da, câteodată iubirea moarte. Cel
iubit poate să plece( nu neapărat pentru alt om), să moară sau să vă
înstrăinați, iar atunci vei rămâne doar cu cât ai IUBIT ȘI DĂRUIT TU.
Oricât l-ai judeca pe celălalt și te-ai poziționa în starea de victimă,
te simți cu adevărat rău, când nu ești împăcat cu tine că ai dăruit tot
ce ai avut mai bun.Iar dacă ai oferi dintr-un preaplin din tine, ghici
ce? Chiar dacă cel iubit pleacă, nu pierzi nimic, căci tot întreg rămâi.
Mi-a spus cineva recent că nu crede în
autosuficiență pentru că avem nevoie și de ceilalți oameni. Da, și eu
cred asta. Chiar am susținut că una din treptele inteligenței emoționale
constă în domeniul interpersonal. Interacționăm cu ceilalți oameni și e
necesar să ne dezvoltăm relațiile. Susțin doar că trebuie să începi cu
tine însuți. Să-ți găsești tu puterea interioară, iubirea și aprecierea,
ca apoi să poți oferi ,nu să iei de la celălalt, să te agăți de el,
să-l sufoci și să-l golești de toate resursele, doar pentru că așa
trebuie și el ți-e dator,căci a avut norocul ca tu să-l iubești.
În concluzie, pentru o iubire plină,
caută să devii tu un om plin, care oferă pentru că așa simte, nu pentru
că are nevoie de un răspuns înapoi.
Orice om ai iubi în prezent, iubește-l
așa cum e, sau lasă-l să-l iubească altcineva pentru că nimeni nu merită
să fie întemnițat în brațele tale de caracatiță flămândă.
Nu cere de la celălalt lucrurile pe
care nu ți le poți oferi singur( apreciere, admirație,afecțiune). Și
asta o spun pentru tine.(caută să te apreciezi, să te iubești si să te
admiri singur. Fă acele lucruri care te vor ajuta să te vezi cu alți
ochi și să te simți valoros. Ce ai putea face chiar azi să te simți unic
și să-ți crești încrederea în tine?) Vei fii de o mie de ori mai
fericit când vei găsi aceste resurse în tine și nu vei mai avea nevoie
să ți le confirme cineva. Când vei primi ceea ce tu simți deja că ai,
vei simți totul mai intens pentru că nu vei mai avea așteptările ca
celălalt să se poarte într-un anume fel, ci îl vei iubi pentru ceea ce
este, iar apoi vei celebra iubirea, nu o vei ineca.
Dacă tu ești responsabil de partea ta de
relație și de plin, iar celălalt de al lui, iubirea va fi ca un dans
care curge frumos și amândoi conduc și oferă pe rând
Lasă-l pe celălalt să se exprime și
manifeste așa cum e el, iar tu caută să-l redescoperi în fiecare zi,
altfel. Nu considera că îl cunoști și știi deja tot ce se poate ști. Ai
proiectat realitatea și așteptările tale asupra lui, iar acum așa ți se
arată.
Dacă ți-e geamul murdar, oricât de
frumos ar fi peisajul de afară nu îl vei putea vedea clar. Și atunci ce
faci? Încerci să schimbi peisajul? Sau să-ți cureți propriul geam?
“Dacă
îți dorești să întâlnești pe cineva, care să repare situațiile neplăcute
din viața ta, care să îți aducă bucurie în ciuda a tot ceea ce spune sau
crede restul lumii, uită-te în oglindă și rostește acest cuvânt magic:
Bună! “- Richard Bach
http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/cei-trei-ucigasi-ai-iubirii/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu