Omraam Mikhael Aivanhov: Despre Nutritie, Forta sexuala si Somn

Nutritia

• Hranirea e considerat, in scolile spirituale, un proces important.
• Dupa conectarea cu Creatorul si rugaciune, masa se va lua intr-o atmosfera de calm si pace.
• A binecuvanta masa inseamna a impregna hrana cu un fluid care o pune in armonie cu cel care o consuma. Hrana binecuvantata ii furnizeaza mai multi nutrienti celui care o consuma.
• Cea mai importanta parte a digestiei are loc in gura, loc unde se absorb particulele eterice din hrana. Pe urma, elementele grosiere ajung in stomac.
• Pe langa corpul fizic, trebuie hranite corpurile eteric, astral, mental etc.
• Corpul eteric e hranit cand initiatul e linistit si respira profund in timpul mesei. Cand aceste conditii nu sunt indeplinite, omul nu se alimenteaza corect si apar balonarile, starile de slabiciune etc.
• Corpul astral e hranit de sentimente si emotii. Iubirea initiatului fata de hrana oferita de Divinitate hraneste corpul astral, ceea ce duce la aparitia senzatiei de bine, a generozitatii, rabdarii, bunavointei, senzatiei de a fi in armonie cu natura.
• Corpul mental e hranit prin concentrarea asupra hranei, care e vazuta ca o manifestare a Divinitatii. Consecinte: claritate, luciditate, mai buna intelegere a lumii.
• Corpul cauzal, corpul budic, corpul atmic sunt hranite de recunostinta initiatului fata de Creatorul care-i ofera hrana.
• Nu trebuie sa mancam pe saturate. Daca ne ridicam de la masa inainte de a ne satura, corpul eteric va cauta in continuare hrana in jur. Corpul eteric va atrage elemente subtile si le va absorbi, astfel incat foamea dispare, iar nevoile omului sunt satisfacute la un nivel superior. Omul se va simti mai usor si mai plin de viata.
• Masa copioasa ingreuneaza organismul, iar corpul eteric oboseste. Individul ghiftuit atrage spirite inferioare.

Forta sexuala

• Orice act sexual are loc cu degajare de energie.
• Cuplul obisnuit are o sexualitate pur biologica, iar energia indragostitilor ajunge sa hraneasca spiritele inferioare, elementalii. In consecinta, spiritele inferioare se localizeaza in preajma acestui cuplu. Cuplul pierde energie la fiecare act sexual si implicit decade, imbatraneste; in aura partenerilor, vor ajunge sa domine culorile terne, mai ales rosul murdar.

  "La originea tutoror nenorocirilor omenirii, sta iubirea inferioara a barbatilor si femeilor.[...] Fiindca ei furnizeaza astfel materiale tuturor spiritelor dornice sa faca rau umanitatii, ei le hranesc, ei le intaresc."
  

  Omraam Mikhael Aivanhov - "Forta sexuala sau Balaurul inaripat"

• Alternativa este cuplul spiritualizat, care mentine continuu legatura cu Tatal Ceresc si Mama Divina. Un asemenea cuplu ajunge sa fie intarit, intinerit, fericit. In aura partenerilor, predomina culorile frumoase, luminoase.

  "Adevarata iubire este o stare de constiinta."
  "Una dintre metodele acestui tantrism este aceea de a invata sa iubesti fara sa astepti sa fii la randul tau iubit fiindca atunci devii liber si poti face multe lucruri cu aceasta libertate."
  "Un Maestru adevarat nu se lipseste de nimic: mananca, bea, respira, iubeste dar in regiuni, in stari de constiinta necunoscute omului obisnuit."
  

  Omraam Mikhael Aivanhov - "Forta sexuala sau Balaurul inaripat"

• Energia sexuala nu trebuie pierduta sau reprimata. Este o energie sacra, iar cea mai buna solutie este cultivarea sa. Fiecare scoala ezoterica acorda atentie cultivarii energiei sexuale.
• Cultivarea energiei sexuale e prezentata alegoric in mituri si povesti:
  • Mitul lui Tezeu
    • Minotaurul = reprezentarea fortei sexuale
    • Labirintul = corpul fizic
    • Ariadna = sufletul superior, ce il conduce pe om spre victorie
  • Povesti
    • Printesa rapita = sufletul tinut prizonier de catre forta sexuala stapanita prost
    • Cavalerul = spiritul barbatului
    • Balaurul = forta sexuala; cand balaurul e invins, ii serveste cuplului pentru a calatori in spatiu
    • Arma cavalerului = stiinta stapanirii fortei sexuale
  • Ulise, Parsifal il reprezinta pe initiatul ce intalneste tentatii in calea sa. Daca se opreste, isi pierde viata. Ajuns la capat, primeste totul (odihna, hrana, iubirea).

Somnul

• Inainte de culcare, e recomandabila o baie fierbinte la picioare. Aceasta va influenta pozitiv plexul solar. Fata nu se va spala seara, pentru a nu se inlatura fluidele benefice, protectoare.
• Orientarea optima in somn: capul spre nord sau spre est, preferabil pe partea dreapta.
• Starea de spirit pe care o avem la culcare e foarte importanta. E de dorit sa adormim intr-o stare de spirit cat mai buna. Daca adormim avand un gand negativ in minte, acel gand va face ravagii in subconstient, in timpul noptii.
• Somnul e o moarte temporara.
• In somn, adevaratul discipol continua sa invete, alaturi de maestrul sau. 

http://mysticway.bravehost.com/

O.M. Aivanhov: Despre Lacrimi

  

  “Lacrimile sunt asociate in general cu necazul, dar in realitate orice emotie poate provoca niste lacrimi. Si cum traim tot felul de emotii, lacrimile sunt deopotriva de mai multe categorii.

Exista lacrimi de tristete, de furie, de ciuda, si exista si lacrimi de bucurie, de incantare.

Poezia, pictura, muzica ne pot umple ochii de lacrimi, dar si anumite comportamente umane atunci cand sunt indeosebi frumoase si nobile. Iar misticii evoca in povestirile lor lacrimile provocate de extaz.

In masura in care lacrimile elibereaza o anumita tensiune interioara, oricare ar fi originea lor, ele sunt folositoare. Dar evident ca lacrimile de bucurie si de incantare sunt cele mai benefice.

Sa nu va stergeti lacrimile cu dosul palmei, ele sunt pretioase.

Lacrimile de ciuda, de necaz, de furie, le puteti lasa sa se usuce, ele nu sunt decat putina apa sarata, dar pastrati lacrimile ce au fost smulse din profunzimile sufletului vostru (se culeg intr-o batista curata , care se pastreaza cu grija, fiindca asemenea lacrimi poseda o mare putere).

Lacrimile de bucurie ne intaresc, ne infrumuseteaza, ne intineresc. Unele persoane cred ca daca nu plang niciodata, dau dovada de forta de caracter.

Nu, depinde de ce plangem. Se intampla ca niste flori din gradina noastra interioara sa aiba nevoie sa fie udate cand incep sa se ofileasca sau sa se acopere de praf. Atunci, lacrimile le refac si le spala cu delicatete. “
material primit prin e-mail
http://www.minunemica.ro/

OSHO – ”Iubire, libertate si solitudine” (fragment)

   
  In ”Profetul” lui Kahlil Gibran, Almustafa spune:  

  ”Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Lasati vanturile celeste sa danseze intre voi. Iubiti-va, dar nu transformati iubirea intr-un lant: transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre.”

   Daca apropierea voastra nu se datoreaza pasiunii, iubirea va creste in fiecare zi. Pasiunea reduce totul, caci principiul biologic nu este interesat de permanenta legaturii voastre. El nu este interesat decat de reproducere, iar iubirea nu este necesara pentru acest lucru. Poti face copii si fara sa iubesti.

   Am studiat personal comportamentul multor animale. Am trait in munti, in padure. Intotdeauna am ramas foarte uimit sa constat ca ori de cate ori fac dragoste, animalele au un aer foarte trist. Nu am vazut niciodata doua animale facand dragoste cu bucurie. Este ca si cum o forta straina ar face presiuni asupra lor. Actul copulatiei nu este liber in cazul lor; nu le ofera nici un fel de libertate. Reprezinta un lant. Din aceasta cauza, animalele sunt foarte triste.

   Am observat acelasi lucru si in cazul oamenilor. Ati vazut vreodata un barbat mergand insotit de sotia lui? Nu poti sa stii niciodata daca un barbat si o femeie sunt casatoriti, dar daca arata foarte tristi, poti fi sigur de acest lucru.

   Odata, calatoream de la Delhi la Srinagar. In compartimentul meu cu aer conditionat nu existau decat doua locuri, iar unul fusese rezervat de mine. La un moment dat, a venit un cuplu. Erau doi tineri frumosi, un barbat si o femeie. Intrucat nu puteau incapea amandoi, barbatul a lasat-o pe femeie sa intre in compartiment, iar el a intrat in altul. La fiecare statie, venea insa sa isi vada iubita, aducandu-i flori, fructe sau dulciuri. Eu priveam intreaga scena. Intre doua statii, am intrebat-o pe femeie: ”De cat timp sunteti casatoriti?” Mi-a raspuns: ”De sapte ani”. I-am spus: ”Nu ma minti! Poti pacali pe altcineva, dar nu pe mine. Nu sunteti casatoriti”. Femeia a ramas socata. Eram un strain. Nu facusem decat sa-i observ. M-a intrebat: ”De unde v-ati dat seama?” I-am raspuns: ”E foarte simplu: daca ar fi fost sotul dumitale, odata ce ar fi disparut in celalalt compartiment, nu s-ar mai fi intors. Daca ar fi revenit la ultima statie, cea in care trebuie sa coborati, ai fi o femeie fericita!” Mi-a spus: ”Nu ma cunoasteti, nu va cunosc, dar ceea ce spuneti este cat se poate de adevarat. Este iubitul meu, prietenul sotului meu”. ”Asa se explica…”, am incheiat eu.

   Unde gresesc sotii si sotiile? Ei nu cunosc iubirea, dar toata lumea isi accepta sentimentele ca si cum acestea ar fi tot una cu iubirea. In realitate, este vorba de pasiune. Cat de curand, cei doi se plictisesc unul de celalalt. Principiul biologic i-a amagit, facandu-i sa se apropie pentru a se reproduce, dar noutatea dispare repede. In urma ei nu mai raman decat aceleasi fete, aceeasi geografie, aceeasi topografie. De cate ori nu le-au explorat pana atunci… intreaga lume este trista din cauza casatoriei, dar nimeni nu pare sa-si dea seama de cauza. Iubirea este un fenomen extrem de misterios.

   Almustafa afirma despre el ca nu te poate plictisi, caci nu este tot una cu pasiunea. El spune: ”Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Stati impreuna, dar nu incercati sa va dominati unul pe celalalt. Nu incercati sa va posedati si sa va distrugeti reciproc individualitatea. Atunci cand traiti cu altcineva, lasati un spatiu intre voi…”

   Daca sotul ajunge mai tarziu acasa, nu este deloc necesar ca sotia sa il interogheze, intrebandu-l unde si cu cine a fost. Barbatul are nevoie de propriul sau spatiu; este un individ liber. Doi indivizi liberi traiesc impreuna si nimeni nu are dreptul sa interfereze cu spatiul lor interior. Daca sotia intarzie, nu este necesar ca barbatul sa o intrebe: ”Unde ai fost?” Ea are dreptul la propria sa libertate.

   Din pacate, asemenea lucruri se petrec zilnic, in fiecare camin. Cei doi soti se cearta pentru pretexte minore, adevaratul motiv fiind acela ca nu sunt dispusi sa ii acorde celuilalt spatiul de care are nevoie. Preferintele difera de la om la om. Sotului ii poate placea un lucru, sotiei altul. Asta nu inseamna ca cei doi trebuie sa se certe, ca pentru simplul motiv ca sunt casatoriti, ei trebuie sa aiba aceleasi preferinte. Ce sa mai vorbim de toate aceste intrebari…

Fiecare dintre soti se intoarce acasa obsedat de urmatoarele ganduri: ”Oare ce o sa ma intrebe? Si ce am sa-i raspund?” Femeia stie dinainte ce urmeaza sa isi intrebe barbatul si ce va raspunde acesta, stie ca o va minti in fata. Ce fel de iubire este aceasta, tot timpul suspicioasa, mereu predispusa spre gelozie? Este suficient ca sotia sa te vada discutand si razand cu o alta femeie pentru a-ti strica intreaga seara. La fel si invers.

   Oamenii nu realizeaza ca habar nu au ce este iubirea. Iubirea nu suspecteaza niciodata; ea nu stie ce inseamna gelozia. Iubirea nu interfereaza niciodata cu libertatea celuilalt. Nu se impune, ci ofera libertate, iar libertatea nu este posibila decat daca apropierea include un anumit spatiu, in care fiecare poate sa se desfasoare asa cum doreste.

   Aceasta este frumusetea lui Kahlil Gibran … Poemul lui este minunat.

   Un indragostit adevarat ar trebui sa se bucure ca iubita lui este fericita alaturi de un alt barbat, caci tot ce isi doreste el mai presus este ca ea sa fie fericita. Acelasi lucru este valabil si invers. Daca barbatul discuta cu o alta femeie si se simte fericit, sotia lui ar trebui sa fie incantata, nu sa se certe cu el. Cei doi sunt impreuna pentru a-si face vietile mai frumoase, nu pentru a si le urati.

   Din pacate, realitatea arata cu totul altfel. Sotiile si sotii stau impreuna numai pentru a-si face reciproc nervi, pentru a-si distruge vietile. Ei nu inteleg semnificatia iubirii. Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi … Nu este nimic contradictoriu in aceasta afirmatie. Cu cat ii acorzi celuilalt un spatiu mai mare, cu atat mai mult veti rezista impreuna. Cu cat ii acorzi o intimitate mai mare, cu atat mai intimi veti reusi sa fiti. Nu veti mai fi doi dusmani intimi, ci doi prieteni intimi. Lasati vanturile celeste sa danseze intre voi.

   Legea fundamentala a existentei face ca apropierea prea mare, o perioada prea lunga de timp, sa distruga floarea iubirii.

   Voi singuri sunteti cei care o calcati in picioare, nepermitandu-i spatiul necesar pentru a creste. Oamenii de stiinta au descoperit recent ca animalele au un imperativ al teritoriului. Cred ca ati vazut cu totii cainii ”marcandu-si” stalpii. Credeti ca este ceva inutil? Nici vorba. Ei traseaza astfel hotarele spatiului in care traiesc: ”Acest teritoriu este al meu”. Mirosul va impiedica alti caini sa patrunda in respectivul teritoriu, incalcandu-l. Oricat de mult s-ar apropia ei de teritoriul marcat, cainele nici nu-i va baga in seama. Un singur pas insa in interior si lupta va incepe. Toate animalele care traiesc in salbaticie fac acelasi lucru. Nici chiar un leu nu te va ataca daca nu ii incalci teritoriul, convins ca esti un gentleman. Daca i-l incalci insa, te va ataca, oricine ai fi. Singurii care nu isi marcheaza teritoriul sunt oamenii.      Asta nu inseamna insa ca ei nu simt aceasta necesitate.

   Este suficient sa calatoresti cu un tren aglomerat, in care oamenii se calca in picioare, ca sa constati cat de atenti raman totusi sa nu se atinga reciproc. Lumea in care traim devine din ce in ce mai aglomerata. Tot mai multi oameni o iau razna, se sinucid, comit crime, pentru simplul motiv ca nu au la dispozitie spatiul de care au nevoie. Cel putin indragostitii ar trebui sa fie mai sensibili, sa inteleaga ca celalalt are nevoie de un spatiu privat.

   Una din cartile mele preferate este Akhari Kavita  - ”Ultimul poem”, de Rabindranath Tagore. Nu este o carte de poezie, ci un roman, dar un roman foarte straniu, plin de invataminte. O fata si un baiat se indragostesc, si imediat isi propun sa se casatoreasca. Fata ii spune: – Dar cu o conditie…. Este o fata bogata, sofisticata, citita. Baiatul ii raspunde: – Accept orice conditie, caci nu pot trai fara tine. Fata insista: – Mai intai asculta conditia. Gandeste-te la ea. Nu este o conditie obisnuita. Conditia este sa nu traim in aceeasi casa. Eu am un teren imens, cu un lac frumos, inconjurat de copaci si gradini. Iti voi construi o casa, pe malul opus al lacului fata de casa in care locuiesc eu. – Bine, dar ce rost are sa ne mai casatorim atunci? – Casatoria nu inseamna sa ne distrugem reciproc. Eu iti acord spatiul de care ai nevoie. La randul meu, am si eu nevoie de spatiu. Din cand in cand, atunci cand ne plimbam prin gradina, ne-am putea intalni, accidental. Sau poate in timp ce ne plimbam pe lac, cu barca. Cateodata, te-as putea invita la ceai, la mine acasa. – Este o conditie absurda, ii spuse baiatul.    - In acest caz, uita de casatorie, ii raspunde ea. Daca nu vom proceda astfel, iubirea noastra nu va putea creste, caci noi nu ne vom putea pastra prospetimea. Vom ajunge sa credem ca avem drepturi unul asupra celuilalt. Eu am tot dreptul sa iti refuz invitatia. La fel si tu. In acest fel, libertatea noastra nu va fi afectata, si ea reprezinta solul fertil pe care poate creste iubirea. Evident, baiatul nu a reusit sa inteleaga ce vrea fata sa spuna, asa ca a renuntat la ea.

   Rabindranath are insa aceeasi viziune ca si Kahlil Gibran. De altfel, au scris in perioade aproape identice.

   Daca veti reusi sa va acordati reciproc spatiul necesar si sa ramaneti apropiati, vanturile celeste vor dansa printre voi. Iubiti-va, dar nu transformati iubirea intr-un lant.

Iubirea trebuie sa fie un cadou, daruit sau primit, niciodata o cerere. In caz contrar, desi stati impreuna, veti ajunge mai indepartati decat stelele. Puntea intelegerii nu va va uni, caci nu i-ati lasat spatiul necesar. Transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre.

   Nu faceti din iubire un fenomen static. Nu o transformati in rutina. Transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre. Daca va puteti bucura simultan de libertate si de iubire, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru.

http://www.minunemica.ro/
Editura MIX

Test de viata

                   Eram fericit. Eram impreuna cu prietena mea de peste un an, asa ca ne-am hotarat sa ne casatorim. Parintii mei ne-au ajutat in toate privintele, prietenii m-au incurajat, iar prietena ? Era un vis ! Era un singur lucru care nu-mi dadea pace, chiar deloc, si acela era viitoarea soacra. Era o femeie de cariera, desteapta, dar in primul rand frumoasa si sexi, care cateodata flirta cu mine, chiar pe fata, si ma facea sa ma simt prost.
                   Intr-o zi, m-a sunat si m-a chemat pe la ea, sa verific invitatiile. Asa ca m-am dus. Era singura si cand am ajuns, mi-a soptit ca in curand am sa ma casatoresc si ca avea sentimente si dorinte fata de mine pe care nu le putea trece cu vederea. Asa ca inainte de a ma casatori si a imi dedica viata fiicei ei, ea vrea sa faca dragoste cu mine numai o data. Ce puteam spune? Eram socat si nu puteam spune un cuvant. Ea a mai adaugat ca se va duce in dormitor si daca ma simt in stare....sa ma duc si eu. Priveam fermecatorul ei corp cum se indeparta de mine. Am stat pironit un moment, iar apoi m-am intors si m-am indreptat spre usa de la intrare... am deschis-o si am iesit afara.
                   Acolo, sotul ei (viitorul meu socru) statea afara cu pusca in mana si cu lacrimi in ochi, m-a imbratisat si mi-a zis ca sunt foarte fericiti, ca am trecut micul lor test. Nu-si puteau dori un alt barbat pentru fata lor: "Bun venit in familie". Atunci mi s-au inmuiat picioarele si am mai invatat inca o lectie importanta: tine-ti tot timpul prezervativele in masina.

Osho : Ce este Dragostea?

"N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente. Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene. Este aproape ca si cum cineva ar intreba: "Ce este hrana?". Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea "Ce este dragostea?". Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte. Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea. Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi. Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste. Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, "Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? ".Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii. Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor. Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna:" Te iubim foarte mult" , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect. Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

  Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea. Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil. Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul... daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita. Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe... poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal! S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: "Sa faceti asta!" si "Sa nu faceti asta!"... a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. "Sa nu mancati fructele din pomul acesta!". Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai. Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri. Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii. In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor. Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat. De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri. La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa. Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei. Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea "Ce este dragostea?". Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau. Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins: "Cum poate tata sa faca asa ceva?" , iar acum faci aceleasi lucruri. Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

   Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: "Ai calatorit foarte mult ,ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?". Batranul s-a intristat profund. A spus: "Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta". Curiosul l-a intrebat mai departe: "Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?". Trist, batranul i-a spus: "Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect". 

  Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi. Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit. Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste. Nu spui: "Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir". Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie. Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara.

  Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa. Camilele stocheaza apa in corpul lor. Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult ...mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit. O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii. Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui brusc, doar din cauza acestei femei? De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol."

din cartea Cand iubesti, aparuta la PRO Editura si Tipografie

http://seductiatrupului.ro/

Despre iubire - fragment din Profetul de Kahlil Gibran

Atunci Almitra zise: „Vorbeşte‑ne despre Iubire.”

Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu:

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,
Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,
Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,
Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

CELE PATRU LEGĂMINTE (Don Miguel Ruiz)

1. FIŢI IMPECABILI ÎN TOT CEEA CE SPUNEŢI
Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea în lume.


2. NU LUAŢI NIMIC LA MODUL PERSONAL
Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sunt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.


3. NU FACEŢI PRESUPUNERI INUTILE
Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.


4. FACEŢI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERE
Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci când sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele. 

sursa http://www.scribd.com/
Editura Mix