Jac O'Keeffe - Dincolo de separare (Beyond separation)

Dualitatea este atunci când există separare, diversitate, subiect-obiect, unde eu sunt subiectul, și lumea este văzută în raport cu mine. Astfel apare lumea atunci când este activ mecanismul etichetării în minte, și lucrurile sunt divizate în aceasta și aceea, eu și tu, bun și rău, etc. - acolo există opuși. Lumea este văzută în raport cu mine, și eu-l personal este punctul de referință. Eu sunt subiectul, și eu sunt aici și eu am o viață. Orice altceva este un obiect în afară și separat de mine.

Când facem un pas în spate către observator, etichetarea este mai puțină, deoarece judecarea nu este activă. În observator lucrurile nu sunt luate personal, deci dualitatea există acolo, dar nu se desfășoară așa de profund. Subiectul (eu-l personal) nu este așa de atras în propria dramă, și simțământul acesta de "totul este vorba despre mine" nu mai este alimentat.

Pășește și mai înapoi de observator, și ajungem la ființa pură, unime, ceea-ce-este. Aici interconectarea este mai evidentă decât diferența dintre lucruri. Atunci când vezi o altă persoană, percepția va observa ceea ce este similar în toți, și diferența de personalitate și aparență vizuală nu este observată ca fiind ceva semnificativ. Lucrurile sunt recunoscute ca fiind diferite la exterior dar aceleași la interior. Interconectarea întregii manifestări este recunoscută. Nu poți face tu ca această percepție să se întâmple, ori se arată de la sine ori nu. Este ca și cum întâi recunoști ceea ce este același în loc de ceea ce este diferit. (Frica și eu-l personal vede diferențe în timp ce vrea să se protejeze. Atunci când totul este același cu ceea ce ești, nu există frică.)
Esența este aceeași, și doar manifestarea exterioară este diferită, și asta apare ca un moment de "aha!".

~ Jac O'Keeffe
https://www.jac-okeeffe.com/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Ananta - Ori nu poseda nimic, ori posedă totul
Robert Adams - Semne pe cale
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui
Adi Shankaracharya - Nirvanasatkam
Adi Shankaracharya - Cel Eliberat
Adi Shakaracharya - Caută-l pe Dumnezeu!

"Duality is when there is separation, diversity, subject-object, where I am the subject, and the world is seen in reference to me. This is how life appears when the labeling mechanism in mind is active, and things are divided into this and that, me and you, good and bad, etc.—there are opposites. The world is seen in reference to me, and the personal I is the reference point. I am the subject, and I am here and having my life. All else is an object outside and separate from me.

When we step back to observer, the labeling is less, because judgment is not active. In observer things are not taken personally, so duality is there, but it’s not running as deeply. The subject (personal I) is not so drawn into its own drama, and this sense of "all about me" is no longer fueled.

Step back from observer, and we hit pure being, union, is-ness. Here the interconnectedness is more obvious than the difference between things. In seeing another person, perception will notice what is similar in all people, and the difference in personalities and in visual appearance is not noted as anything significant. Things are recognized to be different on the outside but same on the inside. The interconnectedness of all manifestation is recognized. You can’t make this perception happen, it either shows itself or it doesn’t. It’s like first recognising what is the same instead of what is different. (Fear and the personal I sees difference as it wants to protect itself. When it's all the same as what you are there is no fear). The essence is the same, and the outward manifestation is different, and it dawns like a eureka moment."

~ Jac O'Keeffe
https://www.jac-okeeffe.com/