Mooji Baba a rostit aceste cuvinte imediat după aterizare
pe Aeroportul Heathrow, Londra, pe 11 Iulie 2016:
Aveam 16 ani când am călătorit prima oară cu avionul spre Anglia, în 1969.
Am aterizat aici la Aeroportul Heathrow. Dar nu aveam un permis de intrare și am fost ținut în detenție. După multe ore în care am așteptat singur într-o cameră, într-un final am fost dus în ceea ce pentru mine era un corp de închisoare, unde am stat până dimineața următoare. Apoi am fost dus înapoi la Aeroportul Heathrow și mai târziu în dimineața aceea am fost trimis înapoi în Jamaica.
Această experiență de una singură a contribuit atât de mult la creșterea mea ca ființă umană.
Sunt profund recunoscător pentru ea și pentru tot ce a urmat.
De atunci, niciodată nu presupun că sunt îndreptățit la ceva, cum ar fi să am un avantaj asupra altcuiva sau că am dreptul să intru într-o țară pentru că dețin un pașaport valabil, sau să obțin ceva pe gratis.
Acest întreg concept de îndreptățire a devenit mort pentru mine.
Până în ziua de azi, nu presupun că sunt îndreptățit la un singur lucru în viață.
Această atitudine a adus o imensă fericire și libertate în viața mea.
Prin grație toate lucrurile se desfășoară de la sine la momentul potrivit.
Mă simt foarte binecuvântat să trăiesc fără așteptări, și totuși trăiesc viața ca o adevărată abundență.
Spun asta din aspectul ființei mele pământești.
Au fost câteva lucruri care m-au luat atât de tare prin surprindere încât m-au oprit brusc.
Astfel de experiențe au produs în mine o smerenie, o recunoștință și un atent simț de conștientizare și intuiție despre imprevizibilitatea vieții.
Această viață a fost cu adevărat binecuvântată și îmbogățită prin dificultățile personale.
Eu nu sunt special.
Adeseori, ceea ce la momentul respectiv părea a fi de nesuportat, incorect sau chiar disperat, s-a dovedit a fi o binecuvântare mascată.
Dacă ar trebui să-mi amintesc cele mai bune sau cele mai importante sau semnificative momente din viața mea, aș include aceste evenimente sau experiențe pe primul loc în orice listă.
Fiecare din ele a modelat ceea ce aș fi și rolul de jucat în această viață.
Fiecare întâlnire, fiecare Satsang este modelat, de asemenea, din aceste experiențe.
Întâlnindu-i pe ceilalți ca pe forme ale Sinelui Infinit, empatia curge natural către cei care de obicei au greutăți în viață.
Toate abilitățile au apărut din aceste înțelegeri și experiențe, inclusiv înțelepciunea, puterea și claritatea de a ști când să nu-mi fie prea multă milă de oameni.
Eu spun: Nu, nu, nu, trebuie să folosești chiar aceste experiențe ca să crești într-un mod sănătos, ca să te maturizezi, ca să-ți lărgești conștiința vieții până la maxim.
Este atât de satisfăcător să te folosești de cea mai bună și mai înaltă imagine de ansamblu, pentru că nu vei deveni înțelept prin „experiențe Nutella”.
Câteodată vei fi scuturat, sfărâmat sau topit până în vârful unghiilor în călătoria ta, dar vei ieși mai luminos, mai bun, mai iubitor și înțelept dacă îți vei aminti ceea ce împărtășesc astăzi cu voi.
Devino mai recunoscător, deschis, atent, prin ne-identificarea la modul personal cu expresiile trecătoare ale vieții. Acesta e secretul.
Mulți oameni se întreabă: „Cum pot oamenii care trec prin atât de multe greutăți să creadă în Dumnezeu sau să-l iubească pe Dumnezeu?
Ce a făcut Dumnezeu pentru ei?
El doar ți-a dat greutăți.”
Eu spun: Nu, nu, nu.
Prin greutăți îmi dă toleranță și înțelepciune.
Prin sărăcie îmi dă răbdare, recunoștință, înțelegeri și bunătate.
Prin boală îmi dă acceptare, smerenie și apreciere.
Prin incertitudini m-a obligat să contemplu, să-mi pun întrebări, să am încredere și să meditez despre Ființare.
Acestea sunt extraordinare daruri - virtuți neprețuite.
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat numai bani, doar i-aș cheltui și aș face lucruri stupide.
Dar greutățile, boala și chiar respingerea mă ajută să-l caut pe El mai cu hotărâre și să-L găsesc, să prețuiesc prezența Lui neîncetată și iubirea Lui nepieritoare.
Multe ființe umane cred că Dumnezeu există îndeosebi ca să le dea ceea ce vor ele. Dar Dumnezeu ne dă nu atât ce ne dorim, cât mai degrabă ceea ce avem nevoie pentru a evolua, prin înțelepciune, cunoaștere și experiența directă a Adevărului viu. Aveți încredere în asta. În acest fel, ajungem să descoperim, să cunoaștem și să-L iubim pe El, Sinele Suprem, ca însuși propriul nostru Sine.
Aceste lecții omenești ne ajută să ne rafinăm conștiința și să ne trezim la Conștiința Supremă, Absolută, care suntem.
ॐ Contemplations at Heathrow Airport ॐ
Mooji Baba shared these words just after landing
at Heathrow Airport, London, on 11 July 2016:
I was 16 years old when I first travelled by aeroplane to England, in 1969.
I landed here at Heathrow Airport. However, I didn’t have an entry permit and was held in detention. After many hours waiting alone in a room,
I was finally taken to what was for me a prison block, where I stayed
till the next morning. I was then taken back to Heathrow Airport
and later that morning sent back to Jamaica.
This single experience has contributed so much to my growth
as a human being. I am deeply grateful for it and all that followed.
Since then, I never assume that I am entitled to anything,
such as to have any advantage over another
or that I am entitled to enter a country
because I have a current passport, or to get anything for free.
This whole concept of entitlement became dead for me.
To this day, I don’t assume that I am entitled to a single thing in life.
This attitude brought tremendous happiness and freedom to my life.
Through grace all things unfold by themselves in good timing.
I feel highly blessed living without expectations
and yet, I experience living as true abundance.
I say this from the phase of my earthly being.
There have been a few things that have stopped me dead in my tracks.
Such experiences have produced in me a humility, a gratitude
and an attentive sense of awareness and intuitiveness
to the unpredictability in life.
This life has truly been blessed and enriched
through personal difficulties.
I am not unique.
Often, what at the time may have seemed to be unbearable,
unjust or even desperate turned out to be blessings in disguises.
If I had to recall the best or most important or significant moments
of my life, I would include these events and experiences
at the top of any listing.
They each shaped who I would be and the role to be played in this life.
Each encounter, each Satsang is shaped out of these experiences also.
Meeting others as forms of the Infinite Self, empathy flows out naturally
to those who experience hardships routinely in life.
All abilities arose from these insights and experiences,
including the wisdom, strength and clarity to know
when not to feel overly sorry for people.
I say: No, no, no, you must use these very experiences to grow healthily,
to mature, to expand your awareness of life to the full.
It is so rewarding to take the best and highest overview
because you are not going to become wise on ‘Nutella experiences’.
At times, you are going to get shaken up, smashed or melted down
to your toenails on your journey, but you are going to come out
brighter, kinder, more loving and wise if you remember
what I am sharing with you today.
Become more grateful, open, attentive by not identifying personally
with the fleeting expressions of life. That’s the secret.
Many people wonder: ‘How can people who go through
so much hardship believe in God or love God?
What has God done for them?
He has only given you hardship.’
I say: No, no, no.
Through hardship he gives me tolerance and wisdom.
Through poverty he gives patience, gratitude, insights and kindness.
Through sickness he gives acceptance, humility and appreciation.
Through uncertainties he compelled me to contemplate, inquire, trust
and meditate upon Being.
These are tremendous gifts—priceless virtues.
If God gave me only money, I would just go and spend it
and do stupid things.
But hardship, sickness and even rejection help me to seek Him
more determinedly and to find Him, and to value His unbroken presence
and unfading love.
Many human beings think God exists mainly to give them what they want.
But God gives us not so much what we want, but more what we need
in order to evolve, through wisdom, knowledge and direct experience
of the living Truth. Trust this. Like this, we come to discover,
know and love Him, the Supreme Self, as our very own Self.
These human lessons help us refine our consciousness
and to wake up to the Ultimate, Absolute Awareness we are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu