"Nu pot trăi fără tine"
"Tu mă completezi"
"Fără tine sunt nimic"
"Nu mă părăsi niciodată"
Ți-au vândut o minciună frumoasă despre dragoste.
Și în inocența ta, ai cumpărat minciuna, ai luat-o ca adevăr. Pentru că toată lumea din jurul tău făcea la fel, și ai vrut să te încadrezi, și ai fost atât de speriat să fii singur, de vreme ce nu te-ai cufundat în bucuria oceanică a propriei singurătăți ca să-ți găsești acolo siguranța.
Nimeni nu vine să te salveze, vezi tu. Niciun prinț călare. Nicio Julieta. Nicio mamă surogat. Nicio "persoană specială". Niciun Mesia care îți va lua durerea, sentimentele de gol, acel sentiment de separare și abandon care a fost cu tine de când erai prunc. Nimeni nu va fi capabil să simtă și să metabolizeze sentimentele pentru tine. Nimeni nu poate trăi și muri pentru tine. Nimeni nu are puterea de a te distrage permanent. Nimeni nu te poate deține sau să fie în posesia cuiva.
Jumătatea ta, completarea ta, nu este în afara ta, vezi tu, ci adânc în tine. Ea există ca propria ta prezență, arde ca soarele înăuntru. Atât de mulți oameni sunt în căutarea iubirii. Sau ei încearcă să se agațe de o iubire care pare a le aluneca printre degete. Sau ei simt că au pierdut iubirea, și încearcă să obțină dragostea înapoi, alergând de la sentimentele de disconfort ale retragerii, amorțindu-se cu mai multe vise, alergând în continuare și mai departe de ei înșiși, în căutarea a ceva ce ei nu vor atinge, în continuare visând "o persoană specială", care-i va completa, care să le ofere o viață întreagă de securitate psihologică, să le fie mama sau tatăl perfect ce ei nu i-au avut pe Pământ.
Desigur, asta nu e iubire. Asta e frica, un zbor de urgență din singurătate.
Dacă o poți găsi sau pierde, dacă poți fi "în" sau "afară" din ea, dacă poate să-ți fie dată sau luată, dacă trebuie să te lupți pentru ea, să cerșești pentru ea, să te manipulezi pe tine sau pe alții ca să o ai, dacă simți că trebuie să devii vrednic de ea, dacă doare, atunci este versiunea minții despre iubire.
Este o minciună.
Căci dacă iubești, tu ești prezent. Asta e.
Dacă iubești pe cineva, ești prezent cu el. La fel de prezent cu el cum ești cu tine. La fel de prezent ca Soarele pe cer, în ciuda norilor, a furtunilor, a vremii în continuă schimbare.
Nu confunda dragostea cu dorința, atunci. Dorința vine și pleacă. Arde strălucitoare, sau flacăra se stinge. Dar dorința nu este consistentă (consecventă), ca dragostea.
Nu confunda iubirea cu atracția. Atracția este frumoasă, dar are fluxuri și refluxuri, se ridică și coboară ca valurile oceanului. Se schimbă cu anotimpurile, zilele, orele, momentele. Nu este mereu prezentă, precum iubirea.
Nu confunda iubirea cu sentimentele calde, plăcute, chiar sentimentele beției romantice de a fi "îndrăgostit". Sentimentele plăcute la rândul lor devin dureroase atât de repede. Dragostea nu este plăcere, nici durere, nu este extaz, nici rănire; este câmpul care rabdă, chiar și atunci când fericirea dispare în disperare.
Nu confunda dragostea cu urgența de a poseda pe cineva sau să fii în posesia cuiva. Dragostea nu este infatuare. Dragostea nu este obsesivă, nici compulsivă. Iubirea nu se agață. Iubirea nu deține nimic; este lipsită de greutate, fără formă. Dragostea nu spune "Am nevoie de tine pentru fericirea mea, mulțumirea mea, viața mea". Nu, dragostea este sinonimă cu libertatea, cu o inimă deschisă larg, cu dorința de a simți fiecare sentiment, de a gândi fiecare gând.
Mitul cel mai periculos este că o altă persoană te poate "face" fericit. Nu, nu. Fericirea, adevărata fericire, felul de fericire care nu poate fi cumpărat sau vândut sau frumos ambalat, este identică cu propria prezență, pe care nimeni nu ți-o poate da, și nimeni nu ți-o poate lua.
Dacă tu cauți un altul pentru fericirea ta, vei depinde întotdeauna de el, o să-ți fie întotdeauna frică să nu-l pierzi, și teama și resentimentele vor bubui sub "iubirea" ta. Te vei adapta pentru a-l mulțumi, îți vei amorți gândurile și sentimentele, vei închide ochii la adevăr și vei trăi în fantezie și speranță. Te vei face singur nefericit în scopul de a câștiga dragostea altuia, pentru a-l păstra și controla. Te vei face singur nefericit încercând să-l faci pe altul fericit ... sau forțând-te pe tine însuți să fii fericit. Asta nu este dragoste, este o dependență de o persoană. Este frica deghizată ca "dragoste". Este minciuna.
Dar sub fiecare dependență este dorul de acasă, pentru Mamă în cel mai adânc sens al cuvântului. Găsește cel mai profund sentiment de acasă în tine, deci. Fă corpul tău să fie acasă pentru tine, respirația ta, abdomenul tău ce se ridică și se coboară în momentul prezent. Găsește-ți locul în sentimentul de a fi viu. Și în acel loc al prezenței, petrece timp cu alte persoane care te hrănesc, care te ajută să te simți viu, care empatizează cu tine și pot să îți valoreze sentimentele tale cele mai de preț. Când nu încerci să câștigi iubirea, atunci când nu fugi de propriile sentimente incomode, îți permiți să iubești cu adevărat și să fii iubit.
Invită-i pe alții în câmpul iubirii tale; lasă-i să stea, lasă-i să plece, înclină-te la calea lor și mergi pe a ta cu curaj. Dar nici măcar pentru o clipă nu cumpăra minciuna că salvarea ta se află undeva în afara inimii splendidei tale prezențe, locul unde nu e nimeni de salvat. Locul unde atingi viața, și ea te atinge înapoi, clipă de clipă ...Pentru că tu ești Cel Unic, cel mai măreț preaiubit al tău, partener, prieten, guru și Mamă.
Și astfel îți poți spune:
"Nu pot trăi fără tine"
"Tu mă completezi"
"Fără tine sunt nimic"
"Nu mă părăsi niciodată"
http://www.lifewithoutacentre.com/
HOW TO LOVE
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”.
They sold you a beautiful lie about love.
And in your innocence, you bought the lie, took it as truth. Because everyone around you was doing the same, and you wanted to fit in, and you were so frightened of being alone, since you’d never plunged into the oceanic joy of your own aloneness and found safety there.
Nobody is coming to save you, you see. No prince on horseback. No Juliet. No surrogate mother. No "One Special Person". No messiah who will take away your pain, your feelings of emptiness, that sense of separation and abandonment that’s been with you since you were young. Nobody will be able to feel and metabolise your feelings for you. Nobody can live and die for you. Nobody has the power to permanently distract you. Nobody can own you or be owned.
Your other half, your completion, is not outside of you, you see, but deep within you. It lives as your very own presence, burns like the Sun within.
So many people are looking for love. Or they are trying to hold onto a love that seems to be slipping through their fingers. Or they feel they have lost love, and they are trying to get love back, running from uncomfortable feelings of withdrawal, numbing themselves with more dreams, running further and further from themselves, in pursuit of something they will never reach, still dreaming of their “One Special Person” who will complete them, provide them with a lifetime of psychological security, be the perfect mother or father they never had on Earth.
Of course, that’s not love. That’s fear, an urgent flight from aloneness.
If you can find or lose it,
if you can be 'in' it or 'out' of it,
if it can be given to you or taken away,
if you have to fight for it, beg for it, manipulate yourself or others to get it,
if you feel you have to become worthy of it,
if it hurts,
then it’s the mind’s version of love.
It is the lie.
For if you love, you are present. That’s it.
If you love someone, you are present with them. As present with them as you are with yourself. As present as the Sun in the sky, despite the clouds, the storms, the ever-changing weather.
Do not confuse love with desire, then. Desire comes and goes. It burns brightly, or the flame extinguishes. But desire is not consistent, like love.
Do not confuse love with attraction. Attraction is beautiful, but it ebbs and flows, rises and falls like the ocean waves. It changes with the seasons, days, hours, moments. It is not ever-present, like love.
Do not confuse love with warm, pleasant feelings, even limerent feelings of being "in love". Pleasurable feelings turn to painful ones so quickly. Love is not pleasure nor pain, it is not ecstasy nor hurt; it is the field that endures, even as the bliss fades into despair.
Do not confuse love with the urgency to possess someone or be possessed. Love is not infatuation. Love is not obsessive nor compulsive. Love does not cling. Love does not own anything; it is weightless, formless. Love does not say “I need you for my happiness, my contentment, my life”. No, love is synonymous with freedom, with a wide open heart, with the willingness to feel every feeling, think every thought.
The most dangerous myth is that another person can ‘make’ you happy. No, no.
Happiness, true happiness, the kind of happiness that cannot be bought or sold or neatly packaged, is identical with your own presence, which nobody can give to you, and nobody can take away. If you look to another for happiness, you will always depend on them, always be afraid of losing them, and fear and resentment will rumble underneath your ‘love’. You will adapt yourself to please them, numb your thoughts and feelings, close your eyes to the truth and live in fantasy and hope. You will make yourself unhappy in order to win their love, keep them, control them. You will make yourself unhappy trying to make them happy… or forcing yourself to be happy. That is not love, it is an addiction to a person. It is fear masquerading as ‘romance’. It is the lie.
But underneath every addiction is the longing for home, for Mother in the deepest sense of the word. Find the deepest sense of home within yourself, then. Make your body your home, your breath, your belly as it rises and falls in the present moment. Find your ground in the sense of being alive. And in that place of presence, spend time with others who nourish you, who help you feel alive, who empathise with you and can validate your precious feelings. When you are not trying to win love, when you are not running from your own uncomfortable feelings, you can afford to truly love and be loved.
Invite others into your love field; let them stay, let them leave, bow to their path and walk your own with courage. But do not for a moment buy into the lie that salvation lies anywhere except at the very heart of your exquisite presence, the place where there’s nobody to be saved. The place where you touch life, and are touched in return, moment by moment...
For you are The One, your own greatest lover, partner, friend, guru and Mother.
And so you can say to yourself:
“I can’t live without you”.
“You complete me”.
“Without you I’m nothing”.
“Never leave me”.
http://www.lifewithoutacentre.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu