Î: Sri Aurobindo crede că trupul uman nu este ultimul pe acest pământ. Stabilirea în Sine, conform lui, nu este atinsă perfect în corpul uman, pentru că aici Cunoașterea de Sine nu operează în modul său natural. De aceea vijnanamaya sarira [corpul făcut din cunoaștere pură] în care Cunoașterea de Sine poate funcționa natural trebuie adusă pe acest pământ.
Ramana Maharshi: Cunoașterea de Sine poate străluci foarte bine în trupul uman, deci nu este necesar niciun alt corp.
Î: Sri Aurobindo crede că vijnanamaya sarira nu va fi atacat de boală, nu va îmbătrâni, și nu va muri dacă omul nu își dorește asta.
M: Corpul însuși este o boală (o alterare a condiției perfecte supreme n.t.). A-ți dori să rămâi mult timp în această boală nu este scopul unui Jnani (înțelept realizat). Oricum, trebuie să renunți la identificarea cu corpul. Așa cum conștiința eu-sunt-corpul împiedică atingerea Cunoașterii de Sine, în același fel, cel care a ajuns la convingerea că el nu este corpul va deveni eliberat chiar dacă nu își dorește el asta.
Î: Sri Aurobindo vrea să aducă puterea lui Dumnezeu în corpul uman.
M: Dacă, după abandon, cineva încă mai are această dorință, atunci abandonul nu a fost reușit. Dacă cineva are atitudinea: "Dacă puterea divină este pe cale să coboare, ea trebuie să coboare în corpul meu", atunci aceasta doar va crește identificarea cu corpul. La modul real vorbind, nu este necesară nicio asemenea coborâre. După distrugerea ideii eu-sunt-corpul, individul devine forma absolutului. În această stare, nu există sus sau jos, față sau spate.
Î: Dacă individualul devine forma absolutului, atunci cine se bucură de beatitudinea absolutului? Ca să ne bucurăm de beatitudinea absolutului, trebuie să fim puțin separați de el, precum musca ce gustă zahărul de la o mică distanță.
M: Beatitudinea absolutului este beatitudinea propriei naturi. Nu este născută și nici nu a fost creată. Plăcerea ce este creată va fi distrusă. Zahărul, nefiind simțitor, nu se poate gusta pe el însuși. Musca trebuie să fie la o mică distanță pentru a-l gusta. Însă absolutul este pură conștiență și conștiință. Poate să-și ofere beatitudinea, însă natura sa nu poate fi înțeleasă fără să ajungi întâi la acea realizare.
Î: Sri Aurobindo vrea să aducă pe pământ o nouă rasă divină.
M: Orice poate fi atins în viitor trebuie înțeles ca fiind impermanent și ca urmare va dispărea. Învață să înțelegi în mod corect ce ai acum și așa nu vei avea nevoie să te gândești la viitor.
Î: Sri Aurobindo spune că Dumnezeu a creat tot felul de lumi și că acum va mai crea o nouă lume.
M: Lumea noastră actuală nu este reală. Fiecare vede o lume imaginară conform cu imaginația lui, așadar unde este garanția că noua lume creată va fi reală? Jiva (persoana individuală), lumea și Dumnezeu, toate acestea sunt idei relative. Atât timp cât există simțământul unui "eu" separat, tot atâta timp există și aceste trei idei.
Din acest "eu" individual, din minte, au apărut acestea trei.
Dacă oprești mintea, cele trei nu vor rămâne, ci doar Brahman (Absolutul) singur va rămâne, așa cum el rămâne și este deja chiar acum. Noi vedem lucruri din cauza unei erori [se poate spune că această eroare este păcatul originar - a vedea separare n.t.]. Această percepție greșită va fi îndreptată prin investigarea (introspecția) naturii reale a acestui jiva. Chiar dacă acest jiva intră în Supramental el va rămâne în minte, însă după abandonul minții, nu rămâne acolo nimic decât Brahman. Fie că această lume este reală sau ireală, conștientă sau inertă, un loc al fericirii sau al suferinței, toate aceste stări apar în starea de ignoranță. Ele nu sunt folositoare după realizare.
Starea de Atmanishta [a fi fixat în Sine], lipsită de simțământul individual al "eu"-lui, este starea supremă. În această stare nu există loc de a te gândi la obiecte, nici acest simțământ de existență individuală. Nu există niciun fel de îndoială în această stare naturală de ființare-conștiință-beatitudine.
Atât timp cât există în tine percepția numelor și formelor, Dumnezeu va apărea cu formă, dar când viziunea realității fără de formă este atinsă atunci nu va exista nicio modificare a văzătorului, vederii și văzutului. Această viziune este chiar natura conștiinței, nonduală și nedivizată. Este fără de limite, infinită și perfectă.
Când simțul individual de "eu" apare în corp, lumea este văzută. Dacă acest simțământ este absent, atunci cine va vedea lumea?
- Puterea Prezenței
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Ramana Maharshi - Însemnătatea religiei
Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)
Ramana Maharshi - Arma Divină
David Godman - Introspecția
Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
BHAGAVAN DISCUSSES AUROBINDO WITH SWAMI MADHAVATHIRTA
Q: Sri Aurobindo believes that the human body is not the last on this earth. Establishment in the Self, according to him, is not perfectly attained in a human body, for Self-knowledge does not operate there in its natural way. Therefore the vijnanamaya sarira [the body made of pure knowledge] in which Self-knowledge can work naturally must be brought down on this earth.
M: Self-knowledge can shine very well in the human body, so there is no need of any other body.
Q: Sri Aurobindo believes that the vijnanamaya sarira will not be attacked by disease, will not grow old, and will not die without one’s desire.
M: The body itself is a disease. To wish for a long stay of that disease is not the aim of the jnani. Anyhow, one has to give up identification with the body. Just as the I-am-the-body consciousness prevents one from attaining Self-knowledge, in the same way, one who has got the conviction that he is not the body will become liberated even if he doesn’t desire it.
Q: Sri Aurobindo wants to bring the power of God into the human body.
M: If, after surrendering, one still has this desire, then surrender has not been successful. If one has the attitude, ‘If the higher power is to come down, it must come into my body’, this will only increase identification with the body. Truly speaking, there is no need of any such descent. After the destruction of the I-am-the-body idea, the individual becomes the form of the absolute. In that state, there is no above or below, front or back.
Q: If the individual becomes the form of the absolute, then who will enjoy the bliss of the absolute? To enjoy the bliss of the absolute, we must be slightly separate from it, like the fly that tastes sugar from a little distance.
M: The bliss of the absolute is the bliss of one’s own nature. It is not born, nor has it been created. Pleasure that is created is destroyed. Sugar, being insentient, cannot taste itself. The fly has to keep a little distance to taste it. But the absolute is awareness and consciousness. It can give its own bliss, but its nature cannot be understood without attaining that state.
Q: Sri Aurobindo wants to bring down to earth a new divine race.
M: Whatever is to be attained in the future is to be understood as impermanent. Learn to understand properly what you have now so that there will be no need of thinking about the future.
Q: Sri Aurobindo says that God has created various kinds of worlds and is still going to create a new world.
M: Our present world is not real. Each one sees a different imaginary world according to his imagination, so where is the guarantee that the new world will be real? The jiva [the individual person], the world and God, all of these are relative ideas. So long as there is the individual sense of ‘I’, these three are also there.
From this individual sense of ‘I’, from the mind, these three have arisen.
If you stop the mind, the three will not remain, but Brahman alone will remain, as it remains and abides even now. We see things because of an error. This misperception will be rectified by enquiring into the real nature of this jiva. Even if this jiva enters Supermind, it will remain in the mind, but after surrendering the mind, there will be nothing left but Brahman. Whether this world is real or unreal, consciousness or inert, a place of happiness or a place of misery, all these states arises in the state of ignorance. They are not useful after realization.
The state of Atmanishta [being fixed in the Self], devoid of the individual feeling of ‘I’, is the supreme state. In this state there is no room for thinking of objects, nor this feeling of individual being. There is no doubt of any kind in this natural state of being-consciousness-bliss.
So long as there is the perception of name and form in oneself, God will appear with form, but when the vision of the formless reality is achieved there will be no modifications of seer, seeing and seen. That vision is the nature of consciousness itself, non-dual and undivided. It is limitless, infinite and perfect.
When the individual sense of ‘I’ arises in the body, the world is seen. If this sense is absent, who then will see the world?
- The Power of the Presence
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu