Câte ceva despre principiile simple ale spiritualității

Multă lume caută, multă lume află tot felul de chestii despre spiritualitate.

Unele lucruri ne pot încânta și le adoptăm ca chestii de urmat doar că se potrivesc cu ce ne interesează pe noi la acel moment. Nu înseamnă că sunt Adevărul ultim ci doar că se potrivesc cu ceea ce gândim sau simțim atunci.

Cu alte cuvinte în funcție de preferințele personale și de înclinații, urmăm o anumită direcție. Aceasta este valabil și în căutarea spirituală. Unele lucruri ne pot încânta doar pentru că ne promit anumite satisfacții personale, nu neapărat că ar fi Adevărul acolo. De exemplu mulți consideră astrologia o mare chestie spirituală. Astrologia se adresează ansamblului corp-minte care s-a născut cândva, are o durată de viață limitată și moare. Astrologia însă nu atinge Adevărul, Spiritul Etern, ceea ce este atemporal, nu se naște și nu moare.

Spiritualitatea adevărată cu acest Atemporal din noi are de-a face nu cu cel supus schimbării și morții.

Dar când omul se identifică cu corpul-mintea atunci va fi atras de chestii pentru corp-minte.

New-Age-ul este focalizat pe un "eu" care obțin, și am, și știu, și fac, și salvez lumea etc.

Spiritualitatea adevărată îți arată că "eu" nu există, că e doar un gând al separării de Întreg (și separat de Întreg se crede satana, de aceea în orient mintea = satana).

În spiritualitate putem găsi cele 3 mari etape pe care creștinismul le numește:

-Curățarea sau purificarea;

-Iluminarea sau Trezirea;

-Îndumnezeirea sau Eliberarea (permanentizarea iluminării sau colonizarea întregii ființe cu acea Conștiință pură impersonală).

În etapa de purificare e curățirea de ceea ce ai acumulat și crezi că știi, ce credeai că ești, punerea la îndoială a tutoror lucrurilor învățate de-a lungul vremii din jurul tău. E golirea paharului. Yama și Niyama, principiile morale din orice tradiție spirituală ajută căutătorul de Adevăr să se debaraseze de tendințele egocentrice.

De ce se începe Yoga cu asta și până nu aplici asta nu ești pe calea Yoga?

De ce e necesar să începi cu asta?

Pentru că altfel doar egoul ar purcede pe calea spirituală și el și-ar aroga succesele și rezultatele, iar spiritualitatea adevărată înseamnă transcenderea identității personale, a egoului.

Egoul doar s-ar umfla plin de aroganță identificându-se cu noua sa poziție ce acum e spirituală și deci "superioară" altora.

În tantrism de exemplu, dacă folosim ca exemplu Shivaismul Kashmirian, se știe că unele inițieri, precum cele sexuale gen maithuna, nu se dau decât după ce discipolul a atins conștiința non-duală a Sinelui.

Tantricul trebuie să vadă doar conștiința non-duală și nicio separare între el și iubita sa înainte de a aplica astfel de tehnici.

Sexualitatea tantrică are rolul de a stabiliza conștiința pe nivelul pe care ea e atunci și are loc adâncirea în acel nivel. Sexualitatea tantrică nu e pentru orgasme cosmice ci pentru aprofundarea nivelului atins.

Puțini au studiat și înțeles astea și puțini le aplică pentru că egoul se grăbește să se creadă spiritual și tantric. Și mai ales pentru că există dorințe personale mai mari decât setea de Adevăr.

Dacă omul este doar ego, toată energia acelei sexualități sau ritual doar i-ar întări conștiința în nivelul ego-ului, a credinței că el este un "eu" separat care obține anumite stări și realizări și orgasme cosmice în timp ce se păstrează ca "eu" separat de Întreg. Eu-l va avea o experiență pe care să și-o aroge, dar spiritualitatea înseamnă dispariția "eu-lui". La fel este și în Yoga. Se știe că stările de samadhi chiar foarte înalte și trăite cu miile de ani nu duc la eliberare (ba chiar te pot înlănțui pe anumite nivele ale minții foarte subtile) dacă nu ești ghidat spre recunoașterea Naturii Esențiale.

Pentru a reflecta Realitatea, ființa trebuie să fie cât mai transparentă, sau așa cum se zice în tradiția indiană, cât mai pură, sattvică. Sattva este înclinația spre lumină, echilibru, adevăr, creativitate, pace, puritate. Preponderența în ființă a acestei tendințe pure și armonioase  este singura care poate reflecta Adevărul fără distorsiuni. 
Celelalte două tendințe numite în tradiția indiană Tamas și Rajas, sunt caracterizate de dezechilibru, iluzie, lene, violență, ignoranță, anxietate și frică în cazul lui Tamas, și de activitate compulsivă, pasiuni, egoism, individualism, dorințe personale, aroganță în cazul lui Rajas.
Devine clar că cineva dominat de aceste tendințe nu poate să respecte principiile morale și etice pentru că acestea presupun ieșirea din interesul personal. În timp ce virtuțile răsar natural în cel sattvic, pentru cel dominat de frică și dorințe este aproape imposibil să poată urma calea spirituală în mod autentic. Desigur că egoul se poate apuca de o cale spirituală, dar o va distorsiona după propriile interese și după propriile idei, sărind etape, modificând și schimbând altele, manipulând și interpretând după cum crede el.

 

Ținta vieții autentice spirituale este ieșirea din ego, din sine, din individualitate, din separare. Un citat frumos spune:

"Dacă vrei să salvezi lumea, salveaz-o întâi de tine." 

Salveaz-o de povara egoului tău.

Atât timp cât pornești cu egoul la drum și îl întreții și cultivi, nu poți spune că ești pe o cale spirituală autentică, sau poți spune că de fapt nu ești tu sincer pe cale, căci calea spirituală este întrega viață nu doar câteva inițieri și practici pe care le faci ca să obții tu ceva.

"Atunci când ignoranța este combinată cu aroganța, apare tot răul din lume." - Mooji

Cineva care nu știe și știe că nu știe la modul sincer, el este deschis măcar să primească , dar cineva care nu știe dar crede că știe este arogant și are ceașca plină, nu mai poate primi nimic. De aceea în orice tradiție spirituală mândria este cel mai mare păcat.

Adevărul nu este un lucru stabil pe care îl obții și apoi gata, stai liniștit și ești posesor de Adevăr. Adevărul este o continuitate a clarității, așa cum zice frumos Adyashanti.

Iluminarea sau Trezirea este cea de-a doua etapă, și apare ca o recunoaștere a ceea ce ești dincolo de imaginea mentală ce o aveai despre tine. Găsești acel ceva ce ESTE atemporal și impersonal, ce există în tot și în toate.

Ce se întâmplă dacă acel căutător de Adevăr nu și-a purificat ființa sub îndrumarea strictă a unui maestru realizat pe deplin? Se știe în toate tradițiile că de la nivelul acesta al iluminării, prezența unui maestru complet realizat este cam obligatorie pentru a te duce până la capăt, până la stabilizarea sau permanentizarea acestei trăiri, așa numita eliberare.

Doar maestrul care și-a transcens el complet egoul poate vedea capcanele în care poți fi prins. Acest maestru autentic îți va arăta cum egoul răsare sub diferite forme și cum să îl recunoști și să îți întorci fața de la el, și cum să rămâi ca doar Conștiința conștientă de Ea Însăși.

Pare cea mai grea și subtilă etapă, deoarece egoul este foarte cameleonic și subtil, și tot mai greu de recunoscut.

Deși acel practicant va avea poate trăiri ale Sinelui, sau ale Conștiinței infinite, totuși după o perioadă, deoarece semințele karmice și vasana-ele (tendințele latente subconștiente) nu au fost complet arse, egoul se va auto-construi pe un nou nivel mai subtil și mai greu de depistat pentru că va fi "spiritual" și va găsi scuze spirituale pentru comportamentul său egoist. Va putea chiar să aibă anumite capacități extraordinare și chiar înțelegeri ce pentru alții vor părea divine, și stări de samadhi (extaz) extraordinare, dar egoul lui nu a fost transcens, drumul lui spiritual doar s-a blocat undeva pe un anumit nivel. Va putea să devină maestru pentru alții care nu au cum să îi cântărească realizarea, dar va putea fi ușor de recunoscut de cineva care a trecut prin acest nivel și îl recunoaște.

Cum îl recunoști? Va exista acolo un "eu" care să fie în centrul atenției și care are anumite cerințe. Dacă ar fi fost dizolvarea completă a egoului, acolo nu ar fi un "cineva" care să zică: "eu m-am iluminat", "eu sunt una cu Dumnezeu", "Dumnezeu îmi vorbește mie", "eu sunt cel mai mare maestru din Europa sau din lume și unicul", "noi salvăm planeta și ca noi alții nu-s", etc.

Nu doar că arată identificare cu un "cineva", dar dacă mai și minte, atunci asta trebuie să dea de bănuit și mai clar, căci Iisus nici pe cruce nu a mințit ca să își salveze trupul dapăi pentru alte interese personale și afacerești.

"La început munții erau munți și apele erau ape. Apoi munții nu au mai fost munți și apele nu mai erau ape. La final munții sunt munți și apele sunt ape."

Ce vrea să însemne asta?

Când ești la începutul călătoriei spirituale, vezi totul din locul obișnuit fără să proiectezi ceva. Fără alte interese. Apoi apare momentul iluminării, când vezi că totul nu este ce credeai că e. Dar la final, când totul se stabilizează în această recunoaștere a Sinelui, redevii natural și normal. Shivaismul chiar zice că maestrul spiritual trebuie să redevină om simplu în lume, fără alte pretenții. Același lucru spune și Advaita Vedanta.

Doar un ego va vrea să fie considerat special și recunoscut de alții după ce a avut un moment de iluminare.

Conștiința cu adevărat trezită și permanentizată devine naturală și nediferențiată, impersonală. La fel de naturală în copaci, animale, păsări și oameni. Conștiința nu vede decât Conștiința, Sinele nu vede decât Sinele.

Sinele recunoaște Armonia universală și nu mai vrea să îi schimbe pe alții, nici să salveze lumea. O conștiință fericită și mulțumită în ea însăși nu va dori să schimbe lumea. Va ajuta și pe alții să descopere această pace imuabilă și atât. Iisus, Buddha, nu au schimbat condițiile exterioare, nu au îndepărtat sclavagismul, sărăcia, războaiele sau foametea ci au făcut oamenii liberi de condiționările minții și de condițiile exterioare.

Conștiința devine naturală fără interferența unei minți individuale. Rămâne doar mintea practică care poate calcula câți bani să primească rest la magazin sau să își facă munca, să comunice cu familia în mod armonios, dar fără identificări psihologice, fără un "eu". Fără trecut și fără viitor. Nici măcar cu vreun prezent ca o durată de timp, pentru că Sinele este atemporal.

Devine o conștiință universală capabilă să comunice cu oricine pe orice nivel, pentru că nu e separată, nu e divizată, E UNA.

Un cireș nu va spune unui cais: "bă, eu m-am iluminat, ia ascultă aici la mine cum să devii și tu cireș...".

Nu va spune: "eu sunt mai special ca tine, eu sunt spiritual, eu salvez planeta, eu fac yoga, eu ..eu..eu.."

Nu va croi lumea după ideile sale proprii ci va lăsa Voia Lui Dumnezeu să se facă în tot și în toate, fără păreri personale, fără dorințe sau aversiuni, fără atracții sau respingeri.

Va ști că suferința are rolul ei în împingerea oamenilor spre a căuta ceea ce e mai profund în ei și care nu poate fi atins de suferință.

Spațiul nu are nicio calitate definibilă, cu atât mai puțin Sinele care e mai subtil decât spațiul.

Permanentizarea acestei iluminări este Îndumnezeirea sau Eliberarea.

Să mori înainte de a muri este eliberarea de ego. În fiecare noapte tu mori în somnul fără vise și revii la viața umană în starea de veghe. Pune somnul fără vise peste starea de veghe și aia se numește samadhi sau viața divină. Ai în somnul fără vise vreo calitate? Ești acolo român sau american, bărbat sau femeie, ești acolo separat de ceva? Ești acolo cineva ales și special? Ai acolo cunoștințe ezoterice sau inițieri speciale unice? Ești acolo salvator planetar? Ești acolo măcar ca "eu" ? Există acolo "alții"? Există acolo "Dumnezeu" ca și concept ce îl ai doar în starea de veghe? De aia a tăcut Buddha când a fost întrebat dacă există Dumnezeu. Nu că nu știa, ci că nu avea ce să zică și care să fie Adevăr neschimbător în toate stările de conștiință.

Asta înseamnă să păstrezi tăcerea, asta înseamnă și Yoga sau Unimea (absența modificărilor în conștiință sau a fluctuațiilor minții). Asta e transcenderea egoului, a sinelui individual. Asta e ieșirea din iluzie, din jocul trecător al lumii.

Căutarea adâncă în tine însuți a acestor lucruri te va ajuta să vezi pentru tine aceste lucruri, nu să le citești din cărți, nu să-i urmezi pe alții. Când ajungi să ai această recunoaștere abia atunci înțelegi și ce înseamnă un Guru, acela care înlătură vălul iluziei, care spulberă întunericul ignoranței. El nu-ți aduce nimic, doar îți arată ce ești când renunți la vălurile identificării greșite.

Să rămâi gol, să îți vezi chipul tău originar fără alte măști și acumulări.

OM Shanti Shanti Shanti