Sri Mooji se întoarce la casa Maestrului său, Sri Poonjaji (Papaji)
pentru prima dată după 1997. Acest video este o rară și foarte
emoționantă înregistrare a acestor câteva zile în Lucknow unde el
vizitează casa Maestrului și clădirea Satsang Bhavan, și include câteva
povești din perioada petrecută de Sri Mooji acolo în 1993 și 1997.
.....
Era în August 1997 când Sri Mooji s-a întors în Londra, cu o lună înainte ca Maestrul să părăsească corpul.
Acum,
cu trecerea a nouăsprezece ani, a fost să fie ca el să stea la porțile
casei Maestrului încă o dată. Parfumul ghirlandelor de trandafiri a adus
o atmosferă de tăcută anticipare pe măsură ce ultimii membri din grupul
de vizitatori au sosit. Vizita a reprezentat o minunată și emoționantă
ocazie când Mooji Baba a intrat în casa lui Papaji din Indira Nagar,
Lucknow. Aproximativ douăzeci și cinci de membri din Mooji Sangha l-au
însoțit pentru darshan.
Bhavani, Vandita și Bharat Mitra, un
discipol apropiat și fiu spiritual al Marelui Maestru Sri Poonjaji au
ajutat foarte mult în a-l aduce pe Mooji Baba înapoi în Lucknow. Familia
lui Sri Poonja i-a primit pe Mooji Baba și pe discipolii săi cu mare
bunătate.
După ce a împărtășit grupului câteva frumoase amintiri,
Mooji Baba s-a îndreptat spre dormitorul Maestrului, unde și-a pus
capul la picioarele patului Maestrului. Câțiva devoți au intrat în
cameră și au stat într-o reverență tăcută în spațiul sacru. După o
scurtă vreme, Sri Mooji Baba, profund mișcat, a rostit următoarele
cuvinte:
Maestre,
Așa cum eu am avut privilegiul să fiu cu tine,
acum eu îi aduc la Tine pe toți cei pe care tu i-ai invitat prin mine
să aibă privilegiul de a sta la picioarele tale.
Nimic nu este al meu - totul ești Tu.
Îți mulțumesc pentru acest privilegiu.
Fie ca să rămânem mereu la picioarele tale,
și în inima ta.
Preaiubite Tată,
cât de privilegiați suntem că putem fi aici
să stăm la picioarele tale de lotus.
Maestru al Maeștrilor,
Pogoară asupra fiecăruia Grația ta deplină.
Îți mulțumesc că l-ai trimis
pe fiul tău, Bharat, să mă aducă aici.
Te Iubesc.
Aduc cu mine pe cei pe care tu i-ai ales să vină aici.
Binecuvântați sunt aceia care vor continua să primească Darshan-ul tău în acest fel.
Mă rog ca ei să ajungă să te cunoască și să te iubească atât de profund precum te iubim noi.
Trăim experiența că adevăratul tău loc este în inimile noastre ca Sinele inseparabil.
Îți mulțumim pentru acest moment și pentru această cunoaștere.
Întorcându-mă aici văd că atât de multe lucruri
din lumea exterioară s-au schimbat,
dar Tu rămâi atemporal și neschimbător.
Cât de binecuvântați suntem.
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc,
O, Supremule.
Deși noi stăm aici la altarul sălașului tău pământesc,
Tu ești cel care ne dăruiește ochii să vedem și să simțim fără-de-forma ta.
Sunt ochii tăi cei prin care privim. Îți mulțumim pentru acest miracol.
Ființa ta, inima ta, prezența ta plină de iubire
ne înlocuiește pe noi.
Binecuvântată este această zi.
Slăvit fie numele tău cel sfânt.
Muzica:
(1) Mere Gurudev – Krishnabai, Omkara, Prakash
(2) Papaji – Omkara (scris de Sri Mooji)
(3) Unchained Melody – Prakash and Omkara
(4) Shower of Grace – Omkara and Prakash
Sri Mooji returns to the home of his Master, Sri Poonjaji (Papaji) for
the first time since 1997. This video is a rare and very moving account
of these few days in Lucknow where he visits the Master's home and
Satsang Bhavan, and includes some stories from Sri Mooji's time there in
1993 and 1997.
.....
It was in August of 1997 that Sri Mooji had returned to London, one month before the Master left the body.
Now,
with the passing of some nineteen years, he was to stand outside the
gates of the Master’s house once again. The smell of rose garlands set a
mood of quiet anticipation as the last members of the visiting group
arrived. The visit was a beautifully moving occasion as Mooji Baba
entered Papaji’s home in Indira Nagar, Lucknow. Approximately, twenty
five members of Mooji Sangha accompanied him for darshan.
Bhavani,
Vandita and Bharat Mitra, a close disciple and spiritual son of the
Great Master, Sri Poonjaji, were instrumental in bringing Mooji Baba
back to Lucknow. The family of Sri Poonja received Mooji Baba and his
followers with great kindness.
After sharing some beautiful
memories with the group, Mooji Baba proceeded to the Master’s bedroom
where he laid his head at the foot of the Master’s bed. Several devotees
entered the room and sat in quiet reverence in the sacred space. After a
short while, Sri Mooji Baba, deeply moved, uttered the following words.
Master,
Just as I had the privilege to be with you,
I now bring all those that you invite through me to You
to have the privilege to sit at your feet.
Nothing is mine—all is You.
Thank you for this privilege.
May we remain always at your feet,
And inside your heart.
Beloved Father,
how privileged we are that we can be here
to sit at your lotus feet.
Master of Masters,
Bestow upon each one your full Grace.
Thank you that you have sent
your son, Bharat, to bring me here.
I Love You.
I bring with me those who you have chosen to come here.
Blessed are they who will continue to take your Darshan in this way.
I pray that they will come to know and love you as deeply as we do.
We experience that your true place is inside our hearts as the inseparable Self.
Thank you for this moment and this knowing.
Returning here I see that so many things
in the outer world have changed,
but You remain timeless and unchanging.
How blessed we are.
Thank you, thank you, thank you,
O Supreme One.
Though we sit here at the shrine of your earthly abode
it is You who give the inner eyes to see and feel your formlessness.
It is your eyes that we look through. Thank you for this miracle.
Your being, your heart, your loving presence,
replaces us.
Blessed is this day.
Veneration to your holy name.
Music:
(1) Mere Gurudev – Krishnabai, Omkara, Prakash
(2) Sri Ram Jai Ram – Raja
(3) Papaji – Omkara (written by Sri Mooji)
(4) Unchained Melody – Prakash and Omkara
(5) Shower of Grace – Omkara and Prakash
Într-o zi, un vizitator a venit la centrul Zen Providence și l-a
întrebat pe Seung Sahn Soen-sa: - Dacă studiez Zen-ul, voi atinge iluminarea? Soen-sa i-a spus: - De ce vrei să atingi iluminarea? Vizitatorul: - Sunt deranjat de tot felul de lucruri. Nu mă simt liber. Soen-sa: - De ce nu te simți liber? - Cred că am prea multe atașamente. - De ce nu tai aceste atașamente? - Toate par foarte reale. Soen-sa: - Nimeni nu știe când va muri. Ar putea fi anul viitor, sau săptămâna viitoare, sau în următoarele cinci minute. Deci, pune totul jos, acum, chiar în acest moment. Păstrează-ți mintea ca și cum ai fi deja mort. Apoi, toate atașamentele vor dispărea, și nu va mai conta dacă vei studia Zen sau nu. Chiar acum tu crezi: "Sunt viu, sunt puternic." Așa că ai multe dorințe, multe atașamente. Numai gândește-te: "Sunt mort." Un om mort nu are dorințe. Vizitatorul a spus: - Cum pot fi viu și mort? Soen-sa: - Mort nu este mort. Avem ochi, urechi, nas, limbă, corp și minte. Dar Sutra Inimii spune că în vacuitate nu există niciun ochi, nici urechi, nici nas, nici limbă, niciun trup, nicio minte. Fără cele șase simțuri ale mele nu am nicio piedică. Este foarte ușor. Așa că, dacă eu sunt deja mort, vederea nu e vedere, auzul nu e auz. Este ca și cum treci prin fața unui restaurant, mirosind mirosurile bune, și trecând mai departe. Nu e casa mea, așa că nu le ating. Vizitatorul: - Cum pot practica să fiu mort? Soen-sa i-a spus: - Doar menține marea întrebare: "Ce sunt eu?" Acum, permite-mi să te întreb, ce ești tu? - Sunt unul. - De unde vine unul? - De la Dumnezeu. Dumnezeu este unul. - Dumnezeu? Înțelegi ce e Dumnezeu? - Nu. - Tu spui "unul", tu spui "Dumnezeu". Este greșit. Dacă zici unul, induci ideea de unul. Dacă zici Dumnezeu, induci ideea de Dumnezeu (doar idei). Toată asta este gândirea. Fără să gândești, ce ești tu? - Nimic. - Nimic? Soen-sa îl lovește și îi spune: - Aceasta este durerea. Poate "nimicul" să simtă durerea? Vizitatorul a zâmbit. Soen-sa i-a zis: - Înainte de gândire, mintea ta a fost ca o foaie de hârtie albă. Apoi ai scris "unul" și "Dumnezeu" și "nimic", și așa mai departe și tot așa. Atunci când tai toate gândurile, tu ștergi toate aceste nume și forme și revii la vacuitatea ta originală. Ce sunt eu? Nu știu. Când păstrezi marea întrebare, păstrezi mintea care nu știe. Mintea Nu-Știu este mintea goală. Nu există cuvinte, nici discurs. Deci, nu există unul, nici Dumnezeu, nici nimicul, nici mintea, nici vacuitatea. Această minte Nu-Știu este foarte importantă. Eu este nu-știu, nu-știu este Eu. Numai asta. Acesta este sinele tău adevărat. Așa că păstrează întotdeauna mintea Nu-Știu. Vizitatorul a spus: - Prietenii mei cred că sunt nebun pentru că sunt interesat de Zen. Soen-sa: - Nebunia este bună. Oamenii nebuni sunt fericiți, liberi, ei nu au nicio piedică. Dar, din moment ce ai multe atașamente, tu ești doar un pic nebun. Asta nu este suficient de nebun. Trebuie să devii complet nebun. Atunci vei înțelege. Vizitatorul se înclină. Cineva a venit și a turnat două cești de ceai.
One day a visitor came to the Providence Zen Center and asked Seung Sahn Soen-sa, “If I study Zen, will I attain enlightenment?”
Soen-sa said, “Why do you want to attain enlightenment?”
The visitor said, “I’m upset by all sorts of things. I don’t feel
free.”
Soen-sa said, “Why don’t you feel free?”
“I guess I have too many
attachments.”
“Why don’t you cut through these attachments?”
“They all seem very real.”
Soen-sa said, “No one knows when he will die. It could be next year,
or next week, or in the next five minutes. So put it all down, now, at
this very moment. Keep your mind as if you were already dead. Then all
your attachments will disappear, and it won’t matter whether you study
Zen or not. Right now you think, ‘I am alive, I am strong.’
So you have
many desires, many attachments. Only think, ‘I am dead.’
A dead man has
no desires.”
The visitor said, “How can I be alive and dead?”
Soen-sa said, “Dead is not dead. We have eyes, ears, nose, tongue,
body, and mind. But the Heart Sutra says that in emptiness there are no
eyes, no ears, no nose, no tongue, no body, no mind. Without my six
senses I have no hindrance. It is very easy. So if I am already dead,
seeing is not seeing, hearing is not hearing. It is like passing in
front of a restaurant, smelling the good smells, and passing on. It is
not my house, so I don’t touch.”
The visitor said, “How can I practice being dead?”
Soen-sa said, “Only keep the great question, ‘What am I?’Now let me ask you, what are you?”
“I’m one.”
“Where does one come from?”
“From God. God is one.”
“God? Do you understand God?”
“No.”
“You say ‘one,’you say ‘God.’ This is wrong. If you make one, it is
one. If you make God, it is God. All this is thinking. Without thinking,
what are you?”
“Nothing.”
“Nothing?” Soen-sa hit him and said, “This is pain. Can ‘nothing’feel pain?”
The visitor smiled.
Soen-sa said, “Before thinking, your mind was like a sheet of white
paper. Then you wrote down ‘one,’and ‘God,’and ‘nothing,’and so on and
so forth. When you cut off all thinking, you erase all these names and
forms and return to your original emptiness. What am I? I don’t know.
When you keep the great question, you keep the mind that doesn’t know.
Don’t-know mind is empty mind. There are no words, no speech. So there
is no one, no God, no nothing, no mind, no emptiness. This don’t-know
mind is very important. I is don’t-know, don’t-know is I. Only this.
This is your true self. So always keep don’t-know mind.”
The visitor said, “My friends think I’m crazy because I’m interested in Zen.”
Soen-sa said, “Craziness is good. Crazy people are happy, free, they
have no hindrance. But since you have many attachments, you are only a
little crazy. This is not crazy enough. You must become completely
crazy. Then you will understand.”
The visitor bowed. Someone came and poured out two cups of tea.
