Adyashanti - Vânzarea de apă lângă râu (Selling Water By The River)

Mulți căutători nu-și asumă întreaga responsabilitate pentru propria lor eliberare, ci așteaptă o mare experiență spirituală finală care să îi catapulteze deplin în aceasta. Din cauza acestei căutări pentru experiența eliberatoare ultimă apare o formă agresivă de consumerism spiritual în care căutătorii merg de la un învățător la altul, la shopping după iluminare ca după dulciuri într-un magazin de bomboane. Această promiscuitate spirituală transformă rapid căutarea iluminării într-un cult al căutătorilor de experiențe și trăiri. Și, în timp ce mulți oameni chiar au experiențe puternice, în cele mai multe cazuri acestea nu duc la profunda transformare a individului, care este expresia iluminării. 

---

Vorbind în mod regulat cu căutătorii spirituali, mi-a devenit foarte clar într-o zi cât de dependenți sunt mulți dintre aceștia de puterea carismei. Ei fac schimb de povestiri despre cât de puternic este unul sau altul dintre maeștri și compară experiențele. Obțin o doză din asta, mulți confundând carisma cu iluminarea. Carisma atrage la toate nivelele: politic, sexual, spiritual, etc., și ea hrănește dorința egoului de a se simți special. Egoul iubește să obțină succese ale puterii - este ca o formă de bomboană spirituală. Bomboana poate fi dulce dar poți trăi doar din asta? Te face liber? 
Libertatea nu este neapărat captivantă; doar e liberă. Foarte în pace și tăcută, extraordinar de tăcută. Desigur, este de asemeni și plină de bucurie și minunare, însă nu este ce îți imaginezi tu. Este mult, mult mai puțin. 
Mulți confundă puterea îmbătătoare a carismei supranaturale cu iluminarea. Mult mai des decât crezi nu este decât doar ceva supranatural, din altă lume, și nu neapărat liberă sau iluminată. Pentru a fi cu adevărat liber, trebuie să îți dorești să cunoști adevărul mai mult decât vrei să te simți bine. Fiindcă atunci când scopul tău este să te simți bine, atunci imediat ce te vei simți mai bine tu îți vei pierde interesul pentru ceea ce este adevărat. Aceasta nu înseamnă că a te simți bine sau trăirea iubirii sau beatitudinii este un lucru rău. Dacă are de ales, oricine va alege să simtă beatitudine mai degrabă decât tristețe. Înseamnă pur și simplu că atunci când dorința de a te simți bine este mai puternică decât setea de a vedea, cunoaște, și trăi Adevărul, atunci acea dorință întotdeauna va distorsiona percepția a ceea ce este Real, corupându-ți cea mai profundă integritate. 
Din experiența mea, toți vor spune că vor să descopere Adevărul, asta până când își dau seama că Adevărul îi va jefui de cele mai adânci păstrate idei, credințe, speranțe și vise. Libertatea iluminării înseamnă mult mai mult decât experiențe de iubire și pace. Înseamnă descoperirea unui Adevăr care îți va întoarce cu fundul în sus perspectiva despre sine și despre viață. Pentru cel care este cu adevărat pregătit, acest lucru va fi inimaginabil de eliberator. Însă pentru cineva care încă se agață în vreun fel, acest lucru va fi extrem de provocator într-adevăr. Cum știe cineva când este pregătit? Ești pregătit atunci când ești dispus să fii consumat cu totul, când ești dispus să fii combustibil pentru un foc fără sfârșit. 

---

Dacă începi să joci jocul de a fi un "cineva iluminat", maestrul adevărat te va lua la întrebări. El sau ea te vor demasca, și acea demascare va durea. Deoarece egoul va fi acolo, stând în fața Adevărului, expus și umilit. Desigur, egoul va striga "prostule!" Va pretinde că maestrul a făcut o greșeală și va începe să se justifice într-un efort de a-și pune iar învelișul protector. Va începe să învârtă justificări cu o incredibilă subtilitate și înșelăciune. Aici începe adevărata sadhana (practică) spirituală. Aici este locul unde totul devine foarte real și discipolul descoperă dacă el chiar vrea să fie liber, sau doar vrea să rămână un ego fals, separat, și care se justifică. Această răscruce vine inevitabil și este întotdeauna o mare încercare. Ea separă adevăratul căutător de cel fals. Adevăratul căutător va fi dispus să suporte grația umilinței, în timp ce falsul căutător va fugi de ea. Astfel începe adevărata cale către iluminare, acordată numai celor dispuși să fie nimeni. Descoperindu-ți "nimenimea" se deschide ușa către trezirea ca ființare, și dincolo de aceasta înspre Sursa întregii ființări. 

---

Să nu crezi că iluminarea te va face special - că nu este așa. Dacă te simți special în vreun fel, atunci iluminarea nu a avut loc. Întâlnesc o grămadă de oameni care cred că ei sunt iluminați și treziți doar pentru că au avut o experiență spirituală profund mișcătoare. Ei își poartă iluminarea în mânecă precum o medalie de onoare. Ei stau între prieteni și vorbesc despre cât de iluminați sunt ei înșiși în timp ce beau o cafea la cafenea. 
Chestia amuzantă despre iluminare este că atunci când este autentică, nu este nimeni acolo care s-o pretindă. Iluminarea este foarte obișnuită; nu este nimic special. Mai degrabă decât să te facă special, te va face mai puțin special. Te plantează direct în centrul unei minunate smerenii și inocențe. Toți ceilalți te pot numi iluminat sau nu, dar atunci când ești iluminat întreaga noțiune de iluminare și de cineva care este iluminat este o mare glumă. Folosesc cuvântul iluminare tot timpul - nu ca să te îndrept către ea ci să îți arăt dincolo de ea. Nu rămâne blocat în iluminare. 

---

Egoul este mișcarea minții către obiectele percepției sub forma agățării, și îndepărtându-se de ele sub forma aversiunii. Fundamental acesta este egoul. Mișcarea de apucare sau de respingere dă naștere unui simțământ de "eu" separat, și în schimb simțământul "eului" se întărește în acest fel. Această buclă a cauzalității păcălește conștiința inducându-i o transă a identificării. Identificarea cu ce? Identificarea cu bucla continuă a suferinței. La urma urmei, cine suferă? "Eul" suferă. Și cine este acest "eu"? Nu este mai mult decât un simțământ de sine cauzat de identificarea cu apucarea și respingerea. Vezi tu, totul este o creație a minții, un film fără sfârșit, un vis teribil. Nu încerca să schimbi visul, fiindcă încercarea de a-l schimba este doar o altă mișcare în vis. Uită-te la vis. Fii conștient de vis. Această conștiență este EA. Devino mai interesat de conștiența care este conștientă de vis decât de visul însuși. Ce este această conștiință? Cine este această conștiință? Nu extrage vreun răspuns, doar fii răspunsul. Fii Aceasta. 

---

Iluminarea înseamnă sfârșitul tuturor diviziunilor. Nu este doar a avea o experiență ocazională a unității dincolo de toate diviziunile, ci de fapt este vorba de a fi nedivizat. Aceasta este ceea ce înseamnă cu adevărat nondualitatea. Înseamnă că există doar un singur SINE, fără vreo diferență sau pauză între revelația profundă a Unimii și felul în care este percepută și trăită în fiecare moment al vieții. Nondualitatea înseamnă că revelația interioară și expresia exterioară a personalității sunt una și aceeași. Atât de puțini pare că sunt interesați de implicația mai mare conținută înlăuntrul experiențelor spirituale profunde, deoarece contemplarea acestor implicații este cea care aduce imediat la suprafață în conștiință diviziunile interioare existente în majoritatea căutătorilor. 

---

Oamenii spirituali pot fi unii dintre cei mai violenți oameni pe care îi vei întâlni vreodată. Preponderent, ei sunt violenți cu ei înșiși. Ei încearcă în mod violent să-și controleze mințile, emoțiile și corpurile. Devin supărați pe ei înșiși și se bat singuri pentru că nu s-au ridicat la ideea minții condiționate despre ce crede ea că este iluminarea. Nimeni niciodată nu a devenit liber printr-o asemenea violență. De ce sunt atât de puțini oameni care sunt liberi cu adevărat? Deoarece ei încearcă să se conformeze ideilor, conceptelor și credințelor din capul lor. Ei încearcă să își facă drumul spre rai prin concentrare. Însă Libertatea este starea naturală, expresia ființării care este spontană și neidentificată cu vreun sine. Dacă vrei s-o găsești, înțelege că chiar ideea de cineva care are controlul este un concept creat de minte. Fă un pas în spate în necunoscut. 

---

Nu este nimic mai insidios distructiv pentru atingerea eliberării decât îndoiala de tine însuți și cinismul. Îndoiala este o mișcare a minții condiționate care mereu pretinde că "Nu este posibil", că "Libertatea nu este posibilă pentru mine". Îndoiala mereu cunoaște; ea "cunoaște" că nimic nu este posibil. 
Și în această cunoaștere, îndoiala te jefuiește de posibilitatea ca orice este nou sau transformator să se întâmple. Mai mult decât atât, îndoiala sau neîncrederea în tine este mereu acompaniată de un cinism universal care pune inconștient o amprentă negativă pe orice atinge. Cinismul este o viziune a lumii care protejează egoul de la examinare prin menținerea unui șablon negativ în relație cu ceea ce el nu știe, nu vrea să știe, sau nu poate ști. Mulți căutători spirituali nu au habar cât de cinici și încărcați cu îndoială sunt ei de fapt. Orbirea și negarea prezenței îndoielii și cinismului face ca nașterea unei încrederi profunde să fie imposibilă, o încredere fără de care eliberarea ultimă va rămâne mereu doar un vis. 

---

Toată teama vine din gânduri sub forma memoriei (trecutul) sau proiecției (viitorul). Gândul creează timpul: trecut, prezent, sau viitor. Așadar frica există și vine din existența percepută a timpului. Să fii eliberat de teamă înseamnă să fii eliberat de timp. Din moment ce timpul este creat de gândire, pentru a fi liber de teamă trebuie să fii liber de gânduri. Ca urmare, este important să te trezești și să ai experiența Sinelui în afara gândului, ființând ca eternitate (atemporalitate). Așadar pune sub semnul întrebării toate noțiunile despre tine însuți care sunt creații ale gândului și timpului - ale trecutului, prezentului și viitorului. Experimentează propria eternitate, sacralitate, trezire până când ești convins că tu nu ești niciodată subiectul mișcării gândului, a fricii, sau a timpului.
Să fii liber de frică este a fi plin de Iubire. 

---

Mulți căutători spirituali ajung "blocați în vacuitate", în absolutul, în transcendență. Ei se agață de beatitudine, sau pace, sau indiferență. Când motivația egocentrică de a trăi dispare, mulți căutători devin indiferenți. Ei văd perfecțiunea întregii existențe și nu găsesc vreun motiv de a face ceva, inclusiv să aibă grijă de ei înșiși sau de alții. Eu numesc asta "a-ți găsi un fals refugiu". Este o capcană egoică foarte subtilă; este o fixație pe absolut și toate formele inconștiente de atașament care se maschează ca eliberare. Poate fi foarte dificil să trezești pe cineva din această fixație amăgitoare fiindcă el chiar nu mai are nicio motivație să renunțe la ea. Blocați într-o formă de indiferență divină, asemenea oameni cred că au atins vârful muntelui când ei de fapt se ascund undeva pe la jumătatea drumului. 
Iluminarea nu înseamnă că cineva trebuie să dispară în tărâmul transcendenței. A fi fixat în absolut este doar polar opusul lui a fi fixat în relativ. Când apare adevărata iluminare, există o naștere formidabilă a Iubirii și înțelepciunii impersonale care nu se fixează niciodată în niciun tărâm al experienței. A te trezi la viziunea absolută este ceva profund și transformator, dar a te trezi din toate punctele fixe ale viziunii este nașterea adevăratei nondualități. Dacă vacuitatea nu poate dansa, nu este adevărata vacuitate. Dacă lumina lunii nu inundă cerul gol al nopții și nu se reflectă în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, atunci tu nu te uiți decât la propriul tău vis gol. 
Eu zic: "Trezește-te!" Atunci inima ta va fi inundată de o Iubire ce nu o poți conține. 

---

Poate te pot îndruma către marea Realitate din tine. Poate te vei trezi la directa experiență a realizării Sinelui. Poate vei prinde focul transmisiei. Dar este un singur lucru ce nu ți-l poate da nimeni: onestitatea și integritatea care doar ele te vor duce complet pe celălalt mal. Nimeni nu-ți poate da puterea de caracter necesară ca experiența profundă spirituală să devină catalizatorul pentru transformarea evolutivă numită "iluminare". Numai tu poți găsi acea pasiune interioară care arde cu o integritate ce nu se liniștește și nu se mulțumește cu nimic mai puțin decât Adevărul. 

---

Iluminarea nu are nimic de-a face cu stările de conștiință. Fie că ești în conștiința-ego sau în conștiința-unității nu asta este ideea în realitate. Am întâlnit mulți oameni care au acces ușor la stări avansate de conștiință. Deși pentru unii acest lucru poate fi foarte ușor de avut, am observat de asemeni că mulți dintre acești oameni nu sunt mai liberi decât oricine altcineva. Dacă nu crezi că egoul poate exista în stări foarte avansate de conștiință, gândește-te din nou. Punctul cheie nu este starea de conștiință, nici chiar cele foarte avansate, ci un mister treaz care este sursa tuturor stărilor de conștiință. Este chiar sursa prezenței și ființării. Este dincolo de toate percepțiile și toate experiențele. Eu o numesc "trezie". Să afli că ești golit de vacuitate înseamnă să mori într-un mister conștient, care este sursa întregii existențe. Se întâmplă însă că acest mister este îndrăgostit de toată manifestarea și nemanifestarea sa. Te descoperi pe Tine făcând un pas în spate din tine. 

---

Darul lui Ramana Maharshi pentru lume nu a fost că el a realizat Sinele. Mulți oameni au avut o realizare profundă a Sinelui. Darul lui Ramana a fost că el a întrupat acea realizare așa de cu totul. Una este să realizezi Sinele; este cu totul altceva să întrupezi acea realizare în așa măsură încât să nu existe nicio distanță între revelația interioară și expresia sa exterioară. 
Mulți au avut străfulgerări ale realizării Unimii; puțini exprimă consecvent acea realizare prin umanul lor. Una este să atingi o flacără și să știi că frige, însă este cu totul altceva să te arunci în acea flacără și să fii consumat cu totul de ea. 

---

First published in the Inner Directions Journal, Fall/Winter 1999.
© 1999 Adyashanti. 

https://www.adyashanti.org/teachings/library/writing#selling-water-by-the-river

Traducerea: Summairu (2019) 

Citește și:  
Adyashanti - Întruparea stării trezite 
Adyashanti - Falsul refugiu în Absolut
Adyashanti - Vacuitatea Radicală
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț 
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație





Many seekers do not take full responsibility for their own liberation, but wait for one big, final spiritual experience which will catapult them fully into it. It is this search for the final liberating experience which gives rise to a rampant form of spiritual consumerism in which seekers go from one teacher to another, shopping for enlightenment as if shopping for sweets in a candy store. This spiritual promiscuity is rapidly turning the search for enlightenment into a cult of experience seekers. And, while many people indeed have powerful experiences, in most cases these do not lead to the profound transformation of the individual, which is the expression of enlightenment. 

---

In speaking regularly with spiritual seekers, it dawned on me one day how addicted so many of them are to the power of charisma. They swap stories about how powerful this or that teacher is and compare experiences. They get a charge from it, many mistaking charisma for enlightenment. Charisma attracts at all levels: political, sexual, spiritual, etc., and it feeds the ego's desire to feel special. The ego loves getting hits of power—it's like a form of spiritual candy. The candy may be sweet but can you live on it? Does it make you free? 
Freedom is not necessarily exciting; it's just free. Very peaceful and quiet, so very quiet. Of course, it is also filled with joy and wonder, but it is not what you imagine. It is much, much less. Many mistake the intoxicating power of otherworldly charisma for enlightenment. More often than not it is simply otherworldly, and not necessarily free or enlightened. In order to be truly free, you must desire to know the truth more than you want to feel good. Because if feeling good is your goal, then as soon as you feel better you will lose interest in what is true. This does not mean that feeling good or experiencing love and bliss is a bad thing. Given the choice, anyone would choose to feel bliss rather than sorrow. It simply means that if this desire to feel good is stronger than the yearning to see, know, and experience Truth, then this desire will always be distorting the perception of what is Real, while corrupting one's deepest integrity. 
In my experience, everyone will say they want to discover the Truth, right up until they realize that the Truth will rob them of their deepest held ideas, beliefs, hopes, and dreams. The freedom of enlightenment means much more than the experience of love and peace. It means discovering a Truth that will turn your view of self and life upside-down. For one who is truly ready, this will be unimaginably liberating. But for one who is still clinging in any way, this will be extremely challenging indeed. How does one know if they are ready? One is ready when they are willing to be absolutely consumed, when they are willing to be fuel for a fire without end. 

---

If you start playing the game of being an "enlightened somebody," the true teacher is going to call you on it. He or she is going to expose you, and that exposure is going to hurt. Because the ego will be there, standing in the light of Truth, exposed and humiliated. Of course, the ego will cry "foul!" It will claim that the teacher made a mistake and begin to justify itself in an effort to put its protective clothing back on. It will begin to spin justifications with incredible subtlety and deceptiveness. This is where real spiritual sadhana (practice) begins. This is where it all becomes very real and the student discovers whether he or she truly wants to be free, or merely wants to remain as a false, separate, and self-justifying ego. This crossroad inevitably comes and is always challenging. It separates the true seeker from the false one. The true seeker will be willing to bare the grace of humility, whereas the false seeker will run from it. Thus begins the true path to enlightenment, granted only to those willing to be nobody. Discovering your "nobodyness" opens the door to awakening as beingness, and beyond that to the Source of all beingness. 

---

Do not think that enlightenment is going to make you special—it's not. If you feel special in any way, then enlightenment has not occurred. I meet a lot of people who think they are enlightened and awake simply because they have had a very moving spiritual experience. They wear their enlightenment on their sleeve like a badge of honor. They sit among friends and talk about how awake they are while sipping coffee at a cafe. 
The funny thing about enlightenment is that when it is authentic, there is no one to claim it. Enlightenment is very ordinary; it is nothing special. Rather than making you more special, it is going to make you less special. It plants you right in the center of a wonderful humility and innocence. Everyone else may or may not call you enlightened, but when you are enlightened the whole notion of enlightenment and someone who is enlightened is a big joke. I use the word enlightenment all the time—not to point you toward it but to point you beyond it. Do not get stuck in enlightenment. 

---

Ego is the movement of the mind toward objects of perception in the form of grasping, and away from objects in the form of aversion. This fundamentally is all the ego is. This movement of grasping and aversion gives rise to a sense of a separate "me," and in turn the sense of "me" strengthens itself this way. It is this continuous loop of causation that tricks consciousness into a trance of identification. Identification with what? Identification with the continuous loop of suffering. After all, who is suffering? The "me" is suffering. And who is this me? It is nothing more than a sense of self caused by identification with grasping and aversion. You see, it's all a creation of the mind, an endless movie, a terrible dream. Don't try to change the dream, because trying to change it is just another movement in the dream. Look at the dream. Be aware of the dream. That awareness is It. Become more interested in the awareness of the dream than in the dream itself. What is that awareness? Who is that awareness? Don't go spouting out an answer, just be the answer. Be It. 

---

Enlightenment means the end of all division. It is not simply having an occasional experience of unity beyond all division, it is actually being undivided. This is what nonduality truly means. It means there is just one Self, without a difference or gap between the profound revelation of Oneness and the way it is perceived and lived every moment of life. Nonduality means that the inner revelation and the outer expression of the personality are one and the same. So few seem to be interested in the greater implication contained within profound spiritual experiences, because it is the contemplation of these implications which quickly brings to awareness the inner divisions existing within most seekers. 

---

Spiritual people can be some of the most violent people you will ever meet. Mostly, they are violent to themselves. They violently try to control their minds, their emotions, and their bodies. They become upset with themselves and beat themselves up for not rising up to the conditioned mind's idea of what it believes enlightenment to be. No one ever became free through such violence. Why is it that so few people are truly free? Because they try to conform to ideas, concepts, and beliefs in their heads. They try to concentrate their way to heaven. But Freedom is about the natural state, the spontaneous and unselfconscious expression of beingness. If you want to find it, see that the very idea of a someone who is in control is a concept created by the mind. Take one step backward into the unknown. 

---

There is nothing more insidiously destructive to the attainment of liberation than self-doubt and cynicism. Doubt is a movement of the conditioned mind that always claims that “It's not possible,” that “Freedom is not possible for me.” Doubt always knows; it "knows" that nothing is possible. And in this knowing, doubt robs you of the possibility of anything truly new or transformative from happening. Furthermore, doubt is always accompanied by a pervasive cynicism that unconsciously puts a negative spin on whatever it touches. Cynicism is a world view which protects the ego from scrutiny by maintaining a negative stance in relationship to what it does not know, does not want to know, or cannot know. Many spiritual seekers have no idea how cynical and doubt-laden they actually are. It is this blindness and denial of the presence of doubt and cynicism that makes the birth of a profound trust impossible, a trust without which final liberation will always remain simply a dream.

---

All fear comes from thought in the form of memory (past) or projection (future). Thought creates time: past, present, and future. So fear exists and comes from the perceived existence of time. To be free of fear is to be free of time. Since time is a creation of thought, to be free of fear you must be free of thought. Consequently, it is important to awaken and experience your Self outside of thought, existing as eternity. So question all notions of yourself that are creations of thought and of time—of past, present, and future. Experience your eternalness, your holiness, your awakeness until you are convinced that you are never subject to the movement of thought, of fear, or of time. To be free of fear is to be full of Love. 

---

Many spiritual seekers get "stuck in emptiness,” in the absolute, in transcendence. They cling to bliss, or peace, or indifference. When the self-centered motivation for living disappears, many seekers become indifferent. They see the perfection of all existence and find no reason for doing anything, including caring for themselves or others. I call this "taking a false refuge." It is a very subtle egoic trap; it's a fixation in the absolute and all unconscious form of attachment that masquerades as liberation. It can be very difficult to wake someone up from this deceptive fixation because they literally have no motivation to let go of it. Stuck in a form of divine indifference, such people believe they have reached the top of the mountain when actually they are hiding out halfway up its slope. 
Enlightenment does not mean one should disappear into the realm of transcendence. To be fixated in the absolute is simply the polar opposite of being fixated in the relative. With the dawning of true enlightenment, there is a tremendous birthing of impersonal Love and wisdom that never fixates in any realm of experience. To awaken to the absolute view is profound and transformative, but to awaken from all fixed points of view is the birth of true nonduality. If emptiness cannot dance, it is not true emptiness. If moonlight does not flood the empty night sky and reflect in every drop of water, on every blade of grass, then you are only looking at your own empty dream. I say, “Wake up!” Then your heart will be flooded with a Love that you cannot contain. 

---

Maybe I can point you to the great Reality within you. Maybe you will awaken to the direct experience of Self-realization. Maybe you will catch the fire of transmission. But there is one thing that no one can give you: the honesty and integrity that alone will bring you completely to the other shore. No one can give you the strength of character necessary for profound spiritual experience to become the catalyst for the evolutionary transformation called "enlightenment." Only you can find that passion within that burns with an integrity that will not settle for anything less than the Truth. 

---

Enlightenment has nothing to do with states of consciousness. Whether you are in ego consciousness or unity consciousness is not really the point. I have met many people who have easy access to advanced states of consciousness. Though for some people this may come very easily, I also notice that many of these people are no freer than anyone else. If you don't believe that the ego can exist in very advanced states of consciousness, think again. The point isn't the state of consciousness, even very advanced ones, but an awake mystery that is the source of all states of consciousness. It is even the source of presence and beingness. It is beyond all perception and all experience. I call it "awakeness." To find out that you are empty of emptiness is to die into an aware mystery, which is the source of all existence. It just so happens that that mystery is in love with all of its manifestation and non-manifestation. You find your Self by stepping back out of yourself. 

---

Ramana Maharshi's gift to the world was not that he realized the Self. Many people have had a deep realization of the Self. Ramana's real gift was that he embodied that realization so thoroughly. It is one thing to realize the Self; it is something else altogether to embody that realization to the extent that there is no gap between inner revelation and its outer expression. Many have glimpsed the realization of Oneness; few consistently express that realization through their humanness. It is one thing to touch a flame and know it is hot, but quite another to jump into that flame and be consumed by it. 

---

First published in the Inner Directions Journal, Fall/Winter 1999. 
© 1999 Adyashanti. 

https://www.adyashanti.org/teachings/library/writing#selling-water-by-the-river

Rupert Spira - Libertatea în relații (Freedom in Relationships)

Înseamnă să-i dai companionului tău libertate completă să facă orice îi place lui sau ei. Nu că libertatea lui ar depinde de permisiunea ta, ci înseamnă să ai atitudinea de a-i da celuilalt libertate TOTALĂ, nu ai niciun drept să îi controlezi sau să-i dictezi cum să se comporte în vreun fel. Desigur, în aceeași măsură, și tu ești liber, așadar dacă nu îți place comportamentul celuilalt, ești liber să pleci.
Nu stați împreună pentru că v-ați impus unul celuilalt un set de reguli, regulamente și așteptări, vă lăsați unul pe altul TOTAL liberi. Îți place să fii lăsat total liber, nu îți place să te controleze cineva, la niciunul nu ne place, așa că poți fi sigur că nici companionului tău nu-i place să fie controlat sau să i se dicteze.

Deci având această atitudine într-o relație atunci singurul motiv pentru care stați împreună este că chiar vreți să fiți împreună, că chiar vă iubiți unul pe altul.
Nu înseamnă să zici că nu există dificultăți într-o relație, întotdeauna există dificultăți, dar voi chiar vreți să fiți împreună, acela este SINGURUL motiv, nu din cauza vreunei așteptări sau cereri. Simte asta în tine, libertatea de a-l lăsa pe celălalt să facă ce vrea, unde vrea el sau ea, fie că este să stea cu tine, sau să plece, să se culce cu alți oameni dacă el/ea vrea, de ce nu ar face-o? Este libertatea lui/ei. Bineînțeles nu trebuie să stai cu el sau ea dacă nu îți place asta, și șanse mari sunt ca dacă chiar vă iubiți cu drag și vă place să fiți unul în compania celuilalt, să nu existe prea mare impuls să vă culcați cu alții deoarece această tendință apare doar într-o relație în care nu ești satisfăcut. Faptul de a fi împreună, legătura voastră va fi doar o legătură a Iubirii, nu va fi dictată de așa să faci, așa să nu faci.

Nu poți impune onestitatea asupra companionului tău, ci numai ție însuți. Desigur dacă el sau ea nu este onest și deschis, nu trebuie să stai în relație. Nu este așa de alb și negru. Dacă simți că celălalt nu este onest poți spune ceva și poți explica: "Acesta nu este genul de relație pe care îl doresc, nu este ceea ce consider relație iubitoare, onestă, și nu voi sta în aceasta, și să-i explici. Ea sau el, la rându-i, din libertatea sa, îți poate spune de asemeni ceva echivalent. Nu are vreun drept să te schimbe, însă are dreptul să plece. Bineînțeles nu este vorba doar despre a pleca sau a rămâne. Ajungeți să vorbiți despre asta, și să plecați dacă aceea este ultima soluție. Când explicați aceste chestiuni, nu este din poziția de a cere ceva celuilalt, sau din așteptarea ca celălalt să fie într-un anume fel. Este o explorare a deschiderii, onestității și vulnerabilității voastre împreună. Așadar puteți încă să treceți prin toate aceste chestiuni fără să vă dictați ceva unul altuia.

Mesajul pe care vrei să îl transmiți companionului tău este că îți pasă mai mult de adevăr și iubire decât de el. Că primul tău angajament este față de adevăr, iubire și frumusețe și că nu vei lăsa pe nimeni și nimic să te devieze de la aceasta. Nu înseamnă că ești perfect la asta, nu pretinzi că ești perfect la asta, dar este intenția ta, dorința ta ca relația să aibă ca scop primar aceasta, explorarea acesteia împreună, celebrarea acesteia împreună, împărtășirea împreună a acesteia, deoarece în final interesul tău nu este relația ci este adevărul, este frumusețea, este iubirea, și intenția ta legată de celălalt este să împărtășești asta și să explorezi asta cu el.

Nu compromite iubirea ta de adevăr pentru nimic și nimeni, și dacă companionul tău împărtășește iubirea ta de Adevăr atunci veți fi extraordinar de atractivi unul pentru celălalt și va fi ACEASTĂ Iubire de Adevăr cea care vă ține împreună, niciodată cerințele și așteptările.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
alte articole de la Rupert Spira

It means giving your companion complete freedom to do whatever she or he pleases. Not that their freedom depends on your permission, but it means having the attitude of giving the other TOTAL freedom, you have no right to control them or dictate how they behave in any way at all. Of course, by the same token, you are also free, so if you don’t like their behavior, you are free to leave. You don’t stay together because you have imposed on each other a set of rules, regulations and expectations, you leave each other TOTALLY free. You like to be left totally free, you don’t like to have someone controlling you, none of us do, so you can be sure your companion also doesn’t like to be controlled or dictated to either.

So if you have that attitude in a relationship then the only reason for staying together is you really want to be together, you really love each other.
It doesn’t mean to say there are not difficulties in a relationship, there are always difficulties, but you really want to be together, that’s the ONLY reason, not because of any expectation or demand. Feel that in yourself, the freedom to let the other do whatever they want, wherever she or he wants, weather it is to stay with you, or leave you, sleep with other people if he/she wants to, why shouldn’t she? It’s her freedom. Of course you don’t have to stay with her if you don’t like it, and chances are that if you really love each other dearly and enjoy each other's company, there won’t be much impulse to go off sleeping with other people because one only tends to do that in a relationship when you are not satisfied. Your being together, your bond will just be a bond of Love, it won’t be dictated by should’s and shouldn’ts.

You can’t impose honesty on your companion, only of yourself. Of course if he or she isn’t honest and open, you don’t have to stay. It’s not so black or white. If you feel she’s not being honest, you can say something and you can explain: “ This is not the kind of relationship I want, not what I consider to be a loving, honest relationship and I won’t stay in it” and explain to her. She then, out of her own freedom, can also say the equivalent to you. She has no right to change you but, she does have the right to leave. Of course it’s not only about leaving or staying. You end up talking about it, explaining it and only leave if it’s the last resort. When you explain these matters, it’s not from a position of demanding the other, or expecting the other to be a certain way. It’s an exploration of your openness, your honesty, your vulnerability together. So you can still work through these matters without dictating to the other.

The message you want to send to your companion is that you care more about truth and love than you care about her. That your first commitment is to truth and love and beauty and that you won’t let anyone or anything deflect you from that. It doesn’t mean you are perfect at it, you don’t pretend to be perfect at it, but it is your intention, your desire that your relationship is primarily about that, about exploring it together, celebrating it together, sharing it together, because ultimately your interest is not the relationship but it is truth, it is beauty, it is love and that your intention with her is to share this and explore this with her.

Don’t compromise your love of truth for anything or anyone and if your companion shares your love of Truth then you will be tremendously attractive to one another and it will be THIS Love of Truth that keeps you together, never demands and expectations.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Mooji - Fii Cel Neschimbător (Be The Unchanging)

Când crezi ceva, tu îl crezi în existență, îl aduci în existență prin credința ta, și el devine experiența ta. Dacă mintea nu obține credința ta, ea nu are nicio putere. Dacă ea obține credința ta, tu o împuternicești. Ești tu doar ceea ce se schimbă sau ești Neschimbabilul? Sau amândouă? Avem un aspect dinamic. Avem un simțământ al vieții, al creșterii și schimbării, al venirii și plecării. Cunoaștem această viață. Și totuși, în același timp, viața ce o credem că suntem este foarte vizibilă de ceva la un nivel mai profund; o Conștiință pură cauzează perceperea vieții dinamice de asemeni. Poți s-o simți? Poți să simți unde vorbesc cuvintele mele? Cine le primește? Ele nu îți cer să te schimbi. Ele te îndrumă către Cel Neschimbător din tine. Ce se schimbă cunoaștem destul de bine. Dar îl cunoști pe Cel Neschimbător?

Ceva din noi pare să i se fi dat o energie extraordinară să te orbească față de Cel Neschimbător, deoarece dacă l-ai recunoaște pe Cel Neschimbător, ești Liber.
Când recunoști că Cel Neschimbător și tu Însuți sunteți unul, atunci poți să te bucuri fără frică de ceea ce este schimbător. Mă întreb dacă vezi asta? Este important pentru că dacă ai auzit și văzut ceea ce arăt, atunci în acest moment este ca și cum ai renăscut într-o inocență, o puritate, și poți simți ceva de genul "ce să fac acum?"
Ei bine, răspunsul meu ar fi să rămâi ca Ceea Ce Este și să obervi că Viața are grijă de viață. Observă deoarece ceva are o mâncărime să "facă". Observă asta dar nu te identifica cu nimic.

Este un obicei, un reflex să te identifici cu imaginile și mișcările care apar prin minte, dar este posibil doar să observi fără identificare sau fără a fi atras în zgomotul minții. Toate ființele eliberate știu despre ce vorbesc. Ei înșiși sunt acea Putere. Așadar, ce să faci? Ei bine, nimic în mod deosebit. Totul este în general bine. Fă ceea ce vine natural dar menține atenția pe Ceea Ce Este. Gradat vei ajunge la o armonie naturală, un echilibru natural și sincronicitate cu Sinele. Nu doar vei învăța, dar și te vei dezvăța și vei avea încredere în Asta. Ai încredere în ceea ce experimentezi. Ai încredere că există o Putere pe care o numesc Grație, care este aici să te ajute să devii și mai stabilit în Adevărul care EȘTI.

Mintea veche, partea întunecată vrea ca tu să te temi, dar dacă frica apare, amintește-ți că nu-i pentru Ceea Ce Este. Vezi asta? Este din nou pentru persoană. Este ca și cum persoana apare din Ceea Ce Este. Este și ea Ceea Ce Este dar a fost foarte limitată din cauza credinței că este doar un corp, care este un corp în timp. Acesta este un corp în timp. Este un corp muritor, dar Cel Nemuritor îl folosește chiar acum. El trăiește aici înăuntru. Nemuritor înseamnă Nepieritor, Fără-de-moarte, Nenăscut, Necreat.

https://mooji.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Mooji - Ce drept ai să fii nefericit?
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

When you believe something, you believe it into existence and it becomes your experience. If the mind does not get your belief, he has no power. If he gets your belief, you empower him. Are you merely that which is changing or are you the Unchanging? Or both? We have a dynamic aspect. We have a sense of life, of growth and changing, of coming and going. We know this life. And yet, at the same time, the life that we think we are is very visible at a deeper level to something; a pure Awareness causes the perceiving of the dynamic life to happen also. Can you feel it? Can you feel where my words are speaking? Who receives them? They are not asking you to change. They are guiding you to the Unchanging in you. The changing we know pretty well. But do you know the Unchanging?

Something inside us seems to have given tremendous energy to blind you to the Unchanging, because the instant that you recognise the Unchanging, you are Free. When you recognise that the Unchanging and your Self are one, then you may enjoy the changeful without fear. I wonder if you see this? It is important because if you have heard and seen what I am pointing to, then in this instant it is like you are reborn into an innocence, a purity, and it might feel like "what to do now?" Well, my answer would be to stay as the WHAT IS and observe that Life takes care of life. Observe because something is itching to "do". Observe that but don't identify with anything.

There is a habit, a reflex to identify with the images and the movements that occur through the mind, but it is possible to simply observe without identifying or without being swept up into the noise of the mind. All liberated beings know what I am speaking. They are that Power themself. So, what to do? Well, nothing in particular. Everything in general is fine. Do what comes to you naturally but keep your attention on the ISNESS. Gradually you will come to a natural harmony, a natural balance and synchronicity with the Self. You are going to not just learn, but also unlearn and trust It. Trust what you are experiencing. Trust that there is a Power which I call Grace, which is here to help you to become more established in the Truth that you ARE.

The old mind, the dark side wants you to be afraid, but if fear comes, remember it is not for the WHAT IS. Do you see this? It is again for the person. It is as though the person appears out of the WHAT IS. It is the WHAT IS but it has been severely limited because of the belief that it is merely the body, which is a time body. This is a time body. This is a mortal body, but the Immortal is using it right now. He is living in here. Immortal means Imperishable, Deathless, Unborn, Uncreated.

- Sri Mooji -
https://mooji.org/

Poți discerne între un înțelept și un escroc? (Can you tell a sage from a con man?)

Poți discerne între un înțelept și un escroc?

"Odată, Sri Chandrasekhar Saraswati, Shankaracharya din Kanchi a campat în nordul Indiei. Atunci prim-ministrul indian, Indira Gandhi, a venit să-l întâlnească.

Primul-ministru al Indiei a pus o întrebare similară (referindu-se la escroci), în fața lui Sri Swamiji: "Dacă ai identifica persoanele care, în numele spiritualității, conduc oamenii într-un mod greșit, voi lua măsuri împotriva acestora."

Swamiji a râs și a spus: "Nu! Acest lucru nu ar trebui să fie tratat în acest mod. Cei care se apropie de un astfel de guru fals vor înțelege ei înșiși, după un timp, standardul lor de maturitate." 

El a văzut că acest răspuns nu a fost satisfăcător pentru doamna Gandhi.

Cineva i-a oferit înțeleptului un coș plin de mango. Acesta conținea mai multe fructe necoapte și doar câteva fructe coapte. Devoții săi așteptau afară pentru a se întâlni cu el. El a cerut însoțitorilor să aducă un copil din rândul acestor devoți. Un copil de vreo 5 ani a fost adus la el.

Arătând spre coș înțeleptul a spus zâmbitor copilului: "Ia orice vrei." 
După ce a căutat, copilul a luat un fruct copt. 
Swamiji i-a subliniat doamnei Gandhi care privea toate acestea: 
"La fel cum un copil știe ce este copt și ce este necopt, tot așa, cei care sunt în căutarea Adevărului recunosc un Om adevărat la un moment dat al vieții lor."
________

Citește și: 
Calitățile unui Guru și ale unui discipol în buddhismul tantric

Falsul maestru spiritual și masca de înțelept

Can you tell a sage from a con man?
“Once Sri Chandrasekhar Saraswati, Shankaracharya of Kanchi had camped in North India. The then Indian Prime Minister, Indira Gandhi, came to meet him.

The Prime Minister of India placed a similar question (referring to con men) in front of Sri Swamiji, “If you would pinpoint the persons who, in the name of spirituality, lead the people in a wrong way, I will take action against them.”

Swamiji laughed and said, “No! It should not be handled in this manner. Those who approach such fake gurus will themselves, after a time, understand their standard of maturity.”
He understood that this reply did not satisfy Mrs. Gandhi.

Someone had offered a basket full of mangoes to the sage. It contained many unripe and a few ripe fruits. Many devotees waited outside for a meeting with him. He instructed the attendants to bring a child from amongst these devotees. A child of about 5 years was brought to Him.

Pointing to the basket the sage smilingly said to the child, “Take whatever you want.” After a search the child picked up a ripe fruit.
Swamiji pointed out to Mrs. Gandhi who was watching all this, “Just as the way a child knows what is ripe and what is unripe, so too would those who go out in search of Truth recognize a true Man at some point of their life.”

Jeff Foster - Cum să iubești (How to love)

"Nu pot trăi fără tine" 
"Tu mă completezi" 
"Fără tine sunt nimic" 
"Nu mă părăsi niciodată"
 
Ți-au vândut o minciună frumoasă despre dragoste. 
Și în inocența ta, ai cumpărat minciuna, ai luat-o ca adevăr. Pentru că toată lumea din jurul tău făcea la fel, și ai vrut să te încadrezi, și ai fost atât de speriat să fii singur, de vreme ce nu te-ai cufundat în bucuria oceanică a propriei singurătăți ca să-ți găsești acolo siguranța. 

Nimeni nu vine să te salveze, vezi tu. Niciun prinț călare. Nicio Julieta. Nicio mamă surogat. Nicio "persoană specială". Niciun Mesia care îți va lua durerea, sentimentele de gol, acel sentiment de separare și abandon care a fost cu tine de când erai prunc. Nimeni nu va fi capabil să simtă și să metabolizeze sentimentele pentru tine. Nimeni nu poate trăi și muri pentru tine. Nimeni nu are puterea de a te distrage permanent. Nimeni nu te poate deține sau să fie în posesia cuiva. 

Jumătatea ta, completarea ta, nu este în afara ta, vezi tu, ci adânc în tine. Ea există ca propria ta prezență, arde ca soarele înăuntru. Atât de mulți oameni sunt în căutarea iubirii. Sau ei încearcă să se agațe de o iubire care pare a le aluneca printre degete. Sau ei simt că au pierdut iubirea, și încearcă să obțină dragostea înapoi, alergând de la sentimentele de disconfort ale retragerii, amorțindu-se cu mai multe vise, alergând în continuare și mai departe de ei înșiși, în căutarea a ceva ce ei nu vor atinge, în continuare visând "o persoană specială", care-i va completa, care să le ofere o viață întreagă de securitate psihologică, să le fie mama sau tatăl perfect ce ei nu i-au avut pe Pământ. 

Desigur, asta nu e iubire. Asta e frica, un zbor de urgență din singurătate. 
Dacă o poți găsi sau pierde, dacă poți fi "în" sau "afară" din ea, dacă poate să-ți fie dată sau luată, dacă trebuie să te lupți pentru ea, să cerșești pentru ea, să te manipulezi pe tine sau pe alții ca să o ai, dacă simți că trebuie să devii vrednic de ea, dacă doare, atunci este versiunea minții despre iubire. 
Este o minciună. 
Căci dacă iubești, tu ești prezent. Asta e. 
Dacă iubești pe cineva, ești prezent cu el. La fel de prezent cu el cum ești cu tine. La fel de prezent ca Soarele pe cer, în ciuda norilor, a furtunilor, a vremii în continuă schimbare. 
Nu confunda dragostea cu dorința, atunci. Dorința vine și pleacă. Arde strălucitoare, sau flacăra se stinge. Dar dorința nu este consistentă (consecventă), ca dragostea.
Nu confunda iubirea cu atracția. Atracția este frumoasă, dar are fluxuri și refluxuri, se ridică și coboară ca valurile oceanului. Se schimbă cu anotimpurile, zilele, orele, momentele. Nu este mereu prezentă, precum iubirea.

Nu confunda iubirea cu sentimentele calde, plăcute, chiar sentimentele beției romantice de a fi "îndrăgostit". Sentimentele plăcute la rândul lor devin dureroase atât de repede. Dragostea nu este plăcere, nici durere, nu este extaz, nici rănire; este câmpul care rabdă, chiar și atunci când fericirea dispare în disperare. 

Nu confunda dragostea cu urgența de a poseda pe cineva sau să fii în posesia cuiva. Dragostea nu este infatuare. Dragostea nu este obsesivă, nici compulsivă. Iubirea nu se agață. Iubirea nu deține nimic; este lipsită de greutate, fără formă. Dragostea nu spune "Am nevoie de tine pentru fericirea mea, mulțumirea mea, viața mea". Nu, dragostea este sinonimă cu libertatea, cu o inimă deschisă larg, cu dorința de a simți fiecare sentiment, de a gândi fiecare gând. 

Mitul cel mai periculos este că o altă persoană te poate "face" fericit. Nu, nu. Fericirea, adevărata fericire, felul de fericire care nu poate fi cumpărat sau vândut sau frumos ambalat, este identică cu propria prezență, pe care nimeni nu ți-o poate da, și nimeni nu ți-o poate lua.
Dacă tu cauți un altul pentru fericirea ta, vei depinde întotdeauna de el, o să-ți fie întotdeauna frică să nu-l pierzi, și teama și resentimentele vor bubui sub "iubirea" ta. Te vei adapta pentru a-l mulțumi, îți vei amorți gândurile și sentimentele, vei  închide ochii la adevăr și vei trăi în fantezie și speranță. Te vei face singur nefericit în scopul de a câștiga dragostea altuia, pentru a-l păstra și controla. Te vei face singur nefericit încercând să-l faci pe altul fericit ... sau forțând-te pe tine însuți să fii fericit. Asta nu este dragoste, este o dependență de o persoană. Este frica deghizată ca "dragoste". Este minciuna. 

Dar sub fiecare dependență este dorul de acasă, pentru Mamă în cel mai adânc sens al cuvântului. Găsește cel mai profund sentiment de acasă în tine, deci. Fă corpul tău să fie acasă pentru tine, respirația ta, abdomenul tău ce se ridică și se coboară în momentul prezent. Găsește-ți locul în sentimentul de a fi viu. Și în acel loc al prezenței, petrece timp cu alte persoane care te hrănesc, care te ajută să te simți viu, care empatizează cu tine și pot să îți valoreze sentimentele tale cele mai de preț. Când nu încerci să câștigi iubirea, atunci când nu fugi de propriile sentimente incomode, îți permiți să iubești cu adevărat și să fii iubit. 

Invită-i pe alții în câmpul iubirii tale; lasă-i să stea, lasă-i să plece, înclină-te la calea lor și mergi pe a ta cu curaj. Dar nici măcar pentru o clipă nu cumpăra minciuna că salvarea ta se află undeva în afara inimii splendidei tale prezențe, locul unde nu e nimeni de salvat. Locul unde atingi viața, și ea te atinge înapoi, clipă de clipă ...Pentru că tu ești Cel Unic, cel mai măreț preaiubit al tău, partener, prieten, guru și Mamă. 

Și astfel îți poți spune: 
"Nu pot trăi fără tine" 
"Tu mă completezi" 
"Fără tine sunt nimic" 
"Nu mă părăsi niciodată"

http://www.lifewithoutacentre.com/

HOW TO LOVE
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”.

They sold you a beautiful lie about love.
And in your innocence, you bought the lie, took it as truth. Because everyone around you was doing the same, and you wanted to fit in, and you were so frightened of being alone, since you’d never plunged into the oceanic joy of your own aloneness and found safety there.
Nobody is coming to save you, you see. No prince on horseback. No Juliet. No surrogate mother. No "One Special Person". No messiah who will take away your pain, your feelings of emptiness, that sense of separation and abandonment that’s been with you since you were young. Nobody will be able to feel and metabolise your feelings for you. Nobody can live and die for you. Nobody has the power to permanently distract you. Nobody can own you or be owned.

Your other half, your completion, is not outside of you, you see, but deep within you. It lives as your very own presence, burns like the Sun within.
So many people are looking for love. Or they are trying to hold onto a love that seems to be slipping through their fingers. Or they feel they have lost love, and they are trying to get love back, running from uncomfortable feelings of withdrawal, numbing themselves with more dreams, running further and further from themselves, in pursuit of something they will never reach, still dreaming of their “One Special Person” who will complete them, provide them with a lifetime of psychological security, be the perfect mother or father they never had on Earth.
Of course, that’s not love. That’s fear, an urgent flight from aloneness.
If you can find or lose it,
if you can be 'in' it or 'out' of it,
if it can be given to you or taken away,
if you have to fight for it, beg for it, manipulate yourself or others to get it,
if you feel you have to become worthy of it,
if it hurts,
then it’s the mind’s version of love.
It is the lie.
For if you love, you are present. That’s it.
If you love someone, you are present with them. As present with them as you are with yourself. As present as the Sun in the sky, despite the clouds, the storms, the ever-changing weather.
Do not confuse love with desire, then. Desire comes and goes. It burns brightly, or the flame extinguishes. But desire is not consistent, like love.
Do not confuse love with attraction. Attraction is beautiful, but it ebbs and flows, rises and falls like the ocean waves. It changes with the seasons, days, hours, moments. It is not ever-present, like love.

Do not confuse love with warm, pleasant feelings, even limerent feelings of being "in love". Pleasurable feelings turn to painful ones so quickly. Love is not pleasure nor pain, it is not ecstasy nor hurt; it is the field that endures, even as the bliss fades into despair.

Do not confuse love with the urgency to possess someone or be possessed. Love is not infatuation. Love is not obsessive nor compulsive. Love does not cling. Love does not own anything; it is weightless, formless. Love does not say “I need you for my happiness, my contentment, my life”. No, love is synonymous with freedom, with a wide open heart, with the willingness to feel every feeling, think every thought.
The most dangerous myth is that another person can ‘make’ you happy. No, no. 

Happiness, true happiness, the kind of happiness that cannot be bought or sold or neatly packaged, is identical with your own presence, which nobody can give to you, and nobody can take away. If you look to another for happiness, you will always depend on them, always be afraid of losing them, and fear and resentment will rumble underneath your ‘love’. You will adapt yourself to please them, numb your thoughts and feelings, close your eyes to the truth and live in fantasy and hope. You will make yourself unhappy in order to win their love, keep them, control them. You will make yourself unhappy trying to make them happy… or forcing yourself to be happy. That is not love, it is an addiction to a person. It is fear masquerading as ‘romance’. It is the lie.

But underneath every addiction is the longing for home, for Mother in the deepest sense of the word. Find the deepest sense of home within yourself, then. Make your body your home, your breath, your belly as it rises and falls in the present moment. Find your ground in the sense of being alive. And in that place of presence, spend time with others who nourish you, who help you feel alive, who empathise with you and can validate your precious feelings. When you are not trying to win love, when you are not running from your own uncomfortable feelings, you can afford to truly love and be loved.

Invite others into your love field; let them stay, let them leave, bow to their path and walk your own with courage. But do not for a moment buy into the lie that salvation lies anywhere except at the very heart of your exquisite presence, the place where there’s nobody to be saved. The place where you touch life, and are touched in return, moment by moment...
 For you are The One, your own greatest lover, partner, friend, guru and Mother.

And so you can say to yourself:
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”. 


http://www.lifewithoutacentre.com/