1. Spiritualitatea de tip
"fast-food": Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care
promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine
probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastră, comună
şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi
uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută
dintr-o dată.
2. Falsa spiritualitate:
Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar
face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării
spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la
colţul străzii.
3. Motivaţie confuză: Deşi
dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori
amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit,
dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească,
credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală,
adică dorinţa de a fi cineva "special", mai grozav ca alţii.
4. Identificarea cu experienţele
spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale
şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei,
fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se
consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.
5. Ego-ul spiritualizat:
Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de
concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace
"spirituală", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback,
stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor
noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.
6. Producerea pe bandă rulantă
de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii
spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt
nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce
conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti
iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este
că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi
ajuns deja maeştri.
7. Orgoliul spiritual: După
ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea
ce îi stimulează mândria, sentimentul de "superioritate spirituală". Boala se
manifestă sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra
celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual."
8. Mintea colectivă:
Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de
ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac
convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să
umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest
virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează
regulilor nescrise ale grupului.
9. Complexul "poporului ales":
Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că
"Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi
simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat
cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică
învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!
10. Virusul mortal - "Am ajuns!":
Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este
vorba de credinţa că "am ajuns" la scopul final al căii spirituale. Din momentul
în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice
dezvoltare ulterioară încetează.
În dobândirea discernământului pe
calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi
autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult
decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali
veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când
cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în
disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine
şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.
traducere şi adaptare de Rãzvan Petre
Adaptare după "
Eyes
Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path"
Sursa articolului :
http://www.spiritus.ro/RAZVAN/10_boli_spirituale.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu