PROTEJAŢI-VĂ LOCUINŢA! (Din invataturile Maestrului Omraam Michael Aivanhov)

Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.
Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.
Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.
Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.
Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.
Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.
Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.
Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.
Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail ...
Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.
În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.
Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.
Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.
La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.
Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.
În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?
Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.
Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.
Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază ... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?
Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.
Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.
Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.
În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!
Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.
Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.
Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:
“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi:“pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.
Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.
Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.
Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer.Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.
Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ ...
Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Cupa Dragostei

"...Femeile din picturile mele exprima mireasma si esenta feminitatii asa cum eu o percep si o experimentez in femeile pe care le cunosc. Multe imi spun ca recunosc ceva din ele insele in portretele mele feminine. Am ajuns sa intuiesc ca ceea ce se reflecta pe panzele mele este natura feminina a sufletului care exista atat in femei cat si in barbati..."

                                                                                                                  - F. Rassouli                        

"Fa dragoste ca si cum moartea ti-ar bate la usa.

Contemplarea sincera a mortii trezeste inima. Mai devreme sau mai tarziu, tot ce cunosti la ora actuala va disparea. Tot ce ai avut sau vei avea vreodata, toate experientele pe care le vei acumula, toate relatiile de cuplu - vor disparea pentru totdeauna. Toti cei pe care ii iubesti si cu care te chinuiesti zi de zi vor disparea si vor fi uitati in timp, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Atunci cand vei muri, nu iti vei mai putea experimenta gandurile, trupul, nici chiar propriul ego asa cum il cunosti acum. Moartea face sa dispara toate experientele, reducandu-le la zero.  Contemplarea mortii te va face sa renunti la toate scopurile tale false. Atunci cand mori, visele si sperantele dispar. La fel, copiii si familia sau necesitatea de a-ti castiga traiul ducandu-te la munca a doua zi. Nu mai ai nici un ideal catre care sa aspiri, nici un viitor de care sa te temi. Ramai gol in momentul prezent, simtind totul, fara valul timpului care sa iti ascunda vulnerabilitatea. Atunci cand contempli cu sinceritate moartea, inima ta se opreste asupra momentului prezent. Nemaifiind nevoita sa hoinareasca, ea acumuleaza putere. Nemaifiind dispersata in visele ei legate de temerile sau de sperantele viitorului, forta ei devine coerenta. Fara pavaza asteptarii sau "tamponul" zilei de maine, fara sa mai astepti o schimbare in bine, tot ce iti ramane de facut este sa fii, aici si acum. Iar esenta care se dezvaluie din profunzimea finite tale este iubirea. Daca doresti sa experimentezi un act sexual de o mare profunzime, constientizeaza momentul prezent, imensitatea timpului si a spatiului de dinainte de nasterea ta si de dupa moartea ta. Apoi fa dragoste.

  In timpul fuziunii amoroase, simte-o pe fiinta iubita, dar si placerea pe care o experimenteaza propriul tau trup. Simte iubirea pe care o poti amplifica prin intermediul acestui act amoros. Simte toate acestea, dar aminteste-ti de moarte. Imagineaza-ti ca inima ta se opreste chiar acum, in mijlocul acestui act sexual. Daruieste-ti iubirea ca si cum ar fi ultimul dar pe care-l faci in aceasta viata, astfel incat atunci cand mori sa nu iti mai ramana nimic de daruit. Atunci cand faci dragoste, constientizeaza acest moment ca si cum ar fi ultimul. Ca si cum dupa el nu ar mai urma nici un viitor. Ce placere te-ar mai putea distrage de la aceasta profunzime? Simte-ti organele sexuale excitate, dar simte simultan si moartea. Priveste frumusetea iubitei tale si gandeste-te la moarte. Lasa-te purtat de dorinta corporala, dar aminteste-ti de moarte. Nu uita nici o clipa ca acest moment ar putea fi ultimul din viata ta. Poate ca peste cinci minute nu vei mai putea avea nici un orgasm. Poate ca acesta va fi ultimul tau sarut. 

Fa dragoste in momentul prezent, deplin constient ca si cum moartea ar fi iminenta si DARUIESTE-TE IN INTREGIME IUBIRII DIVINE. 

Fa dragoste pentru a ilumina aceasta lume.

Atunci cand o imbratisez pe iubita mea, parca imbratisez intreaga lume. 

Atunci cand ii simt sanii lipiti de pieptul meu, parca simt sanii tuturor femeilor din lume. Respiratia ei pe gatul meu nu difera cu nimic de respiratia unui om suedez pe moarte, sau decat cea a unui polinezian care inoata. Pielea iubitei mele este alcatuita din atomi reciclati, proveniti din animale, pietre sau flori. Iubirea ei este aceeasi iubire care a trait in inimile copiilor din Egiptul antic sau care traieste astazi in inimile batranilor din Tokyo. Atunci cand o strang in bratele mele, simt toate fiintele din aceasta lume. Prin intermediul ei, iubesc intreaga lume.   Atunci cand patrund in ea, patrund practic in intreaga lume. Daruiesc iubirea mea intregii lumi. Trupul iubitei mele devine una cu toate trupurile din lume, cu pamantul insusi. Simt solul, apa, simt toti oamenii din lume prin intermediul ei. Atunci cand o penetrez pe iubita mea, ii patrund pe toti cu suflul iubirii mele. 

Cu fiecare sarutare a mea, cu fiecare gest pe care il fac, ofer intregii existente tot ce am, daruiesc tot ce am de daruit si iubesc cu fiecare celula a fiintei mele. 

Si totul prin intermediul iubitei mele. Atunci cand cresti din punct de vedere spiritual, sexualitatea ti se transforma, devenind un serviciu adus celorlalti. Atunci nu mai faci dragoste doar de dragul propriei tale placeri, ci din dorinta de a-ti darui iubirea tuturor fiintelor din lume. Atunci, trupul si mintea ti se abandoneaza  in totalitate de dragul tuturor fiintelor din lume, daruindu-le iubire. Traind numai pentru tine, generezi aproape mereu tot felul de temeri si tensiuni. In schimb, viata traita in lumina daruirii totale devine fericire si beatitudine. Intr-o astfel de viata nu faci decat sa te dizolvi, sa mori in fiecare clipa fata de tot ce a fost. Ai nevoie de mult curaj si de practica pentru a ajunge sa iubesti atat de plenar, pentru a-i primi pe ceilalti la pieptul tau si pentru a te darui in intregime lor, mai ales in timpul unui act amoros sau al suferintei.

Nici o frictiune a pielii nu va putea egala vreodata placerea fuziunii cu scopul suprem al vietii, care este iubirea. Nici un act sexual nu poate depasi vreodata iubirea pura manifestata trupeste, prin care imbratisezi, in forma fiintei iubite, toate fiintele din lume."

fragment extras din scrierile lui David Deida

 

material primit prin e-mail