duminică, 24 decembrie 2017

David Godman - Introspecția (Self-Enquiry)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/david-godman-introspectia-self-enquiry.html

Începătorii în introspecție erau sfătuiți de Sri Ramana să își pună atenția pe simțământul interior de "eu" și să mențină acest simțământ cât mai mult posibil. Li se zicea că dacă atenția este distrasă de alte gânduri ei ar trebui să se reîntoarcă la conștiința asupra gândului-"eu" ori de câte ori deveneau conștienți că atenția a hoinărit. El sugera diferite ajutoare care să asiste acest proces - unul era să te întrebi "Cine sunt eu?" sau "De unde a apărut acest eu?" - dar țelul ultim era să fii conștient continuu de "eu"-l care-și asumă că el e responsabil pentru toate activitățile corpului și ale minții.

În stadiile de început ale practicii atenția la simțământul de "eu" este o activitate mentală, care ia forma unui gând sau a unei percepții. Cu cât practica avansează, gândul "eu" lasă loc la un simțământ de "eu" trăit subiectiv, și când acest simțământ încetează a se mai conecta și identifica cu gândurile și obiectele, el dispare complet. Ce rămâne e o trăire experiențială a ființării în care simțământul individualității a încetat temporar să opereze.

Trăirea poate fi intermitentă la început dar prin practică repetată devine tot mai ușor să fie atinsă și menținută. Când introspecția atinge acest nivel e o conștiință (conștiență) fără de efort a ființării în care efortul individual nu mai este posibil din moment ce "eu"-l care face efort a încetat temporar să mai existe. Nu e realizarea Sinelui din moment ce gândul "eu" se reafirmă periodic dar este cel mai înalt nivel al practicii. Experiența repetată a acestei stări de ființare slăbește și distruge vasana-ele (tendințele mentale) care cauzează ca gândul "eu" să apară, și, când strânsoarea lor a fost suficient slăbită, puterea Sinelui distruge tendințele reziduale atât de complet că gândul "eu" nu mai apare niciodată. Aceasta e starea finală și ireversibilă de realizare de Sine. Această practică a atenției de sine sau conștiința asupra gândului-"eu" este o tehnică blândă, ce evită metodele represive obișnuite de a controla mintea. Nu este un exercițiu de concentrare, nici nu urmărește suprimarea gândurilor; mai degrabă invocă să fii conștient de sursa de unde apare mintea. 

Metoda și țelul introspecției e să sălășluiești în sursa minții și să fii conștient de ceea ce ești prin retragerea atenției și a interesului de la ceea ce nu ești. În stadiile de început efortul ce e sub forma mutării atenției de la gânduri la gânditor este esențială, dar odată ce conștiința asupra simțământului-"eu" a fost stabilizată ferm, mai mult efort este contra-productiv. De aici încolo e mai mult un proces al ființării decât al făptuirii, al ființării fără de efort mai degrabă decât un efort de a fi.
Să fii ceea ce deja ești fără efort din moment ce ființarea este mereu prezentă și mereu experiențial trăită. Pe de altă parte, să pretinzi că ești ceea ce nu ești (de exemplu, corpul și mintea) cere un efort mental continuu, chiar dacă efortul este aproape întotdeauna la un nivel subconștient. Astfel se înțelege că, în stadiile înalte ale introspecției, efortul ia atenția de la experiența ființării, în timp ce încetarea efortului mental o revelează. În cele din urmă, Sinele nu este descoperit ca un rezultat al facerii a nimic, ci doar prin ființare.

Cum Sri Ramana însuși remarca odată:
"Nu medita - fii!
Nu gândi că ești - fii!
Nu te gândi la ființare - ești!"
Introspecția nu trebuie văzută ca o practică a meditației ce are loc la anumite ore și în anumite poziții; ea trebuie să continue în timpul orelor zilei, indiferent de ceea ce faci.
Sri Ramana nu vedea niciun conflict între muncă și introspecție, și susținea că, cu o mică practică, ea poate fi făcută în orice circumstanțe. Uneori spunea într-adevăr că perioade regulate de practică formală sunt bune pentru începători, dar el niciodată nu recomanda perioade lungi de meditație așezat și mereu și-a arătat dezaprobarea când vreunul dintre devoții săi își exprima dorința de a renunța la activitățile lumești în favoarea unei vieți meditative.

- David Godman, ‘Be As You are’ (din cartea "Fii Așa Cum Ești")

Traducerea Summairu

Citește și:

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi

Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
http://www.davidgodman.org/


Beginners in self-enquiry were advised by Sri Ramana to put their attention on the inner feeling of `I' and to hold that feeling as long as possible. They would be told that if their attention was distracted by other thoughts they should revert to awareness of the `I'-thought whenever they became aware that their attention had wandered. He suggested various aids to assist this process - one could ask oneself `Who am I ?' or `Where does this I come from ?' - but the ultimate aim was to be continuously aware of the `I' which assumes that it is responsible for all the activities of the body and the mind.

In the early stages of practice attention to the feeling `I' is a mental activity, which takes the form of a thought or a perception. As the practice develops the thought `I' gives way to a subjectively experienced feeling of `I', and when this feeling ceases to connect and identify with thoughts and objects it completely vanishes. What remains is an experience of being in which the sense of individuality has temporarily ceased to operate.

The experience may be intermittent at first but with repeated practice it becomes easier and easier to reach and maintain. When self-enquiry reaches this level there is an effortless awareness of being in which individual effort is no longer possible since the `I' who makes the effort has temporarily ceased to exist. It is not Self-realization since the `I'- thought periodically reasserts itself but it is the highest level of practice. Repeated experience of this state of being weakens and destroys the vasanas (mental tendencies) which cause the `I'- thought to rise, and, when their hold has been sufficiently weakened, the power of the Self destroys the residual tendencies so completely that the `I'-thought never rises again. This is the final and irreversible state of Self-realization. This practice of self-attention or awareness of the `I'-thought is a gentle technique, which bypasses the usual repressive methods of controlling the mind. It is not an exercise in concentration, nor does it aim at suppressing thoughts; it merely invokes awareness of the source from which the mind springs.

The method and goal of self- enquiry is to abide in the source of the mind and to be aware of what one really is by withdrawing attention and interest from what one is not. In the early stages effort in the form of transferring attention from the thoughts to the thinker is essential, but once awareness of the `I'-feeling has been firmly established, further effort is counter-productive. From then on it is more a process of being than doing, of effortless being rather than an effort to be. Being what one already is effortless since beingness is always present and always experienced. On the other hand, pretending to be what one is not (i.e. the body and the mind) requires continuous mental effort, even though the effort is nearly always at a subconscious level. It therefore follows that in the higher stages of self-enquiry effort takes attention away from the experience of being while the cessation of mental effort reveals it. Ultimately, the Self is not discovered as a result of doing anything, but only by being.

As Sri Ramana himself once remarked:
`Do not meditate - be!
Do not think that you are - be!
Don't think about being - you are!`
Self-enquiry should not be regarded as a meditation practice that takes place at certain hours and in certain positions; it should continue throughout one's waking hours, irrespective of what one is doing. Sri Ramana saw no conflict between working and self-enquiry and he maintained that with a little practice it could be done under any circumstances. He did sometimes say that regular periods of formal practice were good for beginners, but he never advocated long periods of sitting meditation and he always showed his disapproval when any of his devotees expressed a desire to give up their mundane activities in favor of a meditative life.

- David Godman, ‘Be As You are’ (excerpt from the book)

vineri, 15 decembrie 2017

Mooji - Să fii născut din nou (Being born again)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html

În "nașterea-din-nou", puterile tale intuitive sunt eliberate. Ele se expansionează, nu sunt limitate. Viața ta devine mai mult exprimată ca o formă de spontaneitate deoarece este liberă de capcanele minții temătoare sau de a trăi o viață guvernată de persoană. Viața e proaspătă. Nu mai unești punctele. Nu ai pus niciun punct acolo, decât punctele propriilor tale proiecții, care sunt ale unei persoane. Și dacă încerci doar să îți împlinești proiecțiile, atunci te oprești singur de la a intra complet în oceanul propriei tale existențe. Ceva în noi, o putere mai mare este mereu acolo să ne încurajeze în spiritul și vibrația Adevărului, unde e doar o încredere naturală ce apare ca uneori să pășești în față chiar cu ochii închiși, dacă aceasta e nevoia de moment.

Deci ai fost chemat aici să te naști din nou. Și niciunul nu se va uita în urmă și să simtă că a pierdut ceva prețios. Așadar, o mare încredere apare în inimă să se deschidă și mai plenar, să pună totul în focul care este invitația la eliberarea totală. Pentru că nu vei ajunge acolo doar prin cuvinte. Trebuie ca inima ta să fie aprinsă, să fie cuprinsă de foc. Ceva înlăuntru a trecut prin acel portal arzând și a apărut cu o putere și tărie dar nu cu mândrie, nu cu simțul de a fi special, cumva cu recunoștință și o încredere că dacă fiecare ființă, la modul colectiv sau în parte, te-ar respinge, nu ai să cazi pentru că ești într-o putere ce nu poate fi sfărâmată. Trebuie să îți revendici această putere...pentru că toate practicile, toate schimburile, întâlnirile, discursurile, totul te îndrumă iar și iar către Acela care este mereu prezent înlăuntrul tău. Acela e ceea ce e acolo.

Va veni o vreme când tot ce citești, fie că e în Biblie sau Bhagavad Gita, sau Ribhu Gita, sau Ashtavakra Gita, în Guru Grand Sahib sau în Coran, va corespunde cu pulsul vieții tale. Și e un lucru neobișnuit că scripturile scrise și întipărite în cerneală materială se vor preschimba în prezența citirii tale...așa încât în timp ce înțelegerea ta se schimbă, Biblia se schimbă în fața ta. Cuvintele se schimbă nu să îți spună ce să faci, ci să confirme ceea ce EȘTI. Când ești o persoană ai sentimentul că ți se spune ce să faci.
Când ești Sinele, Ființa, atunci îți confirmă ceea ce EȘTI.

Mooji
https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html



In (this) 'born-againness," your intuitive powers are released. They are expanding, they are not bound up. Your life becomes more expressed as a form of spontaneity because it is free of the trappings of the fearful mind or life lived governed by the persona. Life is fresh. You are not joining the dots. You did not put any dots there, except the dots of your own projection, which is of a person. And if you are simply trying to fulfill your projections, then you're preventing yourself from fully entering the ocean of your own existence. Something in us, a great power is always there to encourage you in the spirit and the vibration of Truth, where there is just a natural trust emerging to sometimes step forward even with our eyes closed, if that is the need of the moment.

So you were called here to be born again. And no-one will look back and feel they have lost anything precious. So, great confidence comes in the heart to open up more fully, to put everything in the fire which is the invitation to complete liberation. Because you will not go there just on words alone. It has to be that your heart is set on fire. Something inside has gone through that burning portal and emerged with a power and a strength but not with pride, not with specialness, perhaps with gratitude and a confidence that if every being should collectively, together or apart, reject you, you will not fall because you stand in a power that cannot be broken. You must claim this power...because all the exercizes, all the exchanges, the encounters, the discourses, everything points you again to That which is ever present within yourself. That is what is there.

There will come a time when everything that you read whether it is in the Bible or the Bhagavat Gita, or the Ribu Gita, or the Ashtavakra Gita, in the Guru Grand Sahib or in the Quran, will correspond with your life's pulse. And there is a strange thing that the scriptures written and pressed in solid ink will change in the presence of your reading...that as your understanding changes, the Bible changes in front of you. The words change not to tell you what to do, but to confirm what you ARE. When you are the person it feels its telling you what to do. When you are the Self, the Being, it confirms what you ARE.


Mooji
https://mooji.org/