Papaji - Ignoranța creează ideea suferinței (Ignorance creates the idea of suffering)

"Simțământul de a fi o persoană este obstacolul."

Veghea, visul și somnul profund sunt stări ce le înțelegi. După aceea este turiya, cea de-a patra stare. Aceasta este starea în care precedentele trei stări apar și dispar. Dincolo de aceasta este turiyatita, care înseamnă "dincolo de a patra".
Acești savanți mergeau din ashram în ashram, căutând să testeze cu echipamentul lor pe unii swami. Unii dintre oamenii de știință făceau parte dintr-un program de antrenare a astronauților. Se pare că astronauții nu dormeau bine în spațiu, așadar avea loc o cercetare câutându-se moduri de a le îmbunătăți somnul. Exista o teorie că vreun fel de meditație sau yoga ar putea îmbunătăți tiparele lor de somn.
Acești savanți căutau swami pentru testare. Vroiau să pună electrozi pe capul acestora, când ei meditau, ca să vadă ce li se întâmplă undelor cerebrale în timpul meditației. Au testat mulți oameni și într-un final au ajuns la un om numit Swami Rama. Când au ajuns acolo el grădinărea în ashramul lui.

S-au apropiat de el foarte respectuoși și i-au explicat scopul lor. Apoi l-au întrebat dacă ar dori să se așeze sau să se întindă și să mediteze în timp ce ei îi verificau undele cerebrale.
El a răspuns: "Puteți să-mi puneți firele voastre în timp ce eu îmi ud grădina. NU AM NEVOIE SĂ MĂ AȘEZ CA SĂ MEDITEZ."
Cercetătorii i-au pus firele pe cap și au descoperit că, așa cum swami zisese, mintea sa nu funcționa în timp ce el era angajat în treburile zilnice din grădină. Au fost așa de impresionați că l-au luat pentru mai multe teste.
Dacă ești în mod conștient stabilit în acel substrat, oricât de multe activități s-ar desfășura, tu nu ai nevoie de minte pentru a le face. Sinele va avea grijă de toate acestea și tu vei rămâne în pace tot timpul.

Să ne întoarcem la cele trei stări - veghe, vis, somn profund - și a patra stare a Vacuității care este la bază. Cele trei stări sunt proiectate pe acest substrat, acel fundal în care somnul vine și pleacă, visul vine și pleacă, veghea vine și pleacă. Există un substrat, o fundație de bază în care ele se rotesc.
Acea FUNDAȚIE, acea prezență, acel spațiu ESTE MEREU ACOLO, dar când ești preocupat de lucruri exterioare TU ÎL UIȚI.

Acum, sunt trei categorii de oameni. În prima categorie sunt cei care niciodată nu uită. În orice circumstanțe ei știu că totul se desfășoară în acest substrat. Aceștia sunt JIVANMUKTA-și, ceea ce înseamnă că ei sunt deplin eliberați în timp ce se află în viață în corp. A doua categorie intră în belele pentru că uneori uită iar alteori își amintesc. Conștiința Vacuității poate fi acolo o vreme, dar apoi poate apărea amintirea unui prieten care a murit și deodată ei simt durere. Ei au pierdut acea Conștiință a Vacuității atașându-se de un gând. Acest fel de "goliciune" nu este stabilită; ea depinde de capriciile activității minții. Oamenii din a treia categorie suferă tot timpul. Ei nu au niciodată nici măcar o străfulgerare a acelui spațiu originar, acea vacuitate, așa că suferă neîncetat. Pentru ei samsara niciodată nu se termină sau nu se oprește măcar un pic.

Dacă ești un membru al clubului foarte exclusivist numărul unu, tu știi că ORICE SE MANIFESTĂ ESTE O APARENȚĂ ÎN PROPRIUL TĂU SINE. Când te trezești, manifestarea apare, dar tu știi că totul este o PROIECȚIE. Când dormi, nicio manifestare nu este prezentă, dar tu, Sinele, totuși vei rămâne. Ceva încă va fi acolo când dormi, și acel ceva este propriul tău SINE.

Întrebare: Nu sunt conștient de acea prezență atunci când dorm.

Papaji: Da, deoarece "tu" nu ești prezent. Este "tu"-ul prin care trăiești cel care DECIDE aceste chestiuni. Pentru "tine" prezența este simțită doar când există o obstrucționare pentru conștiența prezenței.

Întrebare: "Când este obstrucționare, pot simți prezența, dar când nu este, atunci nu pot." Asta sună foarte paradoxal.

Papaji: SIMȚĂMÂNTUL TĂU DE A FI O PERSOANĂ ESTE OBSTRUCȚIONAREA. Totul, toate experiențele tale, sau absența lor, sunt mediate prin această idee a individualității. Această obstrucționare apare din prezență și ori simți prezența prin ea, ori ești conștient de absența ei. Prezența este acolo tot timpul, dar tu nu simți aceasta în starea de somn profund deoarece meditatorul acesta, acest "eu", nu este acolo. Tu nu știi cum să fii conștient de nimic când "eu"-l acesta este absent, așadar declari: "Prezența nu este acolo când eu dorm."

Tu folosești această obstrucționare ca să îți validezi toate experiențele, însă ea nu are o validitate inerentă a sa proprie. Shanti, pacea, era acolo înainte ca obstrucționarea să apară, și când obstrucționarea dispare, shanti încă prevalează. Natura ta inerentă este această shanti/pace. Este acolo atât când experimentatorul este prezent cât și atunci când experimentatorul este absent.
Aici vorbim de peștele care este încă în fluviu și plânge: "Îmi este sete!"
Ignoranța creează ideea suferinței. Acel spațiu, acea Vacuitate, este natura ta inerentă.
ESTE MEREU ACOLO...


- H.W.L. POONJA (PAPAJI)
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Papaji - Despre falsele experiențe de iluminare
Papaji - Capcanele căutării, practicii și procesului
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Cine ești tu? (video)
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
.

"Your sense of being a person is the obstruction."

Waking, dreaming and sleeping are states you understand. After this there is turiya, the fourth state. This is the state in which the previous three appear and disappear. Beyond that is turiyatita, which means "beyond the fourth".
These scientists were going from ashram to ashram, looking for swamis to test with their equipment. Some of the scientists were part of an astronaut-training programme. Apparently, astronauts were not sleeping well in space, so research was going on, looking for ways to improve their sleeping. There was a theory that some kind of meditation or yoga might improve their sleeping patterns.
These scientists were looking for swamis to test. They wanted to put electrodes on their heads while they were meditating to see what happened to the brain waves during meditation. They tried many people and eventually ended up with a man called Swami Rama. When they arrived he was gardening in his ashram.

They approached him very respectfully and explained their purpose. Then they asked him if he would sit or lie down and meditate while they checked out his brain waves.
He replied, "You can attach your wires while I am watering my garden. I DON'T NEED TO SIT DOWN TO MEDITATE."
The scientists put wires on his head and discovered that, as the swami had said, his mind was not working while he was engaged in his daily gardening chores. They were so impressed, they took him off for further tests.
If you are knowingly established in the substratum, any amount of activities can go on, and you won't need the mind to do them. The Self will take care of all these things and you will remain in peace at all times.

Let us go back to the three states – waking, dreaming and sleeping – and the underlying fourth state of Emptiness. The three states are projected onto that substratum, that background in which sleeping comes and goes, dreaming comes and goes, and waking comes and goes. There is some substratum, some basic foundation on which they all revolve. That FOUNDATION, that presence, that space IS ALWAYS THERE, but while you are preoccupied with outside things, YOU FORGET IT.

Now, there are three classes of people. In the first category there are those who never ever forget. Under all circumstances they know that everything is taking place in this substratum. These people are the JIVANMUKTAS, which means that they are fully liberated while they are still alive in their bodies. The second category get themselves into trouble because sometimes they remember and sometimes they forget. Awareness of Emptiness may be there for a while, but then the memory of a friend who has died may rise up and suddenly they are in grief. They have lost the awareness of that Emptiness by attaching themselves to a thought. This kind of "emptiness" is not abiding; it depends on the whims of mental activities. The people in the third category are suffering all the time. They never have even a glimpse of that original space, that emptiness, and so they suffer endlessly. For them, samsara never ends or even stops briefly.

If you are a member of the very exclusive number one club, you know that WHATEVER MANIFESTS IS AN APPEARANCE IN YOUR OWN SELF. When you wake up, manifestation arises, but you know that it is all a PROJECTION. When you sleep, no manifestation is present, but you, your Self, will still remain. Something will still be there while you sleep, and that something is your own SELF.

Question: I am not aware of that presence while I am asleep.

Papaji: Yes, it is because "you" are not present. It is the "you" that you live through that DECIDES these matters. For "you" presence is only felt when there is some obstruction to the awareness of the presence.

Question: "When there's obstruction, I can feel presence, but when there isn't, I can't." This sounds very paradoxical.

Papaji: YOUR SENSE OF BEING A PERSON IS THE OBSTRUCTION. Everything, all your experiences, or the lack of them, are mediated through this idea of individuality. This obstruction rises from the presence and you either feel the presence through it, or you are aware of its absence. The presence is there all the time, but you don't feel it in your deep-sleep state because this mediator, this "I", is not there. You don't know how to be aware of anything when this "I" is absent, so you declare, "Presence is not there when I sleep."

You use this obstruction to validate all your experiences but it has no inherent validity of its own. Shanti, peace, was there before the obstruction arose, and when the obstruction subsides, shanti still prevails. Your inherent nature is this shanti/peace. It is there both when the experiencer is there and when the experiencer is absent.
Here we speak of the fish that is still in the river and which cries, "I am thirsty!" It is ignorance that creates the idea of suffering. That space, that Emptiness, is your inherent nature. IT IS ALWAYS THERE....


- H.W.L. POONJA (PAPAJI)

Rupert Spira - Libertatea în relații (Freedom in Relationships)

Înseamnă să-i dai companionului tău libertate completă să facă orice îi place lui sau ei. Nu că libertatea lui ar depinde de permisiunea ta, ci înseamnă să ai atitudinea de a-i da celuilalt libertate TOTALĂ, nu ai niciun drept să îi controlezi sau să-i dictezi cum să se comporte în vreun fel. Desigur, în aceeași măsură, și tu ești liber, așadar dacă nu îți place comportamentul celuilalt, ești liber să pleci.
Nu stați împreună pentru că v-ați impus unul celuilalt un set de reguli, regulamente și așteptări, vă lăsați unul pe altul TOTAL liberi. Îți place să fii lăsat total liber, nu îți place să te controleze cineva, la niciunul nu ne place, așa că poți fi sigur că nici companionului tău nu-i place să fie controlat sau să i se dicteze.

Deci având această atitudine într-o relație atunci singurul motiv pentru care stați împreună este că chiar vreți să fiți împreună, că chiar vă iubiți unul pe altul.
Nu înseamnă să zici că nu există dificultăți într-o relație, întotdeauna există dificultăți, dar voi chiar vreți să fiți împreună, acela este SINGURUL motiv, nu din cauza vreunei așteptări sau cereri. Simte asta în tine, libertatea de a-l lăsa pe celălalt să facă ce vrea, unde vrea el sau ea, fie că este să stea cu tine, sau să plece, să se culce cu alți oameni dacă el/ea vrea, de ce nu ar face-o? Este libertatea lui/ei. Bineînțeles nu trebuie să stai cu el sau ea dacă nu îți place asta, și șanse mari sunt ca dacă chiar vă iubiți cu drag și vă place să fiți unul în compania celuilalt, să nu existe prea mare impuls să vă culcați cu alții deoarece această tendință apare doar într-o relație în care nu ești satisfăcut. Faptul de a fi împreună, legătura voastră va fi doar o legătură a Iubirii, nu va fi dictată de așa să faci, așa să nu faci.

Nu poți impune onestitatea asupra companionului tău, ci numai ție însuți. Desigur dacă el sau ea nu este onest și deschis, nu trebuie să stai în relație. Nu este așa de alb și negru. Dacă simți că celălalt nu este onest poți spune ceva și poți explica: "Acesta nu este genul de relație pe care îl doresc, nu este ceea ce consider relație iubitoare, onestă, și nu voi sta în aceasta, și să-i explici. Ea sau el, la rându-i, din libertatea sa, îți poate spune de asemeni ceva echivalent. Nu are vreun drept să te schimbe, însă are dreptul să plece. Bineînțeles nu este vorba doar despre a pleca sau a rămâne. Ajungeți să vorbiți despre asta, și să plecați dacă aceea este ultima soluție. Când explicați aceste chestiuni, nu este din poziția de a cere ceva celuilalt, sau din așteptarea ca celălalt să fie într-un anume fel. Este o explorare a deschiderii, onestității și vulnerabilității voastre împreună. Așadar puteți încă să treceți prin toate aceste chestiuni fără să vă dictați ceva unul altuia.

Mesajul pe care vrei să îl transmiți companionului tău este că îți pasă mai mult de adevăr și iubire decât de el. Că primul tău angajament este față de adevăr, iubire și frumusețe și că nu vei lăsa pe nimeni și nimic să te devieze de la aceasta. Nu înseamnă că ești perfect la asta, nu pretinzi că ești perfect la asta, dar este intenția ta, dorința ta ca relația să aibă ca scop primar aceasta, explorarea acesteia împreună, celebrarea acesteia împreună, împărtășirea împreună a acesteia, deoarece în final interesul tău nu este relația ci este adevărul, este frumusețea, este iubirea, și intenția ta legată de celălalt este să împărtășești asta și să explorezi asta cu el.

Nu compromite iubirea ta de adevăr pentru nimic și nimeni, și dacă companionul tău împărtășește iubirea ta de Adevăr atunci veți fi extraordinar de atractivi unul pentru celălalt și va fi ACEASTĂ Iubire de Adevăr cea care vă ține împreună, niciodată cerințele și așteptările.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
alte articole de la Rupert Spira

It means giving your companion complete freedom to do whatever she or he pleases. Not that their freedom depends on your permission, but it means having the attitude of giving the other TOTAL freedom, you have no right to control them or dictate how they behave in any way at all. Of course, by the same token, you are also free, so if you don’t like their behavior, you are free to leave. You don’t stay together because you have imposed on each other a set of rules, regulations and expectations, you leave each other TOTALLY free. You like to be left totally free, you don’t like to have someone controlling you, none of us do, so you can be sure your companion also doesn’t like to be controlled or dictated to either.

So if you have that attitude in a relationship then the only reason for staying together is you really want to be together, you really love each other.
It doesn’t mean to say there are not difficulties in a relationship, there are always difficulties, but you really want to be together, that’s the ONLY reason, not because of any expectation or demand. Feel that in yourself, the freedom to let the other do whatever they want, wherever she or he wants, weather it is to stay with you, or leave you, sleep with other people if he/she wants to, why shouldn’t she? It’s her freedom. Of course you don’t have to stay with her if you don’t like it, and chances are that if you really love each other dearly and enjoy each other's company, there won’t be much impulse to go off sleeping with other people because one only tends to do that in a relationship when you are not satisfied. Your being together, your bond will just be a bond of Love, it won’t be dictated by should’s and shouldn’ts.

You can’t impose honesty on your companion, only of yourself. Of course if he or she isn’t honest and open, you don’t have to stay. It’s not so black or white. If you feel she’s not being honest, you can say something and you can explain: “ This is not the kind of relationship I want, not what I consider to be a loving, honest relationship and I won’t stay in it” and explain to her. She then, out of her own freedom, can also say the equivalent to you. She has no right to change you but, she does have the right to leave. Of course it’s not only about leaving or staying. You end up talking about it, explaining it and only leave if it’s the last resort. When you explain these matters, it’s not from a position of demanding the other, or expecting the other to be a certain way. It’s an exploration of your openness, your honesty, your vulnerability together. So you can still work through these matters without dictating to the other.

The message you want to send to your companion is that you care more about truth and love than you care about her. That your first commitment is to truth and love and beauty and that you won’t let anyone or anything deflect you from that. It doesn’t mean you are perfect at it, you don’t pretend to be perfect at it, but it is your intention, your desire that your relationship is primarily about that, about exploring it together, celebrating it together, sharing it together, because ultimately your interest is not the relationship but it is truth, it is beauty, it is love and that your intention with her is to share this and explore this with her.

Don’t compromise your love of truth for anything or anyone and if your companion shares your love of Truth then you will be tremendously attractive to one another and it will be THIS Love of Truth that keeps you together, never demands and expectations.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Adyashanti - Curajul de a investiga (The Courage to Question)

Continuă să investighezi până la măduvă, până investigatorul se dizolvă – lăsând numai o schiță trecătoare unde a existat cândva o iluzie solidă numită eu.
Cei mai mulți oameni vin la îndrumătorii spirituali sau la învățăturile spirituale cu o mulțime de credințe, idei și presupuneri ascunse pe care ei caută inconștient să și le confirme. Chiar dacă sunt dispuși să investigheze aceste credințe, ei aproape întotdeauna înlocuiesc vechile concepte cu altele noi, mai spirituale – crezând că aceste concepte noi sunt mult mai reale decât cele vechi.

Chiar aceia care au avut experiențe și treziri spirituale profunde dincolo de minte vor continua, în majoritatea cazurilor, să se agațe de idei și credințe superstițioase. Acesta este un efort inconștient să te agăți pentru siguranță de ceea ce este cunoscut, acceptat, sau așteptat. Această agățare pentru siguranță, în toate formele ei interioare sau exterioare, este cea care limitează perspectiva iluminării și menține o condiție interioară divizată care este cauza întregii suferințe și confuzii. Pentru a te trezi complet la faptul că nu ești nimic altceva decât trezirea însăși, trebuie să vrei să cunoști Adevărul mai mult decât vrei să te simți sigur.

La scurt timp după ce am început să îndrum, am observat că aproape toți cei care veneau să mă vadă păstrau un număr uriaș de idei și credințe superstițioase care le distorsionau percepțiile și le limitau domeniul investigării spirituale.
Ce era și mai surprinzător era că chiar și aceia care au avut foarte profunde experiențe de trezire spirituală continuau să se agațe de idei și credințe superstițioase care le limitau sever profunzimea experienței și expresiei adevăratei treziri. De-a lungul timpului, am început să văd cât de delicat și de provocator era pentru majoritatea căutătorilor să-și găsească curajul să investigheze oricare dintre, și toate credințele și ideile despre natura reală a lor înșiși, a lumii, a altora, și chiar cea a iluminării înseși.

În cam orice persoană, religie, grup, învățătură, maestru, sunt idei, credințe și presupuneri care sunt în mod fățiș sau în mod ascuns închise față de investigare. Adeseori aceste convingeri neinvestigate ascund superstiții care protejează ceva ce este neadevărat, contradictoriu, sau folosit ca justificare pentru învățături sau comportamente care sunt departe de iluminare.

Provocarea iluminării nu este doar de a întrezări condiția trezită, nici măcar s-o experimentezi continuu. Este aceea de a fi și de a o exprima ca tine însuți în felul cum te miști prin lume. Pentru a face asta trebuie să ieși din ascunzișul din spatele tuturor credințelor sau convingerilor superstițioase și să găsești curajul să investighezi totul. Altfel, vei continua să te agăți de superstiții care îți distorsionează percepția și expresia Aceluia care este doar mereu Treaz.

https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

Keep questioning right down to the marrow, until the questioner dissolves— leaving only a passing draft where there was once a solid illusion called me.
Most people come to spiritual teachers and teachings with a host of hidden beliefs, ideas, and assumptions that they unconsciously seek to be confirmed. Even if they are willing to question these beliefs, they almost always replace the old concepts with new, more spiritual ones—thinking that these new concepts are far more real than the old ones.
Even those who have had deep spiritual experiences and awakenings beyond the mind will, in most cases, continue to cling to superstitious ideas and beliefs. This is an unconscious effort to grasp for the security of the known, the accepted, or the expected. It is this grasping for security, in all its inner and outer forms, that limits the perspective of enlightenment and maintains an inwardly divided condition which is the cause of all suffering and confusion. In order to fully awaken to the fact that you are nothing but awakeness itself, you must want to know the Truth more than you want to feel secure.

Shortly after I began teaching, I noticed that almost everyone coming to see me held a tremendous number of superstitious ideas and beliefs that were distorting their perceptions and limiting their scope of spiritual inquiry.
What was most surprising was that even those who had had deep and profound experiences of spiritual awakening continued to hold onto superstitious ideas and beliefs which severely limited their depth of experience and expression of true awakening. Over time, I began to see how delicate and challenging it was for most seekers to find the courage to question any and all ideas and beliefs about the true nature of themselves, the world, others, and even enlightenment itself.

In almost every person, every religion, every group, every teaching, and every teacher, there are ideas, beliefs, and assumptions that are overtly or covertly not open to question. Often these unquestioned beliefs hide superstitions, which are protecting something that is untrue, contradictory, or being used as justification for teachings and behaviors that are less than enlightened.

The challenge of enlightenment is not simply to glimpse the awakened condition, nor even to continually experience it. It is to be and express it as yourself in the way you move in the world. In order to do this, you must come out of hiding behind any superstitious beliefs and find the courage to question everything. Otherwise, you will continue to hold on to superstitions that distort your perception and expression of That which is only ever Awake.

~ Adyashanti ~
The Impact Of Awakening
https://www.adyashanti.org/

Adyashanti - O existență neîntreruptă (A Seamless Existence)

În realizarea spirituală, dacă confundăm acea primă vedere, produsele secundare ale primei descoperiri, cu ceea ce am descoperit, atunci rămânem un fel de iubitori imaturi. Un îndrăgostit imatur confundă la nesfârșit iubirea cu experiența de a te îndrăgosti. În aceeași manieră, putem rămâne un realizat imatur. Am realizat ceva, dar putem să rămânem într-o stare imatură: "Vreau să fie în felul ăsta tot timpul. Vreau să simt tot timpul ca: O, Doamne!"
Nu ai să treci dincolo de pragul ușii realității făcând asta.
Experiența ne învață asta, și apoi începem să-i dăm drumul. Ne ducem dincolo de mintea-ego înspre doar a fi ce suntem.

Asta se maturizează pentru o vreme. Și apoi la un anumit punct, poate exista acolo o vastitate a conștiinței. Este ca și cum ești un "nimic" conștient, treaz, viu și vibrant. Și este un mare nimic care să fii – o experiență total ascendentă, transcendentă. Dar începe să ți se arate: "Bine, sunt nimicul în opoziție cu orice altceva. Ceva nu se pupă. Încă există o diviziune. Poate asta nu este întreaga imagine."
Nu că trebuie să arunci ce ai realizat dar poate mai este ceva din imagine ce lipsește.
"Poate nu este doar această dualitate clară și definită ce mi se întâmplă, fiind nimicul conștient și treaz al conștiinței și totul existenței, forma existenței. Asta este o dualitate fundamentală."

Când acest interes începe să apară în tine, el începe să te ajute. Există o agățare, o strânsoare fermă de care nici măcar nu ești conștient că se întâmplă. Este adâncă în inconștient. Este agățarea de noua identitate a fără-de-formei. Există o mare tendință să vrei să stai acolo pentru că este ca un rai. Și poți înțelege de ce, deoarece viața este o călătorie dură uneori, și apoi vii în contact cu ceva ce nu este niciodată rănit, și este mereu acolo, ceva ce nimeni nu îți poate da sau lua vreodată. Este o așa minunată ușurare și siguranță să experimentezi așa ceva. Și omul nu este așa rapid în a-i da drumul, nici nu ar trebui să fim așa rapizi în a-i da drumul. Însă chiar ni se arată că este posibil să fie mai mult din această poveste.

Această curiozitate începe să slăbească acea agățare inconștientă de identitatea ca pură conștiință fără de formă. Nu este vorba că identitatea de conștiință pură fără de formă trebuie să plece undeva; doar că strânsoarea asupra ei începe să se slăbească. Și pe măsură ce slăbește, atunci poziția de martor se abandonează, și observarea colapsează în ceea ce este observat. Când agățarea începe să fie lepădată, este mișcarea descendentă. Coboară în inimă. Când această coborâre se întâmplă, inima începe să se trezească, și martorul (observatorul) colapsează în ceea ce este observat. Atunci începem să percepem prin inimă, să vedem prin inimă. Atunci cel ce observă și ceea ce este observat par a fi unul. Ei sunt același.

Este o mare includere și trezirea unei capacități perceptive din inimă care vede unitatea fundamentală a existenței. Experiențial, este ca și cum privești un copac și simți ca și cum copacul se vede pe el însuși. Sau te uiți la cer și simți ca și cum cerul se vede pe el însuși. Sau atingi ceva și simți ca și cum ce atingi se simte pe el însuși.

Nu mai există relație subiect-obiect care să continue. Există doar un lucru neîntrerupt, orice nume vrei să-i dai. Ramana l-a numit Sinele. Budiștii îi zic natura de Buddha. Poți chiar s-o numești percepția vieții experimentându-se pe ea însăși.
"O, credeam că sunt separat de viață. Credeam că viața este ceva în care sunt și încercam să negociez."
Asta este perspectiva egoică.
"Și acum văd că de fapt sunt viața însăși, toată din ea, de asemeni apărând ca o anumită parte în același timp."
Ajungi să joci ambele părți.

Extras din Retragerea de la Muntele Madonna, februarie 2018

https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

In spiritual realization, if we mistake the first blush, the by-products of first discovery, for that which we’ve discovered, then we remain a kind of immature lover. An immature lover endlessly mistakes love for the experience of falling in love. In the same way, we may remain an immature realizer. We may have realized something, but we can remain in an immature state: “I want it to be this way all the time. I want it to feel like, ‘Oh, my God!’ all the time.” You’re not going to get past the threshold of the doorway of reality doing that. Experience teaches us that, and then we start to let go of it. We move beyond the ego mind into just being what we are.

That matures for a while. And then at some point, there may be a vast expanse of consciousness. It's like being a conscious, awake, alive, vibrant “nothing.” And it's a great nothing to be—a totally ascendant, transcendent experience. But it starts to dawn on you, “Okay, I am the nothing as opposed to everything else. Something doesn’t quite add up. There’s still some division. Maybe this isn’t the entire picture.” Not that you have to throw away what you’ve realized, but maybe there’s more to the picture. “Maybe it’s not just this stark duality that I have going, being the aware, awake nothing of consciousness and the everything of existence, the form of existence. That’s a fundamental duality.”

When that interest arises in you, it starts to help. There’s a clutching that you don’t even know is happening. It’s deep in the unconscious. It’s holding on to the new identity of formlessness. There’s a great tendency to want to stay there because it’s a kind of heaven. And you can understand why, because life’s a rough ride sometimes, and then you come into contact with something that’s never been harmed and can’t be harmed ever, and is always there, something that nobody can give you or take away from you. It is such an amazing relief and security to experience something like that. One is not quick to let it go, nor should we be quick to let it go. But it does arise that there may be more to this story.

That curiosity starts to loosen the unconscious holding on to the new identity as formless awareness. It’s not that the formless awareness identity has to go anywhere; it’s just that the clutching at it starts to loosen. And as it loosens, then the witness position relinquishes itself, and the witnessing collapses into the witnessed. When the holding starts to be relinquished, it’s the descending movement. It descends down into the heart. When this descent happens, the heart starts to awaken, and the witness collapses into the witnessed. Then we start perceiving through the heart, seeing through the heart. Then the witness and what is witnessed seem to be one. They’re the same.

It's a grand inclusion and the waking up of a perceptual capacity from the heart that sees the underlying unity of existence. Experientially, it’s like looking up at a tree and feeling as if the tree is seeing itself. Or you look up at the sky and it feels as though the sky is seeing itself. Or you touch something and you feel as though what you’re touching is feeling itself.

There’s no subject-object relationship going on anymore. There’s just one seamless thing, whatever you want to call it. Ramana called it the Self. The Buddhists call it Buddha nature. You could even call it the perception of life experiencing itself. “Oh, I thought I was apart from life. I thought life was something that I was in and trying to negotiate.” That’s the egoic perspective. “And now I see that I’m actually life itself, the whole of it, also appearing as a particular part at the same time.” You get to play both sides.

Excerpted from Mount Madonna Retreat, February 2018

https://www.adyashanti.org/

Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime (The Transition from Personal to Wholeness)

Există o fază unde tranziția de la perspectiva "personală" – cu toată voința, motivațiile și energia care pune în mișcare, și care sunt la nivel personal – către un mod de a fi mișcat de întregimea Vieții căreia îi lipsește voința personală, motivațiile personale, și energia personală. Asta este o tranziție masivă, și o parte din această tranziție implică să treci printr-o fază de platou unde perspectiva personală este moartă în cea mai mare parte și întregimea Vieții nu a început încă să funcționeze prin/ca tine în vreun mod vădit.

În timpul acestei faze de platou poate fi foarte provocator să te implici în viață în modurile care sunt necesare. Totuși, este important să faci lucrurile care sunt necesare chiar dacă nu există energie personală sau motivație pe care să te bazezi. Oricât de ciudat ar putea suna, funcționezi dintr-un loc fără nicio energie și nicio pornire. Doar faci ceea ce chiar ai nevoie să faci fără să te bazezi pe vreo sursă interioară a voinței sau motivației. În această fază tu ești literalmente înțărcat de toate formele de conștiință de sine și de variatele forme ale motivației și energiei cu care se întreține sinele.

Pericolul este că unii oameni ajung blocați în acest tărâm al nimănui. Ei continuă să caute înapoi ceva ce nu mai există, și niciodată nu învață să funcționeze dintr-un loc de dincolo de sine. Fără să își dea seama ei s-au agățat și au devenit blocați într-o stare intermediară de uitare între golirea de sine și diminuarea sinelui. Ori asta se întâmplă, ori ceea ce rămâne din sine se poate ascunde într-o respingere falsă a societății și a vieții, ca mijloc subtil prin care el se poate menține.

În timp ce este important să-ți acorzi timp să fii nemișcat și tăcut (și neproductiv) în timpul acestei faze, este de asemeni important să nu ajungi blocat într-o stare non-funcțională. Cheia este să încetezi să mai cauți ceea ce nu mai este acolo, care este o formă subtilă de conștiință de sine, și să experimentezi Viața din punctul de vedere al Vieții, care nu este nici o experiență "interioară" și nici o expresie exterioară, ci o cunoaștere non-relativă a Eternității aici și acum. Aceasta este desigur, complet nonceptual, de necuprins, de neînțeles pânâ când nu a avut loc - și până când sinele în toate manifestările sale subtile nu a dispărut.

Apoi există o adaptare la un nou mod de a fi, și viața continuă cu o mare simplitate și frumusețe, și este trăită de o totalitate ce mintea nu o poate niciodată cunoaște. Deși asta poate să nu sune atrăgător pentru ego, este chiar literalmente: Eternitatea experimentându-se pe ea însăși – în mod atemporal.
Și totuși, ești neimpresionant așa cum ai fost mereu.
Stai aici acasă într-un tricou decolorat, scriind cuvinte pe un ecran gol într-o lume unde nimic nu s-a întâmplat niciodată.
Ciudat cum continuăm să ne întâlnim în felul ăsta.
Și totuși atâta bucurie.
Atâta bucurie.

https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

There is a phase where we transition from a “personal” viewpoint–with all its personal will, motivations, and driving energy—to a way of being moved by the wholeness of Life which lacks the personal will, personal motivations, and personal energy. This is a massive transition, and part of this transition involves going through a plateau phase where the personal viewpoint is mostly dead and the wholeness of Life has not yet started to function through/as you in an obvious way.

During this plateau phase it can be very challenging to engage in life in the ways that are necessary. However, it is important to do the things that are necessary even though there is no personal energy or motivation to draw upon. As strange as this may sound, you function from a place of no energy and no drive. You simply do what you truly need to do without drawing upon any inner source of will or motivation. During this phase you are literally being weaned off of all forms of self-consciousness and the various forms of motivation and energy that self sustains itself with.

The danger is that some people become stuck in this no-man’s-land. They keep reaching back for something that is no longer there, and never learn to function from a place beyond self. They have unknowingly grasped onto and become stuck in the limbo state between self hollowed-out and self fallen-away. Either that happens, or what is left of self can hide away in a false rejection of society and life as a subtle means of sustaining itself.

While it is important to give yourself time to be still and silent (and unproductive) during this phase, it is also important not to become stuck in a non-functional state. The key is to stop looking at what is no longer there, which is a subtle form of self-consciousness, and experience Life from Life’s point of view, which is neither an “inner” experience nor an outer expression, but a non-relative knowing of Eternity here and now. This is of course, completely nonconceptual, nongraspable, and nonunderstandable until it has taken place—and self in all its subtle manifestations has fallen away.

Then there is an adaptation to a new way of being, and life goes on with great simplicity and beauty, and is lived by a totality that the mind can never know. While this may not sound compelling to the ego, it is quite literally, Eternity experiencing itself—timelessly.
And still, one is as unimpressive as they ever were.
Sitting here at home in a faded T-shirt, typing words into an empty screen in a world where nothing ever happened.
Strange how we keep meeting like this.
And still such joy,
Such joy.

~ Adyashanti
https://www.adyashanti.org/

Mooji - Fii Cel Neschimbător (Be The Unchanging)

Când crezi ceva, tu îl crezi în existență, îl aduci în existență prin credința ta, și el devine experiența ta. Dacă mintea nu obține credința ta, ea nu are nicio putere. Dacă ea obține credința ta, tu o împuternicești. Ești tu doar ceea ce se schimbă sau ești Neschimbabilul? Sau amândouă? Avem un aspect dinamic. Avem un simțământ al vieții, al creșterii și schimbării, al venirii și plecării. Cunoaștem această viață. Și totuși, în același timp, viața ce o credem că suntem este foarte vizibilă de ceva la un nivel mai profund; o Conștiință pură cauzează perceperea vieții dinamice de asemeni. Poți s-o simți? Poți să simți unde vorbesc cuvintele mele? Cine le primește? Ele nu îți cer să te schimbi. Ele te îndrumă către Cel Neschimbător din tine. Ce se schimbă cunoaștem destul de bine. Dar îl cunoști pe Cel Neschimbător?

Ceva din noi pare să i se fi dat o energie extraordinară să te orbească față de Cel Neschimbător, deoarece dacă l-ai recunoaște pe Cel Neschimbător, ești Liber.
Când recunoști că Cel Neschimbător și tu Însuți sunteți unul, atunci poți să te bucuri fără frică de ceea ce este schimbător. Mă întreb dacă vezi asta? Este important pentru că dacă ai auzit și văzut ceea ce arăt, atunci în acest moment este ca și cum ai renăscut într-o inocență, o puritate, și poți simți ceva de genul "ce să fac acum?"
Ei bine, răspunsul meu ar fi să rămâi ca Ceea Ce Este și să obervi că Viața are grijă de viață. Observă deoarece ceva are o mâncărime să "facă". Observă asta dar nu te identifica cu nimic.

Este un obicei, un reflex să te identifici cu imaginile și mișcările care apar prin minte, dar este posibil doar să observi fără identificare sau fără a fi atras în zgomotul minții. Toate ființele eliberate știu despre ce vorbesc. Ei înșiși sunt acea Putere. Așadar, ce să faci? Ei bine, nimic în mod deosebit. Totul este în general bine. Fă ceea ce vine natural dar menține atenția pe Ceea Ce Este. Gradat vei ajunge la o armonie naturală, un echilibru natural și sincronicitate cu Sinele. Nu doar vei învăța, dar și te vei dezvăța și vei avea încredere în Asta. Ai încredere în ceea ce experimentezi. Ai încredere că există o Putere pe care o numesc Grație, care este aici să te ajute să devii și mai stabilit în Adevărul care EȘTI.

Mintea veche, partea întunecată vrea ca tu să te temi, dar dacă frica apare, amintește-ți că nu-i pentru Ceea Ce Este. Vezi asta? Este din nou pentru persoană. Este ca și cum persoana apare din Ceea Ce Este. Este și ea Ceea Ce Este dar a fost foarte limitată din cauza credinței că este doar un corp, care este un corp în timp. Acesta este un corp în timp. Este un corp muritor, dar Cel Nemuritor îl folosește chiar acum. El trăiește aici înăuntru. Nemuritor înseamnă Nepieritor, Fără-de-moarte, Nenăscut, Necreat.

https://mooji.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Mooji - Ce drept ai să fii nefericit?
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

When you believe something, you believe it into existence and it becomes your experience. If the mind does not get your belief, he has no power. If he gets your belief, you empower him. Are you merely that which is changing or are you the Unchanging? Or both? We have a dynamic aspect. We have a sense of life, of growth and changing, of coming and going. We know this life. And yet, at the same time, the life that we think we are is very visible at a deeper level to something; a pure Awareness causes the perceiving of the dynamic life to happen also. Can you feel it? Can you feel where my words are speaking? Who receives them? They are not asking you to change. They are guiding you to the Unchanging in you. The changing we know pretty well. But do you know the Unchanging?

Something inside us seems to have given tremendous energy to blind you to the Unchanging, because the instant that you recognise the Unchanging, you are Free. When you recognise that the Unchanging and your Self are one, then you may enjoy the changeful without fear. I wonder if you see this? It is important because if you have heard and seen what I am pointing to, then in this instant it is like you are reborn into an innocence, a purity, and it might feel like "what to do now?" Well, my answer would be to stay as the WHAT IS and observe that Life takes care of life. Observe because something is itching to "do". Observe that but don't identify with anything.

There is a habit, a reflex to identify with the images and the movements that occur through the mind, but it is possible to simply observe without identifying or without being swept up into the noise of the mind. All liberated beings know what I am speaking. They are that Power themself. So, what to do? Well, nothing in particular. Everything in general is fine. Do what comes to you naturally but keep your attention on the ISNESS. Gradually you will come to a natural harmony, a natural balance and synchronicity with the Self. You are going to not just learn, but also unlearn and trust It. Trust what you are experiencing. Trust that there is a Power which I call Grace, which is here to help you to become more established in the Truth that you ARE.

The old mind, the dark side wants you to be afraid, but if fear comes, remember it is not for the WHAT IS. Do you see this? It is again for the person. It is as though the person appears out of the WHAT IS. It is the WHAT IS but it has been severely limited because of the belief that it is merely the body, which is a time body. This is a time body. This is a mortal body, but the Immortal is using it right now. He is living in here. Immortal means Imperishable, Deathless, Unborn, Uncreated.

- Sri Mooji -
https://mooji.org/

Adyashanti - Adevărul vine cu un preț (Truth Comes at a Cost)

Dacă ar fi să traduc starea iluminată în termeni omenești, ar trebui s-o descriu ca mulțumire, împăcare.
Să fii nimeni, să nu mergi nicăieri, să nu ai nevoie de niciun motiv să exiști. Pentru ego, asta sună probabil cam plictisitor, și desigur pentru un ego chiar așa este. Dar iarăși, în realitate nu există nimic pentru ego în iluminare. În iluminare, sinele egotic fals este făcut o iluzie irelevantă, o mască, un personaj pe care nimicul îl poartă în timp ce se preface că este om.

Nu numai că nu este nimic în iluminare pentru ego, egoul nu este în realitate nimic mai mult decât o apărare împotriva iluminării. Nu spun că egoul este rău sau malefic pentru că nu este. Spun că egoul este un construct social și personal și de aceea o iluzie. Dar nu este nimic greșit cu o iluzie. O pictură este o iluzie, un film este o iluzie, un roman bun este o iluzie. Problema nu este cu iluzia; problema este cu atașamentele emoționale și dependențele egoului.

Pentru cei mai mulți oameni "atașamentul" este un cuvânt foarte abstract și ei cred că îl înțeleg. Oamenii din cercurile spirituale se gândesc la atașamente în termeni de lucruri de care ei sunt atașați. Ei identifică lucrurile de care sunt atașați și se străduie să renunțe la ele, dar se pierde întregul sens a ceea ce este în realitate atașamentul. Atașamentul nu are legătură cu lucrurile de care ești atașat; are legătură cu emoția sub forma energiei magnetice a atracției. Acea energie este modul cum te cunoști pe tine ca ego cine ești. Acea energie este cine ești ca un ego. Egoul se definește prin ceea ce îi place și ce nu. Nu există ego în afara acestei energii emoționale a atracției și repulsiei - mai bine cunoscută ca iubire și ură, a-i plăcea sau a nu-i plăcea, bine și rău, corect și greșit, noi și ei, eu și tu. Fără investiția emoțională în punctele de vedere ale egoului, ce mai rămâne din ego decât o cochilie goală cu un pic de personalitate amestecată?

Tu sufli viață în egoul tău sub forma dependențelor emoționale. Emoția este chiar forța vieții pentru ego. Așadar, scopul detașării nu este să te detașezi de lucruri, ci să te detașezi de legăturile tale emoționale cu lucrurile. Și nu doar renunți la legăturile tale emoționale; treci cu foc prin ele cu o conștiință investigativă. Le vezi așa cum sunt ele în realitate: închisori, false structuri care te mențin în infantilitate spirituală.
Poți gândi că sunt un pic cam dur - ceea ce sunt, dar trezirea la adevăr este o afacere dură.
Concluzia este: "Ce vrei cel mai mult: să te simți mai bine sau să realizezi adevărul?"

Desigur, realizarea adevărului este simțită ca ceva foarte bine, dar nimeni nu ajunge acolo dacă motivația lui de bază este doar să se simtă bine. Să te simți cu adevărat bine este doar un produs secundar al stării trezite, nu este starea însăși. Starea însăși este realitatea, și este câștigată la mâna irealității. Spus mai simplu, adevărul ultim vine cu un preț, și prețul este: tot din tine și despre tine ce este ireal.
Rezultatul final este libertatea, fericirea, pacea, și să nu mai vezi viața prin vălurile iluziei.


https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

“Truth Comes at a Cost”

If I was to translate the enlightened state down into human terms, I’d have to describe it as contentment. Being nobody, going nowhere, needing no reason to exist. To the ego, that probably sounds a little boring, and of course to an ego it is. But then again, there’s really nothing for the ego in enlightenment. In enlightenment, the egoic false self is rendered an irrelevant illusion, a mask, a character that nothingness wears while pretending to be human.

Not only is there nothing in enlightenment for the ego, the ego is really nothing but a defense against enlightenment. I’m not saying that ego is bad or evil because it’s not. I’m saying that ego is a social and personal construct and therefore an illusion. But there’s nothing wrong with an illusion. A painting is an illusion; a movie is an illusion; a good novel is an illusion. The problem isn’t with illusion; the problem is with the emotional attachments and addictions of ego.

To most people "attachment" is a very abstract word that they think they understand. People in spiritual circles think of attachments in terms of things that they are attached to. They identify the things attached to and endeavor to let go of them, but this misses the whole point of what attachment really is. Attachment isn’t about things attached to; it’s about emotion in the form of a magnetic energy of attraction. That energy is how you know who you are as an ego. That energy is who you are as an ego. Ego defines itself by what it does and does not like. There is no ego outside of this emotional energy of attraction and repulsion—better known as love and hate, like and dislike, good and bad, right and wrong, us and them, me and you. Without emotional investment in the ego’s points of view, what’s left of ego but a hollow shell with a little personality mixed in?

You breathe life into your ego in the form of emotional addictions. Emotion is the very life-force of ego. So the point of detachment isn’t to detach from things, but to detach from your emotional bonds with things. And you don’t simply let go of emotional bonds; you burn through them with investigative awareness. You see them for what they are: prisons, false structures holding you in spiritual infancy. You may think that I am being a bit harsh—which I am, but awakening to truth is a harsh business. The bottom line is "What do you want more: to feel better or to realize the truth?"

Sure, truth realization feels really good, but no one gets there whose driving motivation is simply to feel good. Feeling really good is a byproduct of the awakened state; it is not the state itself. The state itself is reality, and it’s won at the hands of unreality. Simply put, ultimate truth comes at a cost, and the cost is everything in you and about you that is unreal. The end result is freedom, happiness, peace, and no longer viewing life through the veils of illusion.

- Adyashanti
https://www.adyashanti.org/