David Godman - Introspecția (Self-Enquiry)

Începătorii în introspecție erau sfătuiți de Sri Ramana să își pună atenția pe simțământul interior de "eu" și să mențină acest simțământ cât mai mult posibil. Li se zicea că dacă atenția este distrasă de alte gânduri ei ar trebui să se reîntoarcă la conștiința asupra gândului-"eu" ori de câte ori deveneau conștienți că atenția a hoinărit. El sugera diferite ajutoare care să asiste acest proces - unul era să te întrebi "Cine sunt eu?" sau "De unde a apărut acest eu?" - dar țelul ultim era să fii conștient continuu de "eu"-l care-și asumă că el e responsabil pentru toate activitățile corpului și ale minții.

În stadiile de început ale practicii atenția la simțământul de "eu" este o activitate mentală, care ia forma unui gând sau a unei percepții. Cu cât practica avansează, gândul "eu" lasă loc la un simțământ de "eu" trăit subiectiv, și când acest simțământ încetează a se mai conecta și identifica cu gândurile și obiectele, el dispare complet. Ce rămâne e o trăire experiențială a ființării în care simțământul individualității a încetat temporar să opereze.

Trăirea poate fi intermitentă la început dar prin practică repetată devine tot mai ușor să fie atinsă și menținută. Când introspecția atinge acest nivel e o conștiință (conștiență) fără de efort a ființării în care efortul individual nu mai este posibil din moment ce "eu"-l care face efort a încetat temporar să mai existe. Nu e realizarea Sinelui din moment ce gândul "eu" se reafirmă periodic dar este cel mai înalt nivel al practicii. Experiența repetată a acestei stări de ființare slăbește și distruge vasana-ele (tendințele mentale) care cauzează ca gândul "eu" să apară, și, când strânsoarea lor a fost suficient slăbită, puterea Sinelui distruge tendințele reziduale atât de complet că gândul "eu" nu mai apare niciodată. Aceasta e starea finală și ireversibilă de realizare de Sine. Această practică a atenției de sine sau conștiința asupra gândului-"eu" este o tehnică blândă, ce evită metodele represive obișnuite de a controla mintea. Nu este un exercițiu de concentrare, nici nu urmărește suprimarea gândurilor; mai degrabă invocă să fii conștient de sursa de unde apare mintea. 

Metoda și țelul introspecției e să sălășluiești în sursa minții și să fii conștient de ceea ce ești prin retragerea atenției și a interesului de la ceea ce nu ești. În stadiile de început efortul ce e sub forma mutării atenției de la gânduri la gânditor este esențială, dar odată ce conștiința asupra simțământului-"eu" a fost stabilizată ferm, mai mult efort este contra-productiv. De aici încolo e mai mult un proces al ființării decât al făptuirii, al ființării fără de efort mai degrabă decât un efort de a fi.
Să fii ceea ce deja ești fără efort din moment ce ființarea este mereu prezentă și mereu experiențial trăită. Pe de altă parte, să pretinzi că ești ceea ce nu ești (de exemplu, corpul și mintea) cere un efort mental continuu, chiar dacă efortul este aproape întotdeauna la un nivel subconștient. Astfel se înțelege că, în stadiile înalte ale introspecției, efortul ia atenția de la experiența ființării, în timp ce încetarea efortului mental o revelează. În cele din urmă, Sinele nu este descoperit ca un rezultat al facerii a nimic, ci doar prin ființare.

Cum Sri Ramana însuși remarca odată:
"Nu medita - fii!
Nu gândi că ești - fii!
Nu te gândi la ființare - ești!"
Introspecția nu trebuie văzută ca o practică a meditației ce are loc la anumite ore și în anumite poziții; ea trebuie să continue în timpul orelor zilei, indiferent de ceea ce faci.
Sri Ramana nu vedea niciun conflict între muncă și introspecție, și susținea că, cu o mică practică, ea poate fi făcută în orice circumstanțe. Uneori spunea într-adevăr că perioade regulate de practică formală sunt bune pentru începători, dar el niciodată nu recomanda perioade lungi de meditație așezat și mereu și-a arătat dezaprobarea când vreunul dintre devoții săi își exprima dorința de a renunța la activitățile lumești în favoarea unei vieți meditative.

- David Godman, ‘Be As You are’ (din cartea "Fii Așa Cum Ești")

Traducerea Summairu

Citește și:
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir

Beginners in self-enquiry were advised by Sri Ramana to put their attention on the inner feeling of `I' and to hold that feeling as long as possible. They would be told that if their attention was distracted by other thoughts they should revert to awareness of the `I'-thought whenever they became aware that their attention had wandered. He suggested various aids to assist this process - one could ask oneself `Who am I ?' or `Where does this I come from ?' - but the ultimate aim was to be continuously aware of the `I' which assumes that it is responsible for all the activities of the body and the mind.

In the early stages of practice attention to the feeling `I' is a mental activity, which takes the form of a thought or a perception. As the practice develops the thought `I' gives way to a subjectively experienced feeling of `I', and when this feeling ceases to connect and identify with thoughts and objects it completely vanishes. What remains is an experience of being in which the sense of individuality has temporarily ceased to operate.

The experience may be intermittent at first but with repeated practice it becomes easier and easier to reach and maintain. When self-enquiry reaches this level there is an effortless awareness of being in which individual effort is no longer possible since the `I' who makes the effort has temporarily ceased to exist. It is not Self-realization since the `I'- thought periodically reasserts itself but it is the highest level of practice. Repeated experience of this state of being weakens and destroys the vasanas (mental tendencies) which cause the `I'- thought to rise, and, when their hold has been sufficiently weakened, the power of the Self destroys the residual tendencies so completely that the `I'-thought never rises again. This is the final and irreversible state of Self-realization. This practice of self-attention or awareness of the `I'-thought is a gentle technique, which bypasses the usual repressive methods of controlling the mind. It is not an exercise in concentration, nor does it aim at suppressing thoughts; it merely invokes awareness of the source from which the mind springs.

The method and goal of self- enquiry is to abide in the source of the mind and to be aware of what one really is by withdrawing attention and interest from what one is not. In the early stages effort in the form of transferring attention from the thoughts to the thinker is essential, but once awareness of the `I'-feeling has been firmly established, further effort is counter-productive. From then on it is more a process of being than doing, of effortless being rather than an effort to be. Being what one already is effortless since beingness is always present and always experienced. On the other hand, pretending to be what one is not (i.e. the body and the mind) requires continuous mental effort, even though the effort is nearly always at a subconscious level. It therefore follows that in the higher stages of self-enquiry effort takes attention away from the experience of being while the cessation of mental effort reveals it. Ultimately, the Self is not discovered as a result of doing anything, but only by being.

As Sri Ramana himself once remarked:
`Do not meditate - be!
Do not think that you are - be!
Don't think about being - you are!`
Self-enquiry should not be regarded as a meditation practice that takes place at certain hours and in certain positions; it should continue throughout one's waking hours, irrespective of what one is doing. Sri Ramana saw no conflict between working and self-enquiry and he maintained that with a little practice it could be done under any circumstances. He did sometimes say that regular periods of formal practice were good for beginners, but he never advocated long periods of sitting meditation and he always showed his disapproval when any of his devotees expressed a desire to give up their mundane activities in favor of a meditative life.

- David Godman, ‘Be As You are’ (excerpt from the book)

Mooji - Să fii născut din nou (Being born again)

În "nașterea-din-nou", puterile tale intuitive sunt eliberate. Ele se expansionează, nu sunt limitate. Viața ta devine mai mult exprimată ca o formă de spontaneitate deoarece este liberă de capcanele minții temătoare sau de a trăi o viață guvernată de persoană. Viața e proaspătă. Nu mai unești punctele. Nu ai pus niciun punct acolo, decât punctele propriilor tale proiecții, care sunt ale unei persoane. Și dacă încerci doar să îți împlinești proiecțiile, atunci te oprești singur de la a intra complet în oceanul propriei tale existențe. Ceva în noi, o putere mai mare este mereu acolo să ne încurajeze în spiritul și vibrația Adevărului, unde e doar o încredere naturală ce apare ca uneori să pășești în față chiar cu ochii închiși, dacă aceasta e nevoia de moment.

Deci ai fost chemat aici să te naști din nou. Și niciunul nu se va uita în urmă și să simtă că a pierdut ceva prețios. Așadar, o mare încredere apare în inimă să se deschidă și mai plenar, să pună totul în focul care este invitația la eliberarea totală. Pentru că nu vei ajunge acolo doar prin cuvinte. Trebuie ca inima ta să fie aprinsă, să fie cuprinsă de foc. Ceva înlăuntru a trecut prin acel portal arzând și a apărut cu o putere și tărie dar nu cu mândrie, nu cu simțul de a fi special, cumva cu recunoștință și o încredere că dacă fiecare ființă, la modul colectiv sau în parte, te-ar respinge, nu ai să cazi pentru că ești într-o putere ce nu poate fi sfărâmată. Trebuie să îți revendici această putere...pentru că toate practicile, toate schimburile, întâlnirile, discursurile, totul te îndrumă iar și iar către Acela care este mereu prezent înlăuntrul tău. Acela e ceea ce e acolo.

Va veni o vreme când tot ce citești, fie că e în Biblie sau Bhagavad Gita, sau Ribhu Gita, sau Ashtavakra Gita, în Guru Grand Sahib sau în Coran, va corespunde cu pulsul vieții tale. Și e un lucru neobișnuit că scripturile scrise și întipărite în cerneală materială se vor preschimba în prezența citirii tale...așa încât în timp ce înțelegerea ta se schimbă, Biblia se schimbă în fața ta. Cuvintele se schimbă nu să îți spună ce să faci, ci să confirme ceea ce EȘTI. Când ești o persoană ai sentimentul că ți se spune ce să faci.
Când ești Sinele, Ființa, atunci îți confirmă ceea ce EȘTI.

-  Mooji
https://mooji.org/ 
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

In (this) 'born-againness," your intuitive powers are released. They are expanding, they are not bound up. Your life becomes more expressed as a form of spontaneity because it is free of the trappings of the fearful mind or life lived governed by the persona. Life is fresh. You are not joining the dots. You did not put any dots there, except the dots of your own projection, which is of a person. And if you are simply trying to fulfill your projections, then you're preventing yourself from fully entering the ocean of your own existence. Something in us, a great power is always there to encourage you in the spirit and the vibration of Truth, where there is just a natural trust emerging to sometimes step forward even with our eyes closed, if that is the need of the moment.

So you were called here to be born again. And no-one will look back and feel they have lost anything precious. So, great confidence comes in the heart to open up more fully, to put everything in the fire which is the invitation to complete liberation. Because you will not go there just on words alone. It has to be that your heart is set on fire. Something inside has gone through that burning portal and emerged with a power and a strength but not with pride, not with specialness, perhaps with gratitude and a confidence that if every being should collectively, together or apart, reject you, you will not fall because you stand in a power that cannot be broken. You must claim this power...because all the exercizes, all the exchanges, the encounters, the discourses, everything points you again to That which is ever present within yourself. That is what is there.

There will come a time when everything that you read whether it is in the Bible or the Bhagavat Gita, or the Ribu Gita, or the Ashtavakra Gita, in the Guru Grand Sahib or in the Quran, will correspond with your life's pulse. And there is a strange thing that the scriptures written and pressed in solid ink will change in the presence of your reading...that as your understanding changes, the Bible changes in front of you. The words change not to tell you what to do, but to confirm what you ARE. When you are the person it feels its telling you what to do. When you are the Self, the Being, it confirms what you ARE.

-  Mooji
https://mooji.org/

Mooji - Greutățile vieții sunt daruri (Hardship is a gift)

Mulți oameni se întreabă: "Cum pot oamenii care trec prin atâtea greutăți să creadă în Dumnezeu sau să-L iubească pe Dumnezeu? Ce a făcut Dumnezeu pentru ei? El le-a dat doar greutăți."
Eu zic: Nu, nu, nu.
Prin greutăți El îmi dă toleranță și înțelepciune. Prin sărăcie el dă răbdare, recunoștință, înțelegeri interioare și bunătate. Prin boală el dă acceptare, smerenie și apreciere. Prin nesiguranță el m-a împins să contemplu, să investighez interior, să am încredere și să meditez la Ființare.
Acestea sunt daruri extraordinare - virtuți neprețuite.
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat doar bani, doar aș merge și i-aș cheltui și aș face lucruri stupide.
Dar greutățile, boala, și chiar respingerea mă ajută să-L caut mai hotărât și să-L găsesc, și să prețuiesc
prezența Sa neîntreruptă și iubirea Sa nepieritoare.
Multe ființe umane cred că Dumnezeu există doar ca să le dea ce vor ei. Dar Dumnezeu ne dă nu atât de mult ce ne dorim, ci mai mult ceea ce avem nevoie pentru a evolua, prin înțelepciune, cunoaștere și experiența directă a Adevărului cel viu.
Ai încredere în asta.
Astfel, ajungem să-L descoperim, să-L cunoaștem și să-L iubim pe El, Sinele Suprem, ca propriul nostru Sine.
Aceste lecții umane ne ajută să ne rafinăm conștiința și să ne trezim la Conștiința Ultimă Absolută ce suntem.

-  Mooji
https://mooji.org/ 
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

Many people wonder: ‘How can people who go through so much hardship believe in God or love God? What has God done for them? He has only given you hardship.’

I say: No, no, no.
Through hardship He gives me tolerance and wisdom. Through poverty he gives patience, gratitude, insights and kindness. Through sickness he gives acceptance, humility and appreciation. Through uncertainties he compelled me to contemplate, inquire, trust and meditate upon Being.
These are tremendous gifts - priceless virtues.
If God gave me only money, I would just go and spend it and do stupid things.
But hardship, sickness and even rejection help me to seek Him more determinedly and to find Him,
and to value His unbroken presence and unfading love.
Many human beings think God exists mainly to give them what they want. But God gives us not so much what we want, but more what we need in order to evolve, through wisdom, knowledge and direct experience of the living Truth.
Trust this.
Like this, we come to discover, know and love Him, the Supreme Self, as our very own Self.
These human lessons help us refine our consciousness and to wake up to the Ultimate, Absolute Awareness we are.

-  Mooji
https://mooji.org/

Swami Lakshman Joo la picioarele lui Ramana Maharshi (Swami Lakshmanjoo at the feet of Ramana Maharshi)

Swami Lakshman Joo Raina, care a murit în 1991, este recunoscut ca ultimul reprezentant proeminent al Shivaismului din Kashmir.

Când eram de vreo 20 și ceva de ani, cineva mi-a zis de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Atunci imediat am plecat din Kashmir și m-am dus la Tiruvannamalai. Când am intrat în salon, l-am văzut pe Bhagavan așezat pe sofa cu picioarele întinse. Am simțit fiori de bucurie. Bhagavan mi-a cerut să mă așez chiar în fața sa. M-am așezat și am privit lung la picioarele sale și am intrat în starea beatifică de samadhi.
Acele zile de aur au fost într-adevăr divine.

Într-o zi, eram încântat la culme de apropierea lui Bhagavan și am compus câteva sloka-uri (versuri) ca ofranda mea către el. Acestea sunau astfel:

"Sunt patru tipuri de corpuri: cel grosier (sthula), cel subtil (sukshma), cel cauzal (karana), și vidul (sunya). Transcenzând acestea (patru tipuri) este mărețul Deal Arunachala, care e slăvit ca forma Supremului atotcunoscător. Îl slăvim pe Sri Ramana, care beatific sălășluiește în propria Sa natură (swarupa), care e numită Arunachala, cel dintâi dintre cele mai mărețe dealuri. Mă refugiez la picioarele măreței înfățișări Ramana, cel care și-a realizat identitatea cu Domnul.
Emit numele yoghinului realizat Ramana, neîncetat. Mereu contemplu la Maharshi Ramana, sufletul realizat. Îmi ofer omagiile către ființa celestă Maharshi Ramana, cu toată inima. "

Când aceste sloka-uri (versuri) au fost aduse în fața lui Bhagavan, el a fost așa de mulțumit încât a explicat însemnătatea lor devoților care erau așezați în Salon.

Obișnuiam să merg pe Arunachala cu Bhagavan, unde el de obicei stătea pe o stâncă și eu eram așezat la picioarele sale. Odată un devot a luat aparatul foto să îi facă o poză lui Bhagavan. În acel moment Bhagavan mi s-a adresat: "Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Stai aici lângă mine. Acest bărbat ne va face o poză." Nu pot exprima ce Divine au fost acele zile ale șederii mele lângă Bhagavan și cât de binevoitor a fost el cu mine.

Am primit o copie a Căii Muntelui (aprilie 1983), unde fotografia mă arată pe mine la picioarele lui Bhagavan. Eleanor Pauline Noye (numărul 11 din cartea de mai jos) e și ea în poza de grup. Ea a vărsat lacrimi de bucurie când Bhagavan mi-a cerut să stau lângă el. Acelea au fost zile de aur pentru mine când am fost lângă Bhagavan, Domnul meu Divin!

- extras din Face to Face with Sri Ramana Maharshi (cap. 169, pag. 370)
Traducerea Summairu

Citește și:
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir

Swami Lakshman Joo Raina, who passed away in 1991, is recognized as the last living pre-eminent exponent of Kashmir Saivism.

When I was in the twenties, some one told me of Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Then and there I left Kashmir and proceeded to Tiruvannamalai. As I entered the Hall, I saw Bhagavan seated on a sofa with his legs stretched. I was thrilled with joy. Bhagavan asked me to sit in front of himself.
I sat and gazed at his Feet and entered the blissful state of samadhi.
Those golden days were indeed divine.

One day, I was overjoyed by the nearness of Bhagavan and composed a few slokas as my offering to him. These in effect stated:

“There are four types of body: the gross (sthula), the subtle (sukshma), the causal (karana) and the void (sunya). Transcending these (four types) is the great Hill Arunachala, which is praised as the form of the all-knowing Supreme. We worship Sri Ramana, who blissfully abides in His own true nature (swarupa), which is named Arunachala, the foremost among the foremost of Hills. I take refuge at the feet of the great personage Ramana who had realized his identity with the Lord.
I utter the name of the accomplished yogi Ramana, ceaselessly. I always contemplate on Maharshi Ramana, the realized soul. I offer my salutations to the celestial being Maharshi Ramana, whole-heartedly.”

When these slokas were placed before Bhagavan, he was so pleased that he explained them to the devotees who were seated in the Hall.

I used to go on Arunachala Hill with Bhagavan, where he used to sit on a rock and I would be seated at his Feet. Once a devotee took out a camera to take a picture of Bhagavan. At that time Bhagavan addressed me, “Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Sit here by my side. This man is going to take a picture of us.” I cannot express how Divine were those days of my stay near Bhagavan and how kind he was to me.

I have received a copy of The Mountain Path (April 1983), where the photograph shows me seated near Bhagavan. Eleanor Pauline Noye [No. 11 in the book below] is also seen in the group-picture. She shed tears of joy
when Bhagavan asked me to sit near him. Those were golden days for me when I was near Bhagavan, my Divine Lord!

- excerpt from Face to Face with Sri Ramana Maharshi (ch. 169, p. 370)

Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit (The Direct Path, It is Done)

Sfârșitul este simultan prezent la început. Punctul final există deja la început. Asta e ceea ce numim calea directă, să arătăm că finalul este deja de la început.
Nu trebuie să ajungi la tăcere, pur și simplu trebuie să realizezi că e acolo.
Nu trebuie să ajungi la deschidere, pur și simplu trebuie să realizezi că e deja acolo.
Nu trebuie să ajungi la libertate, pur și simplu trebuie să recunoști că ea e deja acolo.
Nu trebui să ajungi la fără-de-sine, trebuie doar să recunoști că nu există un sine de la care să începi, deja, chiar acum.
Nu trebuie să ajungi la Divin, pur și simplu trebuie să recunoști că el e deja singurul lucru care are loc...
Asta se numește calea directă. Este introducerea experiențială directă a "vederii" (termen buddhist pentru a vedea Ceea Ce Este).
Cheia e că trebuie să fie experiențială. Dacă e în cap, e doar mai multă bălăceală în chestiile minții.
Trebuie să o trăiești.

Permite-ți să o trăiești, în acest moment, în acum: îndeplinirea a tot. Că, de fapt, există o "îndeplinire".
Există o tăcere. Asta e îndeplinit. Acea tăcere e liberă; e o treabă îndeplinită. Acea Conștiință Pură e liberă; ea e deja acolo. Nu există niciun sine. Asta e îndeplinit.
Singurul sine care există și pare să fie e ceea ce e produs prin gând și sentiment.
Dar nu există un sine. Asta e îndeplinit. Așadar, asta e calea directă.
Recunoaște, doar pur și simplu recunoaște aceste lucruri.
Doar pur și simplu recunoaște-le.
...
Nu doar recunoaște "asta", recunoaște că asta e Ceea Ce Ești.
Dar nu tu realizezi asta. EA realizează asta. Asta e mult mai intim, nu-i așa?
E un lucru să zici: "Da, tăcerea este mereu aici."
Foarte bine. Știi că tu ești tăcerea? "Știu că tăcerea e mereu aici."
Ai realizat că tu Ești asta? "Știu doar că ea e mereu aici."
Prima dată recunoști ceea ce e în mod inerent complet. Pasul următor e că recunoști Ce Ești.
Și nu poți decide asta în capul tău; nu e o chestiune de a fi convins sau de a decide...
Asta e trezirea; când Aceea care e deja completă se recunoaște pe Ea Însăși ca Ea Însăși.
Aceasta... care E Trează...se recunoaște pe ea însăși.

Din Adyashanti - Sfârșitul Timpului
http://www.adyashanti.org/
Traducere: Summairu (2017)

Citește și:
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)

“The end is simultaneously present at the beginning. The end point is already at the beginning. That’s what we call the direct path is to point out that the end is already at the beginning.
You don’t have to get to silence, you simply have to realize it’s there.
You don’t have to get to openness, you simply need to realize it’s already there.
You don’t need to get to freedom, you simply need to recognize that it’s already there.
You don’t need to get to no-self, you just need to recognize that there isn’t one there to begin with, already, right now.
You don’t have to get to the Divine, you simply have to recognize that it’s the only thing that’s going on already...
That’s called a direct path. It’s a direct experiential introduction to 'the view’ [Buddhist term for seeing What Is].
The key is that it’s got to be experiential. If it’s in the head, it’s just more head stuff swimming. You have to experience it.
Let yourself experience it, in the moment, in the now: the done-ness of it all.
That, actually, there is a ‘done-ness’.
There is a silence. It’s done. That silence is free; it’s a done deal. That Awareness is free; it’s already there. There is no self. It’s done. The only self that is there and seems to be is what’s manufactured through thought and feeling.
But there isn’t one. It’s done. So, that’s the direct path.
Recognize, just simply recognize these things.
Just simply recognize them.
…
Don’t just recognize ‘it’, recognize that it is what You Are. But you don’t realize that; IT realizes that.
That’s more intimate, isn’t it? It’s one thing to go ‘Yes, stillness is always here’.
Great. Do you know you're stillness? ‘I know that stillness is always here’.
Have you realized that you Are that? ‘I just know that that is always here’.
First you recognize what’s inherently complete. The next step is you recognize what You Are.
And you can’t decide this in your head; it’s not a matter of being convinced or deciding. …
That’s the awakening; when That which is already complete recognizes Itself as Itself.
This... that Is Awake... recognizes itself.


From Adyashanti – The End of Time
http://www.adyashanti.org/

Anandamayi Ma - Iubirea adevărată și atracția prin amăgire (True Love and attraction through delusion)

Întrebare:
E posibil să atingi realizarea de Sine prin intensificarea emoției, precum iubirea?
Anandamayi Ma:
Da. Prema, iubirea pentru Dumnezeu e cu siguranță o cale.
Dar ceea ce e în mod obișnuit numit "iubire" nu e prema, adevărata iubire, ci moha, atracție prin amăgire. Prema, adevărata iubire, nu poate exista între persoane. Cum poate cineva să obțină iubire pură din asta, care prin chiar natura sa este impură, și anume persoana?
Iar și iar se întâmplă că oamenii vin la acest corp zicând:
"Iubirea mea pentru cutare și cutare persoană e iubire adevărată, nu e iubire lumească."
Se amăgesc singuri. Iubirea pentru ceea ce e muritor este invariabil moha, atracție prin iluzionare, și conduce la moarte. E destul de evident așa.

Ai observat cum, atunci când îți e imposibil să obții obiectul iubirii tale vrei ori să îl omori ori să mori tu însuți?
Pe câtă vreme prema, iubirea de Dumnezeu, te duce la moartea morții, la Imortalitate.
De aceea, se spune, să îl privești pe Guru ca persoană e un Păcat. Guru-ul trebuie iubit și respectat ca Dumnezeu.
Acu ceva vreme o femeie a venit la acest corp (n.t. corpul lui Anandamayi Ma - așa se referă ea la forma ei), și vroia să se sinucidă pentru că guru-ul ei murise.
I-am zis: "Guru-ul moare?"
Pentru că el și-a părăsit corpul nu înseamnă că el nu mai există. Guru-ul e pretutindeni și niciodată nu-și părăsește discipolul. Faptul că tu vrei să îți iei viața din mâhnire pentru trecerea Guru-ului în Mahasamadhi arată că îl iubești ca pe o persoană și nu ca pe un Guru.
Nu a fost deloc ușor s-o conving de asta, și a trebuit să treacă prin multă durere în inimă și necaz până când în final și-a depășit atașamentul.

Se întâmplă că oamenii de îndrăgostesc de Guru-ul lor. Dacă el a atins nivelul pe care un Guru trebuie să îl fi atins, el ar fi capabil să canalizeze iubirea discipolului întorcând-o către Divin.
Dar, dacă el însuși nu și-a transcens personalitatea, dificultățile natural vor apărea. 
Acest corp s-a întâlnit cu o mulțime de cazuri când fete fără experiență, văduve tinere, sau chiar femei măritate au fost ghidate pe o cale greșită de Guru-și falși.
Ei fac asta sub acoperirea pretextului că Shastra-ele (textele sacre) spun autoritar că trebuie să îți abandonezi întreaga ființă - corpul, mintea și inima către Guru.
A-ți abandona trupul înseamnă a-ți abandona dorințele pentru ca astfel ele să fie șterse, dar nu înseamnă să îți abandonezi corpul în sensul fizic material. Dacă este înțeles în modul ăsta greșit, așa cum se întâmplă uneori, atunci acest corp spune că deși poate ai primit diksha (inițiere) de la el, acea persoană nu îți este Guru.

Ar trebui să te îmbăiezi în Gange și să te purifici și să ai un nou început.
Deși mantra nu poate fi murdărită, sunt cazuri în care devine imperativ să te lepezi și de asta, și anume, dacă ea este asociată inevitabil cu amintirea acelui fals guru.
În asemenea cazuri este indicat să schimbi mantra cu o alta.

Oamenii semnează așa-numitele căsătorii din iubire, dar în unele cazuri ambii sunt dezamăgiți și după o vreme fiecare separat vine la acest corp și se plânge și se căiește.

~ din cartea As the Flower Sheds its Fragrance
Traducere: Summairu (2017)
Citește și:
Anandamayi Ma - Despre căutarea spirituală
Lal-Ded (Lalla) - Cuvântul unei mistice rebele
Wu Hsin - Nu lua viața personal
Osho - Nu exploata iubirea
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot

Question:
Is it possible to attain to Self-realization by an intensification of emotion, such as love?
Ma Anandamayee:
Yes. Prema, the love of God is certainly a way.
But what is ordinarily called 'love' is not prema, true love, but moha, attraction through delusion.
Prema, real love, cannot exist between individuals. How can one get pure love from that, which by its very nature is impure, namely the individual?
Again and again it happens that people come to this body saying,
"My love for such and such a person is true love, not worldly love."
They are deceiving themselves. Love for that which is mortal is invariably moha, attraction through delusion, and leads to death. Quite obviously so.

Have you not noticed how, when you find it impossible to get the object of your love you either wish to kill it or to die yourself?
Whereas prema, the love of God, takes you to the death of death, to Immortality.
Therefore, it is said, to regard the Guru as all individual is a Sin. The Guru has to be loved and revered as God.
Some time ago a woman came to this body, who wanted to commit suicide because her guru had passed away.
I said to her: "Does a Guru die '?
Because he has left his body it does not mean that he is no more. The Guru is everywhere and never leaves the disciple. The fact that you want to take your life out of grief over your Guru’s passing into Mahasamadhi shows that you love him as a person and not as a Guru.
It was not at all easy to convince the woman of this, and she had to pass through much heartache and
trouble until at last she got over her attachment.

It happens that people fall in love with their Guru. If he has attained to the state that a Guru should have reached, he will be able to canalize the disciple's love, turning it towards the Divine.
But, if he himself has not transcended personality, difficulties will naturally arise.
This body has come across a number of cases where inexperienced girls, child widows, or even married women have been led into a wrong path by false Gurus.
Tile injunction of the Sastras is that one has to surrender one's whole being - body, mind and heart to the Guru.
To surrender one's body means to surrender one' s desires so that they may be obliterated, but not to surrender one's body in the material sense. If it is misunderstood in this way, as occurs sometimes, then this body says, although you may have received diksa from him, that person is not your Guru.

You should then bathe in the Ganges and purify yourself and make a fresh start.
Although the mantra cannot be defiled, there are instances when it becomes imperative to relinquish even that, namely, if it is inextricably associated with the memory of the false guru.
In such cases it is advisable to change the mantra to another.

People contract so-called love marriages, but in some cases both parties are disillusioned and after a time each separately come to this body lamenting and repenting.

~ from As the Flower Sheds its Fragrance book

Video: Lasă Să Fie - Satsang cu Moojibaba la Ashram-ul Beatles - Un video de văzut neapărat! (Let It Be)

Orice se întâmplă în capul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în corpul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în lume nu ești tu.
Orice se întâmplă nu ești tu.
Totuși niciuna din astea nu poate exista fără tine, percepătorul a toate astea.
- MOOJI

Satsang cu Mooji
Înregistrat pe 7 Martie 2017 în Rishikesh, India

Mooji Baba este invitat să țină satsang în frumosul ashram al lui Maharishi Mahesh Yogi, cunoscut local ca Ashram-ul Beatles. El explică că timp de mulți ani ființele au venit aici în acest spațiu căutând același adevăr și libertate către care suntem îndrumați noi astăzi. De când ashram-ul a fost închis cu mai bine de 17 ani în urmă, nimic nu s-a prea întâmplat, în afară de viața naturală a junglei care s-a întors cu maimuțe, elefanți, și chiar o familie de tigri s-a mutat aici.

Întrebări despre abandon, trecerea de la persoană la Prezență și teama de moarte își găsesc răspuns și Mooji ne duce într-o introspecție ghidată și dezvelește natura Conștiinței - bucuria, pacea și iubirea intrinseci.
„Simțământul „Eu Sunt” este carul Absolutului.”
-
Acesta și multe alte video-uri pot fi vizionate pe Mooji.TV:
http://bit.ly/moojitv
și
http://bit.ly/sahaja-express

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening #Thebeatlesashram

https://mooji.tv
https://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania
Mooji Romania Youtube

Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

Papaji - Despre Tăcere și Introspecție (On Quietness and Self-Inquiry)

Când vorbim de tăcere - când îți spun să rămâi tăcut - nu e ușor pentru oricine de urmat. Majoritatea oamenilor de aici vin cu diferite chestii din trecut, practici, sadhana; și de aceea ei simt că trebuie să facă ceva, să pună ceva în practică. Când zic: "Rămâi tăcut" asta nu este o practică.
Nu e nimic de făcut și nimic de desfăcut. Asta nu poate fi urmată. Nu e nimic de gândit, nicio nevoie să faci vreun fel de efort. Aceasta este o indicație a tăcerii despre care vorbesc.
Adevărul mereu există. Existența singură există. Este numită Satyam.

Vorbim de iluminare, dar mai întâi am creat înlănțuirea. Înlănțuirea nu există. Cum poți înlătura ceva ce nu există? Întâi, maeștrii impun un concept de înlănțuire și apoi sunt prescrise tot felul de practici.
Există milioane de cărți în lume, mii sunt publicate încă în fiecare zi. Nicăieri nu spune: "Fii tăcut".
Când pur și simplu spui "Rămâi tăcut", despre ce ar mai putea fi restul cărții?

Nu există ignoranță deloc; este doar existența - e doar satyam. Dacă simplu păstrezi tăcerea vei ști că doar asta există. Înainte ca soarele să răsară devreme dimineața el nu încearcă mai întâi să îndepărteze întunericul nopții. Soarele nu zice: "Să mătur deoparte întunericul și abia apoi, în timpul zilei, voi răsări". Pentru soare nu există nicio lumină, nu există nici întuneric de îndepărtat. Soarele nici măcar nu știe că există vreun lucru precum noaptea. Ce practică e necesară să îndepărtezi întunericul, unde este acest întuneric? Toate practicile implică realitatea întunericului, a ignoranței, când de fapt ele nu există. Râul din nisip este un miraj; nu există, nu a existat niciodată. Dacă mergi mai aproape și mai aproape nisipul nici măcar nu e umed; numai o credință ne face să alergăm după un miraj, nimic altceva. Există doar satyam; există doar Adevărul. Ce nevoie e acolo de practică? E numai practica cea care ascunde adevărul.

Ți s-a dat un concept de majoritatea maeștrilor că există întuneric, și că trebuie să îți petreci întreaga viață curățând acest întuneric. Nimeni nu vorbește de lumină; toți încearcă să înlăture întunericul și ignoranța când nici măcar nu există cu adevărat.

Mai întăi de toate, caută-te pe tine însuți! A văzut cineva vreo ignoranță? Uneori când oamenii care vin să mă vadă ajung mai aproape de păstrarea tăcerii ei zic: "Nu înțeleg". Ce e de înțeles?
Pur și simplu rămâi tăcut - asta e ceea ce ești cu adevărat. Cum poate fi vreo îndoială? În păstrarea tăcerii tu descoperi cine ești în realitate.

Prin practici spirituale l-ai sărit cu vederea pe cel care face ca asta să se întâmple. Cine implică membrele tale în practică, intelectul tău în practică? Cine cauzează ca mintea ta să fie implicată în încercarea de a înțelege? Dacă cel care cauzează activitatea nu e acolo tu nu poți dirija nicio practică. De aceea îți spun doar să rămâi tăcut. Atunci vei ști cine ești cu adevărat și ce ai fost dintotdeauna, și acesta e indestructibil. Orice altceva va fi distrus, numai Existența însăși rămâne. Adevărul mereu va rămâne - el Este - el este etern. Ceea ce nu e acest adevăr nu există deloc.

Ai două alegeri: Fie urmezi majoritatea maeștrilor și îți petreci viața încercând să îndepărtezi sau să cureți mintea. Mai întâi trebuie să afli dacă mintea există. Nimeni nu a văzut mintea. Chiar dacă ai găsi-o, cum ai de gând s-o cureți? Toată lumea practică curățarea minții dar nu există nimeni până acum care să o fi curățat. Unde e această minte ce trebuie curățată?

A doua alegere este să rămâi tăcut și vei ști cine ești cu adevărat. Asta e foarte simplu. Nu îți va lua timp; de fapt timpul nici nu apare. Nu e nimic în afară ce te poate ajuta, trebuie doar să rămâi tăcut - asta e tot - și atunci vei ști că tu ești etern. Tu ești Existența Eternă însăși.

~~~~~

Introspecția este Prezența însăși deci întreabă-te: "Cine sunt eu?"
Aceasta e singura întrebare care nu duce la suferință, pentru că ea taie funiile aroganței ansamblului corp-minte.
Asta înseamnă retragerea minții de la implicările ei și plantarea ei în grădina de Acasă.
Introspecția e Iubire cu Sinele.
Acest gând-eu este Conștiință conștientă de Conștiință, dar ce e conștient de "eu"? Întreabă "Cine sunt eu?" și află unde este Conștiința sursă? Cine e conștient de Conștiința corpului?
Fața ta cu siguranță într-o zi va fi mâncare pentru viermi!
Întreabă-te și află cine e cel care strălucește prin acest chip. Folosește-te cât mai bine de Acum pentru că moartea vine repede. Nu îți mișca mintea, Fii Tăcut. Închide ferestrele spre exterior, îndepărtează toate schimbările, și privește în Interior la Cel Neschimbător.
Adevărul este foarte simplu, nu îl complica.
Trebuie să fii în Lumină ca să cunoști întunericul: Doar fii conștient de tine însuți, Lumina.
Sari în focul cunoașterii, și nu fi îngrijorat de ceea ce se va întâmpla cu hainele conceptelor și condiționărilor.
Acest foc arde tot.
~~~~~

Tot ce vezi este mintea aceasta. Toată manifestarea, tot trecutul, prezentul și viitorul, toți zeii, raiurile și iadurile - toate astea sunt mintea. Ce putere are mintea! Va pretinde că te ajută dându-ți viziuni sau stări interioare plăcute, dar va face orice este în puterea ei să te țină departe de acea întâlnire liberă-de-gândire cu propriul tău Sine.

~ Sri Poonjaji (Papaji)
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji (H.W.L Poonja) - Focul Libertății

When I speak about quietness - when I tell you to keep quiet - it is not easy for everyone to follow. Most people here are from different backgrounds, practices, sadhanas; and therefore feel they need to do something, to put something into practice. When I say, "Keep quiet." it is not a practice. There is nothing to be done and nothing to be undone. This cannot be followed. There is nothing to think about, no need to make any kind of effort. This is an indication of the quietness I am speaking about. Truth always exists. Existence alone is. It is called satyam.

We speak about enlightenment, but first we have created bondage. Bondage does not exist. How can you remove that which does not exist? First, teachers impose a concept of bondage and then various practices are prescribed. There may be millions of books in the world, thousands more are published every day. Nowhere does it say, "Be quiet". When you simply say "Keep quiet," what is the rest of the book to be about?

There is no ignorance at all; there is only existence - there is only satyam. If you simply keep quiet you will know that only this exists. Before the sun rises early in the morning it does not first try to remove the darkness of the night. The sun does not say, "Let me brush away the darkness and only then, in the daytime, I will rise." For the sun there is no light, there is no darkness to be removed. The sun does not even know that such a thing as night exists. What practice is needed to remove darkness, where is this darkness? All practices imply the reality of darkness, of ignorance, when in fact they do not exist. The river in the sand is a mirage; it does not exist, it never existed. If you go closer and closer the sand not even is wet; it is only a belief that makes us run after a mirage, nothing else. There is only satyam; there is only Truth. What need is there of practice? It is only practice which is concealing the truth.

You have been given a concept by most of the teachers that there is darkness, and that you have to spend your whole life clearing this darkness. No one speaks about light; everyone is trying to remove darkness and ignorance when it does not really exist.

First of all, look for yourself! Has anyone seen any ignorance? Sometimes when people who come to see me come closer to keeping quiet they say, "I do not understand." What is there to understand? Simply keep quiet - this is what you really are. How can there be any doubt? In keeping quiet you discover what you really are.

Through spiritual practices you overlook the one who is causing this to happen. Who is involving your limbs in the practice, your intellect in the practice? Who is causing your mind to be involved in trying to get understanding? If the one causing activity is not there you cannot conduct any practice. This is why I tell you to simply keep quiet. Then you will know what you truly are and what you have always been, and this is indestructible. All else will be destroyed, only Existence itself remains. The Truth will always remain - it Is - it is eternal. That which is not this truth does not exist at all.

You have two choices: Either you follow most teachers and spend your life trying to remove or clean out the mind. First you will have to find out if the mind exists. No one has seen the mind. Even if you found it, how do you propose to clean it? Everyone is practicing cleaning the mind but there is no one so far who has cleaned it. Where is this mind to be cleaned?

The second choice is to keep quiet and you will know who really you are. This is very simple. It is not going to take you time; in fact time does not appear. There is nothing outside that can help you, you have just to keep quiet - that's all - and you will know then you are eternal. You are Eternal Existence itself.

~~~~~

Inquiry is Presence itself so question, "Who Am I?"
This is the only question that doesn't lead to suffering, because it is severing the ropes to body-mind-arrogance.
This is withdrawing the mind from its engagements and planting it in the garden of Home.
Inquiry is Love with the Self.

This I-thought is Consciousness aware of Consciousness, but what is aware of "I"? Ask "Who am I?" and find out where is the foundation Consciousness? Who is conscious of body Consciousness?
Your face will definitely someday become the food for worms!
Inquire and find who it is who shines through this face. Make the most of Now because death comes quickly. Don´t move your mind, Be Quiet. Shut the windows to the outside, remove all changes,
and look Within to the Changeless.
Truth is very simple, don't complicate it.
You must be in the Light to know the darkness: Just be aware of yourself, the Light.
Jump into the fire of knowledge, and don't be concerned what will happen to your clothing of concepts and conditioning.
This fire burns all.

~~~~~

Everything that you see is this mind. All manifestation, all the past, the present and the future, all the gods, the heavens and the hells - all these things are mind. What a power this mind has! It will pretend to help you by giving you visions or pleasurable inner states, but it will do everything in its power to keep you away from that thought-free encounter with your own Self.

~ Sri Poonjaji (Papaji)

___________________________

Padmasambhava - Îndrumări pentru femei pentru a atinge Iluminarea (Padmasambhava's Instruction for Women on Attaining Enlightenment)

Acestea sunt îndrumările date de Padmasambhava, marele maestru fondator al Dzogchen-ului tibetan, câtorva femei care doreau să cunoască unele modalități de a atinge Iluminarea fără a abandona activitățile cotidiene.
Important de notat că toate femeile acestea au atins iluminarea, și Yeshe Tsogyal chiar a atins natura de Buddha, realizarea ultimă.


Îndrumări pentru femei pentru a atinge iluminarea fără a abandona activitățile cotidiene

Marele maestru cunoscut ca Padmasambhava a fost născut miraculos dintr-o floare de lotus. Marele rege al Tibetului l-a invitat în Tărâmul Zăpezilor. După ce a îmblânzit ținutul Samye, el a locuit pe Culmea De Ienupăr a Perlelor de Cristal. Cu această ocazie șapte femei extraordinare - Doamna Yeshe Tsogyal din Kharchen, Doamna Lac de Diamant din Shelkar, Doamna Venerație Splendidă din Cholero, Doamna Matingma din Dro, Doamna Creastă Giuvaer din Margong, Doamna Lumină Scânteietoare din Chim și Doamna Mati din Ruyan - au aranjat o mandala aurie, de mărimea unui cot, cu flori turcoaz ca cele șapte posesiuni regale. După ce au făcut un ospăț ofrandă cu vin de orez și o varietate de delicatese, ele au făcut următoarea cerere: Mărite maestre, te rugăm ascultă-ne. Împărtășește cu noi prezența ta fizică fără cusur, vocea ta impecabilă, și mintea ta care transcende toate constructele conceptuale.

Doamna Tsogyal, prințesa din Karchen, s-a adresat maestrului astfel:
Te rog să ne transmiți o instrucțiune pentru trezirea iluminatorie în chiar această viață, fiind născută în corp de femeie, pentru o femeie ca mine care nu e foarte inteligentă și are o minte simplă, ne-educată, și e îngustă la minte. Te rog oferă o îndrumare care e simplă de înțeles și de amintit, și care e simplu de priceput și realizat.

Atunci maestrul a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Prințesă din Karchen, ascultă aici. Adevărata natură a dharmata-ei (dharmata înseamnă natura esențială, intrinsecă a totului) nu este un obiect pe care mintea îl poate înțelege; nu are nicio dimensiune și nu aparține vreunei categorii. E o natură ce nu poate fi identificată în niciun fel, oricare ar fi el, și de aceea nu e nevoie să fie analizată cu intelectul. E doar o chestiune de cunoaștere a minții care este mereu prezentă în tine de la începutul începutului, deci inteligența nu e necesară. Uită despre a fi deștept, și pur și simplu rămâi. Această natură reală nu e în sfera intelectului. Din moment ce e puritatea existentă prin ea însăși, ce nu apare și e în mod natural prezentă, nu e nevoie să o cultivi în mod deliberat. Este pur și simplu trăită ca o prezență naturală; de aceea nu e nevoie să fie păstrată în minte, nici nu e necesar să fii ager la minte. Doar lasă intelectul lui însuși. Mintea egalității nu e nici vastă, nici îngustă. Mintea-buddha și mintea unei ființe simțitoare derivă dintr-o singură sursă, care este mintea trezită. Devine iluminată prin realizarea ei, sau cineva cutreieră prin samsara când nu a realizat-o. Identitatea acestei minți, care sfidează constructele conceptuale, este o strălucire lucidă, o vacuitate pură făcută din nimic de niciun fel, o prezență vie și liberă - aceasta este mintea unui buddha.
Nu e nimic de realizat în afară de asta, deci rezolvă acest lucru prin realizarea acesteia. Natura dharmata-ei nu e prinsă prin nume sau scris, și de aceea ea transcende limitele constructelor conceptuale. Această îndrumare nu are nici scripturi, nici text. Nu există detalii elaborate care să fie discernute. Imediat ce realizezi asta, nu contează dacă ești îngust la minte sau ne-educat - nu necesită învățare vastă. Aceasta este realizarea pe care ar trebui să te fixezi. Aceasta este de asemeni marea linie scripturală. Aceasta va rezolva întregul scop al învățării și reflectării. Aceasta de asemeni este ceea ce îți va permite să te trezești la iluminare în chiar această viață, înainte să părăsești corpul. Așadar, antrenează-te în aceasta.
Cu toate acestea, voi femeile nu înțelegeți când vă este explicată asta; nu vedeți când vă este arătată; nu ascultați atunci când vi se zice de aceasta; nu puteți păstra secretele dar cereți cu insistență și mai multe învățături. În timp ce Dharma nu e în inimile voastre, vă afișați pompos ca și cum ar fi. Această învățătură pentru femei ca tine cu greu va fi încununată de succes, deci nu te amăgi singură, ci oferă-i practicii tale cea mai mare atenție.

Doamna Lac de Diamant din Shelkar a întrebat atunci:
Mărețe maestru, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine care are o fire slabă, care nu poate practica cu sârguință, îți cer să oferi o îndrumare de trezire la iluminare în ciuda indolenței.

Maestrul atunci a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă din Shelkar, ascultă aici. Natura dharmata-ei este în mod natural prezentă în mintea ta, deci e în regulă să fii indolent. Ce înseamnă adevărata natură a dharmata-ei? Este această nelimitată trezire lucidă care este natural prezentă. Nu e nevoie să o cauți altundeva. Când recunoști această minte a egalității, existentă prin ea însăși și nesfârșită, e în regulă să fii indolent. Din moment ce toate tipurile de percepție apar ca expresie a acestei naturi conștiente a minții, nu contează ce mișcare a gândului are loc, ea apare și se dizolvă înapoi în natura dharmata-ei, deci trezirea primordială este neîncetată. Această natură de realizat nu e ceva care să fie cultivat sau îndeplinit, deci e în regulă să fii indolent.
Într-o așa natură ca dharmata, nu e nimic de niciun fel să fie cultivat sau obținut; este prezentă ca posesia ta naturală de la început. Toate tipurile de activitate sau efort te leagă de funia ambiției. Nu există un rezultat separat de obținut prin mijloacele efortului și strădaniei. Lasă mintea egalității să se relaxeze fără suport în starea realizată a dharmata-ei (a adevărului necondiționat). Dacă poți fi indolentă după realizarea acestei naturi, chiar aceea însăși este starea trezită a unui buddha. Nu vei avea nicio teamă de renaștere mai departe în samsara.
Dar, totuși, o femeie ca tine nu poate renunța și nu poate sta fermă. Mereu faci planuri elaborate pentru activități inutile și nu te gândești nici măcar o clipă la practica Dharma-ei ce e necesară. Când te pui să privești la natura minții, nu ești capabilă să te uiți nici măcar un moment; în schimb fără oboseală ai grijă de cum arăți, ceea ce e inutil. Fără a câștiga putere în practica meditației, tu pui accent pe discuții fără rost, fără oprire ca balele unei vaci bătrâne. Nu am văzut vreun succes din îndrumarea unor astfel de femei. Dacă vrei să perseverezi, fă asta cu practica mai departe a Dharma-ei.

Doamna Venerare Splendidă din Chokro l-a întrebat atunci pe maestru:
Mărite maestru, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine, în care cele cinci emoții otrăvitoare sunt puternice, te rog oferă o instrucțiune de trezire la iluminare fără să trebuiască respinse aceste cinci otrăvuri.

Maestrul atunci a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă din Chokro, ascultă aici. Cele cinci emoții otrăvitoare sunt o posesie naturală în tine de la început și de aceea nu pot fi eliminate prin respingerea lor. Ele nu sunt transformate prin transformare sau purificate prin purificare. Din moment ce cele cinci otrăvuri sunt de natura dharmata-ei, ele trebuiesc eliberate acolo unde sunt prin dizolvarea naturală. Identitatea mâniei este vidă, goală. Chiar în momentul după ce mânia a înflorit într-un iad, nu e nimic mai mult pentru acea mânie să mai crească, deci nimic mai mult nu crește (n. tr. - nu se dezvoltă în vacuitate, dacă păstrezi mintea goală, fără identificare, fără un "eu" personal care să își aroge valul apărut). Obiectul mâniei este vid, deci nimic nu crește nici din el. Mânia este goală de vreo identitate individuală și astfel nu are nici formă nici culoare, materie sau substanță, și de aceea se dizolvă în ea însăși fără a trebui să fie respinsă. Mânia nu cauzează vreun rău când apare, și nu există vreun beneficiu (n. tr. - dorit de un "eu") dacă ea nu apare. Mânia se dizolvă natural în interiorul expansiunii dharmata-ei. La fel e și cu dorința, mintea încuiată, aroganța și invidia - ele sunt golite de locații și astfel nu au sursă; apoi, ele sunt fără loc și nu au nici suport, nici substanță; și în final, ele sunt golite de identitate, și nu sunt compuse nici din culoare, nici din formă.
Cele cinci emoții otrăvitoare se dizolvă acolo unde sunt, nelăsând nicio urmă. Trezirea înnăscută răsare conștient. Gândurile sunt eliberate ca dharmata (natura esențială). Frânghia dualității este tăiată. Când practici după ce ai realizat aceasta, oricare dintre cele cinci emoții otrăvitoare care apare va răsări ca dharmata (n.tr. - pentru dharmata un echivalent ar fi conștiința pură - termen poate mai ușor de înțeles). Nu e nevoie ca ele să fie respinse. Trezirea originală nu are nevoie să fie produsă. Aceasta este îndrumarea lăsării celor cinci otrăvuri să fie natural eliberate. Când practici în acord cu acest principiu, nu poți evita atingerea buddhaeității (naturii de buddha).
Totuși, femeile ca tine își aprind mintea lor cu cele cinci emoții otrăvitoare. Se îmbibă în tendințe nesănătoase și se răsfață în dorințele lor. Pofta lor pentru un bărbat e ca vântul furios ale dualității. Murdărind și pângărind, asemenea femei se țin de acumularea prafului. Negândindu-se la Dharma, ci doar la ele însele, ele sunt bătătorite și inflexibile, dificile. Cele cinci otrăvuri prezintă pericolul de a deveni nesăbuit și delirant, deci dedică-te practicii.

Doamna Matingma din Dro i-a zis atunci Maestrului din Lotus: Mărite maestre, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine, care are multe treburi și multe distrageri, te rog oferă o îndrumare de trezire la iluminare fără a trebui să îmi abandonez activitățile.

Maestrul a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă Matingma din Dro, ascultă aici. Dharmata se manifestă în nenumărate feluri, și totul este astfel starea trezită. Să te bucuri fără să te agăți de plăcerile celor cinci simțuri este ca și cum te bucuri de un platou de mâncare. Non-atașamentul este calea acțiunii unui buddha. Din moment ce trezirea existentă prin ea însăși se desfășoară din tine însuți, fiecare reamintire este trezire. Orice apare în mintea ta, nu îl urma; lasă-l să se limpezească acolo unde a apărut - aceea însăși este starea trezită. E ca o bulă din apă care apare din apă și se dizolvă înapoi în apă. Învârtirea în samsara e impermanentă; nu are vreo substanță de niciun fel.
Nu contează cum faci cercuri în desfășurarea neîncetată a nașterii, bătrâneții, bolii, și morții, ca apariții magice, niciuna dintre ele nu are vreo substanță, din moment ce toate apar din propria ta minte. Înțelege-le ca fiind iluzii magice; ele sunt trăite ca experiențe, dar totuși ele sunt ireale. Credința într-un sine este o amăgire, deci nu crede că un ego sau un sine are vreo substanță. Casă și proprietate, soț și copii, avere și ce îți aparține sunt toate ca niște obiecte într-un vis; tratează-le ca pe niște fantezii, din moment ce sunt ireale și iluzorii. Toate activitățile lumești sunt dureroase în natura lor. Precum firul din saliva viermelui de mătase, ele se desfășoară din tine, și apoi te înlănțuie. Orice ai face, dă-i pecetea a niciunui concept, și dedică-ți acțiunile ca acumulare de merit.
Dacă practici astfel, orice acțiune o faci devine o dharma ce te conduce la atingerea buddhaeității.
Totuși, femei simple ca tine au puțin curaj și tărie morală. Având dușmani fizici, tu nu poți practica Dharma ci ești forțată să te măriți. Karma ta rea te implică în treburi nenumărate, deci nu te gândești niciodată la Dharma. Foarte puține femei reușesc în practica Dharma-ei, deci încurajează-te cu perseverență.

Atunci Doamna Creastă de Giuvaer din Margong a cerut maestrului:
Pentru o femeie ca mine, care are o karma nesănătoasă (n. tr. - fiind născută femeie, acesta era considerat dezavantaj spiritual), oferă-mi o îndrumare ca să nu trebuiască să mă nasc iar femeie în viitor.

Maestrul a răspuns:
Doamnă din Margong, ascultă aici. Mintea trezită, care este o cunoaștere existentă prin ea însăși, nu e formată în trecut, prezent, sau viitor; de asemeni, ea nu e nici femeie, nici bărbat, nici neutră, și nu are nicio diferență în calitate. Prezența naturală care există prin ea însăși și apare ca ea însăși, dharmata care nu apare, este liberă de moarte, transmigrație, și distrugere. În ea nu există nicio teamă de schimbare. Din moment ce desfășurarea gândurilor din această minte este trezire, nu e nicio nevoie de efort sau cultivare. Gândul apare în ea și se dizolvă înapoi în ea, precum norii pe cer.
Dharmakaya (Nenăscutul) este prezent în tine. Din moment ce nu este formată vreodată, samsara este pură de la început. Nu se încarnează într-un trup. Jocul dharmata-ei este natura intuiției inteligente, și odată ce înțelegi asta, nu e nimic inferior în a fi femeie. În timp ce dacă eșuezi în cunoașterea naturii dharmata-ei, să fii născut ca un rege puternic nu oprește curgerea samsara-ei. În orice caz, nimic oricum nu te poate ajuta decât dacă realizezi dharmata care nu apare, precum niciun copil nu se poate naște dintr-o femeie stearpă. Tot așa imediat ce realizezi dharmata ce niciodată nu apare, atunci de asemeni nu e necesară renașterea.
Totuși, femei ca tine nu sunt suficient de istețe să practice Dharma. Îți lipsește armura perseverenței și nu poți practica. Intelectul tău timid face dificil să ți se arate natura dharmata-ei; curajul tău slab te împiedică din realizarea ei. Foarte puține femei reușesc în practica Dharma-ei, deci dă ce e mai bun și străduiește-te, și dedică-ți mintea practicii.

Doamna Lumină Scânteietoare din Chim l-a întrebat pe Maestrul din Lotus:
Pentru o femeie proastă ca mine, te rog oferă o instrucțiune care trezește la iluminare printr-o singură frază.

Maestrul a replicat:
Doamnă din Chim, ascultă aici. De la începuturi, mintea ta a fost o prezență naturală existentă prin sine însăși care nu apare niciodată și e primordial prezentă înlăuntrul fluxului-ființării tale. Nu e ceva care trebuie să fie re-dobândit prin efort. Din moment ce natura minții nu e un lucru concret, antrenarea în ea înseamnă să nu cultivi și să nu dezvolți nimic de niciun fel. Nu e un obiect ca să fie dezvoltat, nici nu există un cineva care să îl dezvolte. Din moment ce gândirea ta este o trezire înnăscută, nu privi lenea și agitația ca defecte. Din moment ce ele nu au nicio identitate, gândurile tale se dizolvă natural și prezența naturală a dharmata-ei vine în față. Lenea se limpezește așa cum apare din și se dizolvă în natura aceasta. Agitația de asemeni se limpezește în spațiul de bază în timp ce apare din această natură. Din moment de fructificarea nu e un lucru ce e obținut, e suficient să realizezi doar natura propriei tale minți. Deoarece mintea ta nici nu moare, nici nu transmigrează, ea este singulara sferă a dharmakaya (nenăscutului, absolutului). Odată ce ai înțeles asta, realizarea croielii singulare, aceea însăși este starea trezită a unui buddha.
Cu toate astea, femeile capricioase și suspicioase ca tine sunt incapabile să urmeze îndrumările maestrului, cu emoțiile tale rigide și incorigibile. Numai câteva dintre voi pot ajunge la capătul practicii Dharma-ei; dar dacă chiar practici cu adevărat, prețuiește îndrumările maestrului. Fii dornică să înfrunți măcar câteva greutăți.

Doamna Mati din Ruyang l-a întrebat pe Maestrul Lotusului:
Deoarece sârguința mea e slabă, te rog oferă o îndrumare despre non-acțiune.

Maestrul a răspuns:
Doamnă Mati din Ruyang, ascultă-mă. Natura dharmata-ei nu e o substanță concretă, și ca urmare nu e ceva care poate fi produs. Deoarece această natură dharmata este prezentă de la început, ea nu rezultă din plecăciuni. Natura dharmata-ei este înlăuntrul tău, prezentă și ne-ascunsă. Odată ce ai realizat că mintea ta nu are nicio identitate, aceea însăși este starea trezită. Nu e ceva care trebuie obținut. Tot efortul și strădania mai mult te înlănțuie de dorință. Lasă să fie, nestudiat și fără meditație.
Totuși, femeile nesimțitoare ca tine nu înțeleg, oricât ar fi îndrumate. Chiar și atunci când dharmakaya este arătată clar, tu nu o recunoști. Când ți se prezintă starea trezită, tu tot nu o vezi. Chiar când ești îndrumată, e greu pentru tine să realizezi croiala singulară a non-acțiunii. Majoritatea veți distorsiona aceste învățături pentru femei, deci pune-ți o armură mai puternică și ai grijă să nu fii oprită de demonul măritișului. Nu face copii; în loc de asta practică în solitudine, deși este greu.

Încă o dată, Maestrul din Lotus le-a dat femeilor niște sfaturi:
Ascultați aici, voi domnițe fecioare credincioase. Ca sursă a refugiului, cel mai bun este Trei Giuvaere, deci exersați în metodele luării refugiului. Această viață va fi favorabilă și vă va împiedica să fiți născute în tărâmurile inferioare în viitor. Ca obiect al încrederii, cel mai bun este guru-ul vostru, deci onorați-l ca pe coroana de pe cap. Această viață va fi binecuvântată, și el vă va ghida de-a lungul cărării în viețile voastre viitoare. Ca loc de venerare, cel mai bun este yidam-ul vostru (forma divină tutelară), deci oferiți ospețe și dăruiți torma (prăjituri rituale sub formă de figurine).
Aceasta va împlini scopurilor voastre în această viață și va aduce prosperitate în cele viitoare. Ca obiect al onorării, cei mai buni sunt părinții voștri, deci serviți-i și aveți grijă de ei. Asta va aduce un beneficiu imediat în această viață și va asigura ajutorul lor în viitor. Ca și însoțitor, cel mai bun este soțul vostru, deci prețuiți-l ca pe ochii voștri. Asta va face viața asta virtuoasă și va asigura o naștere într-o poziție bună în următoarea. Deoarece femeile au cel mai bun control asupra circumstanțelor imediate, fiți generoase cu mâncărurile voastre. Aceasta va asigura servitori amiabili în această viață și mâncare îndestulătoare și bunăstare în viețile viitoare. Deoarece ei sunt creditori karmici din trecut, asigurați-vă că urmașii voștri îmbrățișează Dharma. Aceasta vă va ajuta pe voi în această viață și îi va ajuta pe ei în viitor.

Maestrul Lotusului a continuat apoi:
Ascultați aici, voi domnițe fecioare. Mintea trezită a cunoașterii nu e nici bărbat, nici femeie. Dharmata trezirii existente prin sine însăși nu are nici poziție înaltă, nici umilă. Dharmakaya existentă prin ea însăși nu este nici înaltă, nici joasă. Natura sferei singulare este dincolo de creștere și descreștere. Mintea-buddha e dincolo de dimensiuni. Lucrurile și natura lor nu sunt o dualitate. Odată ce ai realizat că mintea ta este buddha, buddha nu are nevoie să fie căutat altundeva.
Realizați natura minții voastre și antrenați-vă în aceasta. Venerați-l pe guru-ul vostru și pe Cei Prețioși și trăiți în acord cu Dharma după cele mai bune abilități.
Atunci, deși născute ca femei, voi sunteți atât înțelepte cât și magnifice.

Cele șapte femei au atins realizarea și s-au bucurat în cuvintele maestrului. S-au prosternat, l-au înconjurat, și au făcut un ospăț generos ca ofrandă.
Doamna Tsogyal, prințesa din Karchen, din considerație pentru oamenii din viitor, a scris aceste cuvinte chiar în acel moment, la Culmea Ienupărului a Perlelor de Cristal.

SIGILIU, SIGILIU, SIGILIU

Source: The Hidden Yogi

Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Mahamudra predată de Tilopa lui Naropa
Calitățile unui Guru și ale unui discipol în buddhismul tantric
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun

Instruction for Women on Attaining Enlightenment Without Abandoning Daily Activities

The great master known as Padmasambhava was born miraculously from a lotus flower. The mighty king of Tibet invited him to the Snowy Land. After he had tamed the land for Samye, he resided at the Juniper Ridge of Crystal Pearls. It was at this occasion that seven extraordinary women ~ Lady Yeshe Tsogyal of Kharchen, Lady Diamond Lake of Shelkar, Lady Splendid Worship of Cholero, Lady Matingma of Dro, Lady Jewel Crest of Margong, Lady Sparkling Light of Chim and Lady Mati of Ruyan~ arranged a golden mandala, the size of one cubit, with turquoise flowers as the seven royal possessions. After they had made a feast offering with rice wine and a variety of delicacies, they made this request: Great master, please listen. Share with us your flawless physical presence, your pristine voice, and your mind that transcends all conceptual constructs.

Lady Tsogyal, the Princess of Kharchen, addressed the Lotus Master in this way: Please bestow an instruction for awakening to enlightenment in this very life, while in a female body, for a woman like me who is not very intelligent and is dim-witted, uneducated, and narrow-minded. Please give an instruction that is easy to understand and remember, and which is simple to grasp and realize.

The master then instructed her with these words: Princess of Kharchen, listen here. The true nature of dharmata is not an object that the mind can grasp; it has no dimension and belongs to no category. lt is a nature that cannot be identified in any way whatsoever, and therefore does not need to be analyzed by the intellect. It is simply a matter of knowing the mind that is always present within you from the very beginning, so intelligence is not necessary. Forget about being clever, and simply remain. This true nature is not within the domain of the intellect. Since it is a self-existing purity, non-arising and naturally present, there is no need to deliberately cultivate it. lt is experienced simply as a natural presence; therefore it does not need to be held in mind, nor is it necessary to be sharp-witted. Just leave the intellect to itself. The mind of equality is neither wide nor narrow. The buddha-mind and the mind of a sentient being derive from a single base, which is awakened mind. It becomes enlightened by realizing it, and one roams in samsara when not realizing it. The identity of this mind, which defies conceptual constructs, is a lucid brightness, a sheer emptiness made of nothing whatsoever, an unimpeded, vivid presence-that is the mind of a buddha. There is nothing you need to realize apart from it, so settle this issue by realizing it. The nature of dharmata is not caught by names or writing, and therefore transcends the confines of conceptual constructs. This instruction has neither script nor text. There are no elaborate details to be discerned. As soon as you understand this it does not matter if you are dim-witted or uneducated-it does not require vast learning. This is the realization you should settle on. This is also the great scriptural lineage. This will resolve the entire scope of learning and reflection. This is also what will let you awaken to enlightenment within this very life, before you leave the body. So, train in it. Nevertheless, you women don't understand when it is explained; you don't see when it is shown; you don't listen when it is told; and you can't keep secrets yet insistently ask for more teachings. While the Dharma is not in your hearts, you prance about as if it is. This teaching for women like you will hardly be successful, so don't deceive yourself, but give your practice the utmost attention.

Lady Diamond Lake of Shelkar then asked: Great master, hear me. For a woman like me of poor disposition, who is unable to practice with diligence, I request you to bestow an instruction for awakening to enlightenment though indolence.

The master then instructed her with these words: Lady of Shelkar, listen here. The nature of dharmata is naturally present in your mind, so it is fine to be indolent. What is meant by the true nature of dharmata? lt is this unconfined lucid wakefulness that is naturally present. lt does not need to be sought elsewhere. When you recognize this mind of equality, self-existing and unceasing, it is fine to be indolent. Since every type of perception appears as the expression of this aware nature of mind, no matter which thought movement takes place, it arises from and dissolves back into the nature of dharmata, so original wakefulness is unceasing. This nature to be realized is not something to be cultivated or accomplished, so it is fine to be indolent. Within such nature as dharmata, there is nothing whatsoever to be cultivated or achieved; it is present as your natural possession from the beginning. Every type of activity or effort binds you with the rope of ambition. There is no separate result to achieve by means of effort and striving. Let your mind of equality relax unsupported in the realized state of dharmata. If you are able to be indolent after realizing this nature, that itself is the awakened state of a buddha. You will have no fear of further rebirth in samsara.
But, nevertheless, a woman like you cannot let go and cannot stay put. You always make elaborate plans for unnecessary activities and think not for an instant of the Dharma practice that is needed. When you set out to look into the nature of mind, you are unable to look for even a moment; instead you tirelessly keep an eye on your own looks, which is unnecessary. Without gaining strength in meditation practice, you give emphasis to pointless chatter, as ceaseless as drool from an old cow. I haven't seen any success from teaching to such women. If you want to persevere, do so with further Dharma practice.

Lady Splendid Worship of Chokro then asked the master: Great master, hear me. For a woman like me, whose five poisonous emotions are strong, please bestow an instruction for awakening to enlightenment without having to reject these five poisons. 

The master then instructed her with these words: Lady of Chokro, listen here. The five poisonous emotions are a natural possession within you since the beginning and therefore cannot be discarded by rejecting them. They are not transformed by transforming or purified by purification. Since these five poisons are of the nature of dharmata, they must be liberated where they are by dissolving naturally. The identity of anger is empty. The very moment after anger has bloomed into a hell, there is nothing more for that anger to grow into, so nothing further is grown. The object of the anger is empty, so nothing grows from that either. Anger is empty of an individual identity and so has neither shape nor color, matter nor substance, and therefore dissolves in itself without having to be rejected. Anger causes no harm when it arises, and there is no benefit from it not arising. Anger naturally dissolves within-the expanse of dharmata. It is similar with desire, close-mindedness, pride, and envy-they are empty of locations and so have no origin; next, they are placeless and have neither support nor substance; and finally, they are empty of identity, and consist of neither color nor shape. The five poisonous emotions dissolve where they are, leaving no trace. Original wakefulness consciously dawns. Thoughts are freed as dharmata. The rope of duality is cut. When you practice after having realized this, whichever of the five poisonous emotions arises will dawn as dharmata. They need not be rejected. Original wakefulness does not need to be produced. This is the instruction in letting the five poisons be naturally liberated. When you practice in accordance with this principle, you cannot avoid attaining buddhahood. Nevertheless, women like you ignite their minds with the five poisonous emotions. They drench themselves in unwholesome tendencies and indulge in their desires. Their craving for a man is like the raging winds of duality. Soiling and fouling, such women grasp at hoarding dust. Thinking not of the Dharma, but only of themselves, they are callous and unyielding. The five poisons hold the danger of running wild, so apply yourself to practice.

Lady Matingma of Dro then asked the Lotus Master: Great master, hear me. For a woman like me, who has many tasks and many distractions, please bestow an instruction for awakening enlightenment without having to abandon activities. 

The master instructed her in these words: Lady Matingma of Dro, listen here. Dharmata manifests in countless ways, and everything is therefore the awakened state. To enjoy without clinging to any of the five sense pleasures is like enjoying a plate of food. Nonattachment is the way of a buddha's action. Since self-existing wakefulness unfolds from oneself, every recollection is wakefulness. Whatever occurs in your mind, do not follow it; let it clear where it occurs-that itself is the awakened state. lt is like a water bubble that comes from the water and dissolves back into the water. Spinning through samsara is impermanent; it has no substance whatsoever. No matter how you may circle through the incessant unfolding of birth, old age, sickness, and death, like magical apparitions, none of these have any substance, since they all occur from your own mind. Understand them to be magical illusions; they are experienced, and yet they are unreal. The belief in a self is a delusion, so do not believe that an ego or a self has any substance. House and property, husband and children, wealth and belongings are all like objects in a dream; treat them like fantasies, since they are unreal and illusory. All worldly activities are painful in nature. Like the thread from the silkworm's spittle, they unfold from you, and then they chain you. Whatever you do, give it the seal of no concept, and dedicate your actions as the accumulation of merit. If you practice in this way, every action you do becomes a dharma that leads to attaining buddhahood. Nevertheless, simple women like you have little fortitude. Having physical enemies, you cannot practice the Dharma but are forced into marriage. Your bad karma involves you in countless tasks, so you never think of the Dharma. Very few women succeed in Dharma practice, so embolden yourself with perseverance.

Then Lady Jewel Crest of Margong asked the master: For a woman like me, who has unwholesome karma, please bestow an instruction for not having to be again reborn as a woman in the future. 

The master replied: Lady of Margong, listen here. The awakened mind that is a self-existing knowing is not formed in the past, present, or future; also, it is neither male nor female nor neuter and has no difference in quality. Its self-existing and self-arising natural presence, dharmata that does not arise, is free from death, transmigration, and destruction. In it, there is no dread of change. Since the unfolding of thoughts from this mind is wakefulness, there is no need for effort or cultivation. Thought arises within it and dissolves back into it, like clouds in the sky. Dharmakaya is present within you. Since it is never formed, samsara is pure from the beginning. It does not incarnate into a body. The play of dharmata is the nature of intelligent insight, and once you understand this, there is nothing inferior in being a female. While failing to know the nature of dharmata, being born as a mighty king does not stop samsara's flow. In any case, nothing whatsoever can help you unless you realize dharmata that does not arise, just like no child can be born from a barren woman. Yet as soon as you realize the never-arising dharmata, there is also no need to take rebirth. Nevertheless, women like you are not clever enough to practice the Dharma. You lack the armor of perseverance and cannot practice. Your timid intellect makes it difficult to show you the nature of dharmata; your weak fortitude prevents you from realizing it. Very few women succeed in Dharma practice, so try your best to endeavor and apply your mind to the practice.


Lady Sparkling Light of Chim then asked the Lotus Master: For a stupid woman like me, please bestow an instruction that awakens to enlightenment through a single phrase. 

The master replied: Lady of Chim, listen here. From the beginning, your mind has been a self-existing natural presence that never arises and is primordially present within your stream-of-being. It is not something that needs to be re-achieved through effort. Since this nature of mind is not a concrete thing, training in it means to cultivate nothing whatsoever. It is not an object to be cultivated, nor is there anyone to cultivate it. Since your thinking is an original wakefulness, do not regard dullness and agitation as defects. Since they have no identity, your thoughts naturally dissolve and dharmata's natural presence comes to the fore. Dullness clears as it arises from and dissolves into this nature. Agitation also clears into basic space as it arises from this nature. Since the fruition is not a thing that is achieved, it is enough to simply realize your own mind. Since your mind neither dies nor transmigrates, it is the single sphere of dharmakaya. Once you understand this meaning, the realization of the single cut, that itself is the awakened state of a buddha. Nevertheless, fickle and suspicious women like you are incapable of following your master's advice with your rigid and incorrigible emotions. Only a few of you can reach the end of Dharma practice; but if you do practice, treasure your master's instructions. Be willing to face at least a little hardship.

Lady Mati of Ruyang then asked the Lotus Master: Since my diligence is weak, please bestow an instruction on nonaction.

The master replied: Lady Mati of Ruyang, listen to me. The nature of dharmata is not a concrete substance, and therefore is not something that can be produced. Since this dharmata nature is present from the beginning, it does not result from bowing down. The nature of dharmata is within you, present and un-obscured. Once you realize that your mind has no identity, that itself is the awakened state. It is not something that needs to be achieved. All effort and striving merely chains you to craving. Let be, un-contrived and without meditating. Nevertheless, senseless women like you don't understand, no matter how much you are taught. Even when dharmakaya is pointed out, you don't recognize it. When introduced to the awakened state, you still don't see it. Even when taught, it is hard for you to realize the single cut of non-action. Most of you will distort this teaching for women, so don a stronger armor and beware of being seized by the mara of taking a husband. Don't spawn children; instead practice in solitude, even though it is hard.

Once again, the Lotus Master gave the women some advice: Listen here, you faithful lady maidens. As your source of refuge, the most excellent is the Three Jewels, so exert yourselves in the methods for taking refuge. This life will be fortunate and will prevent you from being bom in the lower realms in the future. As your object of trust, the most excellent is your guru, so honor him as high as the crown of your head. This life will be blessed, and he will guide you along the path in your future lives. As your place of worship, the most excellent is your yidam, so offer feasts and give tormas. This will fulfill your aims in this life and bring you prosperity in your future ones. As your objects of honor, the most excellent are your parents, so serve and care for them. It will bring immediate benefit in this life and assure their help in the future. As a companion, the most excellent is your husband, so value him as you would your own eyes. It will make this life virtuous and ensure a birth of good standing in your next. Since women have the most control over immediate circumstances, be generous with your meals. This will ensure you amiable servants in this life and affluent food and wealth in your future lives. Since they are karmic creditors from the past, make sure your offspring embrace the Dharma. This will help you in this life and help them in the future.

The Lotus Master then continued: Listen here, you lady maidens. The awakened mind of knowing is neither małe nor female. Dharmata of self-existing wakefulness has neither lofty nor humble standing. Self-existing dharmakaya is neither high nor low. The nature of the single sphere is beyond increase and decrease. The buddha-mind lies beyond dimension. Things and their nature are not a duality. Once you realize that your mind is the buddha, the buddha does not need to be sought elsewhere. Realize the nature of your mind and train in that. Venerate your guru and the Precious Ones and live in accordance with the Dharma to the best of your ability. Then, though bom as women, you are both wise and magnificent.

The seven women attained realization and rejoiced in the master's words. They prostrated to him, circled him, and made a lavish feast offering.
Lady Tsogyal, the Princess of Kharchen, out of consideration for future people, wrote his words down at that very time, at Juniper Ridge of Crystal Pearls.

SEAL, SEAL, SEAL.

Source: The Hidden Yogi