vineri, 22 iunie 2018

Adyashanti - Iluzia ce pretinde că este reală (The illusion pretending to be real)

În mod inexplicabil apare. Când te aștepți cel mai puțin. Dintr-un motiv pe care nu îl poți ști niciodată. Într-un moment te zbați, cauți să pricepi, îți imaginezi, și apoi, într-o clipită, totul dispare. Zbaterea dispare. Lupta dispare. Persoana dispare. Lumea dispare. Totul dispare, și persoana este ca un punct de lumină, doar scăzând până dispare. Și nu este nimeni acolo care să fie martor la asta. Persoana s-a dus. Numai, numai pura conștiință rămâne. Nimic altceva. Nimeni care să fie conștient. Nimic de care să fie conștient. Numai aceea singură rămâne. Atunci este înțeles, în mod final și simplu.

Atunci totul - toată strădania, toată lupta, toată gândirea, toată încercarea de a înțelege, tot abandonul, toată renunțarea, toată ținerea cu dinții, toată rugăciunea, toată cerșirea, și, de asemeni, toată blestemarea - a fost doar o distragere. Și numai atunci este văzut că persoana a fost, este, și mereu va fi numai un gând. Cu un singur gând, persoana pare să reapară. Cu și mai multe gânduri, lumea pare să reapară chiar din nimic. Dar acum tu știi.

Încarnarea nu este mai mult decât un gând. O mie de încarnări sunt doar o mie de gânduri. Și acest miracol extraordinar al unui miraj ce îl numim lume reapare așa cum a fost înainte, dar acum tu știi. De aceea de obicei râzi bine, pentru că realizezi că toate strădaniile tale au fost inventate. Tu le-ai făcut să apară din nimic - cu un gând care a fost legat de un alt gând, care apoi a fost crezut, apoi legat de un alt gând ce a fost și el crezut. Dar niciodată nu a putut fi adevărat, nici pentru o secundă nu a putut exista de fapt. Niciodată nu ai putut suferi de fapt dintr-un motiv ce a fost adevărat - doar prin imaginație, bună, rea, indiferentă. Complexitatea filosofiei spirituale și a teologiilor este doar un gând în Vacuitate.

Și așa uneori vorbim, și eu mă prefac că iau strădaniile tale în serios, așa cum m-am prefăcut că le iau pe ale mele în serios. Tu poți să te prefaci că îți iei strădaniile în serios din când în când, și deși ne prefacem, nu ar trebui în realitate să uităm că ne prefacem, că de fapt ne inventăm conținutul experienței noastre; ne inventăm micile drame ale vieții. Inventăm dacă trebuie să ne ținem, sau să renunțăm, sau să înțelegem, sau să ne rugăm la Dumnezeu, sau să fim purificați, sau să curățăm karma - este totul un gând. Noi doar complotăm în această șaradă ridicolă a unei iluzii ce pretinde că este reală, numai pentru a revela că nu este. Nu există karma. Nu există în realitate nimic de purificat. Nu există nicio problemă. Există numai ce creezi tu și ce crezi că ar fi așa. Și dacă îți place în acest fel, atunci dă-i înainte!

Dar nu putem continua această farsă totală la infinit. Nu putem continua la infinit să pretindem acest joc ce-l jucăm. Este imposibil. Totul se reîntoarce la nimic.
Și atunci este un pic mai greu să păstrezi o față serioasă în mod consecvent pentru restul vieții.


Adyashanti
https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)


https://leokamarius.blogspot.com/2018/06/adyashanti-iluzia-ce-pretinde-ca-este.html


Inexplicably it comes. When you least expect it. For a reason you can never know. One moment you are striving, figuring, imagining, and then, in the blink of an eye, it all disappears. The struggle disappears. The striving disappears. The person disappears. The world disappears. Everything disappears, and the person is like a pinpoint of light, just receding until it disappears. And there’s nobody there to witness it. The person is gone. Only, only awareness remains. Nothing else. No one to be aware. Nothing to be aware of. Only that remains itself. Then it’s understood, finally and simply.
Then everything—all the struggle, all the striving, all the thinking, all the figuring, all the surrendering, all the letting go, all the grabbing hold of, all the praying, all the begging, all the cursing, too—was just a distraction. And only then is it seen that the person was, is, and ever will be no more than a thought. With a single thought, the person seems to reemerge. With more thoughts, the world seems to reemerge right out of nothing. But now you know.

The incarnation is nothing more than a thought. A thousand incarnations are but a thousand thoughts. And this amazing miracle of a mirage we call the world reappears as it was before, but now you know. That’s why you usually have a good laugh, because you realize that all your struggles were made up. You conjured them up out of nothing—with a thought that was linked to another thought, that was then believed, that linked to another thought that was then believed. But never could it have been true, not for a second could it have actually existed. Not ever could you have actually suffered for a reason that was true—only through an imagination, good, bad, indifferent. The intricacies of spiritual philosophy and theologies are just a thought within Emptiness.

And so at times we talk, and I pretend to take your struggles seriously, just as I pretended to take my own seriously. You may pretend to take your own struggles seriously from time to time, and although we pretend, we really shouldn’t forget that we are pretending, that we are making up the content of our experience; we are making up the little dramas of our lives. We are making up whether we need to hold on or surrender or figure it out or pray to God or be purified or have karma cleansed—it’s all a thought. We just collude in this ridiculous charade of an illusion pretending that it’s real, only to reveal that it’s not. There is no karma. There is nothing really to purify. There’s no problem. There is only what you create and believe to be so. And if you like it that way, have at it!

But we cannot continue this absolute farce indefinitely. We cannot continue to pretend this game we play, indefinitely. It’s impossible. Everything comes back to nothing.
And then it’s a bit harder to hold a straight face consistently for the rest of your life.


- ADYASHANTI

https://www.adyashanti.org/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu