Video: Validation - Puterea zambetului (The power of smile)

Video: Infinitul - Calatoria Suprema (Infinity - The Ultimate Trip, 2009)

Cei trei ucigași ai iubirii - Raluca Muresan

 Imaginează-ți că nu ai mâncat de o saptămână și abia ai avut o cană cu apă pe care să o bei. Și într-o zi, bate cineva la ușă și îți spune că îți oferă mâncare și apă,sucuri, tot ce ai nevoie, însă tu trebuie să faci ce vrea el. Să te schimbi,să gândești precum el, să fii dependent . Pentru tot restul vieții. Iar atunci el îți va furniza mâncare zilnic. Crezi că ai accepta, în condițiile în care ești mort de foame ?

Dar dacă tu ești sătul, ai frigiderul plin și cartea de bucate pe masă? Ce ai spune când ți-ar propune cineva să faci orice vrea el,în schimbul mâncării?

 Aceasta idee este din cartea Arta de a iubi, de Don Miguel Ruiz și ilustrează perfect conceptul de iubire de sine. Dacă tu ești înfometat după iubire și nu o ai deja în tine, vei căuta în ceilalți împlinirea ta, umplerea golurilor tale interioare și îi vei seca de energie, bună-dispoziție și dragoste pentru că niciodată nu va fi de ajuns ce primești. Și da, vei face orice pentru a obține doza zilnică de “mâncare”. Însă dacă tu te iubești suficient și ai descoperit în tine toată dragostea, afecțiunea și aprecierea, nu vei mai cere de la ceilalți, ci doar vei dărui. Și paradoxal, atunci vei și primi, ceea ce tu ai deja. În tine.

“Te străduiești să trăiești prin alții experiența lui CINE EȘTI TU, dar mai bine permite-le să trăiască prin tine experiența lui CINE SUNT EI “- Neale Donald Walsch

 Îți dai seama dacă ești un om “înfometat ” când cauți ca ceilalți să te împlinească, când consideri că ei trebuie să fie într-un anumit fel, să facă anumite lucruri așa cum vrei tu și să spună ceea ce tu consideri că merită să fie spus. Ești lihnit când cauți aprecieri și confirmări periodice a propriei tale valori și ești convins că e responsabilitatea soțului/soției, iubitului/iubitei, prietenilor, să te satisfacă pe tine și propriile tale nevoi și oricât ți-ar arăta ceilalți că ești frumos,iubit și valoros, oricât ar acționa ei conform cu cerințele tale(de cele mai multe ori absurde)ceri mai mult și zaci nemulțumit pe canapea, cu lacrimi în ochi și tânjind după încă o porție de iubire. Așa cum crezi tu că arată iubirea și o meriți.

 Trezește-te! Nu e nici responsabilitatea și nici meritul celorlalți pentru cum te simți tu. Da, înțeleg. Ai un trecut dureros, răni sângerânde, greutăți care te apasă și goluri care strigă din adâncul tău să fie umplute. Dar cât ai de gând să cari asta cu tine? Încă nu te-ai săturat ? Chiar nu te-ai săturat să dai vina pe trecut, pe rănile TALE, pe ceilalți, în timp ce tu ești victima de pe canapea care cerșește iubire și confirmări?

 Unii nu suportă cerșetorii și spun “Du-te la muncă, eu muncesc, nu stau cu mâna întinsă.” Nu cumva și tu cerșești? Că nu stai cu mâna întinsă pentru 2 lei , da, de acord, însă stai cu brațele deschise și un butoi cu așteptări care cere să fie umplut DE CEILALȚI. Tot cerșit e și ăsta. Și nu e cu nimic mai nobil decât cel dintâi.

 Întrebarea nu e ce au ceilalți să-ți ofere , ci ce poți SĂ LE OFERI TU LOR.

 Trăim într-o perioadă în care cauți sufletul pereche…jumătatea ta. EȘTI COMPLET DEJA. Dacă nu ai descoperit asta, stă în puterea ta să o faci, însă îmi pare tare rău să te dezamăgesc chiar eu, însă nimeni nu te va întregi și umple dacă nu o faci chiar tu. Când vei fi complet, întreg,plin, te vei concentra pe A DĂRUI, fără condiții, fara temeri, fără așteptări de răsplată, pentru că tu dai dintr-un preaplin, care nu se golește niciodată. Nu pierzi nimic, doar câștigi. ( Atenție! Dacă acum te gândești că tu bietul de tine ai tot dat de atâtea ori și ceilalți sunt oameni răi care nu te-au respectat,iubit și nu ți-au oferit nimic,nu ai oferit fără condiții, încă ești ”mort de foame” și te simți victimă iar de aici nu poți face nimic. Decât să-ți plângi de milă și să te văicărești că lumea e crudă)

Fie că atunci când te gândești la iubire îți vine în minte imaginea partenerului de viață, a prietenilor, a familiei sau orice altceva, uite care sunt cei trei ucigași ai iubirii:

• NEVOIA - Ai nevoie mereu de cuvinte frumoase, de susținere( morală,financiară, etc), de iubire, de priviri și confirmări a valorii tale. Lucrul rău nu este că ți le dorești, ci că ai nevoie de ele. Asta înseamnă că nu ai încredere în tine și ai nevoie de celălalt să-ți arate părțile tale bune, nu te iubești pe tine și ceri de la celălalt să te iubească( cât pentru doi) și să-ți confirme asta prin cuvinte și gesturi. Problema cu nevoia este că niciodată nu vei avea suficient, pentru că vei intra într-o buclă în care te vei simți bine pentru câteva minute sau ore, după ce primești ceea ce ai nevoie, apoi vei da din picioare ca și copii să primești din nou,căci resursele s-au terminat și ceri să fii hrănit. Și oricât ți s-ar oferi, întotdeauna ți se va goli rezervorul iubirii la scurt timp și vei cere iar și iar…până când celălalt, lipsit de energie și pasiune, va renunța. Să-ți ofere…sau chiar la tine.
• AȘTEPTĂRILE - “Celălalt trebuie să facă asta, să fie așa, să-mi spună, să-mi arate, să mă facă să simt valoros, iubit,satisfăcut. Eu îi dăruiesc iubirea mea, timpul meu, cuvintele mele, el e dator să-mi dea înapoi ceea ce mi se cuvine”. Așa arată dialogul tău interior? Să-ți dau un exemplu. Trimiți un mesaj persoanei iubite. Aștepți să-ți scrie înapoi? NU, nu trebuie să o facă, iar asta nu înseamnă că nu simte la fel, ci pur si simplu nu simte să-ți scrie. Dacă aștepți un răspuns atunci nu i-ai scris din iubire, ci pentru că aștepți de la el o confirmare, un semn, orice.

Și așteptările distrug iubirea pentru că aștepți de la celălalt să fie cum vrei tu. Să te iubească cum vrei tu, să se îmbrace cum vrei tu, să vorbească într-un anume fel, să se poarte AȘA CUM TREBUIE . Asta e ca și când ai merge la magazin să-ți cumperi o pereche de blugi și spui “O să-i duc la modificat.Le schimb culoarea, nasturii și îi strâmptez, apoi sunt buni”.  Problema cu oamenii e că oricât i-ai “modifica”, tot nu vei fi fericit pentru că modificarea trebuie să aibă loc în tine. În fond, tu ești cel nemulțumit .

• GELOZIA- Ai impresia că celălalt îți aparține. E al tău. Și nimeni nu are dreptul nici măcar să se uite la el, dapăi să facă el greșeala de a se uita după alte chipuri…atunci ar ieși un scandal monstru în care tu vei fi victima, iar el trădătorul. Ei bine…nu numai că nu-ți aparține, însă dacă ești gelos, nu ai încredere în tine. Nu-ți cunoști valoarea și ai impresia că oricine poate fi un intrus și există riscul să fie mai bun ca tine.

Cum ai reacționa dacă ar veni într-o zi la tine partenerul de viață și ți-ar spune că astăzi s-a simțit atras de altă femeie/alt bărbat? Ai izbucni într-o criză de nervi și de plâns? Sau l-ai întreba ce anume l-a atras la cealaltă persoană? Ai căuta oare în tine aspectele tale forte și cele slabe și ți-ai examina propriile răni? Sau i-ai da cu tigaia în cap?

Dar dacă ți-ar spune că s-a îndrăgostit de altcineva? Ai cataloga toți bărbații/toate femeile ca fiind ….( aici găsește tu ce denumiri de animale vrei, că sunt destule) și l-ai blestema după ani de iubire? Sau l-ai lăsa să meargă liber, pe drumul lui, dorindu-i binele și fericirea?

 Dacă nu răspunde la telefon te panichezi și te gândești că te înșală sau că TREBUIE să-ți răspundă de fiecare dată? Aici nu mai comentez nimic, sunt convinsă că te-ai prins singur.

 Gelozia vine din propriile răni, frustrări, neîncrederi și goluri. Nimeni nu e dator să ți le umple sau să-ți confirme iubirea lui veșnică. Și da, câteodată iubirea moarte. Cel iubit poate să plece( nu neapărat pentru alt om), să moară sau să vă înstrăinați, iar atunci vei rămâne doar cu cât ai IUBIT ȘI DĂRUIT TU. Oricât l-ai judeca pe celălalt și te-ai poziționa în starea de victimă, te simți cu adevărat rău, când nu ești împăcat cu tine că ai dăruit tot ce ai avut mai bun.Iar dacă ai oferi dintr-un preaplin din tine, ghici ce? Chiar dacă cel iubit pleacă, nu pierzi nimic, căci tot întreg rămâi.

 Mi-a spus cineva recent că nu crede în autosuficiență pentru că avem nevoie și de ceilalți oameni. Da, și eu cred asta. Chiar am susținut că una din treptele inteligenței emoționale constă în domeniul interpersonal. Interacționăm cu ceilalți oameni și e necesar să ne dezvoltăm relațiile. Susțin doar că trebuie să începi cu tine însuți. Să-ți găsești tu puterea interioară, iubirea și aprecierea, ca apoi să poți oferi ,nu să iei de la celălalt, să te agăți de el, să-l sufoci și să-l golești de toate resursele, doar pentru că așa trebuie și el ți-e dator,căci a avut norocul ca tu să-l iubești.

 În concluzie, pentru o iubire plină, caută să devii tu un om plin, care oferă pentru că așa simte, nu pentru că are nevoie de un răspuns înapoi.

 Orice om ai iubi în prezent, iubește-l așa cum e, sau lasă-l să-l iubească altcineva pentru că nimeni nu merită să fie întemnițat în brațele tale de caracatiță flămândă.

 Nu cere de la celălalt lucrurile pe  care nu ți le poți oferi singur( apreciere, admirație,afecțiune). Și asta o spun pentru tine.(caută să te apreciezi, să te iubești si să te admiri singur. Fă acele lucruri care te vor ajuta să te vezi cu alți ochi și să te simți valoros. Ce ai putea face chiar azi să te simți unic și să-ți crești încrederea în tine?) Vei fii de o mie de ori mai fericit când vei găsi aceste resurse în tine și nu vei mai avea nevoie să ți le confirme cineva. Când vei primi ceea ce tu simți deja că ai, vei simți totul mai intens pentru că nu vei mai avea așteptările ca celălalt să se poarte într-un anume fel, ci îl vei iubi pentru ceea ce este, iar apoi vei celebra iubirea, nu o vei ineca.

 Dacă tu ești responsabil de partea ta de relație și de plin, iar celălalt de al lui, iubirea va fi ca un dans care curge frumos și amândoi conduc și oferă pe rând

 Lasă-l pe celălalt să se exprime și manifeste așa cum e el, iar tu caută să-l redescoperi în fiecare zi, altfel. Nu considera că îl cunoști și știi deja tot ce se poate ști. Ai proiectat realitatea și așteptările tale asupra lui, iar acum așa ți se arată.

 Dacă ți-e geamul murdar, oricât de frumos ar fi peisajul de afară nu îl vei putea vedea clar. Și atunci ce faci? Încerci să schimbi peisajul? Sau să-ți cureți propriul geam?

“Dacă îți dorești să întâlnești pe cineva, care să repare situațiile neplăcute din viața ta, care să îți aducă bucurie în ciuda a tot ceea ce spune sau crede restul lumii, uită-te în oglindă și rostește acest cuvânt magic: Bună! “- Richard Bach

 http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/cei-trei-ucigasi-ai-iubirii/

Video: Mooji - Dand nastere tie insuti/insati

OSHO - Despre suferinta

"CONTINUAM SA NE TOT EVITAM PROPRIA SUFERINTA. Daca te simti nefericit, dai drumul la radio sau la tv si devii interesat. Incepi sa citesti ziarul ca sa poti uita de suferinta ta, sau mergi la un film, sau te duci la barbatul sau femeia ta. Iesi in club, te duci la shopping, doar sa te tii cumva la distanta de tine, ca sa nu-ti vezi rana, ca sa nu ai nevoie sa privesti in interiorul tau si sa vezi cat de tare doare acolo. OAMENII CONTINUA SA SE EVITE PE SINE. Ce stiu ei despre suferinta? Cum se pot gandi ei la suferinta intregii existente? Mai intai, trebuie sa incepi cu tine insuti. DACA TE SIMTI NEFERICIT, FA DIN ACEASTA O MEDITATIE. Aseaza-te in tacere, inchide usile. La inceput, simte-ti suferinta cu cat mai multa intensitate posibil. Simte durerea. Cineva te-a insultat. Acum, cel mai simplu mod de a evita durerea este de a te duce la acela si sa-l insulti si tu pe el, astfel incat sa devii ocupat cu el. Aceasta nu este meditatie. DACA TE-A INSULTAT CINEVA, FII RECUNOSCATOR FATA DE ACELA fiindca ti-a dat posibilitatea de a simti o rana adanca. El a deschis o rana in tine. Rana poate fi creata de multe, multe insulte pe care le-ai suferit in viata ta. Se poate ca acela sa nu fie cauza tuturor suferintelor tale, dar a declansat procesul. INCHIDE-TE IN CAMERA, ASEAZA-TE IN LINISTE, fara a nutri manie la adresa acelei persoane, ci cu o constientizare totala a acelui sentiment care apare in tine – senzatia de durere ca ai fost respins, ca ai fost insultat. Si apoi vei fi surprins ca nu doar acel om este acolo: ci toti barbatii si toate femeile care te-au insultat vreodata vor incepe sa iti apara in memorie. Vei incepe nu doar sa ti le reamintesti, VEI INCEPE SA LE RETRAIESTI. SIMTE RANA, SIMTE DUREREA – NU O EVITA. De aceea, in multe terapii, pacientului i se spune sa nu ia medicamente inainte de inceperea terapiei, dintr-un simplu motiv: MEDICAMENTELE SUNT UN MOD DE A SCAPA DE SUFERINTA INTERIOARA. Ele nu iti permit sa-ti vezi ranile, ele le reprima. Ele nu-ti permit sa intri in suferinta. Si daca nu intri in suferinta, nu te poti elibera din captivitatea ei. Este perfect stiintific, INAINTE DE A MERGE LA UN GRUP, SA RENUNTI LA TOATE DROGURILE – daca e posibil chiar si la droguri precum cafea, ceai, tigari, deoarece toate acestea sunt moduri de a fugi. Ai observat aceasta? ORI DE CATE ORI TE SIMTI NERVOS, INCEPI IMEDIAT SA FUMEZI. Este un mod de a evita nervozitatea; devii ocupat cu fumatul. In realitate e o regresie. Fumatul te face sa te simti din nou ca un copil – lipsit de griji si de raspunderi – deoarece fumatul nu e altceva decat un piept de mama simbolic. Fumul cald care intra inauntru, te poarta spre zilele in care te hraneai la pieptul mamei, laptele cald intra in tine; iar sfarcul a devenit acum tigara. Tigara este un sfarc simbolic. PRIN REGRESIE, EVITI RESPONSABILITATILE SI DURERILE DE ADULT. Si asta se petrece cu ajutorul multor, multor droguri. Omul modern este mai drogat ca niciodata inainte – deoarece omul modern traieste intr-o mare suferinta. Va fi imposibil sa traiesti fara droguri in atat de multa suferinta. Acele droguri creeaza o bariera; te tin drogat si nu iti permit sa ai destula sensibilitate pentru a-ti cunoaste durerea. PRIMUL LUCRU PE CARE IL AI DE FACUT ESTE SA INCHIZI USILE SI SA LASI ORICE FEL DE OCUPATIE – privitul la televizor, ascultatul radio-ului, cititul de carti. Opreste orice ocupatie, deoarece si aceasta este un drog subtil. RAMAI DOAR TACUT, COMPLET SINGUR. Nici macar nu te ruga – deoarece si aceasta este un drog; devii ocupat, incepi sa vorbesti cu Dumnezeu, incepi sa te rogi, fugi de tine. Atisha spune: Fii doar tu insuti. Indiferent cat de mare este durerea si indiferent cat de mare e suferinta, las-o sa fie. MAI INTAI EXPERIMENTEAZA ACEASTA IN INTENSITATEA EI TOTALA. Va fi dificil, va fi sfasietor. Poti incepe sa plangi ca un copil, sa te rasucesti la sol de durere – corpul tau se poate contorsiona. Poti simti deodata ca durerea nu este doar in inima, ci este in tot corpul – ca te doare peste tot, ca intreg corpul tau nu este altceva decat durere. Daca o poti experimenta – si aceasta e de o importanta imensa – incepe sa o absorbi. Nu o arunca. ESTE O ENERGIE ATAT DE PRETIOASA, NU O ARUNCA. Absoarbe-o, bea-o, accept-o, ureaza-i bun venit, simte recunostinta fata de ea. Si spune-ti tie: "De data aceasta nu o voi evita, de data aceasta nu o voi respinge, de data aceasta nu voi arunca. De data aceasta o voi bea, o voi primi ca pe un oaspete. De data aceasta o voi digera." E posibil sa iti ia cateva zile pentru a reusi. Dar in ziua in care reusesti, vei da peste o usa care te va duce foarte departe. O noua calatorie a inceput in viata ta, te indrepti spre un nou fel de a fi -- deoarece imediat, IN MOMENTUL IN CARE ACCEPTI SUFERINTA FARA NICIO RESPINGERE, ENERGIA EI SI CALITATEA EI SE SCHIMBA, nu mai exista durere. De fapt, esti pur si simplu surprins; nu iti vine sa crezi, este atat de incredibil. Nu-ti vine sa crezi ca suferinta poate fi transformata in extaz, ca durerea poate deveni bucurie. ” OSHO Cartea Intelepciunii (articol primit prin email - preluat de pe Facebook)

Video: Nassim Haramein - Întregul negru

Întregul Negru from Cocolino on Vimeo.

“Am puterea de a învia morţii” - Peter Deunov (Beinsa Douno)

 

Într-o zi, în cadrul uneia dintre conferinţele sale, Maestrul Peter Deunov a afirmat: “Pot învia morţii, am această putere. Pot vindeca toate bolile, căci am, de asemenea, această putere. Dar la ce bun ?

Imaginaţi-vă un purceluş, cufundat complet în noroi, ai cărui ochi strălucitori sunt singurii care trădează prezenţa unei fiinţe vii. Iau un lighean cu apă caldă şi săpun şi îl spăl până ce pielea îi devine roz şi părul de un alb argintiu; ce frumos şi drăgălaş este atunci ! Dar imediat ce l-aş lăsa liber, unde credeţi că s-ar duce ? S-ar îndrepta spre mocirla cea mai mizerabilă şi ar deveni din nou de nerecunoscut.
Vă întreb atunci: la ce bun toată osteneala mea ?

Imaginaţi-vă acum că mă instalez într-un loc unde se încrucişează drumurile spre Paris, Londra, Berlin, Roma, Moscova, Istambul şi că mă apuc să îngrijesc bolnavi. Faima mi se va răspândi în curând în cele patru colţuri ale lumii. Se va produce atunci un blocaj rutier de proporţii uriaşe din cauza maşinilor care vor aduce bolnavii. Vor fi trimişi din toate ţările medici pentru a examina bolnavii, a stabili diagnostic, a constata gradul evoluţiei şi vechimea bolii, a lua informaţii despre pacient, despre condiţiile de viată, vârsta, slujba, identitatea, hrana etc. Toate aceste date vor trebui înregistrate şi abia atunci l-aş putea îngriji ! Apoi, va fi din nou examinat pentru a se determina transformările organice produse; toate acestea vor face obiectul unor comunicări, rapoarte etc.

Vor veni din toate părţile ziarişti pentru a scrie reportaje senzaţionale. Cu ei înseamnă deja foarte multă lume: bolnavi şi însoţitori, medici, ziarişti, oameni de ştiinţă, curioşi. Vor veni şi cei pe care i-am vindecat pentru a-mi aduce cadouri în semn de recunoştinţă.

Vor apărea apoi comercianţii de toate soiurile: vânzătorii de clătite, de carne la grătar, băuturi; se vor ridica hoteluri, se vor amplasa circuri, locuri de distracţie ! Seamănă deja cu un târg oriental, iar eu voi continua să îngrijesc bolnavi !

După aceea îi voi vindeca, bolnavii de treizeci şi cinci, patruzeci, cincizeci de ani vor spune: «Am trăit cincizeci de ani, care s-au scurs foarte repede. Cât mi-a mai rămas de trăit ? Poate zece, douazeci de ani care, de asemenea, vor trece foarte repede. Viaţa este scurtă ! Vreau să profit de ea pentru a bea, a mânca, a mă distra pe cât este posibil, fiindcă mâine voi muri !»

Şi se vor arunca cu frenezie în toate plăcerile, excesele, orgiile, care fuseseră de fapt cauza bolii lor !

Rezultatul – aceleaşi consecinţe care, oricum, îi vor duce la cimitir.

Vă întreb atunci: care este profitul muncii mele, al sacrificiului meu ?

În vechime, Arhimede afirmase: «Daţi-mi un punct de sprijin pentru a-mi fixa pârghia şi voi deplasa orbita Pământului !». Precum el, voi spune şi eu: «Daţi-mi un punct de sprijin pentru a-mi fixa pârghia şi voi modifica orbita vieţii !»

Punctul de sprijin pe care îl caut sunteţi voi, ucenicii mei, iar pârghia este învăţătura mea. Voi o veţi încerca, veţi aplica, o veţi aduce lumii, o veţi prezenta pe înţelesul tuturor celor care o doresc, cărora le este accesibilă. Vor constata că aduce bucuria, sănătatea, bunăstarea, cunoaşterea, dragostea şi sensul vieţii.

Mare este viaţa ! Luminos este viitorul care-l aşteaptă pe om ! Ne vor urma mii de oameni şi astfel lumea va cunoaşte o nouă direcţie, un drum nou şi luminos !”