vineri, 6 aprilie 2018

Nisargadatta Maharaj - Despre grația adevăratului Guru (On the grace of the true Guru)

https://leokamarius.blogspot.in/2018/04/nisargadatta-maharaj-despre-gratia.html


* * * Grația Guru-ului e tot ce am nevoie * * *

La întrebările ce le punea de obicei Maharaj, vizitatorul din Calcutta a dat câteva informații relevante despre el însuși. A zis că a fost interesat de cunoașterea de sine de foarte mulți ani. A întâlnit aproape toți sfinții foarte cunoscuți din nordul Indiei și mulți alții nu așa de bine cunoscuți (Maharaj a zâmbit când i s-au tradus aceste cuvinte). Apoi omul a adăugat că a studiat toate Upanishadele principale, și tot felul de comentarii ale Bhagavad Gita-ei în engleză și bengaleză, scrise de mari învățați. Era destul de versat și în limba sanscrită și astfel a studiat și scrierile sacre în variantele originale. Și simțea acum că tot ce e necesar este grația unui Guru. A mai zis de asemeni că a citit Eu Sunt Acela și că a fost foarte impresionat de aceasta și așa l-a ales pe Maharaj ca Guru-ul său ultim și că nu va părăsi Bombay-ul fără a primi grația sa. De asemeni, că el are un timp limită în care Maharaj trebuie să îi ofere grația pentru că el va pleca la cutare dată și deja și-a cumpărat bilete de întoarcere la Calcutta la acea dată! Deja Maharaj nu își putea stăpâni un zâmbet foarte larg.

Maharaj: Vreau să te întreb ceva.

Vizitatorul: Da, domnule. (Și-a împins pieptul în față și a vorbit cu încrederea unui candidat bine pregătit înaintea unei probe orale)

Maharaj: Ai citit multe cărți și ai întâlnit mulți Jnani; deci până acum înseamnă că ți-ai aflat deja adevărata identitate. Spune-mi, care este adevărata ta identitate în ceea ce te privește?

Vizitatorul: Domnule, eu sunt un căutător umil care caută iluminarea și am venit la tine cu speranța plină de încredere că nu vei refuza să îmi acorzi grația ta.

Sri Nisargadatta Maharaj: Mai ai câteva zile de ședere aici, deci e destul timp pentru grație sau iluminare! Hai să aflăm cine e cel care vrea iluminarea. Să găsim într-adevăr dacă chiar există măcar vreo nevoie de iluminare sau eliberare, sau Moksha, sau orice ar fi.
Acum dă-mi răspunsul la întrebare:
Ai descoperit adevărata ta identitate? Uită în acest moment de lume și de Guru și de Dumnezeu.

Vizitatorul: Aceasta e o întrebare tare ciudată, domnule. Tot ce vreau este grația Guru-ului, fără de care ușa nu se va deschide pentru mine.

Maharaj: Dar nu ar trebui mai întâi să aflăm dacă chiar există o ușă care îți blochează intrarea?
Să intri unde? Tot vorbești de Guru. Care e ideea ta despre Guru?
Vezi tu, dacă întrebările de bază nu sunt răspunse spre satisfacția ta, atunci cum putem începe? De aceea repet: După atât de mulți ani de studiu, ai fost capabil să afli adevărata ta identitate; acest "tu" care caută grația Guru-ului ca astfel să atingă iluminarea?

Vizitatorul: Domnule, îmi pare rău să zic că mă faceți tare confuz. Tot ce pot zice ca răspuns la întrebarea dumneavoastră e: nu știu.

Maharaj: Aha! acum ajungem undeva—"Nu știu." Nimeni nu a spus cuvinte mai adevărate ca acestea. Într-adevăr acesta e singurul adevăr și orice altceva este fals.

Visitor: Domnule, m-aș fi gândit că vă bateți joc de mine. Dar chipul dumneavoastră îmi sugerează că nu ați putea fi mai serios de atât.

Maharaj: Acum, te rog, încearcă să înțelegi. Ai citit destule deci ar trebui să fii capabil să înțelegi ceea ce spun. Încearcă, și pentru o clipă uită tot ce ai acumulat pe calea cunoașterii, și pricepe cu o minte goală ceea ce îți zic - amintește-ți, o minte goală, goală dar ascuțită; nu doar vidă și inertă.
Oricare este starea în care noi nu știm nimic, aceea este starea noastră adevărată, aceea e Realitatea.
În acea stare, noi nu știam nici măcar de propria noastră existență.
Apoi, spontan, a apărut mesajul sau gândul, sau cunoașterea "Eu Sunt".
Această cunoaștere "Eu Sunt" a început simțământul de dualitate - subiect și obiect, păcat și virtute, și întreaga gamă de opuși inter-conectați. Orice a fost înainte de cunoașterea "Eu Sunt"  este adevărat; orice este după cunoașterea, sau conștiința lui "Eu Sunt", este fals. 
Înțelege acest lucru de bază. Eu Sunt-ul, simțământul prezenței a primit tot felul de nume mărețe ca Maya, Prakriti, Ishwara, etc., dar totuși el este o iluzie, ignoranță pură.
Prakriti e cea care, cu cooperarea lui Purusha conceptual (ambii constituind principiile parentale) a creat lumea și a populat-o cu nenumărate forme fizice.
Maya e cea care prin acțiunea sa face conștiința (cea care dă simțământul de ființă simțitoare) să creadă în mod eronat că ea însăși este o formă anume. Conștiința astfel își asumă identitatea unei anumite forme, și își uită adevărata sa natură. Mă urmărești până acum? Ceva întrebări?

Vizitatorul: Domnule, vă urmăresc foarte focalizat. Nu am întrebări.

Maharaj: Bun. Până acum în acest proces, ai observat, nu se pune problema vreunei "entități" care să aibă o existență independentă. Tu ești acela, care este dinainte de apariția Eu Sunt-ului.
Ceea ce a apărut peste natura ta adevărată e ca o boală (n.t. distorsiune, perturbare), sau ca o eclipsă
pentru o anumită durată, la sfârșitul căreia forma fizică va "muri" și va fi îngropată sau arsă și apoi se va amesteca cu cele cinci elemente din care a fost creată. Suflul forței vieții va dispărea și se va amesteca cu aerul din afara trupului; conștiința va fi eliberată de limitările corpului și ale celor trei guna-e. Cu alte cuvinte, procesul va ajunge la finalul ce i-a fost alocat.
Acum să revenim la problema noastră: Cine este cel care are nevoie de grația Guru-ului pentru ca astfel să atingă "eliberarea"? Și eliberare din ce "înlănțuire"?

Vizitatorul: Maharaj, ați întors problema la 180 de grade. Ați redus toată strădania mea de patruzeci de ani la zero și ați anulat chiar existența mea. M-ați lichidat! Ce pot să spun? Singurul lucru e că prin lichidarea mea, de asemeni l-ați lichidat pe Guru!

Sri Nisargadatta Maharaj: Nu chiar, deși aceasta nu e o reacție rea. 
Acum ascultă mai departe. Problema  este că tu te privești ca o entitate individuală cu o formă fizică; și de asemeni te uiți la Guru ca la o altă entitate individuală cu o altă formă, doar cu ceva în capul lui sau inima lui sau undeva, ceea ce îl face pe el o persoană "iluminată", dar totuși tot o "persoană". Aceasta e greșeala reală.
Guru-ul însă a realizat că el e Realitatea Ultimă; el vede fiecare ființă așa cum se vede pe el însuși, nu ca o "persoană", nu ca doar "formă", sau "lucru". Altă greșeală e că cel care caută, discipolul, ca o entitate, se așteaptă să învețe sau să înțeleagă "ceva". Dar cum poate un obiect conceptual să înțeleagă ceva? Individualitatea căutătorului dispare gradat, dar, în acest proces, grația Guru-ului, care este mereu prezentă ca soarele strălucind, devine una cu conștiința.
Cu cât mai repede identificarea cu corpul ca entitate separată este pierdută, cu atât mai repede grația Guru-ului înflorește în conștiința discipolului. Și atunci el va realiza că Guru-ul nu e altul decât conștiința dinlăuntru, și conștiința e cea care, mulțumită de credința și iubirea discipolului, va acționa ca Sadguru (Guru-ul interior) și va desfășura toată cunoașterea ce este necesară. Însă, nu va exista niciun progres (deși "progres" e și el un concept greșit) dacă tu continui să te vezi ca o entitate și să aștepți ca Guru-ul, ca o altă entitate, să îți dea ceva teme de făcut pentru acasă, și când le-ai făcut cum se cuvine, să te recompenseze cu un fel de diplomă, sau ceva, pe o tavă ca "eliberare". Acest întreg concept este greșit înțeles.
Trebuie să realizezi adevărata semnificație a Guru-ului și a grației sale înainte ca grația omniprezentă a Guru-ului să poată curge lin și natural spre tine.


Vizitatorul a stat năucit pentru câteva momente.
Când și-a putut găsi cuvintele, a zis: "Domnule, mi-ai deschis ochii și m-ai făcut să văd falsitatea și inutilitatea a ceea ce am considerat eu ca fiind cunoaștere și Sadhana. Nu am cuvinte prin care să îmi exprim recunoștința față de dumneavoastră."
S-a prosternat înaintea lui Maharaj și a plecat - un om mai smerit și mai înțelept.


~ Din cartea: "Pointers from Nisargadatta Maharaj"
Traducerea: Summairu (2018)



Citește și:
Nisargadatta - Îndrumări de practicat
Nisargadatta - Conversații despre practica spirituală
Nisargadatta - Cunoaște-te pe tine însuți ca fiind oceanul ființei


https://leokamarius.blogspot.in/2018/04/nisargadatta-maharaj-despre-gratia.html


* * * Guru's Grace is All I Need * * *

To the usual query from Maharaj, the visitor from Calcutta gave the relevant information about himself. He said that he had been interested in self-knowledge for the past many years. He had met
almost every well-known saint in the northern India and many others not so well-known (Maharaj smiled when this was translated to him). He added that he had studied all the principal Upanishads, various commentaries on the Gita in English and Bengali by different scholars. He was quite wellversed in the Sanskrit language also and had studied most of the traditional scriptures in the original. He felt that all he needed now was the Guru's grace. He also said that he had read I Am
That and was so deeply impressed with it that he had selected Maharaj as his final Guru and he would not leave Bombay without receiving his grace. Also, that there was a time limit within which
Maharaj must bestow that grace because his leave would expire on a particular date and he had already booked his return ticket for Calcutta on a certain day! By now Maharaj could not restrain a
very broad smile.

Maharaj: I would like to ask you something.

Visitor: Yes sir. (He pushed out his chest and spoke with the confidence of a well-prepared candidate appearing for aviva voce examination.)

Maharaj: You have read many books and met many Jnanis;
so you must have by now found your own true identity. Tell me, what is your true identity as far as you yourself are concerned?

Visitor: Sir, I am an humble seeker seeking enlightenment and have come to you with the confident hope that you will not refuse me your grace.

Sri Nisargadatta Maharaj: You still have quite a few days here, so there is plenty of time for grace, or enlightenment!
Let us first find out who it is that wants enlightenment. Indeed, let us find out whether there is any need at all for enlightenment or freedom, or Moksha, or whatever.
Now let me have your answer to my question:
Have you come to know your own true identity ? Forget for the moment the world and the Guru and God.

Visitor: This is a very awkward question, sir. All I want is grace of the Guru, without which the door will not open to me.

Maharaj: But should we not find out first whether there is at all a closed door barring your entry?
Entry into what? You keep talking of the Guru. What is your idea of a Guru?
You see, unless these basic questions are first answered to your own satisfaction, how can we proceed? Therefore, I repeat: After so many years of study, have you been able to find out your true indentity; this 'you' who is seeking the Guru's grace in order to attain enlightenment?

Visitor: Sir, I am sorry to say that you are making me very confused. All I can say in answer to your question is: I don't know.

Maharaj: Ah! now we are getting somewhere—"I don't know." No one has ever spoken words truer than these. Indeed that is the only truth and everything else is false.

Visitor: Sir, I would have thought that you were making fun of me. But the look on your face suggests that you could hardly be more serious.

Maharaj: Now, please try to understand. You have done quite a bit of reading and you should be able
to apprehend what I am saying. Try, and for a moment forget all that you have accumulated by way of knowledge, and grasp with an empty mind what I tell you - remember, an empty mind, empty,
but keen; not just void and inert. Whatever the state is when we did not know anything, that is our true state, that is Reality. In that state, we did not even know our own existence.
Then, spontaneously, came the message or thought, or the knowledge 'I am'.
This knowledge 'I am' started the sense of duality - subject and object, sin and merit and the entire gamut of inter-related opposites. Whatever was before the knowledge 'I am' is truth; whatever is subsequent to the knowledge, or consciousness of 'I am', is false.
Understand this basic fact. I-am-ness, the sense of presence has been given various laudatory names like Maya, Prakriti, Ishwara etc., but nevertheless it is an illusion, pure ignorance.
It is Prakriti that, with the co-operation of conceptual Purusha (both constituting the parenthood principle) creates the world and peoples it with innumerable physical forms.
It is Maya in action that makes consciousness (which gives sentience to the sentient being)
mistakenly believe that it is the particular form itself. Consciousness thus assumes the identity of the particular form, and forgets its true nature. Are you with me so far? Any questions?

Visitor: Sir, I am following you single-mindedly. No questions.

Maharaj: Good. So far in this process, you will have noticed, there is no question of an 'entity'
with independent existence. You are that, which is prior to the arrival of I-am-ness.
What has come upon your true nature is like an illness, or an eclipse for a certain duration, at the end of which the physical form will 'die' and will be buried or cremated and will thereafter mingle with the five elements of which it was made. The life-force of breath will disappear
and mingle with the air outside the body; consciousness will be freed of the limitation of the body
and the three Gunas. In other words, the process will have reached its allotted end.
Now, let us come back to your problem: Who is it that needs the Guru's grace in order to attain 'liberation'? And liberation from which 'bondage'?

Visitor: Maharaj, you have turned the problem around 180 degrees. You have reduced all my labour of forty years to zero and you have nullified my very existence. You have liquidated me! What can I say? The only thing is that in liquidating me you have also liquidated the Guru!

Sri Nisargadatta Maharaj: Not quite, although that is not a bad reaction.
Now listen further. The trouble is that you look upon yourself as an individual entity with a physical form; and you also look upon the Guru as another individual entity with another form, albeit with something in his head or heart or somewhere, which makes him an 'enlightened' person but nevertheless a 'person' all the same. This is the real mistake.
The Guru however has realized that he is the Ultimate Reality; he sees every being as he sees himself,
i.e. not as a 'person', nor as a mere 'form', or 'thing'. The other mistake is that the seeker, the disciple, as an entity, expects to learn and understand 'something'. But how can a mere conceptual object understand anything? What actually happens is that the understanding, as such, makes the seeker (the Sadhaka) disappear. The individuality of the seeker gradually disappears, but, in the process, the Guru's grace, which is always present like the shining sun, becomes one with consciousness.
The sooner the identification with the body as a separate entity is lost the sooner will the Guru's grace bloom in the consciousness of the disciple. And then he will realize that the Guru is none other than the consciousness within, and it is consciousness which, pleased with the faith and love of the disciple, will act as the Sadguru and unfold all the knowledge that is necessary. However, there cannot be any progress (though 'progress' itself is an erroneous concept) if you continue to regard yourself as an entity and expect the Guru, as another entity, to give you some homework to do, and when that is duly completed, to award you a sort of certificate, or something, on a platter as 'liberation'. This whole concept is misconceived.
You must realize the true significance of the Guru and his grace before the everpresent Guru's grace can smoothly and naturally flow towards you.

The visitor sat dumbfounded for a few moments.
When he could find words, he said: "Sir, you have opened my eyes and made me see the falsity and futility of what I considered to be knowledge and Sadhana. I have no words to express my gratefulness to you." He prostrated before Maharaj and left - an humbler and a wiser man.

~ From the book "Pointers from Nisargadatta Maharaj"

joi, 22 februarie 2018

Mooji - Ce drept ai să fii nefericit? (What right have you to be miserable?)

https://leokamarius.blogspot.in/2018/02/mooji-ce-drept-ai-sa-fii-nefericit-what.html

Experimentează tot ce îți este dat, dar nu te agăța de nimic. Lasă fiecare lucru să își joace rolul ce îi este menit să-l joace în viața ta, tu nu îți vei pierde pacea sau bucuria inerentă a Ființării.
Astfel cucerim mintea, chiar fără a o atinge. Așa este grația și puterea Sinelui, și deja suntem asta.
Sinele nu este viitorul tău. Este atemporal.
Cuvântul "etern" spune de un timp nesfârșit, dar "atemporal" înseamnă dincolo de timp.

Poți doar confirma, nu e necesar să creezi. Lasă capul în pace, și trăiește bucuria Ființării, fără de constrângeri. Această bucurie este deja în tine, bucuria ta naturală e deja aici, nu e ceva ce vine de altundeva.
Deci la fel cum spun că degetul tău poate ascunde soarele, fixația noastră pe sinele personal ascunde cumva recunoașterea intuitivă a Sinelui.
Așadar acestea nu sunt cuvinte pentru mintea ta, sau îndrumări pentru minte. O reamintire, dar nu a trecutului.

Chiar acum, Ființa ta ar trebui să fie inundată de bucurie, și bucurie nepieritoare. Nu-ți fie teamă. Nimic nu te reține decât propria ta imaginație.
Așadar Satsang-ul nu e o destinație pe care s-o menții... Pentru cel care e plin de ardoare, nu va trebui să continui iar și iar. Marinează-te în ceea ce ai văzut și ea se va confirma de la sine. Gradat puterea ta de a discerne ce e real va crește, se va aprofunda.
Nu e nevoie să fie obositor, de asemeni, totul devine o bucurie. Și chiar și această bucurie, nu ești dependent de ea.
E ca parfumul și floarea, nu e dependență, este doar un rezultat al iubirii.
Nu îți amintești?
Întreaga noastră viață este pentru iubire, nu o limita doar la persoana ta, și ea va deveni evidentă din nou. Dacă ceea ce zic rezonează înlăuntrul tău, va deveni convins în mod spontan.

Când noi am transcens persoana, vei descoperi că lumina ce strălucește din inima ta este cea care iluminează lumea. Nu gândi că acesta e un lucru prea mare pentru tine, nu te mici, nici nu te înălța, e doar un simplu adevăr, atemporal adevărat.
Trebuie să devii dovada că Dumnezeu există, și nu e nevoie să vorbești despre asta.

Dacă inima mea se revarsă de grație și bucurie, de ce nu și a ta?
Ce drept ai să fii nefericit?
Și totuși Dumnezeu ne dă această capacitate.

Așa că încetează să mai dai așa multă energie vechii persoane. Încetează să te mai blestemi singur.

- Moojibaba, Ședere în Tăcere, 12 decembrie 2017
https://mooji.org/

Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului



https://leokamarius.blogspot.in/2018/02/mooji-ce-drept-ai-sa-fii-nefericit-what.html

Experience everything that is given to you, but cling to nothing. Let each thing play the role it’s meant to play in your life, you will not lose your peace or the inherent joy of Being. 
Like this we conquer the mind, even without touching. Such is the grace and the power of the Self, and we are this already. The Self is not your future. It is timeless.
The word 'eternal' speaks of unending time, but 'timeless' means beyond time.

You may only confirm, there is no need to create. Leave your head alone, and experience the joy of Being, unbound. This joy is already in you, your natural happiness is already here, it is not something to come from elsewhere.
So in the same way that I say, your fingernail can hide the sun, our fixation upon the personal self somehow hides the intuitive recognition of the Self.
So these are not words for your mind, or guidance for your mind. A reminding, but not of past.

Even now, your Being should be flooded with joy, and the joy unfading also. Don’t be afraid.
Nothing holds you back but your own imagination.
So Satsang is not a top up station... For that one who is earnest, you will not have to keep going over and over. Marinate in what you have seen and it will confirm itself. Gradually your power to discern what is real will heighten, deepen.
It need not be strenuous also, all this becomes a joy. Yet even this joy, you are not addicted to.
It’s like the fragrance and the flower, it’s not an addiction, it’s just the outcome of the love.
Don’t you remember?
Our whole life is for love, don’t limit it merely to your person, and it will become obvious again.
If what I say resonates inside you, it will become spontaneously convinced.

When we have transcended the person, you will find that the light that shines from your heart, illumines the world. Don’t think this is too big a thing for you, don’t belittle yourself nor raise yourself up high, it is a simple truth, timelessly true.
You must become the proof that God exists, and there's no need to talk about it.

If my heart is overflowing with grace and joy, why not you?
What right have you to be miserable?
Still God gives us this ability.

So stop giving so much energy to the old person. Stop cursing yourself.

- Moojibaba, Silent Sitting, 12 December 2017
https://mooji.org/

joi, 1 februarie 2018

Mooji - Pași în introspecție (Steps of inquiry)

https://leokamarius.blogspot.in/2018/02/mooji-pasii-introspectiei-steps-of.html

La început, va lua ceva timp să stabilizezi și contopești atenția cu simțământul de prezență conștientă - scopul introspecției. Fii dispus, la fiecare încercare, să dedici douăzeci sau treizeci de minute pentru această treabă. Începe prin a menține numai simțământul ființării sau "Eu sunt - Sinele", excluzând alte gânduri.
Gândurile și sentimentele vor ieși la suprafață și atenția va tinde să devieze cu ele. Nu te identifica sau lupta cu aceste tendințe, nu le judeca. Adoptă o atitudine impersonală, prin simpla observare a jocului sau mișcării lor fără nicio implicare, în timp ce păstrezi sau rămâi ca intuiția "Eu sunt". Fii atent la tendința de a aluneca în gândire. Ține-te doar de ființare.

Ori de câte ori atenția rătăcește, continuă să o aduci înapoi la prezență. Nu începe introspecția încă. Numesc asta stabilizarea sau îmblânzirea calului sălbatic mintea. Gradat, mintea, când îi este negată hrana atenției, credinței și interesului, va începe să se liniștească de la sine. Atunci va apărea un sentiment de spațiu mărit, claritate și pace pe măsură ce atenția se stabilizează, și simțământul de prezență devine mai pronunțat. Aceasta e o stare de naturală nemișcare și bucurie; ființare sănătoasă.

Existența Subiectivă

Am ajuns la un stadiu al observării de câteva ori, dar cum să stabilizez asta?


Introspecția nu a început încă. Aceasta e mai degrabă liniștirea minții și a atenției. Un timp potrivit pentru începerea introspecției, inițial, este când identificarea puternică e prezentă și multă energie și atenție tinde să se năpustească către control, manipulare sau judecată. Acestea sunt semnele cheie că Prezența, care e în mod natural impersonală, deschisă, fără formă și clară, s-a preschimbat în modul ego-personalitate.
Această schimbare e un fel de coborâre într-o stare mai joasă și e adesea acompaniată de senzații de neliniște în ființă. Cel mai adesea, am devenit așa de obișnuiți cu această stare de identificare că o acceptăm ca fiind normală.

Acum, așa cum am zis mai devreme, imediat ce atenția s-a contopit cu prezența "Eu sunt", pacea naturală și spațiul predomină. Mintea e calmă. Află dacă există aici vreo separare sau diferență între acest calm și simțământul "Eu sunt", sentimentul natural de existență subiectivă.
Observă. Simte. Nu gândi.
Acum, întrebarea ta: Cum să stabilizez această stare? Examinează această întrebare. Cine pune această întrebare? Cine e aici să stabilizeze ceva și e ceva de stabilizat? Privește și vezi.


Nu-ți forma nicio concluzie

Când încerc să urmez îndrumările tale, ce tinde să se întâmple e...atenția mea zboară. Găsesc că e dificil să merg mai profund.


Da. Ce vede atenția că zboară? Ce sau cine zice: "E dificil să merg mai profund"? Află asta pentru tine însuți. E ca și cum ceva rezistă acestei explorări, nu-i așa? Ca și cum ceva nu vrea să fie aflat, nu vrea să fie văzut sau descoperit. Distrageri puternice apar în acest punct, rezultând în atenția zburând și aterizând pe lucruri triviale.
Cu blândețe întoarce-te la întrebare de fiecare dată când atenția rătăcește. Să nu cazi în capcana: "O, nu! Am pierdut-o iarăși!" La fel de bine, nu accepta niciun răspuns pe care ți-l dă mintea - precum "Eu sunt Pură Conștiință", "Eu sunt doar Martorul".

Poate chiar părea că eu-l problematic, egoul, dispare brusc, lăsând un simțământ de calm și vacuitate.
În mod greșit, introspecția este abandonată prematur, lăsând un fals simțământ de victorie. Aceasta fiind o pace falsă de cele mai multe ori, eu-l răutăcios începe din nou foarte repede.
Deci ideea aici e: rămâi în simțământul "Eu sunt martorul", dar nu-i da nicio imagine sau identitate acestui simțământ de martor. Fii atent la simțământul "Eu", fără gânduri. "Simte"-l cu totul.

Rămâi fixându-ți atenția pe asta. Nu fi grăbit sau nu părăsi "parfumul" lui "Eu" pentru vreun gând care te poate distrage. Gradat, orice calitate personală ce se atașează de "Eu" va începe să cadă, lăsând doar simțământul intuitiv și fără imagine "Eu sunt", fără intruziunea fluxului gândurilor. Rămâi în acesta ca acesta. Nu forma nicio concluzie în minte. Rămâi ca pură conștiință non-obiectivă, deschisă, neutră.


Confirmă-te pe tine însuți ca Sine

Văd că asta e ușor acum, aici, cu ajutorul îndrumării și prezenței tale, dar când mintea mea năvălește din nou și tu nu ești aici să îmi ghidezi atenția, aceeași luptă va apărea.


Asta e ca spațiul care în mod greșit se identifică ca fiind vântul, și apoi realizează că nu e vântul, ci acela în care vântul se mișcă - și apoi întreabă: "Văd acum, sunt doar spațiul și nu vântul, cum pot rămâne ca spațiul când vântul apare iarăși?"

Trebuie să rămâi așa de fixat în Sine, să te confirmi pe tine însuți ca doar Pură Conștiință-Prezență, astfel încât gândul "Eu sunt corpul-mintea-personalitatea" să nu aibă niciun fel de teren. Când, astfel, conștiința recunoaște, înregistrează și trăiește direct, experiențial, acest adevăr despre ea însăși dincolo de îndoială, egoul cu toate limitările sale este dat afară. Și el va fi așa de slăbit datorită acestei vederi directe, că și dacă se întoarce prin puterea obișnuinței, puterea sa este redusă sever de fiecare dată.
În mod gradat, el piere cu totul în acea formă, din cauza a ceea ce eu numesc "lipsa de oxigen", asta însemnând că tu îi refuzi interesul sau credința. El devine ca o sămânță arsă, incapabilă să încolțească chiar dacă ai planta-o în cel mai bun sol.


https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului



In the beginning, it will take some time to stabilise and merge the attention with the sense of conscious presence – the goal of inquiry. Be willing, at each attempt, to devote twenty or thirty minutes for this work. Start by holding on only to the sense of being or ‘I am-self,’ to the exclusion of other thoughts.
Thoughts and feelings will swim up and the attention will tend to drift off with them. Don’t identify or fight with these tendencies, don’t judge them. Adopt an impersonal attitude, by simply observing their play or movement without involvement, whilst holding onto or remaining as the intuition ‘I am.’ Watch the tendency to lapse into thinking. Hold onto being, only.

However many times the attention wanders off, keep bringing it back to presence. Don’t begin the inquiry as yet. I call this stabilising or taming the wild-horse mind. Gradually, the mind, when denied the food of attention, belief and interest, will begin settling down by itself. There will then arise a feeling of increased space, clarity and peace as the attention stabilises, and the sense of presence becomes more pronounced. This is a state of natural stillness and joy; healthy being.

Subjective Existence
I have arrived at a stage of observation a number of times, but how to make it stable?

The inquiry hasn’t yet begun. This is merely settling the mind and attention down. A good time to begin inquiring, initially, is when strong identification is present and much energy and attention tend to rush towards managing, manipulating or judging. These are the key signs that Presence, which is naturally impersonal, open, formless and clear, has shifted into ego-personality mode.
This shift is a sort of descent into a lower state and is often accompanied by sensations of restlessness in the beingness. Mostly, we have become so accustomed to this state of identification that we accept it as normal.

Now, as I have said earlier, as soon as the attention has merged with the presence ‘I am,’ natural peace and space prevail. Mind is calm. Find if there exists here any separation or difference between this calm and the sense ‘I am,’ the natural feeling of subjective existence.
Observe. Feel. Don’t think.
Now, your question: How to stabilise in this state? Examine this question. Who is making the question? Who is here to stabilise anything and is there something to stabilise? Look and see.

Don’t form any conclusion
When I try to follow your instructions, what tends to happen is… my attention just flies off. I find it difficult to go deeper.

Yes. What sees the attention flying off? What or who says: “It is difficult to go deeper”? Find out for yourself. It is as though something resists this exploration, isn’t it? Like something does not want to be found out, doesn’t want to be seen or discovered. Forceful distraction comes up at this point, resulting in the attention flying off and mostly landing on trivia.
Gently return to the question each time the attention strays. Don’t fall into: “Oh no! I’ve lost it again!” As well, do not accept any answer the mind gives – such as ‘I am Awareness,’ ‘I am the Witness only.’

It may even seem that the ‘problematic I,’ the ego, suddenly vanishes, leaving a sense of calm and emptiness.
Mistakenly, the inquiry is then prematurely abandoned, leaving a false sense of victory. This being a false peace as often, the mischievous ‘I’ starts up again very quickly.
So the point here is: remain in the sense ‘I am the witness,’ but don’t give any image or identity to this witnessing sense. Watch the sense ‘I,’ without thought. ‘Feel’ it out.
Stay with fixing the attention on this. Do not be hurried or put off the ‘scent’ of the ‘I’ by any distracting thought. Gradually, any personal quality attaching itself to the ‘I’ will begin falling away, leaving only the intuitive and imageless sense ‘I am,’ without the intrusion of the thought-current. Remain in this as this. Don’t form any conclusion in mind. Stay as open, neutral non-objective awareness.

Confirm Yourself
I see that this is easy now, here, with the help of your guidance and presence but when my mind rushes up again and you are not here to guide my attention, the same struggle will arise.

That’s like space having mistakenly identified itself as wind, and then realising it is not wind, but that in which wind moves – and then asking: “I see now, I am space only and not wind, how can I remain as space when the wind comes again?”

You are to remain so fixed in the Self, as to confirm yourself as the Awareness-Presence alone, that the thought ‘I am the body-mind-personality’ has no holding ground. When, like this, the consciousness recognises, registers and experiences this truth of itself beyond doubt, the ego with all its limitations is driven off. And it will be so weakened through this direct seeing, that even though it returns through the force of habit, its power is severely reduced each time. Gradually, it perishes in that form, from what I call ‘the lack of oxygen,’ meaning you deny interest and belief. It becomes like a cooked seed, unable to sprout even if planted in the best soil.

- Mooji

https://mooji.org/ 

marți, 23 ianuarie 2018

Anil Seth - Cum creierul halucinează realitatea conștientă (Your Brain Hallucinates Your Conscious Reality)

În chiar acest moment, miliarde de neuroni în creierul vostru lucrează împreună ca să genereze o experiență conștientă -- și nu orice experiență conștientă, experiența voastră a lumii înconjurătoare și a voastră înșivă în ea. Cum se întâmplă asta? Conform cu Anil Seth, expert neuroștiințific, noi toți halucinăm tot timpul; când suntem de acord cu halucinațiile noastre noi numim asta "realitate".
Însoțiți-l pe Seth pentru această minunată și dezorientantă discuție ce vă poate lăsa cu întrebări despre chiar natura existenței voastre.



Right now, billions of neurons in your brain are working together to generate a conscious experience -- and not just any conscious experience, your experience of the world around you and of yourself within it. How does this happen? According to neuroscientist Anil Seth, we're all hallucinating all the time; when we agree about our hallucinations, we call it "reality." Join Seth for a delightfully disorienting talk that may leave you questioning the very nature of your existence.
This talk was presented at an official TED conference, and was featured by our editors on the home page.

duminică, 24 decembrie 2017

David Godman - Introspecția (Self-Enquiry)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/david-godman-introspectia-self-enquiry.html

Începătorii în introspecție erau sfătuiți de Sri Ramana să își pună atenția pe simțământul interior de "eu" și să mențină acest simțământ cât mai mult posibil. Li se zicea că dacă atenția este distrasă de alte gânduri ei ar trebui să se reîntoarcă la conștiința asupra gândului-"eu" ori de câte ori deveneau conștienți că atenția a hoinărit. El sugera diferite ajutoare care să asiste acest proces - unul era să te întrebi "Cine sunt eu?" sau "De unde a apărut acest eu?" - dar țelul ultim era să fii conștient continuu de "eu"-l care-și asumă că el e responsabil pentru toate activitățile corpului și ale minții.

În stadiile de început ale practicii atenția la simțământul de "eu" este o activitate mentală, care ia forma unui gând sau a unei percepții. Cu cât practica avansează, gândul "eu" lasă loc la un simțământ de "eu" trăit subiectiv, și când acest simțământ încetează a se mai conecta și identifica cu gândurile și obiectele, el dispare complet. Ce rămâne e o trăire experiențială a ființării în care simțământul individualității a încetat temporar să opereze.

Trăirea poate fi intermitentă la început dar prin practică repetată devine tot mai ușor să fie atinsă și menținută. Când introspecția atinge acest nivel e o conștiință (conștiență) fără de efort a ființării în care efortul individual nu mai este posibil din moment ce "eu"-l care face efort a încetat temporar să mai existe. Nu e realizarea Sinelui din moment ce gândul "eu" se reafirmă periodic dar este cel mai înalt nivel al practicii. Experiența repetată a acestei stări de ființare slăbește și distruge vasana-ele (tendințele mentale) care cauzează ca gândul "eu" să apară, și, când strânsoarea lor a fost suficient slăbită, puterea Sinelui distruge tendințele reziduale atât de complet că gândul "eu" nu mai apare niciodată. Aceasta e starea finală și ireversibilă de realizare de Sine. Această practică a atenției de sine sau conștiința asupra gândului-"eu" este o tehnică blândă, ce evită metodele represive obișnuite de a controla mintea. Nu este un exercițiu de concentrare, nici nu urmărește suprimarea gândurilor; mai degrabă invocă să fii conștient de sursa de unde apare mintea. 

Metoda și țelul introspecției e să sălășluiești în sursa minții și să fii conștient de ceea ce ești prin retragerea atenției și a interesului de la ceea ce nu ești. În stadiile de început efortul ce e sub forma mutării atenției de la gânduri la gânditor este esențială, dar odată ce conștiința asupra simțământului-"eu" a fost stabilizată ferm, mai mult efort este contra-productiv. De aici încolo e mai mult un proces al ființării decât al făptuirii, al ființării fără de efort mai degrabă decât un efort de a fi.
Să fii ceea ce deja ești fără efort din moment ce ființarea este mereu prezentă și mereu experiențial trăită. Pe de altă parte, să pretinzi că ești ceea ce nu ești (de exemplu, corpul și mintea) cere un efort mental continuu, chiar dacă efortul este aproape întotdeauna la un nivel subconștient. Astfel se înțelege că, în stadiile înalte ale introspecției, efortul ia atenția de la experiența ființării, în timp ce încetarea efortului mental o revelează. În cele din urmă, Sinele nu este descoperit ca un rezultat al facerii a nimic, ci doar prin ființare.

Cum Sri Ramana însuși remarca odată:
"Nu medita - fii!
Nu gândi că ești - fii!
Nu te gândi la ființare - ești!"
Introspecția nu trebuie văzută ca o practică a meditației ce are loc la anumite ore și în anumite poziții; ea trebuie să continue în timpul orelor zilei, indiferent de ceea ce faci.
Sri Ramana nu vedea niciun conflict între muncă și introspecție, și susținea că, cu o mică practică, ea poate fi făcută în orice circumstanțe. Uneori spunea într-adevăr că perioade regulate de practică formală sunt bune pentru începători, dar el niciodată nu recomanda perioade lungi de meditație așezat și mereu și-a arătat dezaprobarea când vreunul dintre devoții săi își exprima dorința de a renunța la activitățile lumești în favoarea unei vieți meditative.

- David Godman, ‘Be As You are’ (din cartea "Fii Așa Cum Ești")

Traducerea Summairu

Citește și:

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi

Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
http://www.davidgodman.org/


Beginners in self-enquiry were advised by Sri Ramana to put their attention on the inner feeling of `I' and to hold that feeling as long as possible. They would be told that if their attention was distracted by other thoughts they should revert to awareness of the `I'-thought whenever they became aware that their attention had wandered. He suggested various aids to assist this process - one could ask oneself `Who am I ?' or `Where does this I come from ?' - but the ultimate aim was to be continuously aware of the `I' which assumes that it is responsible for all the activities of the body and the mind.

In the early stages of practice attention to the feeling `I' is a mental activity, which takes the form of a thought or a perception. As the practice develops the thought `I' gives way to a subjectively experienced feeling of `I', and when this feeling ceases to connect and identify with thoughts and objects it completely vanishes. What remains is an experience of being in which the sense of individuality has temporarily ceased to operate.

The experience may be intermittent at first but with repeated practice it becomes easier and easier to reach and maintain. When self-enquiry reaches this level there is an effortless awareness of being in which individual effort is no longer possible since the `I' who makes the effort has temporarily ceased to exist. It is not Self-realization since the `I'- thought periodically reasserts itself but it is the highest level of practice. Repeated experience of this state of being weakens and destroys the vasanas (mental tendencies) which cause the `I'- thought to rise, and, when their hold has been sufficiently weakened, the power of the Self destroys the residual tendencies so completely that the `I'-thought never rises again. This is the final and irreversible state of Self-realization. This practice of self-attention or awareness of the `I'-thought is a gentle technique, which bypasses the usual repressive methods of controlling the mind. It is not an exercise in concentration, nor does it aim at suppressing thoughts; it merely invokes awareness of the source from which the mind springs.

The method and goal of self- enquiry is to abide in the source of the mind and to be aware of what one really is by withdrawing attention and interest from what one is not. In the early stages effort in the form of transferring attention from the thoughts to the thinker is essential, but once awareness of the `I'-feeling has been firmly established, further effort is counter-productive. From then on it is more a process of being than doing, of effortless being rather than an effort to be. Being what one already is effortless since beingness is always present and always experienced. On the other hand, pretending to be what one is not (i.e. the body and the mind) requires continuous mental effort, even though the effort is nearly always at a subconscious level. It therefore follows that in the higher stages of self-enquiry effort takes attention away from the experience of being while the cessation of mental effort reveals it. Ultimately, the Self is not discovered as a result of doing anything, but only by being.

As Sri Ramana himself once remarked:
`Do not meditate - be!
Do not think that you are - be!
Don't think about being - you are!`
Self-enquiry should not be regarded as a meditation practice that takes place at certain hours and in certain positions; it should continue throughout one's waking hours, irrespective of what one is doing. Sri Ramana saw no conflict between working and self-enquiry and he maintained that with a little practice it could be done under any circumstances. He did sometimes say that regular periods of formal practice were good for beginners, but he never advocated long periods of sitting meditation and he always showed his disapproval when any of his devotees expressed a desire to give up their mundane activities in favor of a meditative life.

- David Godman, ‘Be As You are’ (excerpt from the book)

vineri, 15 decembrie 2017

Mooji - Să fii născut din nou (Being born again)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html

În "nașterea-din-nou", puterile tale intuitive sunt eliberate. Ele se expansionează, nu sunt limitate. Viața ta devine mai mult exprimată ca o formă de spontaneitate deoarece este liberă de capcanele minții temătoare sau de a trăi o viață guvernată de persoană. Viața e proaspătă. Nu mai unești punctele. Nu ai pus niciun punct acolo, decât punctele propriilor tale proiecții, care sunt ale unei persoane. Și dacă încerci doar să îți împlinești proiecțiile, atunci te oprești singur de la a intra complet în oceanul propriei tale existențe. Ceva în noi, o putere mai mare este mereu acolo să ne încurajeze în spiritul și vibrația Adevărului, unde e doar o încredere naturală ce apare ca uneori să pășești în față chiar cu ochii închiși, dacă aceasta e nevoia de moment.

Deci ai fost chemat aici să te naști din nou. Și niciunul nu se va uita în urmă și să simtă că a pierdut ceva prețios. Așadar, o mare încredere apare în inimă să se deschidă și mai plenar, să pună totul în focul care este invitația la eliberarea totală. Pentru că nu vei ajunge acolo doar prin cuvinte. Trebuie ca inima ta să fie aprinsă, să fie cuprinsă de foc. Ceva înlăuntru a trecut prin acel portal arzând și a apărut cu o putere și tărie dar nu cu mândrie, nu cu simțul de a fi special, cumva cu recunoștință și o încredere că dacă fiecare ființă, la modul colectiv sau în parte, te-ar respinge, nu ai să cazi pentru că ești într-o putere ce nu poate fi sfărâmată. Trebuie să îți revendici această putere...pentru că toate practicile, toate schimburile, întâlnirile, discursurile, totul te îndrumă iar și iar către Acela care este mereu prezent înlăuntrul tău. Acela e ceea ce e acolo.

Va veni o vreme când tot ce citești, fie că e în Biblie sau Bhagavad Gita, sau Ribhu Gita, sau Ashtavakra Gita, în Guru Grand Sahib sau în Coran, va corespunde cu pulsul vieții tale. Și e un lucru neobișnuit că scripturile scrise și întipărite în cerneală materială se vor preschimba în prezența citirii tale...așa încât în timp ce înțelegerea ta se schimbă, Biblia se schimbă în fața ta. Cuvintele se schimbă nu să îți spună ce să faci, ci să confirme ceea ce EȘTI. Când ești o persoană ai sentimentul că ți se spune ce să faci.
Când ești Sinele, Ființa, atunci îți confirmă ceea ce EȘTI.

Mooji
https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html



In (this) 'born-againness," your intuitive powers are released. They are expanding, they are not bound up. Your life becomes more expressed as a form of spontaneity because it is free of the trappings of the fearful mind or life lived governed by the persona. Life is fresh. You are not joining the dots. You did not put any dots there, except the dots of your own projection, which is of a person. And if you are simply trying to fulfill your projections, then you're preventing yourself from fully entering the ocean of your own existence. Something in us, a great power is always there to encourage you in the spirit and the vibration of Truth, where there is just a natural trust emerging to sometimes step forward even with our eyes closed, if that is the need of the moment.

So you were called here to be born again. And no-one will look back and feel they have lost anything precious. So, great confidence comes in the heart to open up more fully, to put everything in the fire which is the invitation to complete liberation. Because you will not go there just on words alone. It has to be that your heart is set on fire. Something inside has gone through that burning portal and emerged with a power and a strength but not with pride, not with specialness, perhaps with gratitude and a confidence that if every being should collectively, together or apart, reject you, you will not fall because you stand in a power that cannot be broken. You must claim this power...because all the exercizes, all the exchanges, the encounters, the discourses, everything points you again to That which is ever present within yourself. That is what is there.

There will come a time when everything that you read whether it is in the Bible or the Bhagavat Gita, or the Ribu Gita, or the Ashtavakra Gita, in the Guru Grand Sahib or in the Quran, will correspond with your life's pulse. And there is a strange thing that the scriptures written and pressed in solid ink will change in the presence of your reading...that as your understanding changes, the Bible changes in front of you. The words change not to tell you what to do, but to confirm what you ARE. When you are the person it feels its telling you what to do. When you are the Self, the Being, it confirms what you ARE.


Mooji
https://mooji.org/

miercuri, 29 noiembrie 2017

Mooji - Greutățile vieții sunt daruri (Hardship is a gift)

Mulți oameni se întreabă: "Cum pot oamenii care trec prin atâtea greutăți să creadă în Dumnezeu sau să-L iubească pe Dumnezeu? Ce a făcut Dumnezeu pentru ei? El le-a dat doar greutăți."
Eu zic: Nu, nu, nu.
Prin greutăți El îmi dă toleranță și înțelepciune. Prin sărăcie el dă răbdare, recunoștință, înțelegeri interioare și bunătate. Prin boală el dă acceptare, smerenie și apreciere. Prin nesiguranță el m-a împins să contemplu, să investighez interior, să am încredere și să meditez la Ființare.
Acestea sunt daruri extraordinare - virtuți neprețuite.
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat doar bani, doar aș merge și i-aș cheltui și aș face lucruri stupide.
Dar greutățile, boala, și chiar respingerea mă ajută să-L caut mai hotărât și să-L găsesc, și să prețuiesc
prezența Sa neîntreruptă și iubirea Sa nepieritoare.
Multe ființe umane cred că Dumnezeu există doar ca să le dea ce vor ei. Dar Dumnezeu ne dă nu atât de mult ce ne dorim, ci mai mult ceea ce avem nevoie pentru a evolua, prin înțelepciune, cunoaștere și experiența directă a Adevărului cel viu.
Ai încredere în asta.
Astfel, ajungem să-L descoperim, să-L cunoaștem și să-L iubim pe El, Sinele Suprem, ca propriul nostru Sine.
Aceste lecții umane ne ajută să ne rafinăm conștiința și să ne trezim la Conștiința Ultimă Absolută ce suntem.

Mooji
https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului


https://leokamarius.blogspot.in/2017/11/mooji-greutatile-vietii-sunt-daruri.html


Many people wonder: ‘How can people who go through so much hardship believe in God or love God? What has God done for them? He has only given you hardship.’
I say: No, no, no.
Through hardship He gives me tolerance and wisdom. Through poverty he gives patience, gratitude, insights and kindness. Through sickness he gives acceptance, humility and appreciation. Through uncertainties he compelled me to contemplate, inquire, trust and meditate upon Being.
These are tremendous gifts - priceless virtues.
If God gave me only money, I would just go and spend it and do stupid things.
But hardship, sickness and even rejection help me to seek Him more determinedly and to find Him,
and to value His unbroken presence and unfading love.
Many human beings think God exists mainly to give them what they want. But God gives us not so much what we want, but more what we need in order to evolve, through wisdom, knowledge and direct experience of the living Truth.
Trust this.
Like this, we come to discover, know and love Him, the Supreme Self, as our very own Self.
These human lessons help us refine our consciousness and to wake up to the Ultimate, Absolute Awareness we are.

Mooji
https://mooji.org/