Întrebare:
- În cercurile spirituale, de multe ori am auzit că tot ceea ce se naște este perfect așa cum este, iar ceea ce se naște din - Dumnezeu, Univers, Unime sau orice nume ar vrea cineva să folosească - este în mod absolut complet și întreg. Dacă acest lucru este așa, atunci de ce există acest vis, acest coșmar al dualității? Niciunul normal, nu ar crea un asemenea coșmar plin de suferință...
Mooji:
- În momentul în care tu îl numești coșmar, eu îl numesc un joc divin. Dacă perfecțiunea nu apare ca și imperfecțiune, nu ai putea avea conceptul de perfecțiune. Dacă nu ai cunoaște durerea, nu ai putea aprecia bucuria. Dacă nu ai ști semnificația a ceea ce este rău, nu ai avea semnificația a ceea ce este bun. Dacă nu ai avea sentimentul de a fi o persoană, nu ai avea abilitatea de a avea relații cu orice ființă. Dacă nu ai avea simțământul de "Eu", nu ai putea avea simțământul de "celălalt". Dacă desăvârșirea nu s-ar manifesta ca diversitate, atunci nu ar putea exista nici o experiență.
Cu siguranță, viața înseamnă a gusta aceste arome variate și a-ți aminti mereu cine și ce ești, dincolo de sensul limitat al identității personale. De fapt, știi cine ești? Părem să uităm natura noastra originară și să îmbrațișăm o înțelegere greșită despre Sinele nostru, ceea ce ne aduce durere. Această înțelegere greșită ne dă, de asemenea, sentimentul de autonomie, de intimitate, de mândrie creativă, dar se pare că eclipsează recunoașterea intuitivă a armoniei noastre înnăscute și a integrității. Și astfel noi trebuie să trecem prin acest joc al existenței, folosind toate puterile noastre pentru a ne descoperi adevărata natură. În manifestarea ca și ființe umane, conștiința continuă să fie creativă prin intermediul instrumentului uman.
Ființele umane nu sunt proprietarii sau controlorii conștiinței; noi suntem expresii ale conștiinței. Nu suntem doar personaje în existență; noi suntem existența în sine și mărturia existenței, dar dacă suntem adânc prinși în identitatea de a fi o persoană, jocul va părea mai greu, mai puțin plăcut, mai confuz. Această greutate este, de asemenea, expresia conștiinței. Nu este posibil pentru perfecțiune să devină imperfectă. Singurul mod în care ar putea să devină imperfectă este de a visa asta. Poate acesta este motivul pentru care se cheamă trezire - ea este trezirea din somnul și ignoranța identității egotice. Pe masură ce ne întoarcem în Sinele nostru, începem să apreciem măreția acestui joc.
Când te trezești, vei vedea că toate acestea sunt un vis, că tu ai fost întotdeauna doar această împlinire. "Coșmarul" este pur și simplu o parte a visului și este format în mare parte din gânduri egotice: "Eu vreau asta, eu nu vreau aia, eu, eu, eu, mie, al meu..." Uneori ne gândim, "Dacă ar fi fost după mine, aș putea face o lume mai bună". Dar, dacă ai avea de ales, chiar și cea mai mare alegere, orice vei crea este mult mai puțin decât oferă viața acum. Dacă ai putea alege, ai alege întotdeauna experiențe cu aromă de ciocolată, și nu ai crește sau evolua.
Uneori, noi creștem într-un mod real prin intermediul experiențelor provocatoare, prin intermediul dificultăților, prin durere. În cele din urmă noi aspirăm la libertate, la adevăr, nu la experiențe delicioase, care sunt doar de moment. Chiar și acum viața ta ar putea fi plină de recunoștință, pe care tu nu o exprimi. Există unii oameni care, dacă ar avea picioarele tale, ochii tăi, sănătatea ta, ar fi plini de recunoștință. Ei nu au toate acestea și sunt mai plini de recunoștință. Și în acest sens, ei au bucurie, au pace în interiorul lor. Uneori, oamenii, care au cu mult mai puțin decât aveți voi, arată mult mai multă recunoștință decât voi, cei care aveți mult mai mult decât ar putea ei visa. Dacă vrei să ieși din acest coșmar, începe să spui "mulțumesc". Găsește lucruri pentru care să spui "mulțumesc". Ele sunt multe, mult mai multe decât cele pentru care spui "nu, mulțumesc". Toată manifestarea este încă Grădina Edenului, dar noi nu vedem asta, pentru că privim cu ochii învațați în imperfecțiune, ignoranță, egoism. Când privim cu ochii Sinelui, totul devine divin. Când cineva trăiește Adevărul, asta nu înseamnă că această lume este înlocuită cu alta. La fel este pentru el, însă ochii s-au schimbat de la ochii unei persoane, la ochii unei Prezențe. Ei devin desăvârșiți, din nou, și văd perfecțiunea, chiar și în imperfecțiunile aparente ale vieții.
Există o zicală, "Nu văd lumea așa cum este; văd lumea așa cum sunt eu." Orice te imaginezi pe tine însuți a fi, tu vezi lumea prin intermediul acestor ochelari. Există un singur Pământ, dar miliarde de lumi, pentru ca în fiecare corp, o lume individuală este creată de identitate, dorință, condiționare, educație, obicei, fantezie, atașamente, proiecții. Toate acestea fac o lume unică, fiecare cu propriile sale priorități, preferințe, dorințe, prejudecăți.
Doar cel a cărui minte a fost eliberată de ego, vede lucrurile așa cum sunt ele. Și așa cum sunt lucrurile cu adevărat, există perfecțiune. Numai o astfel de ființă poate fi numită a fi cu adevărat universală, în sensul: universală în înțelegere și percepție. Toți ceilalți fac parte dintr-un trib - un trib al gândirii, al culturii. Doar cel care este liber de concepte, sau liber de hipnoza identității personale, și de condiționare, este eliberat, este Buddha. Un astfel de om este liber de iluzia gestionării existentei. El nu are strategii, și nici vreo frică inerentă. El se mișcă în armonie naturală cu Ființa universală.
Acesta este un trup muritor, dar Ființa nemuritoare și atemporală locuiește înlăuntrul lui, pentru o vreme.
Află cine ești cu adevărat, cât timp corpul tău încă este cald... și fii fericit.
Sursa articol: www.mooji.org
Traducerea: Summairu
Pentru mai multe articole cu Mooji apasă aici
- În momentul în care tu îl numești coșmar, eu îl numesc un joc divin. Dacă perfecțiunea nu apare ca și imperfecțiune, nu ai putea avea conceptul de perfecțiune. Dacă nu ai cunoaște durerea, nu ai putea aprecia bucuria. Dacă nu ai ști semnificația a ceea ce este rău, nu ai avea semnificația a ceea ce este bun. Dacă nu ai avea sentimentul de a fi o persoană, nu ai avea abilitatea de a avea relații cu orice ființă. Dacă nu ai avea simțământul de "Eu", nu ai putea avea simțământul de "celălalt". Dacă desăvârșirea nu s-ar manifesta ca diversitate, atunci nu ar putea exista nici o experiență.
Cu siguranță, viața înseamnă a gusta aceste arome variate și a-ți aminti mereu cine și ce ești, dincolo de sensul limitat al identității personale. De fapt, știi cine ești? Părem să uităm natura noastra originară și să îmbrațișăm o înțelegere greșită despre Sinele nostru, ceea ce ne aduce durere. Această înțelegere greșită ne dă, de asemenea, sentimentul de autonomie, de intimitate, de mândrie creativă, dar se pare că eclipsează recunoașterea intuitivă a armoniei noastre înnăscute și a integrității. Și astfel noi trebuie să trecem prin acest joc al existenței, folosind toate puterile noastre pentru a ne descoperi adevărata natură. În manifestarea ca și ființe umane, conștiința continuă să fie creativă prin intermediul instrumentului uman.
Ființele umane nu sunt proprietarii sau controlorii conștiinței; noi suntem expresii ale conștiinței. Nu suntem doar personaje în existență; noi suntem existența în sine și mărturia existenței, dar dacă suntem adânc prinși în identitatea de a fi o persoană, jocul va părea mai greu, mai puțin plăcut, mai confuz. Această greutate este, de asemenea, expresia conștiinței. Nu este posibil pentru perfecțiune să devină imperfectă. Singurul mod în care ar putea să devină imperfectă este de a visa asta. Poate acesta este motivul pentru care se cheamă trezire - ea este trezirea din somnul și ignoranța identității egotice. Pe masură ce ne întoarcem în Sinele nostru, începem să apreciem măreția acestui joc.
Când te trezești, vei vedea că toate acestea sunt un vis, că tu ai fost întotdeauna doar această împlinire. "Coșmarul" este pur și simplu o parte a visului și este format în mare parte din gânduri egotice: "Eu vreau asta, eu nu vreau aia, eu, eu, eu, mie, al meu..." Uneori ne gândim, "Dacă ar fi fost după mine, aș putea face o lume mai bună". Dar, dacă ai avea de ales, chiar și cea mai mare alegere, orice vei crea este mult mai puțin decât oferă viața acum. Dacă ai putea alege, ai alege întotdeauna experiențe cu aromă de ciocolată, și nu ai crește sau evolua.
Uneori, noi creștem într-un mod real prin intermediul experiențelor provocatoare, prin intermediul dificultăților, prin durere. În cele din urmă noi aspirăm la libertate, la adevăr, nu la experiențe delicioase, care sunt doar de moment. Chiar și acum viața ta ar putea fi plină de recunoștință, pe care tu nu o exprimi. Există unii oameni care, dacă ar avea picioarele tale, ochii tăi, sănătatea ta, ar fi plini de recunoștință. Ei nu au toate acestea și sunt mai plini de recunoștință. Și în acest sens, ei au bucurie, au pace în interiorul lor. Uneori, oamenii, care au cu mult mai puțin decât aveți voi, arată mult mai multă recunoștință decât voi, cei care aveți mult mai mult decât ar putea ei visa. Dacă vrei să ieși din acest coșmar, începe să spui "mulțumesc". Găsește lucruri pentru care să spui "mulțumesc". Ele sunt multe, mult mai multe decât cele pentru care spui "nu, mulțumesc". Toată manifestarea este încă Grădina Edenului, dar noi nu vedem asta, pentru că privim cu ochii învațați în imperfecțiune, ignoranță, egoism. Când privim cu ochii Sinelui, totul devine divin. Când cineva trăiește Adevărul, asta nu înseamnă că această lume este înlocuită cu alta. La fel este pentru el, însă ochii s-au schimbat de la ochii unei persoane, la ochii unei Prezențe. Ei devin desăvârșiți, din nou, și văd perfecțiunea, chiar și în imperfecțiunile aparente ale vieții.
Există o zicală, "Nu văd lumea așa cum este; văd lumea așa cum sunt eu." Orice te imaginezi pe tine însuți a fi, tu vezi lumea prin intermediul acestor ochelari. Există un singur Pământ, dar miliarde de lumi, pentru ca în fiecare corp, o lume individuală este creată de identitate, dorință, condiționare, educație, obicei, fantezie, atașamente, proiecții. Toate acestea fac o lume unică, fiecare cu propriile sale priorități, preferințe, dorințe, prejudecăți.
Doar cel a cărui minte a fost eliberată de ego, vede lucrurile așa cum sunt ele. Și așa cum sunt lucrurile cu adevărat, există perfecțiune. Numai o astfel de ființă poate fi numită a fi cu adevărat universală, în sensul: universală în înțelegere și percepție. Toți ceilalți fac parte dintr-un trib - un trib al gândirii, al culturii. Doar cel care este liber de concepte, sau liber de hipnoza identității personale, și de condiționare, este eliberat, este Buddha. Un astfel de om este liber de iluzia gestionării existentei. El nu are strategii, și nici vreo frică inerentă. El se mișcă în armonie naturală cu Ființa universală.
Acesta este un trup muritor, dar Ființa nemuritoare și atemporală locuiește înlăuntrul lui, pentru o vreme.
Află cine ești cu adevărat, cât timp corpul tău încă este cald... și fii fericit.
Traducerea: Summairu
Pentru mai multe articole cu Mooji apasă aici
