Adyashanti - Adevărul vine cu un preț (Truth Comes at a Cost)

Dacă ar fi să traduc starea iluminată în termeni omenești, ar trebui s-o descriu ca mulțumire, împăcare.
Să fii nimeni, să nu mergi nicăieri, să nu ai nevoie de niciun motiv să exiști. Pentru ego, asta sună probabil cam plictisitor, și desigur pentru un ego chiar așa este. Dar iarăși, în realitate nu există nimic pentru ego în iluminare. În iluminare, sinele egotic fals este făcut o iluzie irelevantă, o mască, un personaj pe care nimicul îl poartă în timp ce se preface că este om.

Nu numai că nu este nimic în iluminare pentru ego, egoul nu este în realitate nimic mai mult decât o apărare împotriva iluminării. Nu spun că egoul este rău sau malefic pentru că nu este. Spun că egoul este un construct social și personal și de aceea o iluzie. Dar nu este nimic greșit cu o iluzie. O pictură este o iluzie, un film este o iluzie, un roman bun este o iluzie. Problema nu este cu iluzia; problema este cu atașamentele emoționale și dependențele egoului.

Pentru cei mai mulți oameni "atașamentul" este un cuvânt foarte abstract și ei cred că îl înțeleg. Oamenii din cercurile spirituale se gândesc la atașamente în termeni de lucruri de care ei sunt atașați. Ei identifică lucrurile de care sunt atașați și se străduie să renunțe la ele, dar se pierde întregul sens a ceea ce este în realitate atașamentul. Atașamentul nu are legătură cu lucrurile de care ești atașat; are legătură cu emoția sub forma energiei magnetice a atracției. Acea energie este modul cum te cunoști pe tine ca ego cine ești. Acea energie este cine ești ca un ego. Egoul se definește prin ceea ce îi place și ce nu. Nu există ego în afara acestei energii emoționale a atracției și repulsiei - mai bine cunoscută ca iubire și ură, a-i plăcea sau a nu-i plăcea, bine și rău, corect și greșit, noi și ei, eu și tu. Fără investiția emoțională în punctele de vedere ale egoului, ce mai rămâne din ego decât o cochilie goală cu un pic de personalitate amestecată?

Tu sufli viață în egoul tău sub forma dependențelor emoționale. Emoția este chiar forța vieții pentru ego. Așadar, scopul detașării nu este să te detașezi de lucruri, ci să te detașezi de legăturile tale emoționale cu lucrurile. Și nu doar renunți la legăturile tale emoționale; treci cu foc prin ele cu o conștiință investigativă. Le vezi așa cum sunt ele în realitate: închisori, false structuri care te mențin în infantilitate spirituală.
Poți gândi că sunt un pic cam dur - ceea ce sunt, dar trezirea la adevăr este o afacere dură.
Concluzia este: "Ce vrei cel mai mult: să te simți mai bine sau să realizezi adevărul?"

Desigur, realizarea adevărului este simțită ca ceva foarte bine, dar nimeni nu ajunge acolo dacă motivația lui de bază este doar să se simtă bine. Să te simți cu adevărat bine este doar un produs secundar al stării trezite, nu este starea însăși. Starea însăși este realitatea, și este câștigată la mâna irealității. Spus mai simplu, adevărul ultim vine cu un preț, și prețul este: tot din tine și despre tine ce este ireal.
Rezultatul final este libertatea, fericirea, pacea, și să nu mai vezi viața prin vălurile iluziei.


https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

“Truth Comes at a Cost”

If I was to translate the enlightened state down into human terms, I’d have to describe it as contentment. Being nobody, going nowhere, needing no reason to exist. To the ego, that probably sounds a little boring, and of course to an ego it is. But then again, there’s really nothing for the ego in enlightenment. In enlightenment, the egoic false self is rendered an irrelevant illusion, a mask, a character that nothingness wears while pretending to be human.

Not only is there nothing in enlightenment for the ego, the ego is really nothing but a defense against enlightenment. I’m not saying that ego is bad or evil because it’s not. I’m saying that ego is a social and personal construct and therefore an illusion. But there’s nothing wrong with an illusion. A painting is an illusion; a movie is an illusion; a good novel is an illusion. The problem isn’t with illusion; the problem is with the emotional attachments and addictions of ego.

To most people "attachment" is a very abstract word that they think they understand. People in spiritual circles think of attachments in terms of things that they are attached to. They identify the things attached to and endeavor to let go of them, but this misses the whole point of what attachment really is. Attachment isn’t about things attached to; it’s about emotion in the form of a magnetic energy of attraction. That energy is how you know who you are as an ego. That energy is who you are as an ego. Ego defines itself by what it does and does not like. There is no ego outside of this emotional energy of attraction and repulsion—better known as love and hate, like and dislike, good and bad, right and wrong, us and them, me and you. Without emotional investment in the ego’s points of view, what’s left of ego but a hollow shell with a little personality mixed in?

You breathe life into your ego in the form of emotional addictions. Emotion is the very life-force of ego. So the point of detachment isn’t to detach from things, but to detach from your emotional bonds with things. And you don’t simply let go of emotional bonds; you burn through them with investigative awareness. You see them for what they are: prisons, false structures holding you in spiritual infancy. You may think that I am being a bit harsh—which I am, but awakening to truth is a harsh business. The bottom line is "What do you want more: to feel better or to realize the truth?"

Sure, truth realization feels really good, but no one gets there whose driving motivation is simply to feel good. Feeling really good is a byproduct of the awakened state; it is not the state itself. The state itself is reality, and it’s won at the hands of unreality. Simply put, ultimate truth comes at a cost, and the cost is everything in you and about you that is unreal. The end result is freedom, happiness, peace, and no longer viewing life through the veils of illusion.

- Adyashanti
https://www.adyashanti.org/