Papaji: Jivanmukti este eliberarea care vine înainte de moartea trupului. În timp ce ești încă în viață știi și experimentezi că ești liber. Munca ta este sfârșită, și vei trăi în libertate pentru tot restul vieții tale. Videhamukti înseamnă că eliberarea vine doar în momentul morții corpului fizic. Tocmai am avut o conversație cu Kavita despre tendințe și legarea cuiva de acestea. Este posibil să știi că ești liber, și s-ar putea chiar să experimentezi asta în mod direct, din când în când, dar dacă aceste tendințe încă te deranjează si te prind din când în când, atunci nu ești cu adevărat liber. Vei face autostopul de la atașament la atașament până în momentul morții tale. Cu toate acestea, în cazul în care aceste atașamente reziduale nu sunt puternice, și în cazul în care ai experimentat în mod direct Sinele la modul conștient în timpul vieții tale, este posibil ajungi la eliberarea totală în momentul morții tale. Aceasta este ceea ce este cunoscut sub numele de videhamukti.
Există foarte puțini jivanmukta-și (eliberați în viață), extrem de puțini.
Întrebare: Ramana Maharishi?
Papaji: Da, sunt atât de puțini, că dacă vei sonda întreaga istorie a spiritualității, tot vei veni doar cu un număr mic de nume. Noi încă venerăm figuri istorice, cum ar fi Sukadeva și regele Janaka ca fiind mari jivanmukta, pentru că această stare este atât de rară. În jivanmukta-și, parabdha karma a fost încheiată, și libertatea a fost atinsă în mod definitiv.
Întrebare: Acești oameni care au devenit jivanmukta-și trebuie să fi ajuns la ultima lor viață cu foarte puțină karma. Jivanmukta-și cum ar fi Ramana Maharishi trebuie să-și fi consumat karma lor rapid și apoi să fi devenit iluminați.
Papaji: Nu, nu așa funcționează. Este invers. Karma nu se termină cu eliberarea (având ca final eliberarea); este eliberarea cea care sfârșește karma. Karma nu este consumată picătură cu picătură până când nu mai rămâne nimic. Nu există nici un sfârșit la karma. Când apare eliberarea, e un mare foc de tabără, care arde toată karma din trecut și toate consecințele sale viitoare. Atunci când eliberarea, jivanmukti, a fost atinsă, impresiile nu mai sunt stocate, iar atunci când impresiile nu mai sunt stocate, karma nouă nu este creată și renașterile nu mai sunt posibile. Un jivanmukta știe că el este liber. El știe că, indiferent de ceea ce face în viața lui, el va fi întotdeauna liber. Nu există nicio posibilitate de a pierde această stare.Alții pot avea experiența Sinelui, dar nu este permanentă. Există uitare, care te duce înapoi în minte pentru un timp, urmată de amintirea adevăratei tale naturi, care te duce înapoi în Sine. Acest lucru nu este Jivanmukti, deoarece în această stare mintea și tendințele sale nu au fost eradicate definitiv.
O persoană care oscilează între minte și Sine în timp ce el este în viață, poate deveni videhamukti atunci când el moare, dar el nu este un jivanmukta în timp ce el este în viață.
Întrebare: Deci, trebuie ca videhamukta să încerce să-și mențină Conștiința-Sinelui prin efort, în timp ce jivanmukta nu?
Papaji: Fie că cineva a atins starea de jivanmukta prin efort sau fără efort, el știe că este liber de legătura karmică. Nu mai există nicio legătură și nici ignoranță. Karma va continua să facă trupul să-și desfășoare activitățile, dar aceasta nu va cauza înlănțuire, deoarece nu există nimic și nimeni rămas, care să poată fi afectat de această karma.Pentru cei care nu sunt pe deplin stabiliți în Sine, karma în așteptare poate fi dusă mai departe într-o viață viitoare, dar jivanmukta nu are această posibilitate. Acest lucru înseamnă că destinul lui pe care trebuie să-l trăiască în încarnarea sa ultimă include de multe ori episoade dureroase, lucruri prin care trebuie să treacă, deoarece ele nu pot fi lăsate pentru o viață ulterioară.
... ... ...
Cei care câștigă libertatea în această viață nu vor renaște din nou. Acest lucru înseamnă că toată karma fizică rămasă trebuie să fie înghesuită într-o ultimă încarnare. De aceea, uneori, ființele iluminate ajung cu trupuri foarte bolnave. Toată karma nerezolvată va sări pe corpurile lor din toate direcțiile.
Traducerea: Summairu (2016)
Vezi și:
Alte articole și video-uri cu Papaji
Question: Can you explain the distinction between videhamukti and jivanmukti?
Papaji: Jivanmukti is freedom that comes before the death of the body. While you are still alive you know and experience that you are free. Your work is over, and you will live in freedom for the rest of your life. Videhamukti means that freedom only comes at the moment of the death of the physical body. I just had a conversation with Kavita about tendencies and one’s commitment to them. You may know that you are free, and you may even experience it directly from time to time, but if these tendencies still bother you and catch you from time to time, then you are not truly free. You will hitchhike from attachment to attachment until the moment of your death. However, if these residual attachments are not strong, and if you have directly experienced the Self consciously during your life, it is possible to come to the full stated of freedom at the moment of your death. This is what is known as videhamukti.
There are very few jivanmuktas, very few.
Question: Ramana Maharshi?
Papaji: Yes, there are so few, if you survey the whole history of spirituality, you will still only come up with a small number of names. We still revere historical figures such as Sukadeva and King Janaka as great jivanmuktas because this state is so rare. In jivanmuktas, parabdha karma has been ended and freedom has been definitively attained.
Question: These people who have become jivanmuktas must have come to their last lives with very little karma. Jivanmuktas such as Ramana Maharshi must have used up their karma quickly and then become enlightened.
Papaji: No, this is not the way it works. It is the other way round. Karma does not end with freedom; it is freedom that ends karma. Karma is not spent little by little until there is none left. There is no end to karma. When liberation comes, there is a great bonfire that burns all past karma and all its future consequences. When freedom, jivanmukti, has been attained, impressions are no longer stored, and when impressions are no longer stored, new karma is not created and births are no longer possible. A jivanmukta knows that he is free. He knows that irrespective of what he does in his life, he will always be free. There is no possibility of losing this state.
Others may have the experience of the Self, but it is not permanent. There is forgetfulness, which takes one back to the mind for a while, followed by recollection of one’s true nature, which takes one back to the Self. This is not jivanmukti because in this state the mind and its tendencies have not been permanently eradicated. A person who oscillates between the mind and the Self while he is alive can become videhamukti when he dies, but he is not a jivanmukta while he is alive.
Question: So the videhamukta has to try to maintain his Self-awareness by effort, whereas the jivanmukta does not?
Papaji: Whether one has attained the state of jivanmukta through effort or no effort, one knows that one is free of karmick bondage. There is no more bondage and no more ignorance. Karma will continue to make the body perform its activities, but it will not cause bondage since there is nothing and no one left who can be affected by this karma.
For those who are not fully established in the Self, pending karma can be moved forward to a future life, but the jivanmukta does not have this possibility. This means that the destiny he has to live out in his final incarnation often includes painful episodes, things that have to be gone through because they cannot be put off to a subsequent life.
… … …
Those who win freedom in this life will not be reborn again. This means that all the pending physical karma has to be crammed into one last incarnation. That’s why enlightened beings sometimes end up with very diseased bodies. All the outstanding karma will jump onto their bodies from all directions.
Papaji: Jivanmukti is freedom that comes before the death of the body. While you are still alive you know and experience that you are free. Your work is over, and you will live in freedom for the rest of your life. Videhamukti means that freedom only comes at the moment of the death of the physical body. I just had a conversation with Kavita about tendencies and one’s commitment to them. You may know that you are free, and you may even experience it directly from time to time, but if these tendencies still bother you and catch you from time to time, then you are not truly free. You will hitchhike from attachment to attachment until the moment of your death. However, if these residual attachments are not strong, and if you have directly experienced the Self consciously during your life, it is possible to come to the full stated of freedom at the moment of your death. This is what is known as videhamukti.
There are very few jivanmuktas, very few.
Question: Ramana Maharshi?
Papaji: Yes, there are so few, if you survey the whole history of spirituality, you will still only come up with a small number of names. We still revere historical figures such as Sukadeva and King Janaka as great jivanmuktas because this state is so rare. In jivanmuktas, parabdha karma has been ended and freedom has been definitively attained.
Question: These people who have become jivanmuktas must have come to their last lives with very little karma. Jivanmuktas such as Ramana Maharshi must have used up their karma quickly and then become enlightened.
Papaji: No, this is not the way it works. It is the other way round. Karma does not end with freedom; it is freedom that ends karma. Karma is not spent little by little until there is none left. There is no end to karma. When liberation comes, there is a great bonfire that burns all past karma and all its future consequences. When freedom, jivanmukti, has been attained, impressions are no longer stored, and when impressions are no longer stored, new karma is not created and births are no longer possible. A jivanmukta knows that he is free. He knows that irrespective of what he does in his life, he will always be free. There is no possibility of losing this state.
Others may have the experience of the Self, but it is not permanent. There is forgetfulness, which takes one back to the mind for a while, followed by recollection of one’s true nature, which takes one back to the Self. This is not jivanmukti because in this state the mind and its tendencies have not been permanently eradicated. A person who oscillates between the mind and the Self while he is alive can become videhamukti when he dies, but he is not a jivanmukta while he is alive.
Question: So the videhamukta has to try to maintain his Self-awareness by effort, whereas the jivanmukta does not?
Papaji: Whether one has attained the state of jivanmukta through effort or no effort, one knows that one is free of karmick bondage. There is no more bondage and no more ignorance. Karma will continue to make the body perform its activities, but it will not cause bondage since there is nothing and no one left who can be affected by this karma.
For those who are not fully established in the Self, pending karma can be moved forward to a future life, but the jivanmukta does not have this possibility. This means that the destiny he has to live out in his final incarnation often includes painful episodes, things that have to be gone through because they cannot be put off to a subsequent life.
… … …
Those who win freedom in this life will not be reborn again. This means that all the pending physical karma has to be crammed into one last incarnation. That’s why enlightened beings sometimes end up with very diseased bodies. All the outstanding karma will jump onto their bodies from all directions.
Cum tot Papaji a spus foarte simplu: "Si in piata, cat poti sta? La un moment dat, te vei intoarce acasa". Dan M
RăspundețiȘtergere