H.W.L. Poonja (Papaji) - Fericirea apare păstrând mintea goală

Ai putea cumpăra o mașină sau să cumperi un apartament sau să întâlnești un prieten si ești fericit. De ce aceste lucruri aduc fericirea? Ești atras de o anumită persoană, sau de o anumită mașină, sau de un anumit apartament din cărămidă și ciment. Nu este oțelul, cauciucul, sau benzina ceea ce aduce fericirea cu mașina. Nici nu sunt oasele, carnea, sângele, sau măduva dintr-o persoană. Când ești fericit recunoști Sinele în sine și ești liber de dorință. Când primești o mașină speranța ta dispare, dorința ta pentru mașină te-a părăsit. Când te întâlnești cu un prieten, dorința de întâlnire nu mai este acolo. Când cumperi un apartament, dorința să ai un apartament nu mai este acolo. Acest gol fără dorință sau speranță ți-a dat fericirea. Dacă știi că aceasta golire de speranță și dorință aduce fericirea, atunci poți să-ți păstrezi mereu mintea goală. Atunci unde mai este problema de a fi fericit oriunde ai fi ? - plimbându-te, vorbind, stând așezat sau în picioare, dormind - poți fi fericit.
~ Papaji

You might purchase a car or buy an apartment or meet a friend and you are happy. Why do these things bring you happiness? You are attracted to a particular person, or to a particular car, or to a particular apartment made of bricks and cement. It is not the steel, the rubber, or the benzene that brings happiness with the car. Nor is it the bones, flesh, blood, or marrow in a person. When you are happy you recognize the Self within the self, and you are free of desire. When you get a car your hope is gone, your desire for the car has left you. When you meet a friend your desire for the meeting is no longer there. When you buy an apartment your wanting to have an apartment is no longer there. This emptiness without desire or hope has given you happiness. If you know that it is this emptiness from the hope and desire that brings you happiness then you can always keep your mind empty. Then where is the problem to be happy wherever you are - walking, talking, sitting, standing, sleeping - you can be happy.
~ Papaji

Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!

Am de gând să-ți spun ceva acum, ceva ce nu auzi foarte des în lume,
și mă dau pe mine ca exemplu.
Dacă vrei să mergi tot drumul până la capăt, renunță la sentimentul că ai  vreun drept în viață.
Fără nici un drept deloc. Fără drepturi la nimic.
Apoi, totul este un dar.
Când nu meriți nimic, totul este un dar.
Doar încearcă.
Doar pentru tine. Bine?
Aceasta nu este o decizie politică.
Renunță la acest sentiment că ai drepturi, că viața îți datorează ceva, și simte spațiul care rămâne. Poate, inițial, vei simți vulnerabilitatea că "Doamne, eu nu o să pot să-mi apăr drepturile. Voi fi abuzat."  
Dar mergi dincolo de acest sentiment.
Sacrifică-l pentru un adevăr mai mare.
Tu trebuie să începi să gândești cu mintea divină.
Dumnezeu nu are drepturi.
Dumnezeu nu are nevoie de nici un drept.
Trebuie să fii ca Dumnezeu.
Renunță la acest sentiment de a avea drepturi.
Vrei să mergi până la capăt?
Renunță la aroganță, de asemenea.
Renunță la viitor.
Dacă renunți la viitor, vei renunța la trecut de asemenea.
Doar pentru tine. Nu trebuie să spui nimănui.
Și renunță la această dependență "Cine va fi aici pentru mine?"
Și la proiecții cum ar fi: "Da, în termen de doi ani
eu voi fi într-o relație stabilă și voi deține propriul meu apartament."
Nu este nimic măreț în asta.
Pur și simplu te ține ca un fraier.
Nu vrei să fii un fraier.
Este ceva mai măreț decât aceasta, ce poate să vină.
Ratezi toată aventura și puterea
care vine de la Duhul Sfânt dacă începi să alegi tu pentru tine.
Dacă simți să alegi pentru tine, El te va lăsa să alegi pentru tine.
Dar, de îndată ce renunți la acest sentiment de a avea drepturi, dacă spui:
"Mi-ai dat libertatea de a alege. TU ești alegerea mea",
atunci altceva se va întâmpla.
În lume nimeni nu-ți va spune asta.
Acolo trebuie să fii mândru și să spui: "Ascultă, am drepturi!"
Iar când cred că am drepturi, cred și că lumea mi-a făcut o mulțime de greșeli.
Renunță la mândrie.
Mândria să fii femeie.
Mândria de a fi frumos/ă.
Mândria de a te fi realizat în ceva anume.
Mândria că ești o rasă anume, religie sau națiune.
Renunță la toate aceste lucruri.
Ele aparțin diavolului.
Ele nu-ți aparțin ție.
Și experimentează, trăiește ceea ce rămâne.
Un spațiu mare se va deschide în interiorul Inimii tale.
Smerenie imensă.
Acceptare imensă, iubire, înțelepciune și libertate
deodată ce trăiești contopirea cu ființa cosmică.
Și nici o forță de pe pământ nu te poate manipula, lega sau obliga
pentru că ești gol de tot ceea ce face o "persoană".
De ce crezi că este atât de important să fii o persoană?
Pentru un timp, trebuie să gustăm această stare a personalității,
dar trebuie să vină o vreme când ne întoarcem la puritatea originară.
Întoarce-te la puritatea ta, ființa originală!
Mă întrebi: "Cum?"
Cazi la picioarele lui Dumnezeu. Aceasta nu este o cădere obișnuită.
Nu este o cădere în jos.
Este o cădere în sus în îmbrățișarea Dumnezeului Cel Viu.

Video: Mooji - Nu-i Nimic, Nimic, Nimic! (It's Nothing, Nothing, Nothing!)

http://mooji.org/

Mooji - fragment din cartea Focul Alb (White Fire)

Preaiubiților
Amintiți-vă:
Iubiți fără agățare
Dați fără a cere
Primiți fără a poseda
Percepeți fără proiecții
Observați fără a judeca
Concentrați-vă fără tensiune
Munciți fără încordare
Relaxați-vă fără lene
Jucați-vă fără concurențe
Bucurați-vă dar fără a râvni
Reflectați fără a vă imagina
Ajutați fără să demonstrați asta
Abandonați-vă fără ezitare
Contestați fără a domina
Meditați fără identitate
Corectați fără a învinui
Învingeți fără mândrie
Conduceți fără a subjuga
Râdeți fără cinism
Plângeți fără compătimire
Înfruntați fără ură
Ghidați fără superioritate
Intrați fără importanță de sine
Plecați fără regret
Trăiți fără aroganță
Existați fără o imagine de sine
Fiți una cu Dumnezeu
Treziți-vă la Adevar.

~ Mooji
(din cartea "Focul Alb" - White Fire)

Adyashanti - Cum e o viață în trezirea spirituală

Cum este să trăiești o viață în trezire spirituală?

În timp ce lumea încearcă să rezolve probleme și toată lumea din jurul tău este prinsă în aceeași poveste, tu nu ești. În timp ce toată lumea din jurul tău încearcă să-i dea de capăt, încercând să reușească, încercând să "ajungă acolo", fiecare încercând să fie apreciat, tu nu faci asta. În timp ce toată lumea crede că trezirea este un lucru mare, nobil, învăluit într-un halou, pentru tine aceasta nu e așa. În timp ce toată lumea fuge din această viață, chiar acum, în acest moment, pentru a încerca să ajungă “acolo”, tu nu ești așa. În timp ce toată lumea are o dispută cu altcineva, mai ales începând cu ei înșiși, tu nu faci asta. Atunci când toată lumea este atât de sigură că fericirea va veni atunci când ceva este diferit decât ce este acum, tu știi că nu va fi așa. Când toată lumea este în căutare pentru a atinge starea perfectă și să o păstreze, tu nu ești așa.

Când toată lumea din jurul tău are o întreagă serie de idei și convingeri despre o întreagă varietate de lucruri, tu nu le ai. Toată lumea e în drum să ajungă acolo; tu nu ai ajuns nicăieri anume. Toată lumea se urcă pe munte; tu doar vinzi bocanci și scule de cățărare la poale în speranța că, în cazul în care aceștia urcă și vin înapoi jos, ei pot fi prea epuizati să o facă din nou. Când toată lumea este în căutare pentru următoarea carte, următoarea învățătură, guru-ul următor, pentru a-i fi spus ceea ce este real, cu speranța că urmează să-i fie dată cheia secretă a unei vieți trezite, tu nu ești astfel.
Tu nu ai o cheie pentru că nu există un sistem de blocare care să aibă nevoie de cheie.

Când trăiești ceea ce ești într-un mod treaz, fiind pur și simplu ceea ce ai fost mereu, ești de fapt foarte simplu. Tu de fapt rămâi privind în jurul tău și te întrebi ce e cu tot tam-tam-ul ăsta.

Când toată lumea stă în jurul tău spunând: "Sper să mi se întâmple mie" sau "Sper să nu mi se întâmple mie", îți amintești când ai făcut și tu asta. Îți amintești că nu ai găsit o soluție pentru astfel de situații. Îți amintești că ideea că ar fi existat o problemă a creat practic toată situația neplăcută.

Când ești ceea ce ești, atunci când trăiești viața trezit, nu e nimeni pe care să-l ierți, pentru că nu există nici un resentiment întreținut, indiferent de ceea ce se petrece.

Adevărul ființei tale nu se așteaptă cu nerăbdare la fericire; ba s-ar putea să-i pese de fapt mai puțin de asta. Adevărul ființei tale nu tânjește după iubire, nu pentru că ești atât de plin de iubire, ci pentru că pur și simplu nu se așteaptă cu nerăbdare la iubire. E foarte simplu. El nu caută să fie cunoscut, nici considerat ca fiind foarte elevat și nici nu caută să fie înțeles. Când trăiești ceea ce ești într-un mod treaz, nu mai există niciun ideal pentru tine. Ai ieșit din întreg ciclul de suferință, al devenirii; tu nu mai ai interese.

E o viață interesantă în care te afli acum. Te vei găsi...exact unde ești. Nu acolo unde sunt eu, ci unde tu EȘTI. Unde tu Ești cu adevărat. Unde toți suntem cu adevărat. E un loc "ciudat" de a fi (mai ales la început) să nu fii condus și motivat de nimic, plăcere sau neplăcere, ajutor sau rănire, iubire sau ură. Singurul lucru care te va mișca (și nu vreau să fiu prea poetic despre acest lucru) este același lucru care mișcă o frunză agățată de un copac. Este mișcare pur și simplu pentru că briza suflă în acest fel. Deci, tu întotdeauna știi ce să faci: briza suflă în acest fel și ăsta e modul în care vei merge și tu. Nu mai pui întrebări. Tu nu mai evaluezi de ce briza suflă în acest fel pentru că știi că nu știi de ce. Și știi că nu poți ști de ce. Nu a fost niciodată o frunză de niciunde care să știe de ce vântul suflă în acest fel în acea zi, la acel moment. Acea briză schimbă orientarea vieții tale, clipă de clipă de clipă, pur și simplu pentru că viața este în mișcare. Și atunci când trăiești în Sinele trezit nu ai nicio dispută cu modul în care se mișcă briza, pentru că nu e diferită de ceea ce tu ești.

Și știi că briza a fost mereu acolo, de la bun început, și că nu a fost rezervată pentru oameni speciali. În cazul în care nu ai observat-o la un moment dat în viața ta, știi că a fost așa pentru că nu ai fost un bun ascultător, sau pentru că ai crezut că a trebuit să afli ceva înainte de a putea asculta, sau pentru că ai crezut că trebuia să existe o concluzie (o realizare) înainte de a putea asculta atât de profund, atât de fără planuri și programe, deci fără speranța unui viitor mai bun în care ai putea simți mișcarea.

Mulți dintre voi știu despre ce vorbesc.

Adevărul nu explică de ce se mișcă în acest fel la acel moment. Și dacă întrebi, acesta nu-ți va da nicio informație. Ar fi ca o frunză care cere de la vânt, "De ce te miști în acest fel chiar acum?"
Întrebarea nu are niciun sens pentru vânt.

Dar disputa ta cu modul în care Adevărul se mișcă - indiferent de modul în care o face -  nu mai este acolo pentru tine. Nu te mai cerți cu Adevărul. Tu nu mai încerci să-L înțelegi. Fecioara Maria nu a rezolvat acest mister. Buddha nu l-a rezolvat. Ramana nu a căutat nici el să-l înțeleagă. Niciunul dintre ei nu a putut să înțeleagă Adevărul. Ei doar au devenit Asta. Simplu. Obișnuit, în același mod în care o frunză este ceva obișnuit.

Când trăiești în ființa ta trezită și trăiești într-un mod treaz, puterea la orice nivel nu este o problemă pentru tine. Nu e interesantă. Puterea de a controla o altă ființă umană nu este interesantă. Puterea intelectuală nu mai este interesantă. Puterea să te controlezi nu este interesantă. Puterea pe care oamenii doresc să ți-o dea nu este interesantă pentru tine - nu pentru că nu ar trebui să fie; ci pur și simplu nu este. Ce să vrei să faci cu ea? Vei vedea că nu e nimic ce să vrei să faci cu ea.

Îți dai seama, în adevărul Ființei tale, că ești Totalitatea în sine, dar nu ai niciun fel de interes în a face ceva cu aceste cunoștințe sau cu ajutorul acestor cunoștințe.

În cele din urmă, îți dai seama că tu chiar nu vrei să schimbi pe nimeni, nu pentru că nu ar trebui să vrei să îi schimbi pe alții, ci pentru că pur și simplu nu mai dorești. S-ar putea să nu dorești să fie în preajma ta oricine, dar totuși nici nu dorești să îi schimbi pe ceilalți.

Nimic din toate astea nu este un ideal - este finalul oricăror idealuri. Nimic din toate astea nu este sfințenie; este Finalul de sfințenie. Este începutul de plenitudine. Nici unul dintre aceste lucruri nu este ceva de realizat sau atins, pentru că nu e realizabil. Este pur și simplu ceea ce este în adevărul Ființei tale. E doar Ceea Ce Este. Nu poți atinge ceea ce e deja firesc așa. Și nimeni de niciunde nu poate spune vreodată când sau de ce, sau în ce măsură vei renunța la neadevăr, la iluzie; vei renunța atunci când vei renunța, de obicei atunci când nimic altceva nu funcționează.

Când trăiești în trezire, ca ființă trezită ce ești, ești singur, iar tu ești în cele din urmă confortabil cu singurătatea. Tu ești singur, dar nu ești însingurat deloc, pentru că singurul care ar fi trebuit vreodată să se întâlnească cu tine în locul unde ești, singurul care vreodată te-ar putea întâlni sută la sută acolo unde ești - ai fost și ești doar tu. Nimeni altcineva nu ar putea vreodată să ajungă să te întâlnească în locul unde ești, decât poate nouăzeci la sută sau poate că nouăzeci și cinci. Nimeni nu te poate întregi, nu te poate mulțumi pe deplin, doar tu însuți. Când în cele din urmă te reîntâlnești pe tine ca Sine, atunci nu mai ai nevoie de altcineva să o facă pentru tine. Atunci ești singur, mai singur decât ți-ai putea imagina vreodată. Și ciudat, foarte ciudat, ești mai conectat, mai intim, mai mult una cu totul. Mai mult. Și tu n-ai fi crezut că cele două ar putea fi în vreun fel împreună: singurătatea totală și unimea totală. Niciodată nu ai fi ghicit că ăsta e modul în care aceasta s-ar așeza în final. Dar așa este, și așa a fost mereu.

Și, în sfârșit, atunci când trăiești trezit ca cel ce ești cu adevărat, nu vei mai forma o imagine din nou despre cum este trezirea. Chiar așa cum se desfășoară, nu îți vei forma o imagine, deoarece vei ști că sunt toate doar imagini, praf. Modul în care aceasta a fost ieri nu va fi așa cum este astăzi.

Traducere și adaptare text: Summairu (2014)
Adyashanti webpage:
http://www.adyashanti.org/

Citește și:
Alte articole cu Adyashanti

10 boli cu transmitere spirituală

        Mariana Caplan, ph.D, şi-a petrecut mulţi ani cercetând şi scriind despre discernământul pe calea spirituală. Cunoscând sute de învăţători şi mii de practicanţi spirituali, ea a observat cu stupefacţie că viziunea şi practica noastră spirituală poate fi "infectată" de câteva "boli cu transmitere spirituală". Iată principalii "contaminanţi":

1. Spiritualitatea de tip "fast-food": Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva "special", mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace "spirituală", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de "superioritate spirituală". Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual."

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul "poporului ales": Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că "Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal - "Am ajuns!": Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că "am ajuns" la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

  

traducere şi adaptare de Rãzvan Petre

Adaptare după " Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path"

Sursa articolului :
http://www.spiritus.ro/RAZVAN/10_boli_spirituale.htm

Anandamayi Ma despre căutarea spirituală - fragment din “Întâlnind Beatitudinea” de Melita Maschmann

“Cautati, ori de cate ori oportunitatea va bate la usa, satsanga, compania oamenilor intelepti si iluminati. Fiti plini de atmosfera ce o iradiaza ei. Evitati cu atentie pe cei care va distrag de la telul cautarii voastre spirituale care este Dumnezeu.”

“Straduiti-va sa tineti numele lui Dumnezeu viu in voi. Trebuie sa atingeti un punct , unde invocarea numelui - japa- sa devina la fel de naturala pentru voi ca respiratia. Cand practicati japa (repetarea unei mantra, sau a numelui lui Dumnezeu) un timp indelungat si sincer, aceasta rugaciune va ramane cu voi, chiar si atunci cand trebuie sa vorbiti sau sa ganditi la alte lucruri. Va continua sa se roage in interiorul vostru chiar si in somn. Veti observa aceste lucruri mai usor daca evitati sa vorbiti fara rost. Ceea ce spunem trebuie sa ajunga doar la El, tot restul nu este nimic si aduce suferinta.”
 
“Chiar si cand lucrati cu mainile, invatati sa o faceti ca si cand ati face puja (ritual de adorare a Divinului).”
“Mai intai, incercati sa-L simtiti pe Dumnezeu cu toata energia voastra. Acest lucru este mai important decat orice altceva. Apoi, vedeti cum puteti ajuta umanitatea. Un serviciu pentru om care nu este facut ca un serviciu pentru Dumnezeu nu aduce gratie de durata. Faceti-va toate datoriile lumesti ca si cum ati face un serviciu pentru Dumnezeu. Trebuie sa le indepliniti cu o atentie extrema si trebuie sa fiti complet egali in fata laudelor sau a criticilor. O astfel de sadhana (practica spirituala) a deservirii este un foarte puternic ajutor spiritual.”
 
“ Un om trebuie sa faca tot ceea ce poate, altfel nu va fi eliberat. Nu va permiteti sa fiti inselati de rezultate partiale. Cand Ishta (imaginea Divina personificata aleasa de cautator pentru adoratie) voastra va apare , nu inseamna ca v-ati atins scopul; este doar un indiciu ca v-ati gasit calea. Nu fiti satisfacuti cu extazul religios (samadhi). Acesta poate fi o mostra, o bucatica, dar nimic mai mult. “
 
“Nu sucombati predilectiei voastre de a va gandi la stafii si fantome. Este mai bine sa va concentrati doar asupra lui Dumnezeu si sa meditati asupra Lui. Nicio alta putere nu poate exista in prezenta Lui. Fiti ferm convinsi de asta. In momentul in care cereti adapost in numele Domnului, nicio alta putere mai mica nu va poate atinge. Daca tot va mai este frica, puteti fi siguri ca este doar o reactie psihica care va deranjeaza…”
 
 Ma a spus unui tanar care deseori a intrat in extaz spiritual (samadhi) si a avut viziuni:
“Fii constient ca un sadhaka (practicant spiritual) care isi pierde controlul asupra mintii este in pericol. El poate deveni o victima a iluziilor si poate fi chiar expus influentei puterilor rele. Acest lucru ii obstructioneaza calea. In plus, ar putea deveni o sursa de aroganta sau de placere egoista, cand ai viziuni sau cand auzi voci care iti vorbesc. Nu e de dorit sa iti pierzi controlul asupra ta. Cand cauti Adevarul nu trebuie sa-ti permiti sa fii coplesit de nimic. Mai degraba ar trebui sa observi atent fiecare fenomen cand esti treaz si sa ramai treaz, ca sa ai control asupra ta… Lasa meditatia sa-ti deschida natura spre lumina, spre ceea ce este etern. Fiecare constiinta care slabeste (in vigilenta) lucreaza impotriva acestui scop.”
 
 Un alt pericol ameninta un sadhaka pe calea Bhakti-Yoga (Yoga adorarii Divinului). Ma se refera in mod repetat la asta.
“La fel cum exista o conditie a celei mai inalte realizari de Sine, exista si o conditie a perfectiunii pe calea proprie spre dragostea lui Dumnezeu. Afli ca nectarul iubirii (Divine) este identic cu cea mai inalta cunoastere (a Sinelui). Dar nu este loc pentru stimulare emotionala. De fapt, ar impiedica aprinderea luminii Iubirii Supreme. Excesul de sentiment este absent la apogeul iubirii. Excitarea emotionala (starile psiho-emotionale) si Iubirea Suprema nu pot fi deloc comparate; sunt complet diferite una de alta.”
 
 Ma le spune celor care cred ca merita un loc in rai cand realizeaza ritualuri (puja):
“Nu va ganditi ca este suficient sa celebrati puja (ritualul) corect si in mod repetat. Puja este realizata astfel incat puja adevarata sa aiba loc in interiorul vostru...Ce inseamna sa sarbatoresti puja? Sa te abandonezi complet lui Dumnezeu. Cand facem acest lucru cu adevarat, toate mudra-ele (gesturi simbolice) si asana-ele (posturile fizice) se realizeaza de la sine, nu trebuie sa le <facem>. Cand devotiunea noastra este perfecta El (Dumnezeu) ni se reveleaza. Si sa-L gasim, inseamna sa ne gasim pe noi insine, si sa te gasesti pe tine insuti, inseamna sa-L gasesti pe El.”