Mooji - Ce drept ai să fii nefericit? (What right have you to be miserable?)

Experimentează tot ce îți este dat, dar nu te agăța de nimic. Lasă fiecare lucru să își joace rolul ce îi este menit să-l joace în viața ta, tu nu îți vei pierde pacea sau bucuria inerentă a Ființării.
Astfel cucerim mintea, chiar fără a o atinge. Așa este grația și puterea Sinelui, și deja suntem asta.
Sinele nu este viitorul tău. Este atemporal.
Cuvântul "etern" spune de un timp nesfârșit, dar "atemporal" înseamnă dincolo de timp.

Poți doar confirma, nu e necesar să creezi. Lasă capul în pace, și trăiește bucuria Ființării, fără de constrângeri. Această bucurie este deja în tine, bucuria ta naturală e deja aici, nu e ceva ce vine de altundeva.
Deci la fel cum spun că degetul tău poate ascunde soarele, fixația noastră pe sinele personal ascunde cumva recunoașterea intuitivă a Sinelui.
Așadar acestea nu sunt cuvinte pentru mintea ta, sau îndrumări pentru minte. O reamintire, dar nu a trecutului.

Chiar acum, Ființa ta ar trebui să fie inundată de bucurie, și bucurie nepieritoare. Nu-ți fie teamă. Nimic nu te reține decât propria ta imaginație.
Așadar Satsang-ul nu e o destinație pe care s-o menții... Pentru cel care e plin de ardoare, nu va trebui să continui iar și iar. Marinează-te în ceea ce ai văzut și ea se va confirma de la sine. Gradat puterea ta de a discerne ce e real va crește, se va aprofunda.
Nu e nevoie să fie obositor, de asemeni, totul devine o bucurie. Și chiar și această bucurie, nu ești dependent de ea.
E ca parfumul și floarea, nu e dependență, este doar un rezultat al iubirii.
Nu îți amintești?
Întreaga noastră viață este pentru iubire, nu o limita doar la persoana ta, și ea va deveni evidentă din nou. Dacă ceea ce zic rezonează înlăuntrul tău, va deveni convins în mod spontan.

Când noi am transcens persoana, vei descoperi că lumina ce strălucește din inima ta este cea care iluminează lumea. Nu gândi că acesta e un lucru prea mare pentru tine, nu te mici, nici nu te înălța, e doar un simplu adevăr, atemporal adevărat.
Trebuie să devii dovada că Dumnezeu există, și nu e nevoie să vorbești despre asta.

Dacă inima mea se revarsă de grație și bucurie, de ce nu și a ta?
Ce drept ai să fii nefericit?
Și totuși Dumnezeu ne dă această capacitate.

Așa că încetează să mai dai așa multă energie vechii persoane. Încetează să te mai blestemi singur.

- Moojibaba, Ședere în Tăcere, 12 decembrie 2017
https://mooji.org/
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

Experience everything that is given to you, but cling to nothing. Let each thing play the role it’s meant to play in your life, you will not lose your peace or the inherent joy of Being. 

Like this we conquer the mind, even without touching. Such is the grace and the power of the Self, and we are this already. The Self is not your future. It is timeless.
The word 'eternal' speaks of unending time, but 'timeless' means beyond time.

You may only confirm, there is no need to create. Leave your head alone, and experience the joy of Being, unbound. This joy is already in you, your natural happiness is already here, it is not something to come from elsewhere.
So in the same way that I say, your fingernail can hide the sun, our fixation upon the personal self somehow hides the intuitive recognition of the Self.
So these are not words for your mind, or guidance for your mind. A reminding, but not of past.

Even now, your Being should be flooded with joy, and the joy unfading also. Don’t be afraid.
Nothing holds you back but your own imagination.
So Satsang is not a top up station... For that one who is earnest, you will not have to keep going over and over. Marinate in what you have seen and it will confirm itself. Gradually your power to discern what is real will heighten, deepen.
It need not be strenuous also, all this becomes a joy. Yet even this joy, you are not addicted to.
It’s like the fragrance and the flower, it’s not an addiction, it’s just the outcome of the love.
Don’t you remember?
Our whole life is for love, don’t limit it merely to your person, and it will become obvious again.
If what I say resonates inside you, it will become spontaneously convinced.

When we have transcended the person, you will find that the light that shines from your heart, illumines the world. Don’t think this is too big a thing for you, don’t belittle yourself nor raise yourself up high, it is a simple truth, timelessly true.
You must become the proof that God exists, and there's no need to talk about it.

If my heart is overflowing with grace and joy, why not you?
What right have you to be miserable?
Still God gives us this ability.

So stop giving so much energy to the old person. Stop cursing yourself.

- Moojibaba, Silent Sitting, 12 December 2017
https://mooji.org/

Mooji - Pași în introspecție (Steps of inquiry)

La început, va lua ceva timp să stabilizezi și contopești atenția cu simțământul de prezență conștientă - scopul introspecției. Fii dispus, la fiecare încercare, să dedici douăzeci sau treizeci de minute pentru această treabă. Începe prin a menține numai simțământul ființării sau "Eu sunt - Sinele", excluzând alte gânduri.
Gândurile și sentimentele vor ieși la suprafață și atenția va tinde să devieze cu ele. Nu te identifica sau lupta cu aceste tendințe, nu le judeca. Adoptă o atitudine impersonală, prin simpla observare a jocului sau mișcării lor fără nicio implicare, în timp ce păstrezi sau rămâi ca intuiția "Eu sunt". Fii atent la tendința de a aluneca în gândire. Ține-te doar de ființare.

Ori de câte ori atenția rătăcește, continuă să o aduci înapoi la prezență. Nu începe introspecția încă. Numesc asta stabilizarea sau îmblânzirea calului sălbatic mintea. Gradat, mintea, când îi este negată hrana atenției, credinței și interesului, va începe să se liniștească de la sine. Atunci va apărea un sentiment de spațiu mărit, claritate și pace pe măsură ce atenția se stabilizează, și simțământul de prezență devine mai pronunțat. Aceasta e o stare de naturală nemișcare și bucurie; ființare sănătoasă.

Existența Subiectivă

Am ajuns la un stadiu al observării de câteva ori, dar cum să stabilizez asta?

Introspecția nu a început încă. Aceasta e mai degrabă liniștirea minții și a atenției. Un timp potrivit pentru începerea introspecției, inițial, este când identificarea puternică e prezentă și multă energie și atenție tinde să se năpustească către control, manipulare sau judecată. Acestea sunt semnele cheie că Prezența, care e în mod natural impersonală, deschisă, fără formă și clară, s-a preschimbat în modul ego-personalitate.
Această schimbare e un fel de coborâre într-o stare mai joasă și e adesea acompaniată de senzații de neliniște în ființă. Cel mai adesea, am devenit așa de obișnuiți cu această stare de identificare că o acceptăm ca fiind normală.

Acum, așa cum am zis mai devreme, imediat ce atenția s-a contopit cu prezența "Eu sunt", pacea naturală și spațiul predomină. Mintea e calmă. Află dacă există aici vreo separare sau diferență între acest calm și simțământul "Eu sunt", sentimentul natural de existență subiectivă.
Observă. Simte. Nu gândi.
Acum, întrebarea ta: Cum să stabilizez această stare? Examinează această întrebare. Cine pune această întrebare? Cine e aici să stabilizeze ceva și e ceva de stabilizat? Privește și vezi.


Nu-ți forma nicio concluzie

Când încerc să urmez îndrumările tale, ce tinde să se întâmple e...atenția mea zboară. Găsesc că e dificil să merg mai profund.

Da. Ce vede atenția că zboară? Ce sau cine zice: "E dificil să merg mai profund"? Află asta pentru tine însuți. E ca și cum ceva rezistă acestei explorări, nu-i așa? Ca și cum ceva nu vrea să fie aflat, nu vrea să fie văzut sau descoperit. Distrageri puternice apar în acest punct, rezultând în atenția zburând și aterizând pe lucruri triviale.
Cu blândețe întoarce-te la întrebare de fiecare dată când atenția rătăcește. Să nu cazi în capcana: "O, nu! Am pierdut-o iarăși!" La fel de bine, nu accepta niciun răspuns pe care ți-l dă mintea - precum "Eu sunt Pură Conștiință", "Eu sunt doar Martorul".

Poate chiar părea că eu-l problematic, egoul, dispare brusc, lăsând un simțământ de calm și vacuitate.
În mod greșit, introspecția este abandonată prematur, lăsând un fals simțământ de victorie. Aceasta fiind o pace falsă de cele mai multe ori, eu-l răutăcios începe din nou foarte repede.
Deci ideea aici e: rămâi în simțământul "Eu sunt martorul", dar nu-i da nicio imagine sau identitate acestui simțământ de martor. Fii atent la simțământul "Eu", fără gânduri. "Simte"-l cu totul.

Rămâi fixându-ți atenția pe asta. Nu fi grăbit sau nu părăsi "parfumul" lui "Eu" pentru vreun gând care te poate distrage. Gradat, orice calitate personală ce se atașează de "Eu" va începe să cadă, lăsând doar simțământul intuitiv și fără imagine "Eu sunt", fără intruziunea fluxului gândurilor. Rămâi în acesta ca acesta. Nu forma nicio concluzie în minte. Rămâi ca pură conștiință non-obiectivă, deschisă, neutră.


Confirmă-te pe tine însuți ca Sine

Văd că asta e ușor acum, aici, cu ajutorul îndrumării și prezenței tale, dar când mintea mea năvălește din nou și tu nu ești aici să îmi ghidezi atenția, aceeași luptă va apărea.

Asta e ca spațiul care în mod greșit se identifică ca fiind vântul, și apoi realizează că nu e vântul, ci acela în care vântul se mișcă - și apoi întreabă: "Văd acum, sunt doar spațiul și nu vântul, cum pot rămâne ca spațiul când vântul apare iarăși?"

Trebuie să rămâi așa de fixat în Sine, să te confirmi pe tine însuți ca doar Pură Conștiință-Prezență, astfel încât gândul "Eu sunt corpul-mintea-personalitatea" să nu aibă niciun fel de teren. Când, astfel, conștiința recunoaște, înregistrează și trăiește direct, experiențial, acest adevăr despre ea însăși dincolo de îndoială, egoul cu toate limitările sale este dat afară. Și el va fi așa de slăbit datorită acestei vederi directe, că și dacă se întoarce prin puterea obișnuinței, puterea sa este redusă sever de fiecare dată.
În mod gradat, el piere cu totul în acea formă, din cauza a ceea ce eu numesc "lipsa de oxigen", asta însemnând că tu îi refuzi interesul sau credința. El devine ca o sămânță arsă, incapabilă să încolțească chiar dacă ai planta-o în cel mai bun sol.


https://mooji.org/ 
Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

In the beginning, it will take some time to stabilise and merge the attention with the sense of conscious presence – the goal of inquiry. Be willing, at each attempt, to devote twenty or thirty minutes for this work. Start by holding on only to the sense of being or ‘I am-self,’ to the exclusion of other thoughts.
Thoughts and feelings will swim up and the attention will tend to drift off with them. Don’t identify or fight with these tendencies, don’t judge them. Adopt an impersonal attitude, by simply observing their play or movement without involvement, whilst holding onto or remaining as the intuition ‘I am.’ Watch the tendency to lapse into thinking. Hold onto being, only.

However many times the attention wanders off, keep bringing it back to presence. Don’t begin the inquiry as yet. I call this stabilising or taming the wild-horse mind. Gradually, the mind, when denied the food of attention, belief and interest, will begin settling down by itself. There will then arise a feeling of increased space, clarity and peace as the attention stabilises, and the sense of presence becomes more pronounced. This is a state of natural stillness and joy; healthy being.

Subjective Existence
I have arrived at a stage of observation a number of times, but how to make it stable?

The inquiry hasn’t yet begun. This is merely settling the mind and attention down. A good time to begin inquiring, initially, is when strong identification is present and much energy and attention tend to rush towards managing, manipulating or judging. These are the key signs that Presence, which is naturally impersonal, open, formless and clear, has shifted into ego-personality mode.
This shift is a sort of descent into a lower state and is often accompanied by sensations of restlessness in the beingness. Mostly, we have become so accustomed to this state of identification that we accept it as normal.

Now, as I have said earlier, as soon as the attention has merged with the presence ‘I am,’ natural peace and space prevail. Mind is calm. Find if there exists here any separation or difference between this calm and the sense ‘I am,’ the natural feeling of subjective existence.
Observe. Feel. Don’t think.
Now, your question: How to stabilise in this state? Examine this question. Who is making the question? Who is here to stabilise anything and is there something to stabilise? Look and see.

Don’t form any conclusion
When I try to follow your instructions, what tends to happen is… my attention just flies off. I find it difficult to go deeper.

Yes. What sees the attention flying off? What or who says: “It is difficult to go deeper”? Find out for yourself. It is as though something resists this exploration, isn’t it? Like something does not want to be found out, doesn’t want to be seen or discovered. Forceful distraction comes up at this point, resulting in the attention flying off and mostly landing on trivia.
Gently return to the question each time the attention strays. Don’t fall into: “Oh no! I’ve lost it again!” As well, do not accept any answer the mind gives – such as ‘I am Awareness,’ ‘I am the Witness only.’

It may even seem that the ‘problematic I,’ the ego, suddenly vanishes, leaving a sense of calm and emptiness.
Mistakenly, the inquiry is then prematurely abandoned, leaving a false sense of victory. This being a false peace as often, the mischievous ‘I’ starts up again very quickly.
So the point here is: remain in the sense ‘I am the witness,’ but don’t give any image or identity to this witnessing sense. Watch the sense ‘I,’ without thought. ‘Feel’ it out.
Stay with fixing the attention on this. Do not be hurried or put off the ‘scent’ of the ‘I’ by any distracting thought. Gradually, any personal quality attaching itself to the ‘I’ will begin falling away, leaving only the intuitive and imageless sense ‘I am,’ without the intrusion of the thought-current. Remain in this as this. Don’t form any conclusion in mind. Stay as open, neutral non-objective awareness.

Confirm Yourself
I see that this is easy now, here, with the help of your guidance and presence but when my mind rushes up again and you are not here to guide my attention, the same struggle will arise.

That’s like space having mistakenly identified itself as wind, and then realising it is not wind, but that in which wind moves – and then asking: “I see now, I am space only and not wind, how can I remain as space when the wind comes again?”

You are to remain so fixed in the Self, as to confirm yourself as the Awareness-Presence alone, that the thought ‘I am the body-mind-personality’ has no holding ground. When, like this, the consciousness recognises, registers and experiences this truth of itself beyond doubt, the ego with all its limitations is driven off. And it will be so weakened through this direct seeing, that even though it returns through the force of habit, its power is severely reduced each time. Gradually, it perishes in that form, from what I call ‘the lack of oxygen,’ meaning you deny interest and belief. It becomes like a cooked seed, unable to sprout even if planted in the best soil.

- Mooji
https://mooji.org/