Singura cale prin care te vei trezi vreodată este prin tăcere, nu prin analiza lucrurilor.
Nu prin a sorta ce e bun și ce e rău, ci prin simpla tăcere, prin renunțare. Renunțând la gânduri, la toate rănile, la toate dogmele și conceptele.
Renunțând la toate acestea zilnic.
~ Robert Adams
Trezirea este o experiență directă. O experiență instantanee. Se întâmplă. Dar înainte de această trezire vine un abandon complet. Nu viziuni, nu experiențe spirituale, ci un abandon total și complet către Sine.
Când spun că este un abandon complet, este exact ceea ce vreau să spun. Tu îți dărui prin abandon întreaga viață. Aceasta înseamnă toate problemele tale, toate lucrurile care consideri că te deranjează. Toate lucrurile bune, toate lucrurile rele. Totul este complet abandonat Sinelui.
Și, facând acest lucru, devii automat plin de compasiune si o
cantitate imensă de smerenie devine vizibilă în tine.
Acestea sunt cele trei
lucruri care ți se întâmplă înainte de trezire (iluminare). E un total abandon către Dumnezeu. Nu altfel de lucruri.
Știu că unii dintre voi vor să renunțe doar la lucrurile rele, dar uitați de asta. Tu doar renunță total și complet. Lucrurile rele și lucrurile bune sunt toate o parte a lumii relative. Și întreaga lume relativă trebuie să fie abandonată, să renunți la ea în totalitate și complet. Renunțare totală.
Apoi, o mare compasiune și o mare umilință vor veni de la sine. Vedeți că nu încercăm să facem aceste lucruri fizic? Doar ne lăsăm să intrăm în spațiul în care toate aceste lucruri se întâmplă de la sine.
Și aceasta vine de la a sta în tăcere. Vezi cum toate aceste lucruri sunt legate între ele? Stând în tăcerea fără dorințe, fără căutare, fără a încerca să schimbi răul pentru bine. Dintr-o dată te vei simți chiar tu renunțând în mod natural. Renunțând la tot ego-ul tău. Corpul-mintea se abandonează. Totul își dă drumul. Și vei deveni întruchiparea compasiunii. O smerenie uriașă izvorăște în tine. Când vei putea simți aceste lucruri, următorul pas este trezirea spirituală completă.
~ Robert Adams
S-ar putea numi Conștiință, Sinele, Realitatea Absolută.
Aceasta este. Aceasta este natura ta adevărată.
Simte că: eu sunt Ea, Conștiința Pură. Am fost Aceasta întotdeauna. Nu a existat niciodată un moment în care nu am fost Aceasta. Aspectul corpului nu mă mai poate păcăli. Lumea și toate manifestările ei nu mă mai poate păcăli.
Universul cu planetele și galaxiile sale și sistemele solare nu mă mai poate păcăli. Eu pot vedea prin aceste lucruri direct Sursa. Simt Sursa pentru că eu sunt Sursa. Am fost întotdeauna Sursa. Nu a existat niciodată un moment în care nu am fost.
În ceea ce privește modul cum gândurile sunt recunoscute, ele nu există. Ele nu mai pot să mă deranjeze sau să-mi facă viața mizerabilă. În ceea ce-i privește pe ceilalți, nu există ceilalți. Există doar Sursa.
Dacă Eu sunt Aceea, așa este oricine. Așa este orice altceva. Totul este bine.
~ Robert Adams
Întrebare: Ne poți da un exemplu de atitudine corectă de abandon de sine?
Robert Adams : Când renunți tu renunți la ego. Modul în care acest lucru este realizat, este de a privi lumea cu smerenie. Privind lumea cu iubire și pace. Spunând "Nu voia mea, ci a Ta". Sentimentul că nu mai ai nicio voință a ta. Nu ai nicio întrebare, nu mai vrei nimic, nu ai dorințe, le-ai lăsat pe toate să se topească în inima ta. Tu lași totul în pace. Oprești îngrijorările, oprești frământările. Încetezi să mai încerci să obții lucruri sau să schimbi lucrurile. Prin faptul că înțelegi că există o putere mai mare decât tine. Este disponibilă pentru tine chiar acum. Făcând acest lucru renunți la toate dorințele tale, toate nevoile tale, toate fricile, toate lucrurile pe care le-ai tot întreținut în toți acești ani. Abandonezi totul. Totul trebuie să plece, totul.
Gândește-te la cât de plin de opinii aparent corecte ești acum. Ai căile tale. Ai ideile tale, opiniile tale . Lupți pentru drepturile tale. Ce drepturi? Tu lupți pur și simplu pentru ego-ul tău. Vrei ca lumea să știe că ''acesta sunt eu'', și faci o mare greșeală, pentru că umfli ego-ul. Ego-ul devine tot mai mare și mai mare și te crezi mai important decât oricine altcineva.
Deci, atunci când vei ajunge pe calea spirituală, de multe ori viața vine și trage covorul de sub tine. Acest lucru este pentru a te face să înțelegi că, în calitate de ființă umană ești nimic (n.t. în engleză ''nothing'' = no+thing însemnând ''niciun lucru'').
Nu înseamnă un ceva. Acesta
este motivul pentru care atât de mulți oameni îmi spun "Robert, de când
am venit la tine lucrurile s-au înrăutățit în viața mea." Și mereu am spus: "Asta-i bine. Acum începi să faci progrese." Dacă lucrurile omenești ar fi mers mai bine, ar mai vrea o mare parte dintre voi să apuce această cale? Din păcate, nu, hai să recunoaștem.
Singurul motiv pentru care cei mai mulți oameni aleg viața spirituală este, de obicei, pentru că viața lor este făcută praf. Greșesc spunând asta?
Și ei caută răspunsuri, prin urmare, asta e bine.
Oamenii care nu sunt aici, viața lor este tot praf, dar ei nu știu încă.
Deci voi sunteți înaintea jocului (aveți avantaj).
~ Robert Adams
Să te rogi lui Dumnezeu cu adevărat înseamnă a ști că totul este bine și totul se desfășoară cum ar trebui.
Aceasta este rugăciunea adevărată, să știi acest lucru. Să ai încredere în asta, să ai credința că e așa, altfel pierzi timpul.
Nu te poți ruga lui Dumnezeu pentru ca ceva bun să ți se întâmple sau pentru a scăpa de o situație pe care o ai și când ai terminat ruga să spui "Doamne, Sper că Dumnezeu răspunde rugăciunilor mele.''
Negi astfel totul. Tu ești una cu Dumnezeu. Prin urmare, acționează precum Dumnezeu ar acționa.
Dumnezeu este, și tu ești, de asemenea. Nu îți mai fi frică, nu îți mai plânge de milă.
Cunoaște adevărul. Ești ceea ce a fost dintotdeauna, care va fi întotdeauna.
Nu te-ai născut, nu poți muri, ești etern.
Ești conștiința, conștiința pură, libertatea totală.
~ Robert Adams
Tăcerea se dezvăluie pe ea însăși ei însăși. Numai atunci când intrăm ca nimic și rămânem ca nimic, tăcerea își va revela secretul. Secretul este ea însăși. De aceea spun că toate cuvintele, toate cărțile, toate învățăturile, și toți maeștrii pot doar să te ducă până la ușă, și, probabil, te pot ademeni să intri. Odată ajuns acolo, începi să simți prezența tăcerii foarte puternic.
Când se întâmplă acest lucru, ceva apare spontan care este dispus să intre fără a fi cineva. Aceasta este invitația sacră.
În interior vei găsi că tăcerea este maestrul ultim și învățătura ultimă. Este singurul maestru care nu va vorbi cu tine.
Tăcerea este singurul maestru și singura învățătură care păstrează omenia noastră în genunchi tot timpul. Cu orice altă învățătură sau profesor, vom vedea că ne putem ridica în picioare. Ne putem gândi "Oh, l-am auzit pe Adya că a spus ..dah dah--dah, și sună bine", și ne trezim că ne ridicăm de pe podeaua abandonului. Ne întoarcem fața de la umilința noastră cea mai sacră și mai frumoasă.
~ Adyashanti
Egoul este mișcarea minții spre obiectele percepției sub formă de apucare, și depărtare de obiecte sub formă de aversiune. Aceasta fundamental este tot ceea ce este ego-ul. Această mișcare de apucare și aversiunea dă naștere la un sentiment de ''eu''
separat și, la rândul său sentimentul de "eu" se întărește în acest
fel.
Această buclă continuă de cauzalitate este cea care păcălește conștiința într-o transă de identificare. Identificare cu ce? Identificarea cu bucla continuă de suferință. La urma urmei, cine suferă? "Eu-l" este cel care suferă. Și cine este acest eu? Nu este nimic mai mult decât un sentiment de sine cauzat de identificarea cu atracția și aversiunea.
Vezi tu, totul e o creație a minții, un film fără sfârșit, un vis teribil. Nu încerca să schimbi visul, deoarece încercarea de a-l schimba este doar o altă mișcare în vis.
Uită-te la vis. Fii conștient de vis. Această conștiință pură este Acela.
Devino mai interesat de conștiența despre vis decât de vis în sine. Ce este această conștiință pură? Cine este această conștiință? Nu da un răspuns, doar fii răspunsul.
Fii Asta.
~ Adyashanti
DIALOG CU ADYA:
Î: Vreau ceea ce ai vrut tu.
ADYA: Ce am vrut?
Î: Ai vrut să devii iluminat.
ADYA: Am vrut să devin iluminat. Bine. Asta nu a funcționat.
Î: Cel puțin ai devenit treaz?
ADYA: Nu. Trezirea a devenit trează. Iluminarea devine iluminată. Eu-l, tipul cel mic, micul Steven Larry Gray, care a meditat în curtea părinților săi ore și ore în șir, în fiecare zi, dimineața și seara, și nu a
făcut nimic decât ce face un bun budist, cu sârguință, teribil, teribil de disciplinat, el nu a devenit iluminat. El nu a reușit. El niciodată nu a traversat râul Nirvana, niciodată nu s-a întâmplat asta cu el.
Ceea ce el a făcut a fost, pentru oricare motiv, poate căutarea a fost necesară, faptul că el a fost epuizat. Doar s-a epuizat complet pe sine. Cel
mic, care încerca să devină trezit spiritual și iluminat a fost atât de
epuizat, așa lovit de ''eu nu pot face acest lucru'', eu nu pot, și nu am mai
putut să-mi spun că pot.
Asta înseamnă distrugerea completă și totală a negării. Deoarece negarea este "Eu pot".
Și experiența ta îți tot arată că "nu poți".
Și așa am ajuns atât de epuizat psihic, interior, emoțional, spiritual, că nu am putut ține pasul. Și a trebuit să văd adevărul. Am fost dispus să văd adevărul doar pentru că am fost epuizat. Nu pot s-o fac. Și în acest "eu nu o pot face", și nu ca o strategie spirituală, neantul s-a trezit din (rolul de) căutător.
Căutătorul nu s-a trezit. Conștiința s-a trezit din (visul unui) căutător, din (iluzia) personalității, din "eu-l" care încerca din greu.
~ Adyashanti
ENG:
The only way you will ever awaken is through silence, not through
analyzation of facts. Not by sorting out good and bad, but through
simple silence, letting go. Letting go of all thoughts, all the hurts,
all the dogmas and concepts.
Letting go of these things daily.
~ Robert Adams
Awakening is a direct experience. An instant experience. It happens.
But prior to awakening comes a complete surrender. Not visions, not
spiritual experiences but a total and
complete surrender to the Self.
When I say it's a complete surrender,
it's exactly what I mean. You surrender your entire life. This means all
your problems, all the things you think are bothering you. All the good
things, all the bad things. Everything is totally surrendered to the
Self.
And as you're doing this you automatically become compassionate
and have a tremendous amount of humility transpires within
yourself.
Those are the three things that happen to you prior to
awakening. There is a total surrender to God. Not certain things.
I know
some of you like to surrender the bad things, forget about that. You
just surrender totally and completely. The bad and good things are all
part of the relative world. And the whole relative world has to be
totally and completely surrendered. Totally given up.
Then a great
compassion and a great humility will come by itself. You see we're not
trying to do these things physically? We just let ourselves fall into
the space where all these things happen by themselves.
And this comes
from sitting in the silence. You see how all these things are connected
to each other? As you sit in the silence without desire, without want,
without trying to change bad for good. All of a sudden you will feel
yourself surrendering. Surrendering all of your ego. The body-mind
surrenders. Everything lets go. And you become the epitome of
compassion. A tremendous humility wells up within you. When you can feel
these things, the next step is to awaken totally.
~ Robert Adams
We may call it Consciousness, the Self, Absolute Reality. This is it. This is your real nature.
Feel that I am It, Pure Awareness. I have always been It. There never
was a time when I was not It. The appearance of the body cannot fool me
any longer. The world and all its manifestations cannot fool me any
longer.
The universe with
its planets and galaxies and solar systems cannot fool me any longer. I
can see through these things to the Source. I can feel the Source
because I am the Source. I have always been the Source. There never was a
time when I was not.
As far as thoughts are conceded, they do
not exist. They can no longer bother me or make life miserable. As far
as others are concerned, there are no others. There is only the Source.
If I am That, so is everybody else. So is everything else. All is well.
~ Robert Adams
Question: Can you give an example of a right self-surrender attitude?
Robert Adams.: When you surrender you're surrendering the ego. The way this is done, is
by looking at the world with humility. Looking at the world with love
and peace. Saying to yourself, "Not my will but thine". Feeling that you
have no will of your own any longer. You have no questions, you have no
wants, you have no desires, you let them all melt in your heart. You
leave it alone. You stop worrying, you stop fretting. You stop trying to
accomplish things or to change things. By realizing there is a power
greater than you. It's available to you right now. As you do this you're
surrendering all of your wants, all of your needs, all of your fears,
all of your stuff that you've been carrying on with all these years.
You're surrendering it all. Everything must go, everything.
Think of how opinionated you are right now. You have your ways. You
have your ideas, your opinions. You stick up for your rights. What
rights? You're simply sticking up for
your ego. You want the world to know this is me, and you're making a big
mistake, because you're inflating the ego. The ego gets bigger and
bigger and you think you're more important than anyone else.
So when you get on the spiritual path, many times life comes along and
pulls the rug from under you. This is to make you understand that as a
human being you're nothing. It doesn't mean a thing. This is why so many
people tell me, "Robert, since I came to you things have gotten worse
in my life." And always I say, "That's good. Now you're beginning to
make progress." If humanly things got better would most of you take this
path? Unfortunately not, let's face it. The only reason most people
come into spiritual life is because usually their life is all screwed
up. (students laugh) Am I wrong? And they're looking for answers,
therefore that's good. The people who are not here, their life is all
screwed up, but they don't know it yet. (students laugh) So you're ahead
of the game.
~ Robert Adams
To pray to God really means to know all is well and everything is unfolding as should.
This is real prayer to know this. To trust it, to have faith in it, otherwise you're wasting your time.
You can't pray to God for something good to happen to you or to get rid of a situation that you have and when you finish praying you say, "Gee I hope God answers my prayers.''
You are negating the whole thing. You are one with God. Therefore, act as God would act.
God is, you are also. Stop being afraid, stop feeling sorry for yourself.
Know the truth. You are that which has always been which you will always be.
You were never born, you can never die, you are eternal.
You are consciousness, pure awareness, total freedom.
~ Robert Adams
Silence reveals itself only to itself. Only when we enter as nothing
and stay as nothing, will silence open its secret. Its secret is itself.
That's why I say all the words, all the
books, all the teachings, and all the teachers can only get you to the
door, and perhaps entice you to enter. Once there, you start to feel the
presence of silence very powerfully.
When this happens, something spontaneously arises that's willing to
enter it without being somebody. That is the sacred invitation.
Inside you find that silence is the final and ultimate teacher and the
final and ultimate teaching. It's the only teacher that won't speak to
you.
Silence is the only teacher and teaching that keeps our
humanness on its knees all the time. With any other teaching or teacher,
we find we can get up. We can think, "Oh, I heard Adya said
dah-dah-dah, and it sounds good," and we find ourselves lifting up off
the floor of surrender. We turn away from our most sacred and beautiful
humility.
~ Adyashanti
Ego is the movement of the mind toward objects of perception in the
form of grasping, and away from objects in the form of aversion. This
fundamentally is all the ego is. This
movement of grasping and aversion gives rise to a sense of a separate
"me," and in turn the sense of "me" strengthens itself this way.
It is this continuous loop of causation that tricks consciousness into a
trance of identification. Identification with what? Identification with
the continuous loop of suffering. After all, who is suffering? The "me"
is suffering. And who is this me? It is nothing more than a sense of
self caused by identification with grasping and aversion.
You
see, it's all a creation of the mind, an endless movie, a terrible
dream. Don't try to change the dream, because trying to change it is
just another movement in the dream.
Look at the dream. Be aware of the dream. That awareness is It.
Become more interested in the awareness of the dream than in the dream
itself. What is that awareness? Who is that awareness? Don't go spouting
out an answer, just be the answer.
Be It.
~ Adyashanti
DIALOGUE WITH ADYA:
Q: I want what you wanted.
Adya: What did I want?
Q: You wanted to become enlightened.
Adya: I wanted to become enlightened. Ok. It didn’t work out.
Q: Did you at least become awake?
Adya: No. Awakeness became awake. Enlightenment becomes enlightened.
The me, the little guy, little Steven Larry Gray, that meditated in his
parent’s backyard for hours and hours a day, every single day, in the
morning and the evening, and did nothing but do the good Buddhist thing,
diligently, terribly, terribly disciplined, he didn’t get enlightened.
He never made it. He never crossed the river of nirvana, it never
happened to him.
What he did was, for whatever reason, maybe the
seeking was necessary, is he got exhausted. It just completely exhausted
itself. The little one that was trying to get awake and enlightened got
so exhausted, so stricken by I can’t do this, I can’t, and I could no
longer tell myself I can. That means the complete and utter destruction
of denial. Because the denial is “I can”. And your experience keeps
showing you “you can’t.”
And so I got so exhausted psychically,
internally, emotionally, spiritually that I couldn’t keep it up anymore.
And i had to see the truth. I was willing to see the truth only because
I was exhausted. I can’t do it. And in that “I can’t do it,” and not as
a spiritual strategy, emptiness woke up out of the seeker. The seeker
didn’t wake up. Consciousness woke up from the seeker, from the
personality, from the “me” that was trying so hard.
~ Adyashanti
