vineri, 22 iunie 2018

Adyashanti - Iluzia ce pretinde că este reală (The illusion pretending to be real)

În mod inexplicabil apare. Când te aștepți cel mai puțin. Dintr-un motiv pe care nu îl poți ști niciodată. Într-un moment te zbați, cauți să pricepi, îți imaginezi, și apoi, într-o clipită, totul dispare. Zbaterea dispare. Lupta dispare. Persoana dispare. Lumea dispare. Totul dispare, și persoana este ca un punct de lumină, doar scăzând până dispare. Și nu este nimeni acolo care să fie martor la asta. Persoana s-a dus. Numai, numai pura conștiință rămâne. Nimic altceva. Nimeni care să fie conștient. Nimic de care să fie conștient. Numai aceea singură rămâne. Atunci este înțeles, în mod final și simplu.

Atunci totul - toată strădania, toată lupta, toată gândirea, toată încercarea de a înțelege, tot abandonul, toată renunțarea, toată ținerea cu dinții, toată rugăciunea, toată cerșirea, și, de asemeni, toată blestemarea - a fost doar o distragere. Și numai atunci este văzut că persoana a fost, este, și mereu va fi numai un gând. Cu un singur gând, persoana pare să reapară. Cu și mai multe gânduri, lumea pare să reapară chiar din nimic. Dar acum tu știi.

Încarnarea nu este mai mult decât un gând. O mie de încarnări sunt doar o mie de gânduri. Și acest miracol extraordinar al unui miraj ce îl numim lume reapare așa cum a fost înainte, dar acum tu știi. De aceea de obicei râzi bine, pentru că realizezi că toate strădaniile tale au fost inventate. Tu le-ai făcut să apară din nimic - cu un gând care a fost legat de un alt gând, care apoi a fost crezut, apoi legat de un alt gând ce a fost și el crezut. Dar niciodată nu a putut fi adevărat, nici pentru o secundă nu a putut exista de fapt. Niciodată nu ai putut suferi de fapt dintr-un motiv ce a fost adevărat - doar prin imaginație, bună, rea, indiferentă. Complexitatea filosofiei spirituale și a teologiilor este doar un gând în Vacuitate.

Și așa uneori vorbim, și eu mă prefac că iau strădaniile tale în serios, așa cum m-am prefăcut că le iau pe ale mele în serios. Tu poți să te prefaci că îți iei strădaniile în serios din când în când, și deși ne prefacem, nu ar trebui în realitate să uităm că ne prefacem, că de fapt ne inventăm conținutul experienței noastre; ne inventăm micile drame ale vieții. Inventăm dacă trebuie să ne ținem, sau să renunțăm, sau să înțelegem, sau să ne rugăm la Dumnezeu, sau să fim purificați, sau să curățăm karma - este totul un gând. Noi doar complotăm în această șaradă ridicolă a unei iluzii ce pretinde că este reală, numai pentru a revela că nu este. Nu există karma. Nu există în realitate nimic de purificat. Nu există nicio problemă. Există numai ce creezi tu și ce crezi că ar fi așa. Și dacă îți place în acest fel, atunci dă-i înainte!

Dar nu putem continua această farsă totală la infinit. Nu putem continua la infinit să pretindem acest joc ce-l jucăm. Este imposibil. Totul se reîntoarce la nimic.
Și atunci este un pic mai greu să păstrezi o față serioasă în mod consecvent pentru restul vieții.


Adyashanti
https://www.adyashanti.org/
Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)


https://leokamarius.blogspot.com/2018/06/adyashanti-iluzia-ce-pretinde-ca-este.html


Inexplicably it comes. When you least expect it. For a reason you can never know. One moment you are striving, figuring, imagining, and then, in the blink of an eye, it all disappears. The struggle disappears. The striving disappears. The person disappears. The world disappears. Everything disappears, and the person is like a pinpoint of light, just receding until it disappears. And there’s nobody there to witness it. The person is gone. Only, only awareness remains. Nothing else. No one to be aware. Nothing to be aware of. Only that remains itself. Then it’s understood, finally and simply.
Then everything—all the struggle, all the striving, all the thinking, all the figuring, all the surrendering, all the letting go, all the grabbing hold of, all the praying, all the begging, all the cursing, too—was just a distraction. And only then is it seen that the person was, is, and ever will be no more than a thought. With a single thought, the person seems to reemerge. With more thoughts, the world seems to reemerge right out of nothing. But now you know.

The incarnation is nothing more than a thought. A thousand incarnations are but a thousand thoughts. And this amazing miracle of a mirage we call the world reappears as it was before, but now you know. That’s why you usually have a good laugh, because you realize that all your struggles were made up. You conjured them up out of nothing—with a thought that was linked to another thought, that was then believed, that linked to another thought that was then believed. But never could it have been true, not for a second could it have actually existed. Not ever could you have actually suffered for a reason that was true—only through an imagination, good, bad, indifferent. The intricacies of spiritual philosophy and theologies are just a thought within Emptiness.

And so at times we talk, and I pretend to take your struggles seriously, just as I pretended to take my own seriously. You may pretend to take your own struggles seriously from time to time, and although we pretend, we really shouldn’t forget that we are pretending, that we are making up the content of our experience; we are making up the little dramas of our lives. We are making up whether we need to hold on or surrender or figure it out or pray to God or be purified or have karma cleansed—it’s all a thought. We just collude in this ridiculous charade of an illusion pretending that it’s real, only to reveal that it’s not. There is no karma. There is nothing really to purify. There’s no problem. There is only what you create and believe to be so. And if you like it that way, have at it!

But we cannot continue this absolute farce indefinitely. We cannot continue to pretend this game we play, indefinitely. It’s impossible. Everything comes back to nothing.
And then it’s a bit harder to hold a straight face consistently for the rest of your life.


- ADYASHANTI

https://www.adyashanti.org/

miercuri, 20 iunie 2018

Nisargadatta - Viața Divină și Sinele Suprem (with link to the book Self Knowledge and Self Realisation)

https://leokamarius.blogspot.com/2018/06/nisargadatta-viata-divina-si-sinele.html

Acesta este un extras din cartea "Self Knowledge And Self Realisation" (sub articol este un link către cartea în format PDF) a lui Nisargadatta Maharaj, și se pare că este singura carte scrisă de acesta direct pe hârtie în timp ce celelalte cărți ale lui apărute de-a lungul timpului sunt notițe din conversațiile sale avute cu diverși căutători în timpul satsang-urilor.

Ce este demn de menționat este că în această carte găsim în mod clar unele lucruri ce sunt sărite cu vederea de unii neo-advaitini care pretind că Nisargadatta nu era de acord cu unele subiecte sau concepte. De exemplu, el vorbește clar că a practicat incantații și recitări de imnuri, practici devoționale pentru purificarea minții ce el le recomandă pe calea spirituală. El îndeamnă la Bhakti în aceeași măsură cu Jnana. Vorbește de anumite calități ale celui realizat sau sfânt cum zice el (ceea ce exprimă și Papaji ca și condiție ca cineva să atingă realizarea ultimă și nu doar anumite nivele intermediare), vorbește de iubire, smerenie, compasiune, abandon, ajutorarea celorlalți și lipsa dorințelor personale.
De asemeni, amintește de vieți anterioare sau chiar de anumite capacități paranormale, ca fiind existente în lumea manifestată, doar că ele din perspectiva ultimă sau a realizării supreme nu au nicio importanță. La fel cum actul de a mânca nu înseamnă că nu există în lumea asta, la fel și viețile anterioare nu înseamnă că nu există, ci doar nu au importanță pentru căutătorul de Adevăr. Dar această viziune e valabilă doar pentru căutătorul care țintește spre sau care a atins vârful muntelui, realizarea supremă, și nu e valabilă și pentru cineva de la poalele muntelui care nu are această viziune ca directă experiență și ca nivel real de realizare. Prin a-i vorbi cuiva de lucruri ce nu sunt directa lui experiență și nici căutarea lui, nu faci decât să devii un zgomot zăngănitor și iritant.

Și acum extrasul din carte:




Cu iubire intensă și devoțiune din inimă, devotul îl îmbunează pe Dumnezeu; și atunci când este binecuvântat de Viziunea și de grația Sa, el se simte fericit pentru totdeauna în prezența Sa. Prezența constantă stabilește o identitate virtuală între cei doi. În timp ce caută prezența Sufletului Suprem, Bhakta (devotul) renunță la asocierile din viața lui, de la cele mai rele la cele mai bune. Curățându-și ființa de ce este cel mai rău și de ce este cel mai bun împreună cu tot restul, el în mod automat câștigă asocierea Sinelui Suprem.

Când asocierile josnice sunt eliminate din inimă, coruperile exterioare nu îl mai pot atinge așa de mult. Este contrar cu adevărul să zică cineva că devotul care se bucură de prezența lui Dumnezeu nu e simțit ca venerabil de către oamenii obișnuiți; și dacă este experiența sa că un asemenea om nu este plăcut de oameni, el poate fi sigur că acel om cu siguranță nu este un asociat al Sinelui Suprem; și dacă oricare Bhakta se crede a fi un asociat al Divinului și totuși încă e bârfit și condamnat de alții, atunci el trebuie să ia asta ca un semn că se amăgește cu convingerea lui (cum că el ar fi un asociat al Sinelui Suprem).

Un om care a atins poziția eliberării complete și fără de limite nu poate niciodată să fie antipatizat de ceilalți, pentru că oamenii înșiși sunt chiar sufletul ce luminează de la sine, deși ei sunt încă ignoranți de acest lucru, iar asociatul lui Dumnezeu este Supra-Sinele rasei umane. El este un travestit al Adevărului chiar și dacă sugerezi că sufletul uman ar putea denigra Super Sufletul.

În această lume de o varietate imensă, diferite ființe de diferite feluri suferă de diferite tipuri de boli și totuși ele nu sunt încă pregătite să-și arunce nefericitul lor corp fizic; asta fiind, chiar și când se plânge de suferințe fizice și mentale, nimeni nu poate scăpa de iubirea de sine. Dacă asta este așa, atunci este drept să zicem că oamenii ar fi așa de orbi încât să își evite salvatorul, sufletul iluminat? Numai de pseudo sfinți se plictisește lumea. Nevoile acestor așa zise persoane divine sunt mereu în creștere; și oamenii deja în depresie pur și simplu nu pot suporta asta; de aceea ei încearcă să-i evite; și nimeni nu-i poate acuza pentru asta.

Pe de altă parte, sfântul (realizatul spiritual), binecuvântat de viziunea lui Dumnezeu, se bucură de beatitudinea Sinelui; și e de neconceput că el ar tânji după bucurii lumești și să fie o povară moartă pentru societatea în care trăiește. Acel Rezervor de beatitudine ce dă pe dinafară, sufletul beatific conferă și trebuie să confere numai beatitudine asupra oamenilor prin lumina lui încântătoare și iubitoare. Chiar atmosfera din jurul lui este de ajuns pentru a încuraja sufletele suferinde, dapăi cuvintele consolatoare din gura sa! El este ca apele lacului care oferă hrană plantelor și copacilor din jurul marginilor sale, și pentru iarba și recolta de pe câmpurile dimprejur. Sfântul, la fel, oriunde s-ar afla oferă bucurie și energie susținătoare oamenilor din jurul lui.


- Nisargadatta Maharaj, Self Knowledge And Self Realization (p. 6-7)


https://realization.org/down/nisargadatta.self-knowledge-and-self-realisation.1963.pdf

Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Nisargadatta - Măreția e mereu smerită, iubitoare, tăcută și mulțumită
Nisargadatta - Despre Grația adevăratului Guru
Nisargadatta - Îndrumări de practicat
Nisargadatta - Conversații despre practica spirituală
Nisargadatta - Cunoaște-te pe tine însuți ca fiind oceanul ființei