10 boli cu transmitere spirituală

        Mariana Caplan, ph.D, şi-a petrecut mulţi ani cercetând şi scriind despre discernământul pe calea spirituală. Cunoscând sute de învăţători şi mii de practicanţi spirituali, ea a observat cu stupefacţie că viziunea şi practica noastră spirituală poate fi "infectată" de câteva "boli cu transmitere spirituală". Iată principalii "contaminanţi":

1. Spiritualitatea de tip "fast-food": Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva "special", mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace "spirituală", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de "superioritate spirituală". Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual."

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul "poporului ales": Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că "Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal - "Am ajuns!": Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că "am ajuns" la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

  

traducere şi adaptare de Rãzvan Petre

Adaptare după " Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path"

Sursa articolului :
http://www.spiritus.ro/RAZVAN/10_boli_spirituale.htm

Anandamayi Ma despre căutarea spirituală - fragment din “Întâlnind Beatitudinea” de Melita Maschmann

“Cautati, ori de cate ori oportunitatea va bate la usa, satsanga, compania oamenilor intelepti si iluminati. Fiti plini de atmosfera ce o iradiaza ei. Evitati cu atentie pe cei care va distrag de la telul cautarii voastre spirituale care este Dumnezeu.”

“Straduiti-va sa tineti numele lui Dumnezeu viu in voi. Trebuie sa atingeti un punct , unde invocarea numelui - japa- sa devina la fel de naturala pentru voi ca respiratia. Cand practicati japa (repetarea unei mantra, sau a numelui lui Dumnezeu) un timp indelungat si sincer, aceasta rugaciune va ramane cu voi, chiar si atunci cand trebuie sa vorbiti sau sa ganditi la alte lucruri. Va continua sa se roage in interiorul vostru chiar si in somn. Veti observa aceste lucruri mai usor daca evitati sa vorbiti fara rost. Ceea ce spunem trebuie sa ajunga doar la El, tot restul nu este nimic si aduce suferinta.”
 
“Chiar si cand lucrati cu mainile, invatati sa o faceti ca si cand ati face puja (ritual de adorare a Divinului).”
“Mai intai, incercati sa-L simtiti pe Dumnezeu cu toata energia voastra. Acest lucru este mai important decat orice altceva. Apoi, vedeti cum puteti ajuta umanitatea. Un serviciu pentru om care nu este facut ca un serviciu pentru Dumnezeu nu aduce gratie de durata. Faceti-va toate datoriile lumesti ca si cum ati face un serviciu pentru Dumnezeu. Trebuie sa le indepliniti cu o atentie extrema si trebuie sa fiti complet egali in fata laudelor sau a criticilor. O astfel de sadhana (practica spirituala) a deservirii este un foarte puternic ajutor spiritual.”
 
“ Un om trebuie sa faca tot ceea ce poate, altfel nu va fi eliberat. Nu va permiteti sa fiti inselati de rezultate partiale. Cand Ishta (imaginea Divina personificata aleasa de cautator pentru adoratie) voastra va apare , nu inseamna ca v-ati atins scopul; este doar un indiciu ca v-ati gasit calea. Nu fiti satisfacuti cu extazul religios (samadhi). Acesta poate fi o mostra, o bucatica, dar nimic mai mult. “
 
“Nu sucombati predilectiei voastre de a va gandi la stafii si fantome. Este mai bine sa va concentrati doar asupra lui Dumnezeu si sa meditati asupra Lui. Nicio alta putere nu poate exista in prezenta Lui. Fiti ferm convinsi de asta. In momentul in care cereti adapost in numele Domnului, nicio alta putere mai mica nu va poate atinge. Daca tot va mai este frica, puteti fi siguri ca este doar o reactie psihica care va deranjeaza…”
 
 Ma a spus unui tanar care deseori a intrat in extaz spiritual (samadhi) si a avut viziuni:
“Fii constient ca un sadhaka (practicant spiritual) care isi pierde controlul asupra mintii este in pericol. El poate deveni o victima a iluziilor si poate fi chiar expus influentei puterilor rele. Acest lucru ii obstructioneaza calea. In plus, ar putea deveni o sursa de aroganta sau de placere egoista, cand ai viziuni sau cand auzi voci care iti vorbesc. Nu e de dorit sa iti pierzi controlul asupra ta. Cand cauti Adevarul nu trebuie sa-ti permiti sa fii coplesit de nimic. Mai degraba ar trebui sa observi atent fiecare fenomen cand esti treaz si sa ramai treaz, ca sa ai control asupra ta… Lasa meditatia sa-ti deschida natura spre lumina, spre ceea ce este etern. Fiecare constiinta care slabeste (in vigilenta) lucreaza impotriva acestui scop.”
 
 Un alt pericol ameninta un sadhaka pe calea Bhakti-Yoga (Yoga adorarii Divinului). Ma se refera in mod repetat la asta.
“La fel cum exista o conditie a celei mai inalte realizari de Sine, exista si o conditie a perfectiunii pe calea proprie spre dragostea lui Dumnezeu. Afli ca nectarul iubirii (Divine) este identic cu cea mai inalta cunoastere (a Sinelui). Dar nu este loc pentru stimulare emotionala. De fapt, ar impiedica aprinderea luminii Iubirii Supreme. Excesul de sentiment este absent la apogeul iubirii. Excitarea emotionala (starile psiho-emotionale) si Iubirea Suprema nu pot fi deloc comparate; sunt complet diferite una de alta.”
 
 Ma le spune celor care cred ca merita un loc in rai cand realizeaza ritualuri (puja):
“Nu va ganditi ca este suficient sa celebrati puja (ritualul) corect si in mod repetat. Puja este realizata astfel incat puja adevarata sa aiba loc in interiorul vostru...Ce inseamna sa sarbatoresti puja? Sa te abandonezi complet lui Dumnezeu. Cand facem acest lucru cu adevarat, toate mudra-ele (gesturi simbolice) si asana-ele (posturile fizice) se realizeaza de la sine, nu trebuie sa le <facem>. Cand devotiunea noastra este perfecta El (Dumnezeu) ni se reveleaza. Si sa-L gasim, inseamna sa ne gasim pe noi insine, si sa te gasesti pe tine insuti, inseamna sa-L gasesti pe El.”