Adyashanti - Despre trezirea spirituală

"O persoană spirituală poate deveni dependentă de trăirile spirituale înalte și astfel să piardă experiența Adevărului. Aceasta dependență apare atunci când se petrece ceva extraordinar și simți ca și cum ai fi luat o doza dintr-un drog foarte tare. Imediat ce l-ai luat vrei mai mult. Nu există niciun drog mai puternic decat experiența spirituală. Componenta intelectuală a acestei dependențe este credința că, dacă ai avea mai multe experiențe, te vei simți extraordinar tot timpul. Este ca morfina. Primești o doză în spital, pentru că ți-ai rupt mâna și te gândești: "Dacă aș avea câte puțin din ea tot timpul, viața ar fi cât de cât plăcută, indiferent ce s-ar întampla." 

Destul de curând constați că te afli într-o condiție nu cu mult mai bună decât a unui bețiv obișnuit, cu excepția faptului că bețivii știu că au o problemă, pentru că nu se cuvine să fii un bețiv. Persoana spirituală este foarte sigură că la ea nu este nicio problemă, pentru că starea ei de ebrietate este deosebită de celelalte forme de ebrietate, iar țelul ei este să fie într-o beție spirituală pentru totdeauna. Aceasta este starea de spirit a unui dependent: "Am avut-o și am pierdut-o. Am nevoie de ea. Nu o am." În cultura noastră, cu atât de multe tipuri de dependențe, se înțelege de la sine că dependentul este nefericit. Dar nu și în lumea spirituală. Căutătorului i se spune că dependența spirituală este diferită. Tu nu ești o epavă, ești un căutător spiritual. 

Această problemă va continua atâta vreme cât în tine dăinuie vreo urma de speranță pentru o experiență înaltă. Când aceasta începe să se spulbere, începi să vezi că acele experiențe plăcute, minunate și înălțătoare sunt oarecum asemenea unor excese alcoolice, și acestea foarte plăcute și înălțătoare. Te simți minunat pentru o vreme, dar apoi vine o reacție egală și opusă. Culmea spirituală este urmată de valea spirituală. Am văzut asta la mulți practicanți. Prin însăși natura sa, libertatea n-are nimic de-a face cu menținerea unei anumite experiențe, pentru că natura experienței este să se miște, ca ticaitul unui ceas, se mișcă în continuu..."

Dansul neantului - Adyashanti


Vreau să postez acest frumos interviu video cu Adyashanti pentru că, deși nu are subtitrare în limba română, mulți dintre cei ce pricep engleza vor găsi adevăruri simple despre realizarea Adevărului spiritual, despre descoperirea a ceea ce suntem în esență. Timpul deocamdată nu îmi permite să îi pot face o subtitrare pentru care merită cu prisosință tot efortul. Dacă este cineva care poate face o subtitrare ar fi excelent. De asemenea e excelent și dacă cineva are vreme să facă un transcript după acest video și apoi mi-l poate trimite să-l transform eu în subtitrare. :)
Până atunci, să facem un mic rezumat împreună cu câteva mici comentarii.

Adyashanti este un maestru spiritual ce și-a început căutarea spirituală urmând tradiția Zen. La vârsta de 25 de ani a avut o puternică trezire spirituală (iluminare) care, așa cum el povestește, a fost punctul de schimbare totală asupra perspectivei spirituale. Știa că nu era capătul drumului dar descoperise ceea ce ESTE și CE nu poate fi schimbat, transformat sau învățat. Adevărul propriei Realități l-a făcut să își schimbe și modul de abordare a căutării spirituale ce până atunci era foarte "eroică" și plină de "testosteron" spiritual. Medita ore întregi și aborda calea spirituală precum un sportiv de performanță (atlet). După trezirea spirituală, perspectiva sa a fost schimbată total și din acest punct de referință el oferă învățături sau ghidări celor ce caută Adevărul. În interviu spune că aproximativ nouă din zece persoane care vin la el în căutarea iluminarii își schimbă radical punctul de vedere căci de fapt ei nu erau conștienti că nu caută Adevarul ci doar "experiențe spirituale de vârf". Doar trăiri sau stări ce nu au treabă cu trezirea spirituală. Și aceste trăiri sunt cele mai puternice droguri care te mențin încă în planul dualității. El nu promite alte lucruri decât îndeamnă oamenii către realizarea Adevărului. Ce putem zice de școlile spirituale care îți promit sănătate, relații frumoase, prosperitate, schimbarea lumii? Schimbarea visului actual cu un vis mai frumos nu este încă ieșirea din Matrix, nu este încă Libertatea. Adevărul este dincolo de visele și interesele personalității efemere.


Despre el însuși, Adyashanti zice că nu este un maestru ci, că rolul de maestru este doar o funcție, un lucru pe care îl face dar că nu îl definește ca fiind el însuși. Identitatea a dispărut și rolurile personale s-au dizolvat și tot ce a rămas este un spațiu vid, pura prezență, trează și conștientă de Sine ca un "Nimic" indescriptibil. Iluminarea este cunoașterea a ceea ce Ești cu adevărat. Mintea caută experiențe mistice ce de fapt aparțin tot iluziei cosmice. Problema căutării spirituale apare cand noi ne imaginăm că trebuie să obținem ceva la fel ca orice alt lucru exterior ce trebuie dobândit. Totul însă este mult mai simplu decât îl face mintea. Trezirea spirituală nu implică deplasarea dintr-un loc în altul, nici căutarea în viitor a obținerii vreunui rezultat, a unei salvări de condiția actuală și nici nu implică îmbunătățirea a ceea ce crezi că ești acum. De fapt, trezirea spirituală este mai mult o moarte decât o împlinire a ceva. Falsul eu moare și la fel imaginea de sine. E un fenomen distructiv, nu creativ. Nu te re-creezi, ci doar elimini falsul. Rămâne doar Cel ce e fără de nume și forme, este ca un spațiu vid și infinit, lipsit de identificări, tendințe și motivații personale egotice. Totul poate funcționa ca și până atunci, doar iluzia dispare și știi că Ești ceea ce căutai. Dispare orice teamă și anxietate. De la Sine apare o pace și o smerenie spontană și naturală. Adyashanti ne spune cum trezirea i-a înlăturat aroganța spirituală de până atunci căpătată prin efortul propriu și prin identificarea cu cel care face acest efort spiritual către Iluminare. 

Trezirea spirituală nu este o experiență mistică. Experiențele vin și pleacă, deci ele nu sunt Adevărul. Adevărul ESTE în noi tot timpul și trezirea la acest Adevăr este singura realitate spirituală. Mulți oameni se consideră spirituali doar pentru că au avut niște experiențe din când în când. Unele experiențe foarte puternice, de fuziune cu Universul, cu Totalitatea, de extaz mistic, etc., au făcut ca acești căutători să considere că aceea este realitatea la care trebuie să se întoarcă. Undeva departe de ceea ce deja ei sunt ca Sine. Și astfel drogul este pus în funcțiune și necesitatea unei căutări furibunde și pe toate continentele lumii și în toate lumile invizibile. Însă toate aceste experiențe de top sunt un fel de frișcă de pe tortul vieții omenești. Oricât de înalte și frumoase ar fi, ele aparțin încă împărăției omului și nu Împărăției Lui Dumnezeu din noi. 
Au mai mult treabă cu dualitatea: eu și ceea ce caut, eu și Dumnezeu, eu și Iluminarea de atins. Aceasta implică o minte divizată care, deși ea este "hoțul", se angajează pe ea însăși ca "polițist", în același timp, pentru a prinde acest "răufăcator". Experiențele implică o memorie și o căutare deci nu o realizare a Realității, a ceea ce Ești deja. Mintea poate crea multe experiențe chiar înalte și supra-realistice astfel încât ea să nu dispară. Poate crea lumi întregi pentru a-și păstra împărăția ei iluzorie.

Realizarea Adevărului este cunoașterea a ceea ce ești cu adevărat la modul autentic și imuabil. Maeștrii buddhiști (nu numai cei ai căii Mahamudra) spun că orice samadhi oricât de înalt ar fi, orice stare de pace oricât de profundă ar fi, orice fuziune cu Întregul oricât de universală ar fi, acestea nu sunt adevărata Realitate, și ele nu sunt căile către Eliberarea Spirituală. Adyashanti spune, la fel, că singura Iluminare valabilă este Cunoașterea Sinelui și a Esenței tuturor lucrurilor, a Adevărului ce doar El Este. 

Căutarea Adevărului Ultim este ca un proces de deconstruire a ceea ce este falsul "eu". Înlături straturile până la esență. Dai deoparte foile de ceapă pentru ca în final să rămână un "nimic" infinit care însă este singura Realitate. Identitatea se dizolvă singură în procesul auto-observării și introspecției. În tradiția vedantică se spune "neti neti", care înseamnă "nici asta, nici aceea". Te intrebi cine ești cu adevărat și nu accepți răspunsuri ale minții, ci mergi către răspunsul existențial. Nu ești corpul, nu ești mintea, nici simțurile, etc. Cunoașterea și mintea discursivă nu au vreo importanță în descoperirea de Sine. Noi deja suntem ceea ce căutam, și obținerea de noi cunoștințe și informații din afară doar adaugă noi straturi peste vechiul mic "eu". 

Rolul unui maestru spiritual adevărat este de a te dezvăța de falsuri și nu de a te învăța și mai multe. Profesorii te învață, maeștrii te dezvață. Universul este atat de vast încât calea acumulării de cunoștințe ar fi nesfârșită pentru posibilitățile umane obișnuite și niciodată nu ar avea sfârșit și duce la realizare. De aceea cunoașterea esențială este descoperirea Celui Ce Este în Tot și toate. Și asta în modul cel mai direct și simplu posibil. 

Pentru ca lumea să continue să funcționeze în felul ei, normele morale și etice sunt utile acesteia. Dar în starea naturală, care în regatul uman este trezirea spirituală, sursa este iubirea însăși și ea nu are nevoie de reguli și limitari.
Adevărul există în noi toți însă poate fi distorsionat de mintea personală, de identificarea cu ego-ul. Mintea există doar în trecut (memorie) sau viitor (proiecție). Ea cântărește și judecă lucrurile în funcție de interesul propriu și de conservarea identității individuale. Ea are un câștig material exterior sau interior prin câștigul imaginii de sine. Și omul își spune în minte multe despre sine însuși pe baza identificării pe care mintea va căuta să o protejeze și chiar să o îmbunătățească. Identificarea personală este legată și de trib: grupul, nația, religia, echipa, etc., din care omul face parte. Și atunci el protejează și acel trib la modul inconștient fără să își dea seama că își propagă propria imagine și propriile gânduri (și chiar și aceste gânduri sunt preluate din exterior, majoritatea de la trib). 

În lumea fenomenelor, după trezirea la Realitate, activitățile continuă sau nu, dar nu mai sunt motivate de interes personal, ci de o intuiție spontană interioară, un simț natural ca și derularea forței vieții. Nici măcar trezirea celorlalți oameni nu mai este o motivație individuală. În cazul ghidării spirituale totul vine ca un răspuns la căutarea celorlalți și este ca o expresie a Adevărului. Adyashanti zice că acest raspuns natural la întrebările căutătorilor este asemeni unei devoțiuni. Nu are un plan anume (deși la vremea aceea el avea programul stabilit deja pentru un an și jumătate) și nici interesele lumii acesteia nu îi mai sunt așa "delicioase". Face ceea ce interior simte și se poate trezi într-o dimineață, să simta să nu mai călăuzească și să se oprească pur și simplu. Este doar o expresie a momentului la modul natural și liber. 

Despre Adevăr spune că este dincolo de gânduri și sentimente. Ideile, conceptele sunt doar interpretări ale minții despre adevăr.
În lumea oamenilor există un așa-zis adevăr de moment. Ceea ce este adevărat pentru tine în momentul prezent și care nu este în conflict interior. Adevărul prezent cel mai înalt, pentru cineva care nu s-a trezit spiritual, este la modul cel mai sincer și autentic ceea ce acum el traiește dincolo de termeni abstracți și care nu este legat de ceea ce crede că ar trebui să fie adevărat doar pentru că a auzit sau a citit undeva. 

Mintea și inima sunt în armonie pentru un astfel de adevăr de moment.
Adyashanti se amuză pe baza ideilor "spirituale" din cultura occidentală care nu au treabă cu Adevărul și care confuzionează căutătorul:
- să minți pentru a-i face altuia un bine sau ca să îl protejezi (și să consideri că faci asta ca un gest nobil),
- să faci ce crezi că este bine pentru alții (în locul recunoașterii a ceea ce este bun și adevărat la modul sincer pentru tine)

Nu poți păstra în tine un conflict între Adevăr și minciună, și să crezi că ești un căutător autentic, sau dacă este să ne luăm dupa legea atracției "nu poți să ajungi la Adevăr prin minciună". Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cineva este să îi zici cât mai clar adevărul. Aceasta nu îi va mai alimenta propria iluzie și minciuna. Și cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva pentru tine este să îți zică adevărul lui, ceea ce știe el exact în acel moment, fără ascunzișuri și interese personale, fără scuza de a te "proteja" sau de a-ți vrea tot binele din lume. 
Toți suntem Unimea și daca tu exprimi adevărul pe care îl știi acum, ceea ce știi tu acum la modul sincer și autentic, atunci nu vei crea confuzie în acest Tot și asta ar fi în acord cu Natura noastră reală. Asta implică să comunici cel mai sincer adevăr al tău de acum, cea mai înaltă expresie a ceea ce ești și trăiești în acest moment, și nu să verși gunoiul din mintea ta pe alții. Din această onestitate putem simți parfumul iubirii și grijii pentru ceilalți și pentru noi înșine, parfum ce ne va îmbia pentru a căuta un adevăr și mai profund, tot mai aproape de Adevărul Ultim. Este un instrument spiritual foarte puternic. Sinceritatea cu noi înșine și cu ceilalți este cu mult mai prețioasă decât să ne mulțumim și măgulim, amăgindu-ne unii pe alții. Adevărul nu este interpretabil decât de minte, deci nu găsi scuze pentru a-l masca. 

Adyashanti spune că are acces din când în când și în lumile nevăzute ale Existenței însă acestea nu au o valoare pentru Sine și că nici nu a fost firea lui de a primi ceva de altundeva, gen învățături, inspirații, etc. Nu investește deloc energie în astfel de lucruri. Despre puterile paranormale spune la fel, că nu le dă importanță și nu prea i-au atras decât rar atenția deși au apărut uneori. Este doar un joc de copii pe lângă recunoașterea și trăirea ca Sine. Despre oamenii atrași spre asemenea fenomene, spre vindecări sau către o spiritualitate emoțională spune că este în regulă dacă ei vor să își monteze cortul undeva pe drum. Este treaba lor și deocamdată asta este tot ce vor și acolo vor viețui. Este o alegere pentru fiecare. Și nu este nimic în neregulă în a fi într-un "camping", este doar un rol asumat pentru o perioadă în vasta și diversa expresie a Vieții. Dumnezeu are experiența de a fi El Însuși atunci ca "turist'. Joacă diferite roluri pe diferite nivele. 

Legat de relația cu cei care îl urmează, Adya spune că nu este interesat de ceea ce dorește lumea sau de ceea ce vrea fiecare. El doar vorbește despre Adevăr. Fiecare practică ceea ce vrea și aplică ce dorește.

"Cunoaște Adevărul și Adevărul te va elibera." 
Este un îndemn puternic pentru orice căutător sincer.

Și aici interviul: