joi, 12 septembrie 2019

Adyashanti - Vânzarea de apă lângă râu (Selling Water By The River)

Backlit, Cloud Formation, Dusk, Evening, Forest, Lake



Mulți căutători nu-și asumă întreaga responsabilitate pentru propria lor eliberare, ci așteaptă o mare experiență spirituală finală care să îi catapulteze deplin în aceasta. Din cauza acestei căutări pentru experiența eliberatoare ultimă apare o formă agresivă de consumerism spiritual în care căutătorii merg de la un învățător la altul, la shopping după iluminare ca după dulciuri într-un magazin de bomboane. Această promiscuitate spirituală transformă rapid căutarea iluminării într-un cult al căutătorilor de experiențe și trăiri. Și, în timp ce mulți oameni chiar au experiențe puternice, în cele mai multe cazuri acestea nu duc la profunda transformare a individului, care este expresia iluminării. 



Vorbind în mod regulat cu căutătorii spirituali, mi-a devenit foarte clar într-o zi cât de dependenți sunt mulți dintre aceștia de puterea carismei. Ei fac schimb de povestiri despre cât de puternic este unul sau altul dintre maeștri și compară experiențele. Obțin o doză din asta, mulți confundând carisma cu iluminarea. Carisma atrage la toate nivelele: politic, sexual, spiritual, etc., și ea hrănește dorința egoului de a se simți special. Egoul iubește să obțină succese ale puterii - este ca o formă de bomboană spirituală. Bomboana poate fi dulce dar poți trăi doar din asta? Te face liber? 
Libertatea nu este neapărat captivantă; doar e liberă. Foarte în pace și tăcută, extraordinar de tăcută. Desigur, este de asemeni și plină de bucurie și minunare, însă nu este ce îți imaginezi tu. Este mult, mult mai puțin. 
Mulți confundă puterea îmbătătoare a carismei supranaturale cu iluminarea. Mult mai des decât crezi nu este decât doar ceva supranatural, din altă lume, și nu neapărat liberă sau iluminată. Pentru a fi cu adevărat liber, trebuie să îți dorești să cunoști adevărul mai mult decât vrei să te simți bine. Fiindcă atunci când scopul tău este să te simți bine, atunci imediat ce te vei simți mai bine tu îți vei pierde interesul pentru ceea ce este adevărat. Aceasta nu înseamnă că a te simți bine sau trăirea iubirii sau beatitudinii este un lucru rău. Dacă are de ales, oricine va alege să simtă beatitudine mai degrabă decât tristețe. Înseamnă pur și simplu că atunci când dorința de a te simți bine este mai puternică decât setea de a vedea, cunoaște, și trăi Adevărul, atunci acea dorință întotdeauna va distorsiona percepția a ceea ce este Real, corupându-ți cea mai profundă integritate. 
Din experiența mea, toți vor spune că vor să descopere Adevărul, asta până când își dau seama că Adevărul îi va jefui de cele mai adânci păstrate idei, credințe, speranțe și vise. Libertatea iluminării înseamnă mult mai mult decât experiențe de iubire și pace. Înseamnă descoperirea unui Adevăr care îți va întoarce cu fundul în sus perspectiva despre sine și despre viață. Pentru cel care este cu adevărat pregătit, acest lucru va fi inimaginabil de eliberator. Însă pentru cineva care încă se agață în vreun fel, acest lucru va fi extrem de provocator într-adevăr. Cum știe cineva când este pregătit? Ești pregătit atunci când ești dispus să fii consumat cu totul, când ești dispus să fii combustibil pentru un foc fără sfârșit. 



Dacă începi să joci jocul de a fi un "cineva iluminat", maestrul adevărat te va lua la întrebări. El sau ea te vor demasca, și acea demascare va durea. Deoarece egoul va fi acolo, stând în fața Adevărului, expus și umilit. Desigur, egoul va striga "prostule!" Va pretinde că maestrul a făcut o greșeală și va începe să se justifice într-un efort de a-și pune iar învelișul protector. Va începe să învârtă justificări cu o incredibilă subtilitate și înșelăciune. Aici începe adevărata sadhana (practică) spirituală. Aici este locul unde totul devine foarte real și discipolul descoperă dacă el chiar vrea să fie liber, sau doar vrea să rămână un ego fals, separat, și care se justifică. Această răscruce vine inevitabil și este întotdeauna o mare încercare. Ea separă adevăratul căutător de cel fals. Adevăratul căutător va fi dispus să suporte grația umilinței, în timp ce falsul căutător va fugi de ea. Astfel începe adevărata cale către iluminare, acordată numai celor dispuși să fie nimeni. Descoperindu-ți "nimenimea" se deschide ușa către trezirea ca ființare, și dincolo de aceasta înspre Sursa întregii ființări. 



Să nu crezi că iluminarea te va face special - că nu este așa. Dacă te simți special în vreun fel, atunci iluminarea nu a avut loc. Întâlnesc o grămadă de oameni care cred că ei sunt iluminați și treziți doar pentru că au avut o experiență spirituală profund mișcătoare. Ei își poartă iluminarea în mânecă precum o medalie de onoare. Ei stau între prieteni și vorbesc despre cât de iluminați sunt ei înșiși în timp ce beau o cafea la cafenea. 
Chestia amuzantă despre iluminare este că atunci când este autentică, nu este nimeni acolo care s-o pretindă. Iluminarea este foarte obișnuită; nu este nimic special. Mai degrabă decât să te facă special, te va face mai puțin special. Te plantează direct în centrul unei minunate smerenii și inocențe. Toți ceilalți te pot numi iluminat sau nu, dar atunci când ești iluminat întreaga noțiune de iluminare și de cineva care este iluminat este o mare glumă. Folosesc cuvântul iluminare tot timpul - nu ca să te îndrept către ea ci să îți arăt dincolo de ea. Nu rămâne blocat în iluminare. 



Egoul este mișcarea minții către obiectele percepției sub forma agățării, și îndepărtându-se de ele sub forma aversiunii. Fundamental acesta este egoul. Mișcarea de apucare sau de respingere dă naștere unui simțământ de "eu" separat, și în schimb simțământul "eului" se întărește în acest fel. Această buclă a cauzalității păcălește conștiința inducându-i o transă a identificării. Identificarea cu ce? Identificarea cu bucla continuă a suferinței. La urma urmei, cine suferă? "Eul" suferă. Și cine este acest "eu"? Nu este mai mult decât un simțământ de sine cauzat de identificarea cu apucarea și respingerea. Vezi tu, totul este o creație a minții, un film fără sfârșit, un vis teribil. Nu încerca să schimbi visul, fiindcă încercarea de a-l schimba este doar o altă mișcare în vis. Uită-te la vis. Fii conștient de vis. Această conștiență este EA. Devino mai interesat de conștiența care este conștientă de vis decât de visul însuși. Ce este această conștiință? Cine este această conștiință? Nu extrage vreun răspuns, doar fii răspunsul. Fii Aceasta. 



Iluminarea înseamnă sfârșitul tuturor diviziunilor. Nu este doar a avea o experiență ocazională a unității dincolo de toate diviziunile, ci de fapt este vorba de a fi nedivizat. Aceasta este ceea ce înseamnă cu adevărat nondualitatea. Înseamnă că există doar un singur SINE, fără vreo diferență sau pauză între revelația profundă a Unimii și felul în care este percepută și trăită în fiecare moment al vieții. Nondualitatea înseamnă că revelația interioară și expresia exterioară a personalității sunt una și aceeași. Atât de puțini pare că sunt interesați de implicația mai mare conținută înlăuntrul experiențelor spirituale profunde, deoarece contemplarea acestor implicații este cea care aduce imediat la suprafață în conștiință diviziunile interioare existente în majoritatea căutătorilor. 



Oamenii spirituali pot fi unii dintre cei mai violenți oameni pe care îi vei întâlni vreodată. Preponderent, ei sunt violenți cu ei înșiși. Ei încearcă în mod violent să-și controleze mințile, emoțiile și corpurile. Devin supărați pe ei înșiși și se bat singuri pentru că nu s-au ridicat la ideea minții condiționate despre ce crede ea că este iluminarea. Nimeni niciodată nu a devenit liber printr-o asemenea violență. De ce sunt atât de puțini oameni care sunt liberi cu adevărat? Deoarece ei încearcă să se conformeze ideilor, conceptelor și credințelor din capul lor. Ei încearcă să își facă drumul spre rai prin concentrare. Însă Libertatea este starea naturală, expresia ființării care este spontană și neidentificată cu vreun sine. Dacă vrei s-o găsești, înțelege că chiar ideea de cineva care are controlul este un concept creat de minte. Fă un pas în spate în necunoscut. 



Nu este nimic mai insidios distructiv pentru atingerea eliberării decât îndoiala de tine însuți și cinismul. Îndoiala este o mișcare a minții condiționate care mereu pretinde că "Nu este posibil", că "Libertatea nu este posibilă pentru mine". Îndoiala mereu cunoaște; ea "cunoaște" că nimic nu este posibil. 
Și în această cunoaștere, îndoiala te jefuiește de posibilitatea ca orice este nou sau transformator să se întâmple. Mai mult decât atât, îndoiala sau neîncrederea în tine este mereu acompaniată de un cinism universal care pune inconștient o amprentă negativă pe orice atinge. Cinismul este o viziune a lumii care protejează egoul de la examinare prin menținerea unui șablon negativ în relație cu ceea ce el nu știe, nu vrea să știe, sau nu poate ști. Mulți căutători spirituali nu au habar cât de cinici și încărcați cu îndoială sunt ei de fapt. Orbirea și negarea prezenței îndoielii și cinismului face ca nașterea unei încrederi profunde să fie imposibilă, o încredere fără de care eliberarea ultimă va rămâne mereu doar un vis. 



Toată teama vine din gânduri sub forma memoriei (trecutul) sau proiecției (viitorul). Gândul creează timpul: trecut, prezent, sau viitor. Așadar frica există și vine din existența percepută a timpului. Să fii eliberat de teamă înseamnă să fii eliberat de timp. Din moment ce timpul este creat de gândire, pentru a fi liber de teamă trebuie să fii liber de gânduri. Ca urmare, este important să te trezești și să ai experiența Sinelui în afara gândului, ființând ca eternitate (atemporalitate). Așadar pune sub semnul întrebării toate noțiunile despre tine însuți care sunt creații ale gândului și timpului - ale trecutului, prezentului și viitorului. Experimentează propria eternitate, sacralitate, trezire până când ești convins că tu nu ești niciodată subiectul mișcării gândului, a fricii, sau a timpului.
Să fii liber de frică este a fi plin de Iubire. 



Mulți căutători spirituali ajung "blocați în vacuitate", în absolutul, în transcendență. Ei se agață de beatitudine, sau pace, sau indiferență. Când motivația egocentrică de a trăi dispare, mulți căutători devin indiferenți. Ei văd perfecțiunea întregii existențe și nu găsesc vreun motiv de a face ceva, inclusiv să aibă grijă de ei înșiși sau de alții. Eu numesc asta "a-ți găsi un fals refugiu". Este o capcană egoică foarte subtilă; este o fixație pe absolut și toate formele inconștiente de atașament care se maschează ca eliberare. Poate fi foarte dificil să trezești pe cineva din această fixație amăgitoare fiindcă el chiar nu mai are nicio motivație să renunțe la ea. Blocați într-o formă de indiferență divină, asemenea oameni cred că au atins vârful muntelui când ei de fapt se ascund undeva pe la jumătatea drumului. 
Iluminarea nu înseamnă că cineva trebuie să dispară în tărâmul transcendenței. A fi fixat în absolut este doar polar opusul lui a fi fixat în relativ. Când apare adevărata iluminare, există o naștere formidabilă a Iubirii și înțelepciunii impersonale care nu se fixează niciodată în niciun tărâm al experienței. A te trezi la viziunea absolută este ceva profund și transformator, dar a te trezi din toate punctele fixe ale viziunii este nașterea adevăratei nondualități. Dacă vacuitatea nu poate dansa, nu este adevărata vacuitate. Dacă lumina lunii nu inundă cerul gol al nopții și nu se reflectă în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, atunci tu nu te uiți decât la propriul tău vis gol. 
Eu zic: "Trezește-te!" Atunci inima ta va fi inundată de o Iubire ce nu o poți conține. 



Poate te pot îndruma către marea Realitate din tine. Poate te vei trezi la directa experiență a realizării Sinelui. Poate vei prinde focul transmisiei. Dar este un singur lucru ce nu ți-l poate da nimeni: onestitatea și integritatea care doar ele te vor duce complet pe celălalt mal. Nimeni nu-ți poate da puterea de caracter necesară ca experiența profundă spirituală să devină catalizatorul pentru transformarea evolutivă numită "iluminare". Numai tu poți găsi acea pasiune interioară care arde cu o integritate ce nu se liniștește și nu se mulțumește cu nimic mai puțin decât Adevărul. 



Iluminarea nu are nimic de-a face cu stările de conștiință. Fie că ești în conștiința-ego sau în conștiința-unității nu asta este ideea în realitate. Am întâlnit mulți oameni care au acces ușor la stări avansate de conștiință. Deși pentru unii acest lucru poate fi foarte ușor de avut, am observat de asemeni că mulți dintre acești oameni nu sunt mai liberi decât oricine altcineva. Dacă nu crezi că egoul poate exista în stări foarte avansate de conștiință, gândește-te din nou. Punctul cheie nu este starea de conștiință, nici chiar cele foarte avansate, ci un mister treaz care este sursa tuturor stărilor de conștiință. Este chiar sursa prezenței și ființării. Este dincolo de toate percepțiile și toate experiențele. Eu o numesc "trezie". Să afli că ești golit de vacuitate înseamnă să mori într-un mister conștient, care este sursa întregii existențe. Se întâmplă însă că acest mister este îndrăgostit de toată manifestarea și nemanifestarea sa. Te descoperi pe Tine făcând un pas în spate din tine. 



Darul lui Ramana Maharshi pentru lume nu a fost că el a realizat Sinele. Mulți oameni au avut o realizare profundă a Sinelui. Darul lui Ramana a fost că el a întrupat acea realizare așa de cu totul. Una este să realizezi Sinele; este cu totul altceva să întrupezi acea realizare în așa măsură încât să nu existe nicio distanță între revelația interioară și expresia sa exterioară. 
Mulți au avut străfulgerări ale realizării Unimii; puțini exprimă consecvent acea realizare prin umanul lor. Una este să atingi o flacără și să știi că frige, însă este cu totul altceva să te arunci în acea flacără și să fii consumat cu totul de ea. 



First published in the Inner Directions Journal, Fall/Winter 1999.
© 1999 Adyashanti. 


https://www.adyashanti.org/teachings/library/writing#selling-water-by-the-river

Traducerea: Summairu (2019) 
https://www.paypal.me/KamariusMusic

Citește și:  
Adyashanti - Întruparea stării trezite 
Adyashanti - Falsul refugiu în Absolut
Adyashanti - Vacuitatea Radicală
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț 
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație


Children, River, Water, The Bath, Splash, Boys


Many seekers do not take full responsibility for their own liberation, but wait for one big, final spiritual experience which will catapult them fully into it. It is this search for the final liberating experience which gives rise to a rampant form of spiritual consumerism in which seekers go from one teacher to another, shopping for enlightenment as if shopping for sweets in a candy store. This spiritual promiscuity is rapidly turning the search for enlightenment into a cult of experience seekers. And, while many people indeed have powerful experiences, in most cases these do not lead to the profound transformation of the individual, which is the expression of enlightenment. 


In speaking regularly with spiritual seekers, it dawned on me one day how addicted so many of them are to the power of charisma. They swap stories about how powerful this or that teacher is and compare experiences. They get a charge from it, many mistaking charisma for enlightenment. Charisma attracts at all levels: political, sexual, spiritual, etc., and it feeds the ego's desire to feel special. The ego loves getting hits of powerit's like a form of spiritual candy. The candy may be sweet but can you live on it? Does it make you free? 
Freedom is not necessarily exciting; it's just free. Very peaceful and quiet, so very quiet. Of course, it is also filled with joy and wonder, but it is not what you imagine. It is much, much less. Many mistake the intoxicating power of otherworldly charisma for enlightenment. More often than not it is simply otherworldly, and not necessarily free or enlightened. In order to be truly free, you must desire to know the truth more than you want to feel good. Because if feeling good is your goal, then as soon as you feel better you will lose interest in what is true. This does not mean that feeling good or experiencing love and bliss is a bad thing. Given the choice, anyone would choose to feel bliss rather than sorrow. It simply means that if this desire to feel good is stronger than the yearning to see, know, and experience Truth, then this desire will always be distorting the perception of what is Real, while corrupting one's deepest integrity. 
In my experience, everyone will say they want to discover the Truth, right up until they realize that the Truth will rob them of their deepest held ideas, beliefs, hopes, and dreams. The freedom of enlightenment means much more than the experience of love and peace. It means discovering a Truth that will turn your view of self and life upside-down. For one who is truly ready, this will be unimaginably liberating. But for one who is still clinging in any way, this will be extremely challenging indeed. How does one know if they are ready? One is ready when they are willing to be absolutely consumed, when they are willing to be fuel for a fire without end. 

If you start playing the game of being an "enlightened somebody," the true teacher is going to call you on it. He or she is going to expose you, and that exposure is going to hurt. Because the ego will be there, standing in the light of Truth, exposed and humiliated. Of course, the ego will cry "foul!" It will claim that the teacher made a mistake and begin to justify itself in an effort to put its protective clothing back on. It will begin to spin justifications with incredible subtlety and deceptiveness. This is where real spiritual sadhana (practice) begins. This is where it all becomes very real and the student discovers whether he or she truly wants to be free, or merely wants to remain as a false, separate, and self-justifying ego. This crossroad inevitably comes and is always challenging. It separates the true seeker from the false one. The true seeker will be willing to bare the grace of humility, whereas the false seeker will run from it. Thus begins the true path to enlightenment, granted only to those willing to be nobody. Discovering your "nobodyness" opens the door to awakening as beingness, and beyond that to the Source of all beingness. 

Do not think that enlightenment is going to make you special—it's not. If you feel special in any way, then enlightenment has not occurred. I meet a lot of people who think they are enlightened and awake simply because they have had a very moving spiritual experience. They wear their enlightenment on their sleeve like a badge of honor. They sit among friends and talk about how awake they are while sipping coffee at a cafe. 
The funny thing about enlightenment is that when it is authentic, there is no one to claim it. Enlightenment is very ordinary; it is nothing special. Rather than making you more special, it is going to make you less special. It plants you right in the center of a wonderful humility and innocence. Everyone else may or may not call you enlightened, but when you are enlightened the whole notion of enlightenment and someone who is enlightened is a big joke. I use the word enlightenment all the time—not to point you toward it but to point you beyond it. Do not get stuck in enlightenment. 

Ego is the movement of the mind toward objects of perception in the form of grasping, and away from objects in the form of aversion. This fundamentally is all the ego is. This movement of grasping and aversion gives rise to a sense of a separate "me," and in turn the sense of "me" strengthens itself this way. It is this continuous loop of causation that tricks consciousness into a trance of identification. Identification with what? Identification with the continuous loop of suffering. After all, who is suffering? The "me" is suffering. And who is this me? It is nothing more than a sense of self caused by identification with grasping and aversion. You see, it's all a creation of the mind, an endless movie, a terrible dream. Don't try to change the dream, because trying to change it is just another movement in the dream. Look at the dream. Be aware of the dream. That awareness is It. Become more interested in the awareness of the dream than in the dream itself. What is that awareness? Who is that awareness? Don't go spouting out an answer, just be the answer. Be It. 

Enlightenment means the end of all division. It is not simply having an occasional experience of unity beyond all division, it is actually being undivided. This is what nonduality truly means. It means there is just one Self, without a difference or gap between the profound revelation of Oneness and the way it is perceived and lived every moment of life. Nonduality means that the inner revelation and the outer expression of the personality are one and the same. So few seem to be interested in the greater implication contained within profound spiritual experiences, because it is the contemplation of these implications which quickly brings to awareness the inner divisions existing within most seekers. 

Spiritual people can be some of the most violent people you will ever meet. Mostly, they are violent to themselves. They violently try to control their minds, their emotions, and their bodies. They become upset with themselves and beat themselves up for not rising up to the conditioned mind's idea of what it believes enlightenment to be. No one ever became free through such violence. Why is it that so few people are truly free? Because they try to conform to ideas, concepts, and beliefs in their heads. They try to concentrate their way to heaven. But Freedom is about the natural state, the spontaneous and unselfconscious expression of beingness. If you want to find it, see that the very idea of a someone who is in control is a concept created by the mind. Take one step backward into the unknown. 

There is nothing more insidiously destructive to the attainment of liberation than self-doubt and cynicism. Doubt is a movement of the conditioned mind that always claims that “It's not possible,” that “Freedom is not possible for me.” Doubt always knows; it "knows" that nothing is possible. And in this knowing, doubt robs you of the possibility of anything truly new or transformative from happening. Furthermore, doubt is always accompanied by a pervasive cynicism that unconsciously puts a negative spin on whatever it touches. Cynicism is a world view which protects the ego from scrutiny by maintaining a negative stance in relationship to what it does not know, does not want to know, or cannot know. Many spiritual seekers have no idea how cynical and doubt-laden they actually are. It is this blindness and denial of the presence of doubt and cynicism that makes the birth of a profound trust impossible, a trust without which final liberation will always remain simply a dream.

All fear comes from thought in the form of memory (past) or projection (future). Thought creates time: past, present, and future. So fear exists and comes from the perceived existence of time. To be free of fear is to be free of time. Since time is a creation of thought, to be free of fear you must be free of thought. Consequently, it is important to awaken and experience your Self outside of thought, existing as eternity. So question all notions of yourself that are creations of thought and of time—of past, present, and future. Experience your eternalness, your holiness, your awakeness until you are convinced that you are never subject to the movement of thought, of fear, or of time. To be free of fear is to be full of Love. 

Many spiritual seekers get "stuck in emptiness,” in the absolute, in transcendence. They cling to bliss, or peace, or indifference. When the self-centered motivation for living disappears, many seekers become indifferent. They see the perfection of all existence and find no reason for doing anything, including caring for themselves or others. I call this "taking a false refuge." It is a very subtle egoic trap; it's a fixation in the absolute and all unconscious form of attachment that masquerades as liberation. It can be very difficult to wake someone up from this deceptive fixation because they literally have no motivation to let go of it. Stuck in a form of divine indifference, such people believe they have reached the top of the mountain when actually they are hiding out halfway up its slope. 
Enlightenment does not mean one should disappear into the realm of transcendence. To be fixated in the absolute is simply the polar opposite of being fixated in the relative. With the dawning of true enlightenment, there is a tremendous birthing of impersonal Love and wisdom that never fixates in any realm of experience. To awaken to the absolute view is profound and transformative, but to awaken from all fixed points of view is the birth of true nonduality. If emptiness cannot dance, it is not true emptiness. If moonlight does not flood the empty night sky and reflect in every drop of water, on every blade of grass, then you are only looking at your own empty dream. I say, “Wake up!” Then your heart will be flooded with a Love that you cannot contain. 

Maybe I can point you to the great Reality within you. Maybe you will awaken to the direct experience of Self-realization. Maybe you will catch the fire of transmission. But there is one thing that no one can give you: the honesty and integrity that alone will bring you completely to the other shore. No one can give you the strength of character necessary for profound spiritual experience to become the catalyst for the evolutionary transformation called "enlightenment." Only you can find that passion within that burns with an integrity that will not settle for anything less than the Truth. 

Enlightenment has nothing to do with states of consciousness. Whether you are in ego consciousness or unity consciousness is not really the point. I have met many people who have easy access to advanced states of consciousness. Though for some people this may come very easily, I also notice that many of these people are no freer than anyone else. If you don't believe that the ego can exist in very advanced states of consciousness, think again. The point isn't the state of consciousness, even very advanced ones, but an awake mystery that is the source of all states of consciousness. It is even the source of presence and beingness. It is beyond all perception and all experience. I call it "awakeness." To find out that you are empty of emptiness is to die into an aware mystery, which is the source of all existence. It just so happens that that mystery is in love with all of its manifestation and non-manifestation. You find your Self by stepping back out of yourself. 

Ramana Maharshi's gift to the world was not that he realized the Self. Many people have had a deep realization of the Self. Ramana's real gift was that he embodied that realization so thoroughly. It is one thing to realize the Self; it is something else altogether to embody that realization to the extent that there is no gap between inner revelation and its outer expression. Many have glimpsed the realization of Oneness; few consistently express that realization through their humanness. It is one thing to touch a flame and know it is hot, but quite another to jump into that flame and be consumed by it. 


First published in the Inner Directions Journal, Fall/Winter 1999. 
© 1999 Adyashanti. 

https://www.adyashanti.org/teachings/library/writing#selling-water-by-the-river

marți, 4 iunie 2019

Ramana Maharshi discutând despre Aurobindo (Bhagavan discusses Aurobindo with Swami Madhavathirta)


Î: Sri Aurobindo crede că trupul uman nu este ultimul pe acest pământ. Stabilirea în Sine, conform lui, nu este atinsă perfect în corpul uman, pentru că aici Cunoașterea de Sine nu operează în modul său natural. De aceea vijnanamaya sarira [corpul făcut din cunoaștere pură] în care Cunoașterea de Sine poate funcționa natural trebuie adusă pe acest pământ.
Ramana Maharshi: Cunoașterea de Sine poate străluci foarte bine în trupul uman, deci nu este necesar niciun alt corp.

Î: Sri Aurobindo crede că vijnanamaya sarira nu va fi atacat de boală, nu va îmbătrâni, și nu va muri dacă omul nu își dorește asta.
M: Corpul însuși este o boală (o alterare a condiției perfecte supreme n.t.). A-ți dori să rămâi mult timp în această boală nu este scopul unui Jnani (înțelept realizat). Oricum, trebuie să renunți la identificarea cu corpul. Așa cum conștiința eu-sunt-corpul împiedică atingerea Cunoașterii de Sine, în același fel, cel care a ajuns la convingerea că el nu este corpul va deveni eliberat chiar dacă nu își dorește el asta.

Î: Sri Aurobindo vrea să aducă puterea lui Dumnezeu în corpul uman.
M: Dacă, după abandon, cineva încă mai are această dorință, atunci abandonul nu a fost reușit. Dacă cineva are atitudinea: "Dacă puterea divină este pe cale să coboare, ea trebuie să coboare în corpul meu", atunci aceasta doar va crește identificarea cu corpul. La modul real vorbind, nu este necesară nicio asemenea coborâre. După distrugerea ideii eu-sunt-corpul, individul devine forma absolutului. În această stare, nu există sus sau jos, față sau spate.

Î: Dacă individualul devine forma absolutului, atunci cine se bucură de beatitudinea absolutului? Ca să ne bucurăm de beatitudinea absolutului, trebuie să fim puțin separați de el, precum musca ce gustă zahărul de la o mică distanță.
M: Beatitudinea absolutului este beatitudinea propriei naturi. Nu este născută și nici nu a fost creată. Plăcerea ce este creată va fi distrusă. Zahărul, nefiind simțitor, nu se poate gusta pe el însuși. Musca trebuie să fie la o mică distanță pentru a-l gusta. Însă absolutul este pură conștiență și conștiință. Poate să-și ofere beatitudinea, însă natura sa nu poate fi înțeleasă fără să ajungi întâi la acea realizare.

Î: Sri Aurobindo vrea să aducă pe pământ o nouă rasă divină.
M: Orice poate fi atins în viitor trebuie înțeles ca fiind impermanent și ca urmare va dispărea. Învață să înțelegi în mod corect ce ai acum și așa nu vei avea nevoie să te gândești la viitor.

Î: Sri Aurobindo spune că Dumnezeu a creat tot felul de lumi și că acum va mai crea o nouă lume.
M: Lumea noastră actuală nu este reală. Fiecare vede o lume imaginară conform cu imaginația lui, așadar unde este garanția că noua lume creată va fi reală? Jiva (persoana individuală), lumea și Dumnezeu, toate acestea sunt idei relative. Atât timp cât există simțământul unui "eu" separat, tot atâta timp există și aceste trei idei.
Din acest "eu" individual, din minte, au apărut acestea trei.

Dacă oprești mintea, cele trei nu vor rămâne, ci doar Brahman (Absolutul) singur va rămâne, așa cum el rămâne și este deja chiar acum. Noi vedem lucruri din cauza unei erori [se poate spune că această eroare este păcatul originar - a vedea separare n.t.]. Această percepție greșită va fi îndreptată prin investigarea (introspecția) naturii reale a acestui jiva. Chiar dacă acest jiva intră în Supramental el va rămâne în minte, însă după abandonul minții, nu rămâne acolo nimic decât Brahman. Fie că această lume este reală sau ireală, conștientă sau inertă, un loc al fericirii sau al suferinței, toate aceste stări apar în starea de ignoranță. Ele nu sunt folositoare după realizare.

Starea de Atmanishta [a fi fixat în Sine], lipsită de simțământul individual al "eu"-lui, este starea supremă. În această stare nu există loc de a te gândi la obiecte, nici acest simțământ de existență individuală. Nu există niciun fel de îndoială în această stare naturală de ființare-conștiință-beatitudine.
Atât timp cât există în tine percepția numelor și formelor, Dumnezeu va apărea cu formă, dar când viziunea realității fără de formă este atinsă atunci nu va exista nicio modificare a văzătorului, vederii și văzutului. Această viziune este chiar natura conștiinței, nonduală și nedivizată. Este fără de limite, infinită și perfectă.
Când simțul individual de "eu" apare în corp, lumea este văzută. Dacă acest simțământ este absent, atunci cine va vedea lumea?

- Puterea Prezenței 
Traducerea: Summairu (2018) 
https://www.paypal.me/KamariusMusic




Citește și: 
Ramana Maharshi - Însemnătatea religiei
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
 
Ramana Maharshi - Arma Divină 

David Godman - Introspecția
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir


Lotus, Plant, Flower, Nature, Pond, Blossom, Pink


BHAGAVAN DISCUSSES AUROBINDO WITH SWAMI MADHAVATHIRTA

Q: Sri Aurobindo believes that the human body is not the last on this earth. Establishment in the Self, according to him, is not perfectly attained in a human body, for Self-knowledge does not operate there in its natural way. Therefore the vijnanamaya sarira [the body made of pure knowledge] in which Self-knowledge can work naturally must be brought down on this earth.
M: Self-knowledge can shine very well in the human body, so there is no need of any other body.


Q: Sri Aurobindo believes that the vijnanamaya sarira will not be attacked by disease, will not grow old, and will not die without one’s desire.
M: The body itself is a disease. To wish for a long stay of that disease is not the aim of the jnani. Anyhow, one has to give up identification with the body. Just as the I-am-the-body consciousness prevents one from attaining Self-knowledge, in the same way, one who has got the conviction that he is not the body will become liberated even if he doesn’t desire it.

Q: Sri Aurobindo wants to bring the power of God into the human body.
M: If, after surrendering, one still has this desire, then surrender has not been successful. If one has the attitude, ‘If the higher power is to come down, it must come into my body’, this will only increase identification with the body. Truly speaking, there is no need of any such descent. After the destruction of the I-am-the-body idea, the individual becomes the form of the absolute. In that state, there is no above or below, front or back.

Q: If the individual becomes the form of the absolute, then who will enjoy the bliss of the absolute? To enjoy the bliss of the absolute, we must be slightly separate from it, like the fly that tastes sugar from a little distance.
M: The bliss of the absolute is the bliss of one’s own nature. It is not born, nor has it been created. Pleasure that is created is destroyed. Sugar, being insentient, cannot taste itself. The fly has to keep a little distance to taste it. But the absolute is awareness and consciousness. It can give its own bliss, but its nature cannot be understood without attaining that state.

Q: Sri Aurobindo wants to bring down to earth a new divine race.
M: Whatever is to be attained in the future is to be understood as impermanent. Learn to understand properly what you have now so that there will be no need of thinking about the future.

Q: Sri Aurobindo says that God has created various kinds of worlds and is still going to create a new world.
M: Our present world is not real. Each one sees a different imaginary world according to his imagination, so where is the guarantee that the new world will be real? The jiva [the individual person], the world and God, all of these are relative ideas. So long as there is the individual sense of ‘I’, these three are also there.
From this individual sense of ‘I’, from the mind, these three have arisen.

If you stop the mind, the three will not remain, but Brahman alone will remain, as it remains and abides even now. We see things because of an error. This misperception will be rectified by enquiring into the real nature of this jiva. Even if this jiva enters Supermind, it will remain in the mind, but after surrendering the mind, there will be nothing left but Brahman. Whether this world is real or unreal, consciousness or inert, a place of happiness or a place of misery, all these states arises in the state of ignorance. They are not useful after realization.

The state of Atmanishta [being fixed in the Self], devoid of the individual feeling of ‘I’, is the supreme state. In this state there is no room for thinking of objects, nor this feeling of individual being. There is no doubt of any kind in this natural state of being-consciousness-bliss.
So long as there is the perception of name and form in oneself, God will appear with form, but when the vision of the formless reality is achieved there will be no modifications of seer, seeing and seen. That vision is the nature of consciousness itself, non-dual and undivided. It is limitless, infinite and perfect.
When the individual sense of ‘I’ arises in the body, the world is seen. If this sense is absent, who then will see the world?

- The Power of the Presence

Padmasambhava - Opt tipuri de tăcere în practicarea Dharma-ei (Eight Kinds of Silence in Dharma Practice)



Cu tăcerea trupului, fără fixații fanatice, vei evita tentația faptelor rele.
Cu tăcerea vorbirii, îți vei menține practica ta fără devierea retorică prostească.
Cu tăcerea minții, nu vei fi afectat de dezbateri (discursuri sau conferințe) prostești. Astfel, vei fi capabil să rămâi în conștiința pură a dharmakaya-ei (mintea primordială non-duală), fără obstacolul cunoașterii obișnuite.
Cu tăcerea privind satisfacerea simțurilor, te vei elibera de fixațiile conceptuale ale experiențelor pure și impure. Astfel, vei avea posibilitatea să fii binecuvântat cu o existență lipsită de conflict, și îți va aduce influența protectoare a Ansamblului Tantric.
Cu tăcerea transmisiei, nu oferi îndrumări oamenilor care nu sunt potriviți pentru asemenea învățătură. Astfel, vei fi capabil să primești binecuvântarea liniei spirituale.
Cu tăcerea comportamentului, comportă-te fără pretenții și fără înșelăciune. Astfel, vei fi capabil să avansezi și să ai mintea protejată de influențe dăunătoare.
Cu tăcerea experienței, nu forma niciun atașament față de experiențe, și nu-ți detalia altora necazurile și greutățile tale. Astfel, vei fi capabil să obții deplina iluminare în chiar această viață.
Cu tăcerea realizării, nu te agăța de dorințele lumești și rămâi în sălașul calm al nondualității. Astfel, vei fi capabil de a fi liber de lanțurile samsara-ei în momentul realizării.

 Traducerea: Summairu (2019)

Citește și: 
Padmasambhava - Îndrumări pentru femei pentru a atinge iluminarea 
Mahamudra predată de Tilopa lui Naropa
Calitățile unui Guru și ale unui discipol în buddhismul tantric
 

Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun

Buddha, Meditating, Meditation, Religion, Spiritual

With silence of the body, without fanatical fixation, you will avoid the allurement of violation.
With silence of the speech, you will keep your practice free from mindless rhetorical diversion.
With silence of the mind, you will not be affected by mindless deliberation. Thus, enabling you to reside in the pure consciousness of dharmakaya (the non-dualistic primordial mind), without the hindrance of ordinary cognisance.
With silence of sense-gratification, you will set yourself free from the conceptual fixation of pure and impure experiences. Thus, enabling you to be blessed with an existence devoid of conflict, and bring about the protective influences of the Tantric Assembly.
With silence of transmission, do not offer instruction to people who are unsuited for such teaching. Thus, enabling you to receive the blessing of the lineage.
With silence of behaviour, act unpretentiously and without deceit. Thus, enabling you to make advancement and protect the mind from afflictive influences.
With silence of experience, do not form attachment with your experience, and do not elaborate your encounter to others. Thus, enabling you to attain full enlightenment in this lifetime.
With silence of realisation, do not cling to mundane longing and reside in the calm abiding of non-duality. Thus, enabling you to be free from the bondage of samsara in the moment of realisation.

luni, 24 septembrie 2018

Siddharameshwar Maharaj - Eul imaginat (The Imagined I)

https://leokamarius.blogspot.com/2018/09/siddharameshwar-maharaj-eul-imaginat.html

"Nu există nimeni ca "eu" care să fie descoperit. Căutând și eliminând toate elementele și principiile din natură și din om, nu există niciun "eu" care să rămână deloc."
"Când "eu" a dispărut, conceptul de a fi un căutător, simțul de a face ceva și ideea de ceva să fie atins sunt și ele dispărute. Paramatman este dezvăluit fără a face nimic legat de asta. Dacă îți examinezi toate gândurile, vei afla că nu există niciun "eu" deloc."
"Simțul de "eu" a fost doar imaginat. Acela al cărui simț de "eu" a fost șters complet de binecuvântarea Guru-ului, nu rămâne ca o persoană."

"O persoană s-a amăgit singură și s-a numit ca o anumită entitate, dar odată ce simțul de "eu" dispare, atunci "eu", "Cine sunt eu?", și "Eu Sunt Acela", toate astea dispar și ele."
"De aur este ziua aceea pentru un om, atunci când imaginile sale conceptuale despre sine mor."
"Nu deveni acea persoană proiectată de imaginația ta. Nu este vorba că "eu" trebuie să devină Brahman, ci că "eul" trebuie să fie mort. De fapt, "eul" este el însuși o entitate iluzorie imaginată. "Eu" este esența a ceea ce se numește păcat."
"Ce este acolo în Realitate care zice "eu"? Aceasta este individualitatea imaginată. Corpul nu doar conține ceea ce zice "eu", există sânge, carne, spermă, și toate celelalte materiale. Însă, entitatea care zice "eu" nu este cu adevărat acolo."
"Iluzia este vizibilă doar pentru imaginație. Dacă nu ai nicio imaginație, Iluzia nu face nimic."

"Ceea ce este emoțional, imaginație, și concepție este totul obiectiv. Așa cum este conceptul, sau imaginația, așa este și lumea. Totul este conceptual."
"La început a fost o persoană, "eul" care era imaginat. Acum, ascultând aceste învățături ale Vedantei, acea persoană imaginară a dispărut. El era doar un produs al imaginației, și totuși el era hărțuit prea mult. Acel jiva, care s-a numit "eu", a dispărut prin îndrumarea Guru-ului. "Eu" și "tu" au dispărut amândoi. Toată asta, totul, fără nicio îndoială, este numai Brahman. Toate acțiunile, oricare ar fi ele, sunt numai Brahman. Dacă unul dintr-un milion este dat deoparte, ce număr rămâne? Câți ar trebui să numărăm? Dacă unul este numărat, mulți vor trebui numărați. Cine este mândru de ceea ce este nimic? "Acela" care este nimicul, este Shiva."

"Când te aștepți că ar trebui să-i dea Conștiința o exprimare, Conștiința însăși dispare. Nu există nimic în apropierea "Aceluia". Nimic nu este acolo, ceea ce înseamnă că nu există nimic acolo în apropiere, există doar "Non-Existență Fără Cuvinte", nemișcare. Unde sunt doi, acolo poate fi experiență. Unde nu este decât unul, cine poate avea experiențe, și a ce?"
"După Eliberare, ceea ce rămâne este Brahman perfect. Acum, ceea ce există nu este în tărâmul experienței, deoarece fără să mergem noi să-l întâlnim, el este așa cum este, fără încercarea de amintire a sa. Nu este ceva obiectiv care poate fi reamintit. Memoria dispare împreună cu uitarea. Este dincolo de adevăr și neadevăr. Nu este adevăr, și nu este nici neadevăr.
"Acela" care este, este. Ce este "Acela", nu poate fi spus. Mintea și intelectul nu ajung acolo.
Cuvintele nu îl pot exprima."

- Siddharameshwar Maharaj


Traducerea: Summairu (2018)

https://www.paypal.me/KamariusMusic



Citește și:
Nisargadatta - Viața Divină și Sinele Suprem
Nisargadatta - Măreția e mereu smerită, iubitoare, tăcută și mulțumită
Nisargadatta - Despre Grația adevăratului Guru
Nisargadatta - Îndrumări de practicat
Nisargadatta - Conversații despre practica spirituală
Nisargadatta - Cunoaște-te pe tine însuți ca fiind oceanul ființei

https://leokamarius.blogspot.com/2018/09/siddharameshwar-maharaj-eul-imaginat.html


"There is nobody such as 'I' to be discovered. By searching and eliminating all the elements and principles in nature, and in man, there is no 'I' found remaining at all."
"When the 'me' is gone, the concept of being a seeker, the sense of doing something and the idea of something to be attained are also gone. Paramatman is uncovered without doing anything about it.
If you examine all of your thoughts, you will find there is no 'I' at all."
"The sense of 'I' was only imagined. One whose sense of 'I' is wiped out by the blessings of the Guru,
remains not as a person."

"A person was deceiving himself and calling himself as some particular entity, but once the sense of 'me' goes, then 'I', 'Who am I?,' and 'I Am That' also all go away."
"Golden is the day for a man when his conceptual images about himself die away."
"Do not become that person projected by your imagination. It is not that 'I' should become Brahman,
but that the 'I' should be dead. Actually, the 'I' is itself an illusory imagined entity. 'I' is the essence of what is called sin."
"What is there in Reality that says 'I'? This is the imagined individual. The body does not only contain that which says 'I,' there is blood, flesh, semen, and all other material. However, the entity that is saying 'I' is not really there."
"Illusion is only visible to the imagination. If you have no imagination, the Illusion does not do anything."

"That which is emotional, imagination, and conception is all objective. As is the concept, or imagination, so is the world. It is all conceptual."
"Formerly there was a person, the 'me' who was imagined. Now, by listening to the teachings of the Vedanta, that imaginary person is gone. He was only a product of imagination, yet he was being harassed too much. That jiva, who called himself as 'I,' disappeared by the instructions of the Guru.
'I' and 'you' have both vanished. All of this, everything, without any doubt, is only Brahman. All actions, whatever they may be, are only Brahman. If the one from the one million is removed,
what figure remains? How many should we count? If one is counted, many will have to be counted.
Who is proud of that which is nothing? 'That' which is nothing, is Shiva."

"When you expect that Consciousness should give it an expression, Consciousness itself disappears.
There is nothing near 'That'. Nothing is there, which means that there is nothing near, there is only 'Wordless Non-Existence,' stillness. Where there are two, there can be experience. Where there is only one, who can have experience, and of what?"
"After Liberation, what is remaining is flawless Brahman. Now what exists is not in the realm of experience, because without our going to meet it, it is as it is, without trying to remember it.
It is not something objective that can be remembered. Memory disappears together with forgetfulness. It is beyond truth and untruth. It is not truth, and it is not untruth.
'That' which is, is. What 'That' is, cannot be told. Mind and intellect do not reach there.
Words cannot express it."

🕉 Siddharameshwar Maharaj

vineri, 21 septembrie 2018

Robert Adams - Introspecția și Abandonul (Self-Inquiry and Self-Surrender)

https://leokamarius.blogspot.com/2018/09/robert-adams-introspectia-si-abandonul.html


Începi să practici introspecția, dar viața interferează. Lucruri se întâmplă. Ești prins iar și iar în maya, marea iluzie. Iei lucrurile serios. Crezi că lumea are ceva să îți ofere, deoarece tot felul de lucruri bune încep să ți se întâmple în viață. Și apoi, desigur, ea se întoarce, și apare vreun deces în familie din nou, sau îți pierzi poziția ce ai avut-o douăzeci de ani. Ajungi falit. Așadar începi iar să introspectezi. Și alergi înapoi la maestru. Maestrul îți zice: "Nu reacționa la condiții. Nu acorda atenție la lucrurile din lumea asta. Corpul tău va face treaba pentru care a venit. Nu are nimic de-a face cu tine. Fie că ești falit sau milionar, fie că ești bolnav, sau că ești bine și întreg, fie că locuiești într-o colibă, sau trăiești într-un castel, nu lua lucrurile astea serios. Ci mai degrabă continuă să te întorci spre interior. Mergi mai adânc. Scufundă-te și mai adânc decât te-ai scufundat vreodată înainte. Orice ți s-ar întâmpla în această lume, doar observă. Pentru că adevărul este că substratul întregii existențe este iubirea, armonia. Nu există nimic în univers care vrea să te distrugă sau rănească. Este doar maya."

Și din nou întrebi: "Ce este maya?", și maestrul îți spune povestea pe care am zis-o și eu la început, și de asemeni îl face pe elev să înțeleagă, apa din miraj, aceea este maya, ceva ce pare să fie real, dar prin investigare afli că nu este. Întreaga lume este așa. Întregul univers este așa. Nu mai fi prostit din nou. Nu lua nimic în serios. Întoarce-te spre înăuntru. Nu reacționa. Și vehement te hotărăști să mergi și mai adânc de data asta, și să nu mai fii deviat de maya.
Așa că începi să introspectezi hotărât, categoric, în fiecare moment al zilei. Oricând apare un gând, întrebi: "Cui apare el?" Oricând observi ceva la televizor, sau în lume, ceva ce pare să te deranjeze, sau să te facă fericit, îți amintești să întrebi: "Cui i-a apărut asta? Cine experimentează asta?" Uneori uiți. Dar continui să îți amintești mai des decât uiți. Nu contează cum este situația, bună sau rea, încetezi să mai fii prins în situații, și te întrebi: "Cui apare asta? Îmi apare mie. Eu simt asta. Eu simt această maya. Atunci cine sunt eu? Care este sursa acestui eu care simte această maya? De unde a apărut eul? Cine i-a dat naștere? Cine sunt eu?

Desigur niciodată nu răspunzi la întrebare. Pui întrebarea iar și iar. Și observi că altceva se întâmplă. Încetezi să te mai implici în conversații pline de cuvinte. Înainte obișnuiai să vorbești, să vorbești, să vorbești, despre orice de pe pământ, despre vreme, despre oameni, despre locuri, despre lucruri, despre situații, despre lume. Acum nu mai ai interes în așa ceva. Ceva îți zice că este o irosire de energie. Devii mai succint. Dacă cineva te întreabă ceva, răspunzi cu da sau nu. Nu te mai întinzi la explicații pline de cuvinte. Viața ta devine tot mai simplă și mai simplă. Tu devii tot mai fericit și mai fericit. Se întâmplă de la sine.

Și observi că mereu introspectezi: "Cine sunt eu? Cui apar aceste lucruri?" Începi să sălășluiești în Eu, urmărind Eul până la sursă. Pe măsură ce apar gândurile tu continui să întrebi: "Cui apar ele?" Nu ai niciun țel. Nu ai ambiții. Totuși corpul tău continuă să facă ceea ce a fost menit să facă când a venit aici. Și face treaba mai bine decât ai făcut-o tu vreodată. Ești uimit. Nu mai analizezi lucrurile așa mult. Nu mai încerci să pui lucrurile în perspectiva corectă. Nu te mai agăți de drepturile tale. Ai găsit pacea. Te duci și împărtășești asta maestrului tău. Îi zici cât de departe ai ajuns, și ce se întâmplă cu tine. Și el îți zice: "O, asta nu-i nimic. Trebuie să renunți la toate astea. Gândul că ceva ți se întâmplă ție, că te îmbunătățești sau că progresezi, că viața este mai bună acum pentru tine, că ești mai fericit, că ți-ai simplificat viața. Toate astea trebuie să dispară și ele."

Întrebi cum poți scăpa de ele rapid. Și răspunsul este: "Prin abandon de sine." Nu doar introspectezi, dar de asemeni trebuie să abandonezi totul. Toate gândurile, toate nevoile, toate dorințele, corpul, mintea. Toate astea trebuiesc abandonate.
"Cui să le abandonez, Maestre?"
"Ție însuți, Sinelui tău. Sinelui care este omniprezent, omniscient, omnipotent. Sinelui care este atotpătrunzător. Sinelui care este unimea ultimă, pura conștiință, sat-cit-ananda, ParaBrahman. Abandonează-te acelui Sine, că tu ești în realitate acela."
Și ești uimit de ceea ce ai auzit. Începi să faci doar asta. În timp ce ești la muncă, în timp ce speli vasele, în timp ce te uiți la televizor, îți amintești mereu să te abandonezi. Și într-o zi, guru-ul interior îți trage mintea înăuntru către sursă și te trezești. Devii eliberat. Devii tu însuți. Atunci ești liber.

- Sri Robert Adams
Traducerea: Summairu (2018)


https://www.paypal.me/KamariusMusic



Citește și:
Robert Adams - Iubire și smerenie
Robert Adams - Cele 3 virtuți: compasiune, smerenie, ajutor dezinteresat
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi



https://leokamarius.blogspot.com/2018/09/robert-adams-introspectia-si-abandonul.html


You begin to practice [self-inquiry], but life interferes. Things happen. You get caught up again and again in maya, the grand illusion. You take things seriously. You think the world has something to offer you, because all sorts of good things begin to happen in your life. And then, of course, it reverses itself, and there is a death in the family again, or you lose your position you've had for twenty years. You go into bankruptcy. So again you begin to inquire. And you run back to the teacher. The teacher tells you, "Do not react to conditions. Do not pay attention to the things of this world. Your body will do the work it came here to do. It has nothing to do with you. Whether you're in bankruptcy or whether you're a millionaire, whether you're sickly, or whether you're well and whole, whether you live in a hut, or you live in a castle, do not take these things seriously. But rather keep turning within. Go deeper. Dive deeper than you've ever dove before. Whatever happens to you in this world, simply observe. For the truth is that the substratum of all existence is love, harmony. There is nothing in the universe that wants to destroy you or hurt you. It is simply maya."

Again you ask, "What is maya?" and the teacher relates the story that I told you in the beginning, also makes the student understand, the water in the mirage, that is maya, something that appears to be real, but upon investigation you find it's not. The whole world is like that. The whole universe is like that. Do not be fooled again. Do not take anything seriously. Turn within. Do not react. And you vehemently make up your mind to go deeper this time, and not get waylaid by maya.
So you begin to inquire resolutely, absolutely, every moment of the day. Whenever a thought comes to you, you ask, "To whom does it come?" Whenever you observe something on television, or in the world, that seems to upset you, or make you happy, you remember to ask, "To whom has this come? Who's experiencing this?" You forget sometimes. But you keep remembering more often than forgetting. No matter what the situation is, good or bad, you stop getting caught up in situations, and you inquire, "To whom does this come? It comes to me. I feel this. I feel this maya. Then who am I? What is the source of the I that feels this maya. Where did that I come from. Who gave it birth? Who am I?"

Of course you never answer that question. You pose the question again and again. And you notice something else happens. You stop getting involved in wordy conversations. Before you used to talk, and talk, and talk, and talk about everything on earth, about the weather, about people, about places, about things, about situations, about the world. Now you no longer have an interest in this. Something tells you it's a waste of energy. You become more succinct. When someone asks you a question, you say yes or no. You no longer go into wordy explanations. Your life becomes simpler and simpler. You become happier and happier. It happens by itself.

And you find that you're always inquiring, "Who am I? To whom does this come?" You begin to abide in the I, tracing the I to the source. As thoughts come you keep asking, "To whom do they come?" You have no goals. You have no ambitions. Yet your body continues to do the work that it came here for. And it does the work better than you ever did it before. You're amazed. You no longer analyze things too much. You no longer try to put things in the right perspective. You no longer stick up for your rights. You have found peace. You go and you share this with your teacher. You tell him how far you've gone, and what's happening to you. And he tells you, "Oh, that's nothing. You have to give all that up. The thought that something is happening to you, that you're improving, that life is better for you, that you're happier, you've simplified your life. All that has got to go also."

You inquire how to get rid of those things fast. And the answer is, "Through self-surrender." Not only should you inquire, but you should also surrender everything. All your thoughts, all your needs, all your desires, your body, your mind. All that, should be surrendered.
"To whom should I surrender, Master?"
"To yourself. The Self that is omnipresent, omniscient, omnipotent. The Self that is all-pervading. The Self that is ultimate oneness, pure awareness, sat-chit-ananda, paraBrahman. Surrender to that Self, for you are truly that."
And you are amazed by what you have heard. You begin to do just that. While you are at work, while you're washing dishes, while you're watching TV, you always remember to surrender. And one day the inner guru pulls your mind inward to the source and you awaken. You become liberated. You become yourself. Then you're free.

- Sri Robert Adams

Adyashanti - Întruparea stării trezite (Embodying The Awakened State)

https://leokamarius.blogspot.com/2018/09/adyashanti-intruparea-starii-trezite.html

Întruparea stării trezite
Când trezirea unei persoane fluctuează, el sau ea deseori mă întreabă: "Cum să rămân în starea trezită?" Asta înseamnă să pui întrebarea greșită.  În spiritualitate, este important să punem întrebările potrivite. Să te întrebi cum să rămâi în starea trezită este în totalitate un lucru de înțeles, dar întrebarea însăși apare din starea de vis. Spiritul nu se întreabă niciodată: "Cum să rămân în mine însumi?" Asta ar fi ridicol. Nu are niciun sens, venind din natura adevărată a lucrurilor. Ce are sens mai mult este să te întrebi cum te "neiluminezi" singur. De ce te mai agăți încă? Ce este încă confuzionant? Ce situații din viață te pot face să crezi lucruri ce nu sunt reale și te fac să intri în contradicție, suferință și separare? Ce este în mod specific aceea care are puterea de a ademeni conștiința înapoi în câmpul gravitațional al stării de vis? Nu ar trebui să ne întrebăm: "Cum să rămân treaz?" În loc de asta ar trebui să ne întrebăm: "Cum de mă neiluminez (adorm) singur? Cum fac în mod specific de mă pun singur înapoi în iluzie?"

Nu există un singur răspuns la această întrebare, și nu există un singur motiv. Nu există doar un mod în care oamenii fac asta. Oamenii sunt atrași înapoi de forța gravitațională a stării de vis din mai multe motive: tipare de presupuneri și credințe inconștiente care încă operează, conflicte inconștiente care au supraviețuit cumva naturii explozive a trezirii și care s-au reconstituit, și diferite forme de condiționare. Procesul aici devine unul de a ajunge la o relație corectă cu tine însuți și să privești profund la ce face ca tu să te duci iar în transa separării. Trebuie să începi să depistezi exact modurile specifice, gândurile specifice, credințele specifice care te pun înapoi în adormire.

În această fază de derulare de după trezire nu este așa de mult vorba despre o practică spirituală rarefiată. O grămadă din condiționările ce ies la suprafața ființei noastre sunt aduse în lupta și vârtejurile existenței. Suntem în relaționare cu situațiile și oamenii, interacționând cu cei iubiți, și cu prietenii, și cu copiii, și tot restul. Este vorba de această textură pietroasă unde cauciucul spiritual atinge drumul. Ce se cere este ca tu să permiți vieții să te impacteze; să te lași să vezi când te impactează viața; să vezi dacă intri într-un soi de separare legat de ea, dacă te duci în judecăți, dacă te duci în învinovățire, dacă te duci în "ar trebui" sau "nu ar trebui", dacă începi să arăți cu degetul în altă direcție decât spre tine însuți.

Se apropie de faptul că singura persoană care ne poate face să suferim, care ne face să percepem eronat iluzii și separare, care are această putere așa de multă, suntem noi înșine. Nimic din mediul exterior nu cauzează pierderea noastră a simțământului stării trezite. Nimeni pe care îl întâlnim, nicio situație cu care avem de-a face, nu are puterea de a ne face să cădem din trezire.

Aceasta este cea mai importantă realizare ce o putem avea. Este totul o treabă internă. Totul este ceva ce facem noi înșine - din greșeală, necunoscând, și adeseori inconștient.

Adyashanti - extras din cartea The End Of Your World
https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

https://www.paypal.me/KamariusMusic

Citește și:
Adyashanti - Falsul refugiu în Absolut
Adyashanti - Vacuitatea Radicală
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății
Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate

Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație



Embodying the Awakened State
When a person's awakening vacillates, he or she often asks me, "How do I stay in the awakened state?" That is asking the wrong question. In spirituality, it is important that we ask the right questions. To wonder how to stay in the awakened state is a totally reasonable thing to do, but the question itself is arising from the dream state. Spirit never asks itself, "How do I stay within myself?" That would be ridiculous. It just makes no sense, coming from the true nature of things. What makes more sense is to ask how you 'unenlighten' yourself. What is still held on to? What is still confusing? What situations in life can get you to believe things that aren't true and cause you to go into contradiction, suffering and separation? What is it specifically that has the power to entice consciousness back into the gravitational field of the dream state? We should not ask, "How do I stay awake?" Instead we should ask, "How is it that I'm unenlightening myself? How is it specifically that I'm putting myself back in illusion?"

There is no one answer to this question, as there is no one reason. There is no one way people do it. People are pulled back by the gravitational force of the dream state for many reasons: unconscious assumptions and belief patterns that are still operating, unconscious conflicts that somehow survived the explosive nature of awakening and reconstituted themselves, and various forms of conditioning.
The process here becomes one of coming into right relationship with yourself and looking deeply at what it is that causes you to go back into the trance of separation. You need to start pinpointing the particular ways, the particular thoughts, the particular beliefs that put you back to sleep.

This phase of unfolding after awakening is not so much about rarefied spiritual practices. A lot of the conditioning that surfaces in our being is brought up in the rumble and tumble of existence. We are in relationship with situations and people, interacting with lovers and friends and children and all the rest. It is this gritty fabric of life where the spiritual rubber hits the road. What is required is the willingness to let life impact you; to let yourself see when life impacts you; to see if you go into any sort of separation about it, if you go into judgment, if you go into blame, if you go into 'should' or 'shouldn't', if you start to point the finger somewhere other than at yourself.

It's coming to grips with the fact that the only person who can cause us to suffer, who can cause us to misperceive illusions and separation, who has this much power, is us. Nothing in the exterior environment causes us to lose a sense of the awakened state. Nobody we meet, no situation we deal with has the power to cause us to fall out of awakening.

This is one of the most important realizations we can make. It's all an inside job. It's all something we do ourselves - mistakenly, unknowingly and oftentimes unconsciously.


Adyashanti - excerpt from The End of Your World

https://www.adyashanti.org/