Iluminarea de care vorbesc eu nu e o simplă realizare, nu e o simplă descoperire a naturii tale reale. Acesta e doar începutul – punctul de intrare într-o revoluție interioară. Realizarea nu îți garantează această revoluție; doar o face posibilă.
Ce e această revoluție interioară? Ca s-o luăm de la început, revoluția nu e statică; este vie, în desfășurare, și continuă. Nu poate fi înțeleasă sau făcută să se încadreze în niciun model conceptual. Nici nu există vreo cale către această revoluție interioară, fiindcă nu e predictibilă și nici controlabilă și are o viață cu totul a ei. Această revoluție este o rupere de structurile de gânduri și percepții vechi, repetitive, moarte în care se găsește omenirea. Realizarea Realității ultime este o trezire existențială directă și bruscă la adevărata ta natură ce deschide ușa pentru posibilitatea unei revoluții interioare. O astfel de revoluție cere o golire continuă a structurilor vechi ale conștiinței și nașterea unei inteligențe vii și fluide. Această inteligență îți restructurează întreaga ființă, corpul, mintea și percepția. Această inteligență eliberează mintea de structurile ei vechi ce sunt înrădăcinate în totalitatea conștiinței umane. Dacă cineva nu poate deveni liber de structurile condiționate vechi ale conștiinței umane, atunci el încă se află într-o închisoare.
Să ai o trezire la adevărata ta natură nu înseamnă neapărat că va exista acolo o revoluție desfășurându-se în modul cum percepi, acționezi, și cum răspunzi vieții. Momentul de trezire ne arată ceea ce e în final Adevărat și real dar și o revelare a unei posibilități mai profunde a felului în care viața poate fi trăită dintr-o stare a ființei nedivizată și necondiționată. Dar momentul trezirii nu garantează această posibilitate mai profundă, și mulți dintre cei care au experimentat trezirea sprituală pot confirma asta. Trezirea deschide înăuntru o ușă spre o revoluție interioară profundă, dar în niciun caz nu garantează că aceasta va avea loc. Dacă va avea loc sau nu, asta depinde de mulți factori, dar niciunul nu e așa important și vital ca o intenție arzătoare și fără ambiguități către Adevăr, deasupra și dincolo de orice altceva. Această intenție plină de ardoare către Adevăr este cea de care depinde în cele din urmă toată dezvoltarea spirituală, mai ales când ea transcende toate preferințele, planurile și țelurile personale.
Această revoluție interioară este trezirea unei inteligențe ce nu e născută din minte ci dintr-o tăcere interioară a minții, care doar ea are capacitatea de a dezrădăcina toate vechile structuri ale conștiinței tale. Dacă nu sunt dezrădăcinate aceste structuri, nu va exista niciun gând, acțiune sau răspuns care să fie creative. Dacă nu există o revoluție interioară, nimic nou și proaspăt nu poate înflori. În absența acestei revoluții va înflori doar ce e vechi, condiționat, repetitiv. Dar potențialul nostru sălășluiește dincolo de cunoscut, dincolo de structurile trecutului, dincolo de orice a stabilit omenirea. Potențialul nostru este ceva ce poate înflori doar când nu mai suntem prinși în influența și limitările cunoscutului.
Dincolo de tărâmul minții, dincolo de limitele conștiinței condiționate a omenirii stă ceea ce poate fi numit sacru. Și din acest sacru e născută o nouă și fluidă conștiință care șterge vechiul și aduce la viață înflorirea unei expresii vii și nedivizate a ființării. O asemenea expresie nu e nici personală, nici impersonală, nu e nici spirituală și nici lumească, ci e mai degrabă curgerea și înflorirea existenței dincolo de toate noțiunile de sine.
Așadar, să înțelegem că Realitatea transcende toate noțiunile noastre despre Realitate. Realitatea nu e nici creștină, nici hindusă, nici iudaică, nici Advaita Vedanta, nici buddhistă. Nu e nici dualistă, nici nondualistă, nu e nici spirituală și nici nonspirituală. Ar trebui să ajungem să înțelegem că e mai multă Realitate și sacralitate într-un fir de iarbă decât în toate gândurile și ideile noastre despre Realitate. Când percepem dintr-o conștiință nedivizată, vom găsi sacrul în fiecare expresie a vieții. Îl vom găsi în ceașca de ceai, în briza de toamnă, în spălatul pe dinți, în fiecare moment al vieții și al morții.
Așadar trebuie să lăsăm în urmă întreaga colecție de gânduri condiționate și să ne lăsăm să fim ghidați de firul interior al tăcerii și purei conștiințe intuitive, dincolo, acolo unde toate căile se sfârșesc, în acel loc al sacrului unde mergem inocenți sau altfel nu mergem deloc, și asta nu doar o dată ci în mod continuu.
Trebuie să fii dispus să stai singur – în necunoscut, fără nicio referință la ce e cunoscut sau la trecut sau la orice condiționare. Trebuie să stai unde nu a mai stat nimeni înainte, în completă goliciune, inocență și smerenie. Trebuie să stai în lumina întunecată, în acea îmbrățișare fără suport, neclintit și cu toată inima pentru Realitatea de dincolo de sine, și nu doar pentru un moment ci pentru totdeauna fără sfârșit; pentru că atunci ce e sacru, nedivizat și întreg este născut în conștiință și începe să se exprime. Această expresie este mântuirea întregului. Este activitatea unei revoluții în interior care a fost adusă, coborâtă în timp și spațiu.
- Adyashanti, The Way Of Liberation (Calea Eliberării),
cartea e condensarea învățăturilor lui Adyashanti și poate fi găsită aici (oferită gratis în format PDF):
https://adyashanti.org/wayofliberation/
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)
The enlightenment I speak of is not simply a realization, not simply the discovery of one’s true nature. This is just the beginning—the point of entry into an inner revolution. Realization does not guarantee this revolution; it simply makes it possible.
What is this inner revolution? To begin with, revolution is not static; it is alive, ongoing, and continuous. It cannot be grasped or made to fit into any conceptual model. Nor is there any path to this inner revolution, for it is neither predictable nor controllable and has a life all its own. This revolution is a breaking away from the old, repetitive, dead structures of thought and perception that humanity finds itself trapped in. Realization of the ultimate Reality is a direct and sudden existential awakening to one’s true nature that opens the door to the possibility of an inner revolution. Such a revolution requires an ongoing emptying out of the old structures of consciousness and the birth of a living and fluid intelligence. This intelligence restructures your entire being, body, mind, and perception. This intelligence cuts the mind free of its old structures that are rooted within the totality of human consciousness. If one cannot become free of the old conditioned structures of human consciousness, then one is still in a prison.
Having an awakening to one’s true nature does not necessarily mean that there will be an ongoing revolution in the way one perceives, acts, and responds to life. The moment of awakening shows us what is ultimately True and real as well as revealing a deeper possibility in the way that life can be lived from an undivided and unconditioned state of being. But the moment of awakening does not guarantee this deeper possibility, as many who have experienced spiritual awakening can attest to. Awakening opens a door inside to a deep inner revolution, but in no way guarantees that it will take place. Whether it takes place or not depends on many factors, but none more important and vital than an earnest and unambiguous intention for Truth above and beyond all else. This earnest intention toward Truth is what all spiritual growth ultimately depends upon, especially when it transcends all personal preferences, agendas, and goals.
This inner revolution is the awakening of an intelligence not born of the mind but of an inner silence of mind, which alone has the ability to uproot all of the old structures of one’s consciousness. Unless these structures are uprooted, there will be no creative thought, action, or response. Unless there is an inner revolution, nothing new and fresh can flower. Only the old, the repetitious, the conditioned, will flower in the absence of this revolution. But our potential lies beyond the known, beyond the structures of the past, beyond anything that humanity has established. Our potential is something that can flower only when we are no longer caught within the infuence and limitations of the known. Beyond the realm of the mind, beyond the limitations of humanity’s conditioned consciousness, lies that which can be called the sacred. And it is from the sacred that a new and fluid consciousness is born that wipes away the old and brings to life the flowering of a living and undivided expression of being. Such an expression is neither personal nor impersonal, neither spiritual nor worldly, but rather the flow and flowering of existence beyond all notions of self.
So let us understand that Reality transcends all of our notions about Reality. Reality is neither Christian, Hindu, Jewish, Advaita Vedanta, nor Buddhist. It is neither dualistic nor nondualistic, neither spiritual nor nonspiritual. We should come to know that there is more Reality and sacredness in a blade of grass than in all of our thoughts and ideas about Reality. When we perceive from an undivided consciousness, we will find the sacred in every expression of life. We will find it in our teacup, in the fall breeze, in the brushing of our teeth, in each and every moment of living and dying. Therefore we must leave the entire collection of conditioned thought behind and let ourselves be led by the inner thread of silence and intuitive awareness, beyond where all paths end, to that place of sacredness where we go innocently or not at all, not once but continually.
One must be willing to stand alone—in the unknown, with no reference to the known or the past or any of one’s conditioning. One must stand where no one has stood before in complete nakedness, innocence, and humility. One must stand in that dark light, in that groundless embrace, unwavering and true to the Reality beyond all self, not just for a moment but forever without end; for then that which is sacred, undivided, and whole is born within consciousness and begins to express itself. That expression is the salvation of the whole. It is the activity of an inward revolution brought down into time and space.
- Adyashanti, The Way Of Liberation
The book can be found here (also as a free PDF)
https://adyashanti.org/wayofliberation/
Ce e această revoluție interioară? Ca s-o luăm de la început, revoluția nu e statică; este vie, în desfășurare, și continuă. Nu poate fi înțeleasă sau făcută să se încadreze în niciun model conceptual. Nici nu există vreo cale către această revoluție interioară, fiindcă nu e predictibilă și nici controlabilă și are o viață cu totul a ei. Această revoluție este o rupere de structurile de gânduri și percepții vechi, repetitive, moarte în care se găsește omenirea. Realizarea Realității ultime este o trezire existențială directă și bruscă la adevărata ta natură ce deschide ușa pentru posibilitatea unei revoluții interioare. O astfel de revoluție cere o golire continuă a structurilor vechi ale conștiinței și nașterea unei inteligențe vii și fluide. Această inteligență îți restructurează întreaga ființă, corpul, mintea și percepția. Această inteligență eliberează mintea de structurile ei vechi ce sunt înrădăcinate în totalitatea conștiinței umane. Dacă cineva nu poate deveni liber de structurile condiționate vechi ale conștiinței umane, atunci el încă se află într-o închisoare.
Să ai o trezire la adevărata ta natură nu înseamnă neapărat că va exista acolo o revoluție desfășurându-se în modul cum percepi, acționezi, și cum răspunzi vieții. Momentul de trezire ne arată ceea ce e în final Adevărat și real dar și o revelare a unei posibilități mai profunde a felului în care viața poate fi trăită dintr-o stare a ființei nedivizată și necondiționată. Dar momentul trezirii nu garantează această posibilitate mai profundă, și mulți dintre cei care au experimentat trezirea sprituală pot confirma asta. Trezirea deschide înăuntru o ușă spre o revoluție interioară profundă, dar în niciun caz nu garantează că aceasta va avea loc. Dacă va avea loc sau nu, asta depinde de mulți factori, dar niciunul nu e așa important și vital ca o intenție arzătoare și fără ambiguități către Adevăr, deasupra și dincolo de orice altceva. Această intenție plină de ardoare către Adevăr este cea de care depinde în cele din urmă toată dezvoltarea spirituală, mai ales când ea transcende toate preferințele, planurile și țelurile personale.
Această revoluție interioară este trezirea unei inteligențe ce nu e născută din minte ci dintr-o tăcere interioară a minții, care doar ea are capacitatea de a dezrădăcina toate vechile structuri ale conștiinței tale. Dacă nu sunt dezrădăcinate aceste structuri, nu va exista niciun gând, acțiune sau răspuns care să fie creative. Dacă nu există o revoluție interioară, nimic nou și proaspăt nu poate înflori. În absența acestei revoluții va înflori doar ce e vechi, condiționat, repetitiv. Dar potențialul nostru sălășluiește dincolo de cunoscut, dincolo de structurile trecutului, dincolo de orice a stabilit omenirea. Potențialul nostru este ceva ce poate înflori doar când nu mai suntem prinși în influența și limitările cunoscutului.
Dincolo de tărâmul minții, dincolo de limitele conștiinței condiționate a omenirii stă ceea ce poate fi numit sacru. Și din acest sacru e născută o nouă și fluidă conștiință care șterge vechiul și aduce la viață înflorirea unei expresii vii și nedivizate a ființării. O asemenea expresie nu e nici personală, nici impersonală, nu e nici spirituală și nici lumească, ci e mai degrabă curgerea și înflorirea existenței dincolo de toate noțiunile de sine.
Așadar, să înțelegem că Realitatea transcende toate noțiunile noastre despre Realitate. Realitatea nu e nici creștină, nici hindusă, nici iudaică, nici Advaita Vedanta, nici buddhistă. Nu e nici dualistă, nici nondualistă, nu e nici spirituală și nici nonspirituală. Ar trebui să ajungem să înțelegem că e mai multă Realitate și sacralitate într-un fir de iarbă decât în toate gândurile și ideile noastre despre Realitate. Când percepem dintr-o conștiință nedivizată, vom găsi sacrul în fiecare expresie a vieții. Îl vom găsi în ceașca de ceai, în briza de toamnă, în spălatul pe dinți, în fiecare moment al vieții și al morții.
Așadar trebuie să lăsăm în urmă întreaga colecție de gânduri condiționate și să ne lăsăm să fim ghidați de firul interior al tăcerii și purei conștiințe intuitive, dincolo, acolo unde toate căile se sfârșesc, în acel loc al sacrului unde mergem inocenți sau altfel nu mergem deloc, și asta nu doar o dată ci în mod continuu.
Trebuie să fii dispus să stai singur – în necunoscut, fără nicio referință la ce e cunoscut sau la trecut sau la orice condiționare. Trebuie să stai unde nu a mai stat nimeni înainte, în completă goliciune, inocență și smerenie. Trebuie să stai în lumina întunecată, în acea îmbrățișare fără suport, neclintit și cu toată inima pentru Realitatea de dincolo de sine, și nu doar pentru un moment ci pentru totdeauna fără sfârșit; pentru că atunci ce e sacru, nedivizat și întreg este născut în conștiință și începe să se exprime. Această expresie este mântuirea întregului. Este activitatea unei revoluții în interior care a fost adusă, coborâtă în timp și spațiu.
- Adyashanti, The Way Of Liberation (Calea Eliberării),
cartea e condensarea învățăturilor lui Adyashanti și poate fi găsită aici (oferită gratis în format PDF):
https://adyashanti.org/wayofliberation/
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)
The enlightenment I speak of is not simply a realization, not simply the discovery of one’s true nature. This is just the beginning—the point of entry into an inner revolution. Realization does not guarantee this revolution; it simply makes it possible.
What is this inner revolution? To begin with, revolution is not static; it is alive, ongoing, and continuous. It cannot be grasped or made to fit into any conceptual model. Nor is there any path to this inner revolution, for it is neither predictable nor controllable and has a life all its own. This revolution is a breaking away from the old, repetitive, dead structures of thought and perception that humanity finds itself trapped in. Realization of the ultimate Reality is a direct and sudden existential awakening to one’s true nature that opens the door to the possibility of an inner revolution. Such a revolution requires an ongoing emptying out of the old structures of consciousness and the birth of a living and fluid intelligence. This intelligence restructures your entire being, body, mind, and perception. This intelligence cuts the mind free of its old structures that are rooted within the totality of human consciousness. If one cannot become free of the old conditioned structures of human consciousness, then one is still in a prison.
Having an awakening to one’s true nature does not necessarily mean that there will be an ongoing revolution in the way one perceives, acts, and responds to life. The moment of awakening shows us what is ultimately True and real as well as revealing a deeper possibility in the way that life can be lived from an undivided and unconditioned state of being. But the moment of awakening does not guarantee this deeper possibility, as many who have experienced spiritual awakening can attest to. Awakening opens a door inside to a deep inner revolution, but in no way guarantees that it will take place. Whether it takes place or not depends on many factors, but none more important and vital than an earnest and unambiguous intention for Truth above and beyond all else. This earnest intention toward Truth is what all spiritual growth ultimately depends upon, especially when it transcends all personal preferences, agendas, and goals.
This inner revolution is the awakening of an intelligence not born of the mind but of an inner silence of mind, which alone has the ability to uproot all of the old structures of one’s consciousness. Unless these structures are uprooted, there will be no creative thought, action, or response. Unless there is an inner revolution, nothing new and fresh can flower. Only the old, the repetitious, the conditioned, will flower in the absence of this revolution. But our potential lies beyond the known, beyond the structures of the past, beyond anything that humanity has established. Our potential is something that can flower only when we are no longer caught within the infuence and limitations of the known. Beyond the realm of the mind, beyond the limitations of humanity’s conditioned consciousness, lies that which can be called the sacred. And it is from the sacred that a new and fluid consciousness is born that wipes away the old and brings to life the flowering of a living and undivided expression of being. Such an expression is neither personal nor impersonal, neither spiritual nor worldly, but rather the flow and flowering of existence beyond all notions of self.
So let us understand that Reality transcends all of our notions about Reality. Reality is neither Christian, Hindu, Jewish, Advaita Vedanta, nor Buddhist. It is neither dualistic nor nondualistic, neither spiritual nor nonspiritual. We should come to know that there is more Reality and sacredness in a blade of grass than in all of our thoughts and ideas about Reality. When we perceive from an undivided consciousness, we will find the sacred in every expression of life. We will find it in our teacup, in the fall breeze, in the brushing of our teeth, in each and every moment of living and dying. Therefore we must leave the entire collection of conditioned thought behind and let ourselves be led by the inner thread of silence and intuitive awareness, beyond where all paths end, to that place of sacredness where we go innocently or not at all, not once but continually.
One must be willing to stand alone—in the unknown, with no reference to the known or the past or any of one’s conditioning. One must stand where no one has stood before in complete nakedness, innocence, and humility. One must stand in that dark light, in that groundless embrace, unwavering and true to the Reality beyond all self, not just for a moment but forever without end; for then that which is sacred, undivided, and whole is born within consciousness and begins to express itself. That expression is the salvation of the whole. It is the activity of an inward revolution brought down into time and space.
- Adyashanti, The Way Of Liberation
The book can be found here (also as a free PDF)
https://adyashanti.org/wayofliberation/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu