Rupert Spira - Libertatea în relații (Freedom in Relationships)

Înseamnă să-i dai companionului tău libertate completă să facă orice îi place lui sau ei. Nu că libertatea lui ar depinde de permisiunea ta, ci înseamnă să ai atitudinea de a-i da celuilalt libertate TOTALĂ, nu ai niciun drept să îi controlezi sau să-i dictezi cum să se comporte în vreun fel. Desigur, în aceeași măsură, și tu ești liber, așadar dacă nu îți place comportamentul celuilalt, ești liber să pleci.
Nu stați împreună pentru că v-ați impus unul celuilalt un set de reguli, regulamente și așteptări, vă lăsați unul pe altul TOTAL liberi. Îți place să fii lăsat total liber, nu îți place să te controleze cineva, la niciunul nu ne place, așa că poți fi sigur că nici companionului tău nu-i place să fie controlat sau să i se dicteze.

Deci având această atitudine într-o relație atunci singurul motiv pentru care stați împreună este că chiar vreți să fiți împreună, că chiar vă iubiți unul pe altul.
Nu înseamnă să zici că nu există dificultăți într-o relație, întotdeauna există dificultăți, dar voi chiar vreți să fiți împreună, acela este SINGURUL motiv, nu din cauza vreunei așteptări sau cereri. Simte asta în tine, libertatea de a-l lăsa pe celălalt să facă ce vrea, unde vrea el sau ea, fie că este să stea cu tine, sau să plece, să se culce cu alți oameni dacă el/ea vrea, de ce nu ar face-o? Este libertatea lui/ei. Bineînțeles nu trebuie să stai cu el sau ea dacă nu îți place asta, și șanse mari sunt ca dacă chiar vă iubiți cu drag și vă place să fiți unul în compania celuilalt, să nu existe prea mare impuls să vă culcați cu alții deoarece această tendință apare doar într-o relație în care nu ești satisfăcut. Faptul de a fi împreună, legătura voastră va fi doar o legătură a Iubirii, nu va fi dictată de așa să faci, așa să nu faci.

Nu poți impune onestitatea asupra companionului tău, ci numai ție însuți. Desigur dacă el sau ea nu este onest și deschis, nu trebuie să stai în relație. Nu este așa de alb și negru. Dacă simți că celălalt nu este onest poți spune ceva și poți explica: "Acesta nu este genul de relație pe care îl doresc, nu este ceea ce consider relație iubitoare, onestă, și nu voi sta în aceasta, și să-i explici. Ea sau el, la rându-i, din libertatea sa, îți poate spune de asemeni ceva echivalent. Nu are vreun drept să te schimbe, însă are dreptul să plece. Bineînțeles nu este vorba doar despre a pleca sau a rămâne. Ajungeți să vorbiți despre asta, și să plecați dacă aceea este ultima soluție. Când explicați aceste chestiuni, nu este din poziția de a cere ceva celuilalt, sau din așteptarea ca celălalt să fie într-un anume fel. Este o explorare a deschiderii, onestității și vulnerabilității voastre împreună. Așadar puteți încă să treceți prin toate aceste chestiuni fără să vă dictați ceva unul altuia.

Mesajul pe care vrei să îl transmiți companionului tău este că îți pasă mai mult de adevăr și iubire decât de el. Că primul tău angajament este față de adevăr, iubire și frumusețe și că nu vei lăsa pe nimeni și nimic să te devieze de la aceasta. Nu înseamnă că ești perfect la asta, nu pretinzi că ești perfect la asta, dar este intenția ta, dorința ta ca relația să aibă ca scop primar aceasta, explorarea acesteia împreună, celebrarea acesteia împreună, împărtășirea împreună a acesteia, deoarece în final interesul tău nu este relația ci este adevărul, este frumusețea, este iubirea, și intenția ta legată de celălalt este să împărtășești asta și să explorezi asta cu el.

Nu compromite iubirea ta de adevăr pentru nimic și nimeni, și dacă companionul tău împărtășește iubirea ta de Adevăr atunci veți fi extraordinar de atractivi unul pentru celălalt și va fi ACEASTĂ Iubire de Adevăr cea care vă ține împreună, niciodată cerințele și așteptările.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
alte articole de la Rupert Spira

It means giving your companion complete freedom to do whatever she or he pleases. Not that their freedom depends on your permission, but it means having the attitude of giving the other TOTAL freedom, you have no right to control them or dictate how they behave in any way at all. Of course, by the same token, you are also free, so if you don’t like their behavior, you are free to leave. You don’t stay together because you have imposed on each other a set of rules, regulations and expectations, you leave each other TOTALLY free. You like to be left totally free, you don’t like to have someone controlling you, none of us do, so you can be sure your companion also doesn’t like to be controlled or dictated to either.

So if you have that attitude in a relationship then the only reason for staying together is you really want to be together, you really love each other.
It doesn’t mean to say there are not difficulties in a relationship, there are always difficulties, but you really want to be together, that’s the ONLY reason, not because of any expectation or demand. Feel that in yourself, the freedom to let the other do whatever they want, wherever she or he wants, weather it is to stay with you, or leave you, sleep with other people if he/she wants to, why shouldn’t she? It’s her freedom. Of course you don’t have to stay with her if you don’t like it, and chances are that if you really love each other dearly and enjoy each other's company, there won’t be much impulse to go off sleeping with other people because one only tends to do that in a relationship when you are not satisfied. Your being together, your bond will just be a bond of Love, it won’t be dictated by should’s and shouldn’ts.

You can’t impose honesty on your companion, only of yourself. Of course if he or she isn’t honest and open, you don’t have to stay. It’s not so black or white. If you feel she’s not being honest, you can say something and you can explain: “ This is not the kind of relationship I want, not what I consider to be a loving, honest relationship and I won’t stay in it” and explain to her. She then, out of her own freedom, can also say the equivalent to you. She has no right to change you but, she does have the right to leave. Of course it’s not only about leaving or staying. You end up talking about it, explaining it and only leave if it’s the last resort. When you explain these matters, it’s not from a position of demanding the other, or expecting the other to be a certain way. It’s an exploration of your openness, your honesty, your vulnerability together. So you can still work through these matters without dictating to the other.

The message you want to send to your companion is that you care more about truth and love than you care about her. That your first commitment is to truth and love and beauty and that you won’t let anyone or anything deflect you from that. It doesn’t mean you are perfect at it, you don’t pretend to be perfect at it, but it is your intention, your desire that your relationship is primarily about that, about exploring it together, celebrating it together, sharing it together, because ultimately your interest is not the relationship but it is truth, it is beauty, it is love and that your intention with her is to share this and explore this with her.

Don’t compromise your love of truth for anything or anyone and if your companion shares your love of Truth then you will be tremendously attractive to one another and it will be THIS Love of Truth that keeps you together, never demands and expectations.

- Rupert Spira
https://non-duality.rupertspira.com/home

Swami Lakshmanjoo - Cele patru upaya și Ramana (The four upaya and Ramana)

Pentru a rezuma rapid cele trei upaya (n.t. căile cu metodele respective de realizare spirituală în shivaismul din Kashmir - pot fi privite și ca etape sau nivele ale unei aceleași căi), ele sunt:
Anavopaya - Metoda bazată pe acțiunile corpului
Shaktopaya - Metoda bazată pe minte
Shambhavopaya - Metoda care pune accentul pe cufundarea chiar în pura conștiință.
Am păstrat ce este cel mai bun pentru la sfârșit, misterioasa cea de-a patra upaya, anupaya, "non-calea". În această upaya Gurul explică adevărul și aspirantul îl înțelege imediat. Este numită, de asemeni, calea recunoașterii divine și este marcată de un discipol copt și o puternică transmisiune a grației.

Ramana Maharshi era recunoscut pentru că le cerea căutătorilor să mediteze la "Cine sunt eu?".
Ceea ce nu a fost însă realizat sau înțeles pe deplin este faptul că el adeseori le spunea căutătorilor - înainte de a le recomanda introspecția "Cine sunt eu?" - "De ce nu rămâi așa cum ești?".
Această îndrumare curgea din viziunea divină a lui Ramana, din Shiva drishti a lui.
O ființă măreață vede lumea ca Pura Conștiință sclipind, în mod inerent perfectă.
Similar, el vede fiecare persoană ca radiind lumina Sinelui. Fiecare este o manifestare unică a lui Shiva și este demn de a fi onorat și respectat.

Așadar, prima prima propoziție de îndrumare de la Ramana era adeseori invitația pentru căutători de a împărtăși viziunea lui: "Tu ești Shiva așa cum ești. De ce să te schimbi? De ce să faci sadhana (practici spirituale)? Doar înțelege cine ești, fii cine ești".
Aceasta era o invitație la anupaya.
Doar după ce căutătorul dezorientat demonstra că nu înțelege această instrucțiune, atunci Ramana mergea mai jos o upaya sau două și le zicea să investigheze interior "Cine sunt eu?" sau să repete o mantra.
Deși cu greu îl poți denumi pe Ramana un shivait (al căii kashmiriene) - atât personalitatea sa cât și tonul învățăturii sale fiind profund vedantice - în ce privește acest lucru, el era un Shivait pentru că urma metoda de a oferi upaya (calea) cea mai înaltă mai întâi.

Metoda lui Ramana oferă o înțelegere foarte clară despre modul cum funcționează upaya-ele.
Imaginați-vă un înțelept shivait care este abordat de un căutător pentru a fi îndrumat. Înțeleptul, la fel ca Ramana, zice: "Rămâi așa cum ești. Tu ești Shiva. Nu e nimic în neregulă" , oferind astfel anupaya.
Căutătorul zice: "Nu pot face asta, am nevoie de o practică."
Înțeleptul: "Bine, focalizează-te pe pura conștiință. Folosește-ți voința pentru a rămâne prezent față de Conștiința Însăși." Acum el oferă shambhavopaya.
Căutătorul zice: "Nu pot face asta."
Înțeleptul: "De ce nu?"
Căutătorul: "Mintea mea tot apare și mă trage pe coclauri."
Înțeleptul: "În regulă. Purifică-ți mintea. Focalizează-te la gândul Eu Sunt Conștiința, repetă mantra." Acum el oferă shaktopaya.
Căutătorul: "Nu pot să fac nici asta."
Înțeleptul: "De ce?"
Căutătorul: "Sunt obsedat de sex și bani și ambiții lumești."
Înțeleptul: "În regulă atunci. Căsătorește-te. Ia-ți serviciu. Dă niște bani la ashram. Fă hatha yoga, fă exerciții de respirație și meditează asupra formei Gurului tău sau a zeității tale." Acum el oferă anavopaya.
Fiecare upaya rezolvă dificultatea pe care o are căutătorul cu cea de deasupra ei.

- Swami Lakshmanjoo, mare maestru al shivaismului din Kashmir care l-a întâlnit și a stat o perioadă la picioarele lui Ramana Maharshi

Traducerea: Summairu (2018) 

Citește și:
Swami Lakshmanjoo la picioarele lui Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
Abhinavagupta - Cincisprezece versuri ale Înțelepciunii
Padmasambhava - Îndrumări pentru femei pentru a atinge iluminarea
Mahamudra predată de Tilopa lui Naropa
Ramana Maharshi - Cine sunt eu? (Nan Yar?)
David Godman - Introspecția

To swiftly review the three upayas, they are:
Anavopaya - Method based on bodily action
Shaktopaya - Method based on the mind
Shambhavopaya - The method emphasising immersion in awareness itself.

I have held back the best for the last, the mysterious fourth upaya, anupaya, the 'non-way'. In this upaya the Guru explains the truth and the aspirant grasps it at once. It is also called the way of divine recognition and is marked by a ripe student and a powerful transmission of grace.

Ramana Maharshi was renowned for asking seekers to meditate on 'Who am I?'.
What has not been appreciated is how often he told seekers - before he prescribed the 'Who Am I' inquiry - 'Why not remain as you are?'.
This instruction flowed from Ramana's divine vision, his Shiva drishti.
A great being sees the world as shimmering Consciousness, inherently perfect.
Similarly, he sees each person radiating the light of the Self. Each one is a unique manifestation of Shiva and is to be honoured and respected.

So Ramana's first line of instruction was often to invite the seeker to share his vision: 'You are Shiva as you are. Why change? Why do sadhana? Just understand who you are, be who you are'.
This was an invitation to anupaya.
Only after the bewildered seeker demonstrated that he did not understand this instruction would Ramana go down an upaya or two and ask them to inquire,' Who am I' or say a mantra.
Though you could scarecely call Ramana a Shaivite - both his personality and the tone of his teaching were intensely Vedantic - in this one thing, Ramana was being a Shaivite since he followed the method of offering the highest upaya first.

Ramana's method gives a clear understanding about the way the upayas work. Imagine a Shaivite sage being approached by a seeker who asks to be taught. The sage, like Ramana says, 'Remain as you are. You are Shiva. There is nothing wrong', offering anupaya.
The seeker says, 'I can't do that, I need practice'.
Sage: 'Okay, focus on pure awareness. Use your will to stay present to Consciousness Itself.' Now he is offering shambhavopya.
The seeker says, 'I can't do that'.
The sage says, 'Why not?'
Seeker: 'My mind keeps coming in and pulling me away.'
Sage: 'Okay. Purify your mind. Focus in the thought I am Consciousness, repeat the mantra.' Now he is offering shaktopaya.
Seeker: 'I can't do that either.'
Sage: 'Why not?'
Seeker: 'I am obsessed by sex and money and wordly ambition.'
Sage: 'Okay, get married. Get a job. Give some money to the ashram. Do hatha yoga, do breathing exercises and meditate on the form of your Guru or deity.' Now he is offering anavopaya.
Each upaya solves the difficulty the seeker has with the one above it.

- Swami Lakshmanjoo - the great master of Kashmir Shaivism who met and stayed at the feet of Ramana Maharshi

Swami Lakshman Joo la picioarele lui Ramana Maharshi (Swami Lakshmanjoo at the feet of Ramana Maharshi)

Swami Lakshman Joo Raina, care a murit în 1991, este recunoscut ca ultimul reprezentant proeminent al Shivaismului din Kashmir.

Când eram de vreo 20 și ceva de ani, cineva mi-a zis de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Atunci imediat am plecat din Kashmir și m-am dus la Tiruvannamalai. Când am intrat în salon, l-am văzut pe Bhagavan așezat pe sofa cu picioarele întinse. Am simțit fiori de bucurie. Bhagavan mi-a cerut să mă așez chiar în fața sa. M-am așezat și am privit lung la picioarele sale și am intrat în starea beatifică de samadhi.
Acele zile de aur au fost într-adevăr divine.

Într-o zi, eram încântat la culme de apropierea lui Bhagavan și am compus câteva sloka-uri (versuri) ca ofranda mea către el. Acestea sunau astfel:

"Sunt patru tipuri de corpuri: cel grosier (sthula), cel subtil (sukshma), cel cauzal (karana), și vidul (sunya). Transcenzând acestea (patru tipuri) este mărețul Deal Arunachala, care e slăvit ca forma Supremului atotcunoscător. Îl slăvim pe Sri Ramana, care beatific sălășluiește în propria Sa natură (swarupa), care e numită Arunachala, cel dintâi dintre cele mai mărețe dealuri. Mă refugiez la picioarele măreței înfățișări Ramana, cel care și-a realizat identitatea cu Domnul.
Emit numele yoghinului realizat Ramana, neîncetat. Mereu contemplu la Maharshi Ramana, sufletul realizat. Îmi ofer omagiile către ființa celestă Maharshi Ramana, cu toată inima. "

Când aceste sloka-uri (versuri) au fost aduse în fața lui Bhagavan, el a fost așa de mulțumit încât a explicat însemnătatea lor devoților care erau așezați în Salon.

Obișnuiam să merg pe Arunachala cu Bhagavan, unde el de obicei stătea pe o stâncă și eu eram așezat la picioarele sale. Odată un devot a luat aparatul foto să îi facă o poză lui Bhagavan. În acel moment Bhagavan mi s-a adresat: "Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Stai aici lângă mine. Acest bărbat ne va face o poză." Nu pot exprima ce Divine au fost acele zile ale șederii mele lângă Bhagavan și cât de binevoitor a fost el cu mine.

Am primit o copie a Căii Muntelui (aprilie 1983), unde fotografia mă arată pe mine la picioarele lui Bhagavan. Eleanor Pauline Noye (numărul 11 din cartea de mai jos) e și ea în poza de grup. Ea a vărsat lacrimi de bucurie când Bhagavan mi-a cerut să stau lângă el. Acelea au fost zile de aur pentru mine când am fost lângă Bhagavan, Domnul meu Divin!

- extras din Face to Face with Sri Ramana Maharshi (cap. 169, pag. 370)
Traducerea Summairu

Citește și:
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir

Swami Lakshman Joo Raina, who passed away in 1991, is recognized as the last living pre-eminent exponent of Kashmir Saivism.

When I was in the twenties, some one told me of Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Then and there I left Kashmir and proceeded to Tiruvannamalai. As I entered the Hall, I saw Bhagavan seated on a sofa with his legs stretched. I was thrilled with joy. Bhagavan asked me to sit in front of himself.
I sat and gazed at his Feet and entered the blissful state of samadhi.
Those golden days were indeed divine.

One day, I was overjoyed by the nearness of Bhagavan and composed a few slokas as my offering to him. These in effect stated:

“There are four types of body: the gross (sthula), the subtle (sukshma), the causal (karana) and the void (sunya). Transcending these (four types) is the great Hill Arunachala, which is praised as the form of the all-knowing Supreme. We worship Sri Ramana, who blissfully abides in His own true nature (swarupa), which is named Arunachala, the foremost among the foremost of Hills. I take refuge at the feet of the great personage Ramana who had realized his identity with the Lord.
I utter the name of the accomplished yogi Ramana, ceaselessly. I always contemplate on Maharshi Ramana, the realized soul. I offer my salutations to the celestial being Maharshi Ramana, whole-heartedly.”

When these slokas were placed before Bhagavan, he was so pleased that he explained them to the devotees who were seated in the Hall.

I used to go on Arunachala Hill with Bhagavan, where he used to sit on a rock and I would be seated at his Feet. Once a devotee took out a camera to take a picture of Bhagavan. At that time Bhagavan addressed me, “Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Sit here by my side. This man is going to take a picture of us.” I cannot express how Divine were those days of my stay near Bhagavan and how kind he was to me.

I have received a copy of The Mountain Path (April 1983), where the photograph shows me seated near Bhagavan. Eleanor Pauline Noye [No. 11 in the book below] is also seen in the group-picture. She shed tears of joy
when Bhagavan asked me to sit near him. Those were golden days for me when I was near Bhagavan, my Divine Lord!

- excerpt from Face to Face with Sri Ramana Maharshi (ch. 169, p. 370)

Câteva principii de bază pe calea trezirii

Am decis să scriu acest articol pentru a pune la un loc mai multe idei și subiecte apărute în discuții cu unii prieteni, și aceste perspective cred că e mai bine să le adun într-un articol fără a trebui să fie repetate iar și iar în diverse alte discuții. Tema nu este una filosofică ci o intenție de a fi ceva practic și să aducă o viziune unitară care să îndemne la căutare directă și mai puțin la dezbateri de semantică sau concepte filosofico-religioase. Voi folosi în acest articol ca sprijin informații din mai multe sisteme religioase sau spirituale dar sper să fie înțelese fără cultura sau dogma cu care sunt îmbrăcate deseori și prin care ele rămân neînțelese pentru mulți.

Pentru mulți dintre prietenii mei și cititorii acestui blog aceste lucruri expuse aici sunt deja cunoscute sau trăite deja în propria lor ființă.

Scopul articolului este de a face nițel mai clar și unitar subiectul trezirii spirituale pentru unii prieteni care au deja prea multe cunoștințe citite sau dobândite de ici și colo și acestea au ajuns să ducă la o anumită împrăștiere pe părticele și detalii, efectul fiind confuzie în practicabilitate și defocalizare de la Unicitate. Sper ca aceste rânduri să fie de folos.

Ideile nu sunt cronologice și poate trebuiesc la un moment dat recitite ca să apară înțelegeri și mai profunde.

Mulți oameni și unii dintre prietenii cu care mai stau de vorbă au căutari spirituale, unii mai de demult alții sunt mai proaspeți în aceste interese. Totuși în diverse locuri găsim sub așa numita spiritualitate diverse interpretări date de mintea care nu a cunoscut Realitatea de dincolo de preocupările personale, preocupări pentru un trai mai bun, relații reușite, sănătate, zodii, etc. Și nu e nimic greșit în ele dacă omul atâta vrea, căci fiecare lucru e la timpul lui. Dar atunci când zici că îl cauți pe Dumnezeu, atunci abordarea căii spirituale nu poate fi la întâmplare sau împrăștiată.

Spiritualitatea pură este calea prin care omul se trezește la Adevărul naturii sale esențiale, la ce e nemuritor în el, la ieșirea din suferință. Buddha spune că suferința este cauzată de ignoranță sau necunoaștere. Aici e vorba de ignoranța de Sine, necunoașterea a cine suntem cu adevărat. Când nu știm cine suntem atunci trăim în angoase, frici, interacționăm cu ceilalți purtând măști și jucând roluri false, reacționăm disproporționat și deseori doar ca ego la diversele situații ale vieții.
Viața e un maestru foarte bun și ne arată că ceva e în dezechilibru, dar rareori îi citim mesajele în mod clar fără a le distorsiona filtrându-le prin mintea noastră condiționată. Și condiționarea ia multe și diverse forme, și condiționările așa-zis spirituale sunt tot condiționări prin care filtrăm lumea înconjurătoare sau trăirile proprii, și nu le vedem în realitatea lor dezbrăcată de propriile noastre concepte, așteptări, proiecții, dorințe sau repulsii.

Orice cale spirituală autentică, orice religie, are la bază această căutare și îndrumare spre Adevăr, Dumnezeu, spre natura noastră reală, uneori rostită ca și cunoaștere de Sine, sau a te cunoaște pe tine însuți.
Libertatea spirituală este libertatea de condiționări, de egoul care nu este decât o creație a minții care devine o obișnuință prin atenția dată unor lucruri, prin repetare, memorie, convingeri și credințe, și prin identificare cu entitatea imaginativ separată de întreg care se crede a fi ansamblul corp-minte.
Dacă te păstrezi la nivel de identitate minte-corp, atunci nu ești decât o creatură, pentru că mintea și corpul sunt create din elemente mai grosiere sau mai subtile, și în tine deocamdată Christosul nu este viu, sau nu a înviat încă.
Auzim vorbindu-se despre Eu Sunt, despre Prezență, despre Acum-Aici.
Aceste nume sunt date Conștiinței care doar ea este prezentă atunci când mintea psihologică tace și doar A Fi rămâne. Este numită și Conștiință Christică.

Cunoașterea prin care cunoaștem totul este chiar aceasta. Cunoșterea prin care cunoaștem faptul că suntem conștienți este tot aceasta. Această Cunoaștere se cunoaște pe Ea însăși de fapt.
Este simbol solar, pentru că fără soare noi nu am avea lumina să distingem lucrurile. La fel fără lumina conștiinței noi nu am avea cum să percepem lucrurile.
Ba chiar mai mult decât lumina soarelui, putem să ne dăm seama că atunci când dormim și visăm, acolo nu este un soare care să lumineze în vis, ci totul este perceput prin lumina conștiinței. La fel în imaginația noastră. Dacă închidem ochii, putem să ne imaginăm și să vedem lucruri care acolo nu există decât luminate de propria conștiință, nu au lumină de la soare și nu au lumină de la ele însele. Același lucru e valabil și în starea de veghe, doar că nu suntem conștienți de asta.

Această inteligență prin care luăm la cunoștință, sau prin care suntem conștienți, este chiar ceea ce suntem, nu e diferență între A Fi și A Cunoaște, sau A Fi Conștient.
Dacă privim cu atenție, dacă practicăm introspecția (metoda cu investigarea interioară "Cine sunt eu?") sau alte metode în direcția trezirii din iluzia micului "eu", atunci vine un moment în care devine clar că nu există un personaj care să fie conștient, nu există o persoană acolo ci o Pură Cunoaștere, sau Pură Conștiință (Sat-Cit în sanscrită, echivalată și cu Omnisciență-Omniprezență, doar Supremul este Cunoscătorul, doar el Există peste tot, în tot și toate și dincolo de acestea).
Acesta este Văzătorul. Acest Văzător în Shivaismul din Kashmir este numit Parabhairava, Supremul. Sau pe scurt Bhairava. Sau Paramashiva, spus pe scurt Shiva.
Orice lucru care apare în conștiință este obiect al conștiinței, și oricât de subtilă ar fi o trăire sau stare, dacă ea este observată atunci ea este observată din Conștiința-Văzător, dar Văzătorul nu este cel văzut.
Acum, pentru că Văzătorul nu este perceptibil și nu poate fi descoperit direct, atunci se aplică diferite metode prin care să devii conștient că tu ești Văzătorul, că nu există diferență între Tine ca și Conștiință și Suprema Conștiință sau Dumnezeu. Aceste metode se bazează pe anumite acțiuni, atitudini, energie, pe vigoare și focalizare. Metodele de recunoaștere a naturii esențiale se mai numesc shakti, pentru că implică o acțiune, o energie de a fi aplicate, o putere de focalizare, și în shivaismul kashmirian se spune: "Calea (upaya) este Shakti".  Unii au priceput că prin orice energie ajungi la Suprem, sau unii că prin femeie și sex cu femeile. Mintea egotică e foarte inventivă când e rost de tras foloase proprii și poate supreviețui chiar atunci când zice că e pe o cale spirituală.

Toată energia de descoperire a Sinelui, a naturii noastre esențiale este Parabhairavi. Desigur că sunt și alte energii care nu au treabă cu descoperirea naturii proprii, dar ele nu sunt Parabhairavi, energia Supremului, și ele nu duc la realizarea spirituală ci unele chiar deviază și păstrează ființa în iluzie.
Ca un exemplu, soarele reprezintă Sinele, iar luna reprezintă mintea sau eu-l personal. Pentru un om primitiv ele ambele par a fi surse de lumină, dar doar soarele este în realitate sursa luminii și a căldurii, luna doar reflectă lumina soarelui. La fel și alte obiecte strălucitoare care doar reflectă lumina și nu sunt ele însele sursa luminii. La fel și mintea nu e sursa, ci chiar ea însăși apare luminată în Conștiință. Toate obiectele văzute sau perceptibile sunt văzute sau percepute datorită luminii conștiinței.

Calea spirituală autentică este susținută de Parabhairavi, și ar fi echivalentul găsirii soarelui după lumina și căldura sa. Pentru că această lumină și căldură este chiar Puterea Soarelui sau ceea ce este Parabhairavi însăși ca Putere a Supremului, a lui Parabhairava. Pe lună poți aseleniza și păși, dar pe soare nu. În soare te topești, acolo nu mai rămâne un "eu" și soarele, un eu personal și un Dumnezeu. Acolo nu mai există doi. De aceea în Biblie se spune că nimeni nu l-a văzut pe Dumenzeu și să supraviețuiască, pentru că "tu" dispari și doar El rămâne. Dumnezeu nu este un alt obiect de văzut, sau de întâlnit. El este chiar sursa vederii, a tuturor percepțiilor. Dualitatea înseamnă subiect percepător și un obiect de perceput ca un altceva. Divinul însă este Perceperea Pură, fără un subiect și obiect. Pentru că nu poate fi văzut i se mai spune Nimicul sau Vacuitatea sau Vidul. Dar nu e acel vid imaginat de minte, nu e acel nimic pe care îl crede mintea. I se spune Nimic pentru că dacă i s-ar spune Ceva, atunci ar însemna că e ca un obiect perceptibil, cu formă și nume. Dar El Însuși e sursa a tot și toate, e Pura Potențialitate care devine manifestat prin Voința Lui Liberă, prin Puterea Sa.

Această Putere este calea pentru că ea este ca un pod care are un capăt în divin și unul în ființa noastră. Așa putem distinge o cale autentică de una deviantă. Dacă acea cale are cunoașterea de Dumnezeu-Sine ca focalizare, atunci ea are susținerea chiar a Puterii Sinelui. Dar dacă găsim o cale care ne duce în diverse alte planuri, ne poartă în trecut sau viitor, atunci trebuie să ne folosim discernământul ca să nu fim deviați de o astfel de cale. Sinele e mereu prezent, chiar aici-acum citind aceste rânduri El este prezent. Dacă ajungi într-o zi la recunoașterea Sinelui, atunci știi că El era prezent și atunci când citeai aceste rânduri, dar dacă ai niște trăiri chiar extraordinare dar care acum nu sunt prezente atunci ar trebui să știi că acelea sunt tot efemere, tot experiențe care apar în conștiință și nu sunt conștiința însăși.

Când întâlnești un maestru sau o cale spirituală ar trebui să știi ce țintă are. Spre ce îndreaptă, ce reprezintă realizarea spirituală pentru acel maestru sau acea cale. Și vezi dacă coincide cu ce spun alți mari maeștri sau căi spirituale. Vezi dacă duce la Dumnezeu-Sine.
Apoi poți întreba ce metode folosește acel maestru, ce exerciții ți se dau pentru realizarea Adevărului. Dacă aceste metode coincid cu ținta, sau cu alte cuvinte dacă ele urmează lumina pentru a găsi soarele, atunci e bine. Dar dacă ele te poartă în vieți anterioare, în istoria umanității sau în scopuri și imaginații viitoare și te îndepărtează de Acum, de propria Prezență, atunci ar trebui să fii foarte atent.
Îmi scria cineva pe un ton nu tocmai potrivit, aici pe blog, supărat că nu agreez ideea extratereștrilor. Eu nu zic că nu există extratereștri, că la vastitatea universului mai multe șanse sunt să mai fie viață pe alte planete decât să nu fie. Dar acest lucru nu te ajută să afli cine ești. Chiar dacă acum ar veni extratereștrii în casa ta asta nu înseamnă că îți vei realiza natura ta esențială, ei ar fi doar alte obiecte pe care le percepi. Dar pentru minte astfel de subiecte senzaționale și de distragere sunt atractive ca să păstreze acest vis iluzoriu și să aibă atenția asupra matrix-ului și asupra obiectelor din matrix în loc să se trezească din vis. La fel e și cu reîncarnarea, istoriile și trecutul, ca să te crezi special. E aroganță care nu are treabă cu cunoașterea de Sine. Dacă te nășteai în Africa într-un trib, tu ai fost fost același Sine. Nu tu ai ales unde să te naști, deși așa ai vrea să crezi că ești de puternic ca ego încât alegi locul nașterii și părinții.
Papaji spune frumos că aroganța este "eu-l". Cu alte cuvinte de câte ori spui "eu" dar aceasta nu indică Conștiința, atunci ești arogant să crezi că "tu" exiști și să te referi la tine personal ca la o realitate. 
Unde erai "tu" înainte ca acest corp să apară? Unde vei fi "tu" când acest corp va muri?

Ăsta e destinul tău acum ca om și ai ceva de învățat din această viață, folosește-o.
Un alt lucru de cercetat când întâlnești un maestru sau o cale spirituală: cum se aplică metodele sale la viața de zi cu zi. Că dacă acel maestru îți zice să stai 6 ore cu capul în jos atârnat, dar traiul tău include servici, familie și copii, acea practică nu va curge natural odată cu viața firească. Sinele este cel mai natural "lucru", și practica spirituală ar trebui să aibă în ea această naturalețe, ca aceea a iubirii, a îndrăgostirii. Desigur disciplina și efortul își au locul lor, dar trebuie să ai o viziune clară asupra metodelor și roadelor acelor metode, și la capacitatea de a le aplica în orice condiții de viață.

Anumite practici spirituale nu duc spre Sine, ci spre dobândiri personale, puteri, capacități. Astfel de practici (tapas) pot fi făcute și de demoni, așa cum spune Anandamayi Ma. Ba chiar ei le pot face mai cu consecvență și pe timp mai îndelungat. Și demonii nu vor simți interes să descopere Sinele, ci cum să rămână ca un "eu" mai puternic, cu mai multe capacități.
Egoul nu va avea interes să practice ceva care ar duce la dizolvarea lui, la descoperirea că el e iluzoriu.
În buddhism se spune că sunt practici care duc la pace și beatitudine, și practici care duc la recunoașterea naturii proprii. Doar acestea din urmă duc la eliberarea spirituală. Altfel în stări de pace poți sta cu anii și miile de ani fără să atingi eliberarea. Deci scopul unei căi autentice nu este să atingi doar anumite forme de samadhi sau extaz, ci să cunoști cine ești tu în esență.

În shivaismul din Kashmir se vorbește de 2 forme de cunoaștere: bauddha ghyana, cunoașterea teoretică a căii spre Adevăr și paurusha ghyana, cunoașterea experiențială directă a Adevărului, a Sinelui.
Cunoașterea teoretică se referă la cunoașterea care duce la Sine, de exemplu Bhagavad Gita este o carte care duce la această bauddha ghyana. Dar dacă citești de exemplu cărți de astrologie sau tarot, deși este o formă de cunoaștere, asta nu e bauddha ghyana, nu are legătură cu natura noastră esențială, ba dimpotrivă prea multe acumulări mentale ajung să sufoce cunoașterea reală. Procesul spiritual este unul deconstructiv, de deconstruire a eu-lui condiționat, a obiceiurilor mentale care formează entitatea psihologică iluzorie. Nu e proces de acumulare ci de lepădare, lepădare chiar de sine (de "eu"). Filtrele minții ne fac să nu vedem lumea așa cum e ea, nu vedem ceea ce Este, ci vedem distorsionat prin ochelarii colorați ai minții condiționate.
Lumea este reală, dar nu e reală așa cum o vedem. Realitatea ei nu are legătură cu părerile noastre, cu interpretările noastre, cu ceea ce credem că vedem, căci avem tendința să decodificăm informația prin mintea antrenată de mic copil să vadă într-un anume mod, dar aceasta e o viziune limitată.
 
Când omul nu știe nimic despre spiritualitate sau Adevăr, atunci se spune că e ignoranță teoretică (bauddha aghyana). Când omul nu-și cunoaște natura proprie asta se numește ignoranță de Sine (paurusha aghyana).
Doar cel care are experiența directă a Sinelui poate atinge eliberarea fie în timpul vieții (jivanmukta), fie în momentul morții (videhamukti).
Dacă ai trăirea Sinelui (paurusha ghyana) în meditații, chiar dacă ea nu e constantă (ca la un eliberat în viață - jivanmukta) dar tu practici și urmezi metodele de recunoaștere și menținere în Sine, în momentul morții poți atinge eliberarea.
Dar dacă ai trăiri "accidentale" ale Sinelui și nu știi (nu ai baza teoretică a metodelor de recunoaștere a Sinelui - bauddha ghyana) cum să menții sau să aprofundezi trăirea, eliminind vasana-ele și samskara-urile (tendințele și impregnările subconștiente) atunci sunt mari șanse ca trăirea să se diminueze și chiar să o pierzi, chiar dacă la un moment dat ai avut trăiri extraordinare de iluminare.
Dacă ai doar cunoașterea teoretică dar nu pe cea experiențială (deci ești încă în ignoranță de Sine - paurusha aghyana), atunci când mori vei muri ca orice om ignorant, cunoașterea ta mentală se va dizolva odată cu mintea și vor rămâne doar anumite tendințe.
"Cu excepția cunoașterii de Sine, orice altă formă de cunoaștere este doar ignoranță învățată" 
- Ramana Maharshi

Câteva cuvinte despre ideea de fiu spiritual. Fiu spiritual este cel care a venit la Viață, s-a născut a doua oară (și-a recunoscut natura proprie) prin grația maestrului său, a părintelui său spiritual. Nu orice discipol este fiu spiritual, dar orice maestru are atitudinea de părinte spiritual, pentru că atitudinea maestrului este aceeași și constantă de la nivelul Sinelui, dar a discipolului nu este constantă și reală decât când și-a realizat și el Sinele. Abhinavagupta deși a avut peste 15 maeștri, l-a apreciat cel mai mult pe cel care i-a dispersat întunericul iluziei, acest maestru fiind Shambhunatha.

În Shivaismul din Kashmir găsim explicația celor 36 de tattve ale realității universului.
Nu intrăm în amănunte acum, dar ele se împart în 3 categorii:
1. Tattve impure - sunt cele care se află sub Maya tattva (iluzia cosmică) (inconștiente de natura lor divină: pământ, apă, foc, etc, simțurile, egoul, intelectul, mintea)
2. Tattve intermediare (pure-impure) - maya, cele cinci limitări (în timp, spațiu, cunoaștere, etc) și sufletul individual purusha, care este și el aici la acest nivel
3. Tattve pure - de la nivelul de Nirvikalpa samadhi (specific lui Suddhavidya tattva) în sus. Aceste tattve pure se pot generaliza ca fiind Prezența Pură, sau Acum-Aici, sau Eu Sunt, sau Conștiința Christică. Desigur sunt și aici nivele și nuanțe dar le luăm la modul global pentru o ușurință practică.

Nu vorbesc aici și despre transcenderea chiar a lui Eu Sunt, despre Supremul Absolut, că nu e nimic de zis decât de descoperit. De abia după ce ai trecut și de "Eu Sunt" ai atins suprema realizare.

De aici putem imediat înțelege ceva: când cineva zice că "sufletul meu simte asta, sau e atras de asta" - această idee și tendință nu aparține naturii tale adevărate, nu aparține Sinelui ci tot individualității condiționate și aflate în iluzie. Nu este de condamnat dacă cineva trăiește la acest nivel, că oricum nu toată lumea va căuta realizarea spirituală în această viață, dar sper să devină clar pentru cei care spun că sunt căutători sinceri, ca aceștia să poată discerne anumite tendințe și dacă ele merită hrănite și dacă ei chiar vor să fie întărită această idee de entitate separată de întreg.
Și un eliberat spiritual va avea anumite tendințe individuale, dar ele nu lasă urme în conștiință și sunt la nivel superficial, conștiința lui fiind adâncită în Ea însăși.

Astfel putem distinge și căutările de a avea relații reușite, de a fi atras de astrologie, tarot, etc, lucruri care se află sub maya tattva. Poate de aceea și sunt "respinse" sau nebăgate în seamă de creștinism sau de către marii maeștri pentru că ele aparțin tattvelor impure, sau necurate, deci aparțin Necuratului și aceste tendințe și tentații adâncesc ființa în iluzie și separare. Însă orice nume i-am da, fie Necurat, diavol, forța întunecată (ca în Star Wars), constrângeri de identificare cu eu-l separat și limitat, nu contează numele ci să știm că există aceste tendințe care ne tentează să rămânem în lumea imaginată a separării de Întregul Unic, separare care e cauza care întreține de fapt suferința.

Adevărul nu poate fi decât ceva care este Existent prin El Însuși, este Atemporal și astfel nemuritor. Dar ființa separată care nu își cunoaște adevărata sa natură știe intuitiv că ea ca ansamblu corp-minte va muri. Chiar dacă omul va ști că ceva nu moare din el, dacă aceea nu este realizarea lui proprie, frica de moarte îl va domina și îl va împinge să caute mai departe un mod de a găsi o soluție la asta. Cum zice Mooji: moartea este una dintre cele mai mărețe idei ale lui Dumnezeu pentru că ea ne face să ne gândim și să căutăm refugiu în ceea ce e nemuritor, altfel am dormi și am visa liniștiți, evitând trezirea și rămânând ca ego separat.

Amintind tot din shivaismul din Kashmir, există termenul de shaktipat, sau transmisia Grației.
Grația înseamnă focalizare neîntreruptă pe Dumnezeu-Sine. Dacă această focalizare neîncetată și ardentă are loc în tine atunci înseamnă că ai fost atins de grație. Dacă prezența maestrului a stârnit acest foc în tine astfel încât alte preocupări să nu mai încurce această focalizare continuă asupra Supremului, atunci e grația prezentă, dar dacă încă mai ai alte preocupări personale care te păstrează în iluzie, înseamnă că nu ești atins încă de grația maestrului, sau a Sinelui.
Cheia practicii așa cum ne învață maeștrii este să nu îți iei atenția de la divin nicio clipă, mai ales să pierzi timpul cu fleacurile personale sau egoiste. Aici vorbim de atitudinea unui căutător ardent, candidat la eliberarea spirituală.

Se spune că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Puțini pricep înțelesul acestor cuvinte. Ele exprimă faptul că Supremul nu se va arăta într-o inimă care are și alte interese în afara Preaiubitului (Supremul - Parabhairava) sau Preaiubitei (Parabhairavi - puterea lui Parabhairava care nu e separată de acesta).
Dacă pui egal între prezența mamei și înghețata ce ți-o dă mama ta, atunci nu ești chiar adoratorul perfect al mamei tale. La fel e și cu divinul. Unii sunt așa captivați de experiențe că uită prin ce putere au ei capacitatea de a avea acele experiențe. Și sunt așa atenți la valuri că nu văd oceanul.
Nisargadatta s-a focalizat 3 ani pe trăirea directă a lui Eu Sunt, fără altceva, și astfel a atins realizarea. Într-un articol tradus de curând pe blog, am văzut cum Uspensky după 3 luni de focalizare neîntreruptă pe acest sentiment de Ființare, pe Eu Sunt, a avut acea trezire. Ilie Cioară povestește cum a practicat continuu observarea minții fără a interveni sau face altceva și după 2-3 ani într-o dimineață s-a trezit și a avut acea dispariție a eu-lui personal.
În creștinismul isihast se face neîntrerupt rugăciunea inimii, invocarea Domnului, a lui Christos, care am văzut că de fapt e chiar acest Eu Sunt.

De altfel Isus și spune: "Eu Sunt (este) Calea, Adevărul, Viața."
Eu Sunt (este) Calea - sau Upaya în shivaism este chiar Parabhairavi de care ziceam mai devreme, este puterea și metoda prin care poți atinge desăvârșirea. Iar Isus spune că "la Tatăl doar prin Mine se ajunge". Cu alte cuvinte la Suprem nu ajungi decât prin EU SUNT. Trebuie să treci prin tattvele pure ca să ajungi la Parabhairava, Suprema Conștiință.
Eu Sunt (este) Adevărul - este ceea ce nu se schimbă niciodată, e singurul existent și unica Realitate. În viața noastră de zi cu zi, singura care nu se schimbă este Conștiința.
Eu Sunt (este) Viața - pentru ca Dumnezeu să vină pe pământ ia forma lui Eu Sunt, sau Christosul, sau Fiul. Acest Eu Sunt este Dumnezeul Imanent, este Sinele care ia trup. Este dătătorul de Viață, iarăși simbol solar, căci fără soare nu ar fi viață pe pământ. Este poarta spre manifestare dar și înapoi spre Dumnezeu. Acest Eu Sunt te face viu. Și trebuie să mori ca ego ca să învii ca Eu Sunt, ca și Conștiință Christică.

Tot în shivaismul din Kashmir mai găsim niște explicații. Doar cel care și-a realizat natura proprie se poate bucura de simțuri, de exemplu de o mâncare delicioasă. Cel care nu a avut realizarea Sinelui, va trebui să fie recunoscător tot timpul că i s-a permis și lui să mănânce. Ce înseamnă asta?
Cel care există și se bucură de tot și toate este de fapt Sinele. Totul este perceput de fapt în Conștiință. Cel care a realizat că el e Conștiința el știe că de fapt Conștiința ce el s-a recunoscut a fi, doar ea se bucură de acele mâncăruri din exemplul nostru. Dar cel care e doar entitate separată, doar ego, acela ar trebui să aibă o atitudine smerită și recunoscătoare pentru că i se permite și lui existența și capacitatea de a experimenta. Se spune că egoul este un hoț, deci atât timp cât nu ți-ai realizat natura adevărată tu ești un hoț care fură totul de la Conștiință, tot ce e dat de fapt e spre bucuria Conștiinței nu a egoului. Deci cât timp nu ai avut realizarea a cine ești, ești un păcătos. Acum poate e mai clară atitudinea din tradiția creștină care spune că suntem toți păcătoși.
Păcatul originar este separarea de Totalitate, de Unicul. Păcat mai este considerat și să îți iei atenția sau focalizarea de la Dumnezeu și s-o muți pe lucruri vremelnice, deșarte. Egoul spiritual al unora nu suportă ideea de păcătos. Aroganța, mândria se știe că e cel mai mare păcat în orice tradiție spirituală sau religie, și nici cei cu căutări spirituale nu vor fi scutiți de întâlnirea cu ea în propriile lor ființe.
Se poate aplica aceeași idee și la pseudo-tantra. În tradiția tantrică veritabilă precum și în shivaismul din Kashmir, practicile sexuale nu se predau decât celor care și-au realizat deja Sinele, pentru că ei nu pot fi ușor deviați de pe cale. Dar când egoul fură aceste lucruri și le aplică, atunci multă întunecime vine în lume, aroganță și egoism. De aceea multe practici spirituale nu se dau oricui și oricând, pentru că maeștrii știu că dacă ele pică în mâna egoului, atunci ele pot face ca acea ființă să se adâncească și mai mult în ego, în întuneric și păcat.

Atunci când recunoaștem această Prezență, acest Eu Sunt, în noi înșine, atunci descoperim că în ceilalți există același lucru ca și în noi. Christosul din noi e același și Unul. De aceea Isus spune să îți iubești aproapele ca pe tine însuți (Tu Însuți sau Sinele e același lucru). Și tot Isus spune că dacă îngrijești un bolnav sau un bătrân, de fapt pe Mine (pe Eu Sunt, Conștiința Christică) din acel om îl îngrijești, dacă hrănești un flămând, la fel. De fapt te ajuți pe tine însuți ca acest Unic Eu Sunt.
Și dacă ai descoperit asta, atunci nu poți să furi, să minți, să manipulezi aproapele. Pentru că înseamnă să îl minți pe Dumnezeu, pe Christosul din acel om. Și atunci nu ai respect de Sine, nici pentru Sinele din acel om, nici pentru Sinele din tine pe care îl vinzi ca să fii un ego care minte și fură și înșeală. În mod spontan aceste lucruri sunt știute și nu îți mai vine să le faci dacă în ființa ta a avut loc cu adevărat o trezire spirituală la adevărata ta natură, care e aceeași în toți și în toate.  Și dacă ești sincer atunci vei recunoaște unde te trădezi. Și vei recunoaște cu ușurință și îndrumătorii sau maeștrii falși care din gură zic multe dar viața și comportamentul lor trădează că sunt încă ego. Pomul după roade, omul după fapte - cum zice Isus.

Întâlnești mulți oameni care au auzit de acest Eu Sunt și a devenit ceva la modă ca mintea să afirme asta și să afișeze asta pe Facebook, pe stâlpi și garduri. Nu e încă nicio realizare acolo, egoul e încă prezent și arogant, și el deja dă petreceri că se crede liber deja și el.  Nu e tăcere și spațiu în ființa lor și nu emană acel parfum specific sfinților și maeștrilor. Doar chimvale zăngănitoare și disonante. Mooji atenționează că se poate crea un hibrid între prezență și ego dacă te apuci de vorbit și sărbătorit prea devreme, și că rămâne unoeri greu de detectat de cel în acea situație, și doar grația maestrului îi poate scoate la suprafață aceste tendințe spre a fi arse cu totul. Spun asta pentru că de multe ori anumite avertismente m-au ajutat și pe mine și pe unii prieteni de-ai mei. Rămâi tăcut și vigilent. Observă tendințele dar nu fugi după ele, nu le urma. Unele lucruri abia după ce treci de ele le recunoști ca limitări și tentații care te mențineau într-un nivel mai subtil de ego.
Fii sincer cu tine însuți. Nu ai nimic de dovedit, de afișat. Nu e o competiție, tu cel care ai atins iluminarea și restul lumii, ignoranții cărora să le-o împărtășești tu. Observă cu sinceritate anumite tendințe, vezi dacă ele vor supraviețui unei introspecții sincere. Vezi dacă ele vor supraviețui întâlnirii cu un maestru adevărat.
Pentru că la mulți egoul s-a săturat să mai fie un căutător sau un discipol și acum vrea să aibă alt rol, cel de maestru pentru alții. E ultima redută în care se mai ascunde egoul.
Poți fi tentat să crezi că ai atins realizarea ultimă atunci când de fapt nu ai atins-o, așa cum a crezut și Nisargadatta Maharaj la un moment dat pentru ca mai apoi să își dea seama că nu era capătul acolo unde ajunsese.
La fel a fost și în cazul lui Mathru Sri Sarada, fiica spirituală și adoptivă a lui Lakshmana Swamy (cel care a atins realizarea supremă prin grația lui Ramana Maharshi), ea povestind că șansa ei a fost că maestrul (Lakshmana Swamy) a fost lângă ea și a observat că ea nu atinsese încă realizarea ultimă și egoul ar fi vrut să evadeze păcălind-o că nu mai era alt nivel de realizat. (download aici)

Sfinții creștini spun că cea mai înaltă formă de rugăciune e tăcerea. Și dacă nu poți fi tăcut atunci măcar fii recunoscător, rugăciunea ta să fie de slavă și mulțumire. Mooji zice că mantra ta să fie: "Mulțumesc!". Omraam Aivanhov spune și el că dacă ar trebui să simplifice totul la o sigură practică spirituală care să ducă la Dumnezeu, aceasta ar fi mulțumirea, recunoștința.
Ce spuneam și mai sus, dacă ești conștient că ești Sinele, Tăcerea, Prezența, atunci asta e bine, dar dacă nu poți fi tăcut, atunci doar fii recunoscător lui Dumnezeu pentru tot.

Ca o amintire, dimineața la trezire fii recunoscător că ți s-a mai dat o zi, așa cum zicea frumos Sadhguru, că mii de oameni nu se vor trezi în acea dimineață și într-una din zile tu vei fi printre aceia. Nu ai să ai timp de irosit aiurea dintr-o zi dacă devii conștient că nu știi dacă ți se va mai da o zi de trăit. Ci vei deveni mai atent și prețuitor cu toate darurile ce ți se tot dau.
Sau o altă metodă de a te menține treaz, cum te-ai comporta dacă maestrul tău sau dacă Dumnezeu ar fi lângă tine? Ai avea aceleași preocupări sau scuze sau egoisme? Că de fapt Dumnezeu este mereu prezent ca Sinele nostru, ca și Conștiința noastră. De altfel se și zice că vom fi judecați de propria conștiință.

Nu complica și nu amesteca lucrurile. Întocmai cum ziceam că focalizarea trebuie să fie permanent spre Cel Preaînalt, la fel și cu practica spirituală. Maestrul, duhovnicul, îndrumătorul îți dă o metodă, de exemplu introspecția, sau metoda lui Eu Sunt, sau A fi conștient că ești conștient, sau rugăciunea inimii, sau recunoștința permanentă. Nu mai amesteca alte practici, nu dilua puterea divinului, a lui Parabhairavi pe care o ai deja prin ghidarea maestrului. Că de multe ori mintea va căuta metode prin care să evite o practică constantă și perseverentă, mintea va evita tăcerea și Ființarea și va aduce tot felul de tentații aparent spirituale.
Buddhismul Dzogchen spune că meditația este a rămâne în natura ta proprie.

În Vijnana Bhairava Tantra sunt date 112 metode de practică care să ducă la trezire. Dar tot acolo se spune că la aceste metode trebuie să renunți atunci când ai descoperit natura proprie și apoi doar să rămâi în această realizare, în această pură ființare, pentru că dacă ai aplica în continuare metode atunci ai ieși din Sine, ai crea o nouă identitate prin identificare cu practicantul căutător. La început suntem căutători, asta credem despre noi, dar apoi trebuie să trecem dincolo de această idee și identificare. Nu cari după tine barca cu care ai traversat râul, așa cum frumos zice Buddha.

Bhakti înseamnă devoțiune ardentă față de divin, o devoțiune în care tu te dizolvi și dispari ca "eu", ca persoană. Jnana (Ghyana) înseamnă cunoaștere de Sine, aplicarea discernământului ca să descoperi ce nu ești și să recunoști natura ta reală. Karma yoga - doar Dumnezeu este și acționează, tu renunți la ideea de făptuitor, de "eu" care face ceva sau așteaptă ceva de la acea acțiune. Doar Dumnezeu rămâne acolo și acționează spontan, fără interesele tale personale.
Desigur aceste căi nu sunt pentru oricine, nu toți caută realizarea supremă sau pe Dumnezeu. Și atunci căile spirituale, religiile, au adus oamenilor și alte învățături aplicabile de omul obișnuit astfel încât viața în societate și în familie să fie cât mai armonioasă. Norme etice și morale pe care urmându-le nu ești nociv pentru ceilalți din jurul tău, ba mai mult devii și un ajutor pentru ceilalți. Ceea ce la un sfânt este natural și firesc în expresia sa, pentru omul de rând poate fi aplicat prin aceste coduri etice și morale. Așa au apărut diverse învățături care să ajute oamenii care nu îl caută ardent pe Dumnezeu ca măcar să aibă un trai armonios social și familial, și să fie împăcați cu ei înșiși. Și găsim aceste îndrumări de viață și în creștinism, și în taoism, și în sufism, buddhism, etc.
Dar a nu fi confundate cu metodele de trezire spirituală.

Și pentru că am amintit de karma yoga, modul cum este abordată în shivaismul din Kashmir e un pic diferit. Voi căuta să evit termenii specifici legați de nivelurile cuvântului și sper să aibă un înțeles practic și să explice unele metode aplicate și de alți maeștri în afara Shivaismului.

Prima etapă presupune să păstrăm tăcerea, să ne păstrăm atenția pe propria ființare în timp ce facem anumite activități. Mergem și păstrăm această tăcere, gătim și păstrăm această tăcere în care suntem conștienți doar de noi înșine. Evităm să fim distrași înspre altceva. Această focalizare tăcere, dacă este păstrată neîntrerupt, atunci se trece în cea de-a doua etapă în mod natural. Cea în care îți vine să te așezi în tăcere și să rămâi așa în propria ființare. Unii vor spune că tu meditezi, dar tu știi că nu meditezi ci doar stai așa în propria ființă. Chiar Ramana zice că atunci când lumea zicea că el meditează sau că e în samadhi în peșteră, el doar stătea în el însuși și atât, nu medita, și nu "samadhi-ea".
Această a doua etapă e mai ușoară ca prima pentru că nu faci nimic altceva în exterior.
Când aceste două etape au ajuns să fie fără nicio întrerupere, atunci măiestria ta îți permite să practici pe cea de a treia, și asta fără niciun efort ci spontan. Poți să vorbești cu ceilalți dar în tine să nu se modifice această tăcere-ființare, indiferent că râzi, vorbești sau chiar când cerți pe cineva.

Dacă aplici tăcerea doar în meditații atunci nu poate apărea o stabilizare și...ehe..știm mulți oameni care "meditează" de zeci de ani dar fără rezultate înspre trezirea spirituală. După meditații ei revin la obișnuințele minții, și fructele acelor meditații dispar și apoi iar trebuie să mediteze ca să ajungă la o anumită stare. Mulți nici nu recunosc ființarea-tăcere care există și în afara meditației și că ea de fapt e singura constantă dar nebăgată în seamă, neluată la cunoștință. Și egoul poate medita mulți mulți ani, și poate folosi spiritualitatea ca o altă metodă de evitare a Realității, așa cum zice Papaji.

Acum poate e mai ușor înțeles și de prietenii mei care aveau anumite întrebări, de ce Mooji, la fel ca și Rupert Spira, Adyashanti și alți mari maeștri, aplică aceste etape fără să le explice minții. De ce meditațiile ghidate de acești maeștri sau îndrumările lor nu au rolul doar să aprofundeze "meditația" (cum era înțeleasă de unii prin alte surse) ci cum să ai tăcerea când cineva vorbește și îți arată această tăcere-ființare din tine însuți. Pentru că altfel și egoul poate fi "meditator", chiar profesionist în asta, dar păstrându-se ca o identitate separată.
Mooji spune să rămâi în tăcere în tine însuți, focalizat pe Eu Sunt și atât...și la un moment dat îți vine să te așezi în tăcere și să stai așa, aparent meditând...și să stai în aceste prime două etape la marinat până când de la sine se va face trecerea spre a treia etapă. Nu să o faci tu. Ci Sinele, Grația o va face.  

Summairu (2017)


Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui 
Nisargadatta Maharaj - Îndrumări de practicat     
Gurdjieff - Metoda "Eu Sunt" 
Rupert Spira - Iubirea e un loc

Lal-Ded (Lalla) - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir (The word of the rebel mystic from Kashmir)

Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,

Cum L-ai putea vedea după moarte?

 
Lal-Ded (Lalla) este o sfântă rebelă, o mistică revoluționară a secolului al 14-lea din Kashmir. O cunoaștem doar prin versurile ei numite "Vak", care au ajuns la noi prin tradiția populară a Kashmirului.

Opunându-se vehement aspectului ritual al tradiției Trikmat, Lalla s-a revoltat împotriva puternicului cler al vremurilor acelea care a transformat acele ritualuri într-un mijloc de exploatare și o unealtă pentru perpetuarea autorității ereditare. Ea, de asemenea, s-a revoltat și împotriva obiectificării femeilor în ritualurile shivaite.
Ea respinge complet statutul secundar și dependent atribuit femeilor în aceste ritualuri și ea astfel apare și domină scena ca subiect (conștiință).
Pe de o parte, Lala  a dat un nou suflu de viață tradiției spirituale a shivaismului din Kashmir, iar pe de alta,  ea a demistificat shivaismul prin rostirea clară a pilonilor fundamentali ai acestuia în limbajul omului obișnuit și a deconstruit ideologia lui de a fi o sectă secretă (Rahasya Sampradaya) făcând accesibile toate mijloacele de realizare (upaya) tuturor celor interesați de realizarea identității lor reale, astfel făcându-l o unealtă viabilă și eficientă nu numai pentru elevarea individuală dar și pentru unificarea socială.

Iluziile sunt parte integrantă a acestei vieți lumești, de aceea numim această lume Mayajala (plasa iluziilor). Cu cât cineva este mai evoluat spiritual cu atât mai puține iluzii va întreține. Suprema iluzie este aceea a unei existențe individuale: "Aham" sau "Eu Sunt"; aceasta este craca pe care stă fiecare și chiar și cei mai evoluați nu sunt înclinați să taie această cracă, temându-se că în cazul căderii, el sau ea se va izbi de pământ. Dar Lal, sfânta din Kashmir, Avatar-ul din Kashmir are toată puterea spirituală să taie chiar și craca pe care stă fiindcă ea a realizat că nu există un pământ de care să te lovești.


Idolul e doar piatră
Templul e doar piatră,
De sus până jos, totul e doar piatră
Pe cine vei venera, O, încăpățânatule învățător?

Îți acoperă rușinea,
Te scapă de frig,
Hrana și băutura lui, doar apă și iarbă
Cine te-a sfătuit, O, preotule,
Să sacrifici o oaie vie ca ofrandă
Pe o piatră fără viață?

O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În post și alte rituri ceremoniale
O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În a procura confort și ușurință corpului,
Numai în contemplarea Sinelui este dreapta acțiune și sfatul cel drept pentru tine.

Ascetul pelerin merge din altar în altar
Căutând să-L întâlnească pe Cel
Care sălășluiește (de fapt) în interiorul său.
Cunoscând adevărul, O, suflete, nu fi păcălit;
Distanța e cea care face ca brazda să pară verde

Unii își lasă casa, alții pustnicia
Dar mintea neliniștită nu cunoaște pacea.
Atunci, fii atent la respirație zi și noapte,
Și rămâi unde ești

Mi-am tocit masa și limba citind cărțile sacre,
Dar nu am învățat practicile care l-ar face fericit pe Domnul meu.
Mi-am tocit degetele cu mărgelele mătăniilor mele,
Dar nu am fost în stare să alung dualitatea din mintea mea.

Cei fără-de-minte citesc scripturile
Precum papagalii din colivie recită "Doamne, Doamne"
Ei citind astfel, bat apa în piuă
Efort fără niciun rod, ridicolă aroganță.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realizarea este rară într-adevăr, nu căuta departe, e chiar aici, lângă tine
Întâi ucide dorința, apoi liniștește-ți mintea, renunțând la imaginații în zadar
Apoi meditează asupra Sinelui în interior și O! Vidul se contopește în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Renunță la ritualurile sacre tantrice
Doar sunetul mantrei rămâne
Și când sunetul mantrei dispare
Doar conștiința rămâne în urma sa
Apoi O! Conștiința însăși s-a dus
Și acolo nu mai rămâne nimic în urmă
Vidul s-a contopit în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Stimulându-ți și satisfăcându-ți dorințele și poftele
Nu ajungi nicăieri
Prin penitențe și post,
Devii arogant,
Fii moderat în mâncare și băutură
Dacă vei fi cumpătat
Calea ta cu siguranță va fi iluminată

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

În viață nu am căutat nici bunăstarea nici puterea,
Nici nu am alergat după plăcerile simțurilor,
Cumpătată în mâncare și băutură, am dus o viață stăpânită;
Cu răbdare mi-am purtat povara, durerea și sărăcia,
Și mi-am iubit Dumnezeul.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Maestrul meu mi-a dat doar o învățătură
"Din afară retrage-ți privirea spre interior
Și fixeaz-o pe Sinele Cel Mai Adânc."
Luând în inimă această povață,
Goală am început să dansez.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Tu erai absorbit în Propriul Tău Sine,
ascuns de mine;
Am petrecut zile întregi căutându-Te
Dar când Te-am văzut în propriul meu Sine
O, bucurie! Atunci Tu și Eu
ne-am bucurat în extaz
Am traversat vastitatea vidului singură,
Lăsând în urma mea gândirea și sentimentul,
Atunci am ajuns la taina Sinelui;
Și, deodată, pe neașteptate,
În noroi lotusul a înflorit pentru mine.
Ca o pânză fină Shiva se răspândește,
Pătrunzând toate structurile tuturor lucrurilor,
Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,
Cum ai putea să-L vezi după moarte?
Contemplă adânc și discerne Adevăratul Sine de sine.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Mintea (chitta) e mereu nouă
luna mereu schimbătoare este nouă
și mereu nouă e întinderea de ape fără țărm pe care am văzut-o
Din moment ce eu, Lalla, mi-am curățat corpul și mintea,
(am golit-o de ieri-uri moarte și de nenăscute mâine-uri),
Trăiesc în mereu-prezentul Acum
(și toate lucrurile sunt întotdeauna pentru mine)
mereu noi și noi.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Aici nu este nici cuvânt nici gând,
Nici Transcendent nici ne-Transcendent
Legămintele de tăcere și mudrele (gesturile) mistice,
nu îți pot câștiga accesul aici,
Chiar nici Shiva și Shakti nu rămân aici.

__________________________________________

Sursa articolului:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar
Traducerea: Summairu (2016)


Citește și:
Abhinavagupta - Cele 15 strofe ale Înțelepciunii
Păstrează Tăcerea - citate din Adevăr, Trezire, Libertate
Wu-Hsin - Nu lua viața personal
Călătoria spirituală a sufletului în tradiția sufită - Cele 7 văi din "Conferința Păsărilor"

If while alive you cannot see Him,

How can you see Him after death?

 

Lal-Ded is a rebel saint, a revolutionary mystic of the 14^th century Kashmir. We know her only through her verses called 'Vak'; that have come down to us through folk tradition of Kashmir.

By opposing vehemently the ritualistic aspect of Trikmat, Lalla revolted against the powerful clergy of the times who had transformed these rituals into a means of exploitation and a tool for perpetuating their hereditary hegemony. She also revolted against the objectification of women in Saiva rituals. She totally rejects the secondary dependent status allotted to women in these rituals and emerges and dominates the scene as a subject.
On the one hand, Lala gave a new lease of life to Kashmiri Śaivistic spiritual tradition but on the other, she demystified Śaivism by articulating its tenets in the language of the common people and deconstructed its ideology of being a Rahasya Sampradaya (a secret sect) by making all the Upayas (means of realization) available to all those interested in the realization of their true identity, thus making it a viable and effective tool not only for individual emancipation but also for social unification.

Illusions are the part and parcel of this worldly life, that is why we call this world Mayajala(Web of Illusions). The more one is spiritually evolved the less illusions will he or she entertain. The ultimate illusion is that of individual existence, 'Aham' or 'I am'; this is the branch upon which one is standing and even the most evolved persons are not inclined to cut this branch, apprehending that in case of a fall, he or she will hit the ground. But Lal, the saint of Kashmir, the Avtar of Kashmir has all the spiritual power to cut even the branch upon which she is standing as she has realized that there is no ground to hit.

The idol is but stone

The Temple is but stone,

From top to bottom, all is but stone

Whom will you worship, O stubborn Pandit?

It covers your shame,

Saves you from cold,

Its food and drink, mere water and grass

Who counselled you, O Brahmin,

To slaughter a living sheep as a sacrifice

Unto a lifeless stone?

O fool, right action does not lie

In fasting and other ceremonial rites

O fool, right action does not lie

In providing for bodily comfort and ease,

In contemplation of the self alone is right action and right council for you.

The pilgrim sanyasin goes from shrine to shrine,

Seeking to meet Him

Who abides within herself.

Knowing the truth, O soul, be not misled;

It is distance that makes the turf look green

Some leave their home, some the hermitage

But the restless mind knows no rest.

Then watch your breath day and night,

And stay where you are

I have worn out my plate and tongue reading the holy books,

But I have not learnt the practices that would please my lord.

I have worn thin fingers and thumb telling my rosary beads,

But I have not been able to dispel duality from my mind.

The thoughtless read the holy books

As parrots in their cages recite “Ram, Ram”

Their reading is like churning water,

Fruitless effort, ridiculous conceit.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realization is rare indeed, Seek not afar, it is near, by you

First slay desire, then still the mind, giving up vain imaginings

Then meditate on self within and lo! The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Let go the sacred tantra rites

Only the mantra sound remains

And when the mantra sound departs

Only the chitta is left behind

Then lo! The chitta itself is gone

And there is nothing left behind

The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

By pandering to your appetites and desires

You get nowhere

By penance and fasting,

You get conceit

Be moderate in food and drink

You will be moderate

Your path will surely be illuminated

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

In life I sought neither wealth nor power,

Nor ran after the pleasures of sense,

Moderate in food and drink, I lived a controlled life;

Patiently bore my lot, my pain and poverty,

And loved my god.

O fool, right action does not lie

In observing fasts and ceremonial rites

O fool, right action does not lie

In providing for bodily comfort and ease

In contemplation of the self alone

Is right action and right counsel for you

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

My guru gave me but one precept

“From without withdraw your gaze within

And fix it on the Inmost self."

Taking to heart this one precept,

Naked I began to dance.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Thou wert absorbed in Thine Own Self,

hidden from me;

I passed whole days in seeking Thee out

But when I saw Thee in mine own Self

O joy! Then Thou and I

disported ourselves in ecstasy

I traversed the vastness of the void alone,

Leaving behind me reason and sense,

Then came upon the secret of the self;

And, all of a sudden, unexpectedly,

In mud the lotus bloomed for me.

Like a tenuous web Siva spreads Himself,

Penetrating all frames of all things,

If while alive, you cannot see Him,

How can you see Him after death?

Think deep and sift the true Self from the self.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

The chitta (the mind), is ever new

the ever changing moon is new

and ever new the shoreless expanse of waters that I have seen

Since I, Lalla, have scoured my body and mind,

(emptied it of dead yesterdays

and tomorrows unborn),

I live in the ever-present Now

(and all things always are to me)

for ever new and new.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Here is neither word nor thought,

Transcendent nor non-Transcendent

The vows of silence and mystic mudras,

cannot gain you admittance here,

Even Siva and Shakti (tattva-s) remain not here



Source of article:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar

 

Abhinavagupta - Cincisprezece (15) versuri ale Înțelepciunii - Fifteen (15) verses of Wisdom

Cincisprezece (15) versuri ale Înțelepciunii

1. Strălucirea luminii Ființei Unice nu dispare în lumina exterioară sau în întuneric, deoarece toată lumina și întunericul se află în lumina supremă a Conștiinței Divine.

2. Această Ființă este numită Domnul Șiva. El este natura și existența tuturor ființelor. Lumea obiectivă exterioară este extinderea Energiei Sale si este umplută cu strălucirea slavei lui Dumnezeu-Conștiință.

3. Șiva și Șakti nu sunt conștienți de faptul că sunt separați. Aceștia sunt interconectați la fel cum focul este una cu căldura.

4. El este Dumnezeu Bhairava. El creează, protejează, distruge, ascunde, și își dezvăluie natura Sa prin ciclul acestei lumi. Tot acest univers este creat de Dumnezeu în propria Sa natură, la fel cum se găsește reflectarea lumii într-o oglindă.

5. Starea colectivă a universului este Energia Sa supremă (Șakti), pe care El a creat-o în scopul de a-și recunoaște propria Sa natură. Aceasta (Șakti), care este întruchiparea stării colective a universului, iubește să aibă starea de Dumnezeu-Conștiință. Ea este în starea de ignoranță, rămânând perfect completă și deplină în fiecare obiect.

6. Supremul Domn Șiva, care este omniprezent și căruia îi place jocul și limitarea, împreună cu Energia propriei Sale naturi aduce simultan diferitele forme ale creației și distrugerii.

7. Această acțiune supremă nu poate fi realizată de vreo altă putere în acest univers în afară de Domnul Șiva, care este complet independent, perfect glorios și inteligent.

8. Starea limitată de conștiință este fără putere și viață și nu se poate expansiona simultan pentru a deveni diferitele forme ale universului. Posesorul de independență este absolut diferit de acea stare nesimțitoare a conștiinței. Nu poți, prin urmare, să-L recunoști doar într-un singur fel. În momentul în care L-ai recunoscut într-un fel Îl vei recunoaște, de asemenea, în celălalt fel.

9. Acest Domn Șiva, care este complet independent (svatantra), are diversitatea creației și distrugerii existente în propria Sa natură. Și, în același timp, această diversitate se găsește existând în propriul fel ca tărâmul ignoranței.

10. În această lume vei găsi varietăți de creație și distrugere, dintre care unele sunt create în ciclul superior, unele sunt create de mai jos, și unele sunt chiar create lateral (paralel). Atașate la aceste lumi sunt create fragmente mai mici de lumi. Durerea, plăcerea și puterea intelectuală sunt create în funcție de starea ființei. Aceasta este lumea.

11. Dacă nu înțelegi că nu există de fapt interval de timp, această neînțelegere este, de asemenea, libertatea proprie (svatantrya) a Domnului Șiva. Această neînțelegere va rezulta în existența lumească (samsara). Iar cei care sunt ignoranți sunt îngroziți de existența lumească.

12. & 13. Atunci când, datorită grației Domnului Șiva revărsate asupra ta, sau ca urmare a învățăturilor sau puterii vibrante ale Maestrului, sau prin înțelegerea scripturilor despre Supremul Șiva, atingi cunoașterea adevărată a realității, aceasta este starea existentă a Domnului Șiva, și aceasta este eliberarea finală. Această deplinătate este atinsă de suflete elevate și este numită eliberare în această viață (jivanmukti).

14. Aceste două cicluri, înlănțuire și eliberare, sunt jocul Domnului Șiva și nimic altceva. Ele nu sunt separate de Domnul Șiva, deoarece stările diferențiate nu au apărut deloc. În realitate, nu s-a întâmplat nimic Domnului Șiva.

15. În acest fel, Domnul, Bhairava, esența tuturor ființelor, a ținut în felul Său în propria Sa natură, cele trei mari energii: energia voinței (iccha-șakti), energia acțiunii (kriya-șakti) și energia cunoașterii (jnana-șakti). Aceste trei energii sunt la fel ca acel trident care este lotusul cu trei părți. Și așezat pe acest lotus este Domnul Bhairava, care este natura întregului univers al celor 118 lumi.

16. Eu, Abhinavagupta, am scris și revelat aceste versete pentru unii dintre dragii mei discipoli care au foarte puțină înțelegere intelectuală. Pentru acești discipoli care îmi sunt profund devotați, am compus aceste cincisprezece versete doar pentru a-i înălța instantaneu.

Traducerea: Summairu

Fifteen (15) verses of Wisdom
1. The brilliance of the One Being's light does not vanish in external light or in darkness because all light and darkness resides in the supreme light of God Consciousness.
2. This Being is called Lord Siva. He is the nature and existence of all beings. The external objective world is the expansion of His Energy and it is filled with the glamour of the glory of God Consciousness.
3. Siva and Sakti are not aware that they are separate. They are interconnected just as fire is one with heat.
4. He is the God Bhairava. He creates, protects, destroys, conceals, and reveals His nature through the cycle of this world. This whole universe is created by God in His own nature, just as one finds the reflection of the world in a mirror.
5. The collective state of the universe is His supreme Energy (Sakti), which He created in order to recognize His own nature. This (Sakti), who is the embodiment of the collective state of the universe, loves possessing the state of God Consciousness. She is in the state of ignorance, remaining perfectly complete and full in each and every object.
6. The supreme Lord Siva, who is all-pervasive and fond of playing and falling, together with the Energy of His own nature simultaneously brings about the varieties of creation and destruction.
7. This supreme action cannot be accomplished by any other power in this universe except Lord 'Siva, who is completely independent, perfectly glorious and intelligent.
8. The limited state of consciousness is insentient and cannot simultaneously expand itself to become the various forms of the universe. The possessor of independence is absolutely different from that insentient state of consciousness. You cannot, therefore, recognize Him in only one way. The moment you recognize Him in one way you will also recognize Him in the other way.
9. This Lord Siva, who is completely independent (svatantra), has the diversity of creation and destruction existing in His own nature. And, at the same time, this diversity is found existing in its own way as the field of ignorance.
10. In this world you will find varieties of creation and destruction, some of which are created in the upper cycle, some of which are created below, and some of which are even created sideways. Attached to these worlds smaller portions of worlds are created. Pain, pleasure, and intellectual power are created according to the status of being. This is the world.
11. If you do not understand that there is actually no span of time, this misunderstanding is also the independence (svatantrya) of Lord Siva. This misunderstanding results in worldly existence (samsara). And those who are ignorant are terrified by worldly existence.
12. & 13. When, because the grace of Lord Siva is showered upon you, or due to the teachings or vibrating force of your Master, or through understanding the scriptures concerned with Supreme Siva, you attain the real knowledge of reality, that is the existent state of Lord Siva, and that is final liberation. This fullness is achieved by elevated souls and is called liberation in this life (jivanmukti).
14. These two cycles, bondage and liberation, are the play of Lord Siva and nothing else. They are not separate from Lord Siva because differentiated states have not risen at all. In reality, nothing has happened to Lord Siva.
15. In this way the Lord, Bhairava, the essence of all being, has held in His own way in His own nature, the three great energies: the energy of will (iccha-sakti), the energy of action (kriya-sakti), and the energy of knowledge (jnana-sakti). These three energies are just like that trident which is the three-fold lotus. And seated on this lotus is Lord Bhairava, who is the nature of the whole universe of 118 worlds.
16. I, Abhinavagupta, have written and revealed these verses for some of my dear disciples who have very little intellectual understanding. For those disciples, who are deeply devoted to me, I have composed these fifteen verses just to elevate them instantaneously.